Salutari la totii si-mi pare rau ca nu am mai postat la fic-ul "Pure Heart",dar nu am mai avut indei,dar in schimb mi-au venit o multime de idei pentru fic-ul acesta.Daca vedeti undeva ca apar "...." inseamna ca acestea sunt gandurile unei persoana.Vai da ce multa vorba,ce ar fi sa incepem odata...
Cap 1. Rutina zilnica
Era o zi ca oricare alta.Soarele stralucea,vremea era calda si balnda.Toata lumea era fericita.
Era ora 15:00,iar toti elevii plecau acasa.Fie plecau in grupuri,ori erau luati de catre parinti.Doar o singura fata mergea pe strada,pe langa gardurile scolii.Ea purta o vesta visinie,iar pe sub o camasa alba.Mai avea si o fusta in carouri in negru si visiniu,iar in picioare avea o pereche de pantofi negri.Pe sub fusta avea o pereche de colanti de aceasi culoare cu pantofii.Fata avea parul castaniu prins intr-o coada inalta.Ochii ei ca de ciocolata cercetau zona ca nu cumva sa dea nas in nas cu Mirina,cea mai bogata fata din scoala.Putea sa obtina tot ca vroia cu ajutorul tatalui ei.Motivul pentru care se lua de biata noastra fata,Andra,era pentru ca a facut-o de ras.Andra inca isi putea aminti foarte bine cum s-a petrecut totul.
"Andra se ducea spre baie, cand le vazu pe Mirina si gasca ei de fete,inconjurate de baieti.Ea o putea auzi cum Mirina incerca sa se dea mare,povestindu-le celor din jur cum ca a vazut filmul Titanic.
-Deci am fost socata cand vasul a fost lovit de un tsunami si.....nu mai apuca sa termine ce avea de zis pentru ca interveni Andra.
-De unde tsunami?Vaporul s-a ciocnit de un iceberg,iar dupa aceea el s-a rupt in doua.S-a sfarsit tragic pentru cei doi indragostiti au fost despartiti de catre inghet.
-Cum adica?intreba un baiat din grupul ce-o inconjurau pe Mirina si fetele ei.
-Pai cuplul principal,a fost despartiti pentru ca baiatul a murit de frig si s-a scufundat in ocean,lasand-o pe fata sa pluteasca pe o scandura care a facut parte din podeaua vasului.
-Uau,ce trist.Uite o persoana care stie sa povesteasca un filma ca lumea.Nu cu adausuri de te miri unde,zise un baiat care era pe picioar de plecare.Dupa ce pleca el,pleca si restul grupului.Mirina isi indrepta privirea tinta catre Andra,inrosindu-se la fata de furie.
-CUM INDRAZNESTI SA MA FACI DE RAS DE FATA CU TOATA LUMEA,tipa Mirina,dupa care isi schimba tonul vocii.Acesta este un ultim avestisment pentru tine,iar daca mai indaznesti sa faci asa ceva din nou,n-ai sa mai iesi din spital timp de o luna.
Andra,biata de ea,se infricosa la auzul vorbelor ei.Vazand ca se intoarce cu spatele la ea,Andra,inchise ochii si ofta usurata.Dezastrul s-a dus.
-Oh!excalama Mirina .Am uitat ceva.
Andra, speriata, isi deschise ochii repede.Dar n-a apuca sa vada cum pumnul Mirinei se indrepta spre ea.Iar din acel moment,Andra isi pierdu constinta.
Cand fata isi deschise ochii,vazu ca se afla intr-o camera unde totul era alb.Pe usa isi facu aparitia asistenta.
-Se pare ca te-ai trezit.Poti sa pleci acasa daca te simti mai bine,zise asistenta calma.
-Acasa?intreba Andra confuza.Se uita cu coada ochiului la ceasul de perete si vazu ca era 15:45."Ce?" tipa fata in sinea ei."Am fost inconstienta timp de 4 ore?!"adauga fata.Ea se ridica si isi lua geanta si restul lucrurilor de pe marginea patul si se indrepta spre usa.
-Va multumesc,zise fata.Dupa care pleca."
De atunci de fiecare data cand se mai intalnea cu Mirina primea o taietura,ori o vanataie mare.Andra a ales sa o evite pe Mirina si pe gasca ei cat mai mult posibil.
Ajunsa in hol,se uita pe cuier si vazu ca haina mamei ei.Se descalta si intra in sufragerie,Acolo o gasi pe mama ei holbandu-se la ceas.
-Buna!Am venit! se facu fata auzita.Mama ei isi muta privirea de la ceas la ea.
-Bine-ai venit,zise ea zambind.Ne mai putand sa se abtina la ce avea se zis , se dadu batuta si isi dadu drumul:
-Andra,scumpa mea.Am vesti minunate.Il mai ti minte pe Micheal?
intreba ea.
Fata dadu din cap.
-Eu si cu Micheal ne casatorim,zise ea in culmea fericirii
Pe cand Andra....."CCCCEEEE??".
Well asta-i tot pentru azi.Sper sa va placa.
Pe data viitoare si sa nu uitati sa C&C.
Ja ne!
Well nu ştiu ce ma atras aici, dar dacă tot am apărut am zis să las şi un comm.
So enjoy:
Începutul absolut banal (fără supărare). Descrierea mai ai de lucrat la ea, ba chiar foarte mult este plictisitoare şi dai unele detalii neinteresante, iar acolo unde ar trebui lipseşte. Dialogul este prea mult şi sec, acţiunea foarte grăbită. CUM INDRAZNESTI SA MA FACI DE RAS DE FATA CU TOATA LUMEA, nu mai scrie asa nu tipi la noi şi plus ca arata urât.
O altă problemă pe care am văzut-o semnele puse aiurea. Ajunsa in hol,se uita pe cuier si vazu ca haina mamei ei.Se descalta si intra in sufragerie,Acolo o gasi pe mama ei holbandu-se la ceas. arată urât.
Ar mai fi multe de spus, dar nu am timp acum poate o sa revin cu un edit. Bye, bye.
Hmmm. Am picat şi eu pe aici.
Well, ar trebui să încep cu faptul că ar trebui să laşi spaţiu după fiecare semn de punctuaţie, dar nu şi după. Aşa cum este acum arată foarte inestetic.
Nu mai scrie cu caps lock, încă un lucru care arată foarte prost.
Nu mai pune ...... : de exemplu aici: " de un tsunami şi..... " - puteai pune o virgulă.
" Era ora 15:00 " - te durea mâna dacă scriai: Era ora trei după-amiază? Nu cred. Să nu mai apară cifrele alea şi ar fi perfect.
E foarte banală povestea, cel puţin până acum. [ aşa mi se pare mie ]
Un singur lucru bun ai făcut, ai delimitat bine paragrafele. [ eh măcar atât să faci şi tu, ne? ]
Dialogul a fost în exces, puteai să mai reduci din el, iar unele replici au fost banale. Naraţiunea, măcar aici te descurci mai bine, dar ai grăbit acţiunea. Nu cred că o fugărea vreun cal sau ceva, deci slow down.
Descrierea nu prea a fost şi ai descris doar nişte lucruri banale, sentimente deloc.
hi...uite ca am ajuns si eu pe aici...am vazut titlul si m-am gandit sa trec si eu sa vad despre ce este vorba...revenind la fic... cum au spus si ceilalti ar trebui sa lasi spatiu intre semnele de punctuatie, ar mai trebui descrierea sentimentelor adica atunci cand mama ei i-a spus ca se casatoreste dupa acel ''CEEEEE" puteai sa mai descii cum se simtea.... pai dialogul este cam multisor dar stiu ca poti sa il faci mai scurt... altele au mai fost spuse asa ca nu mai are rost sa le repe...daca cumva te-am suparat cu comentariul atunci scuze...sa imi spui si se va rezolva
pai c-am ata si as vrea sa ma anunti cand pui next-ul
bye,bye:bye:
Salut.Wow, am primit deja patru comentarii.No, asta-i tare.Mda, am recitit si eu din nou si ati avut dreptate inceputul ii cam banal.Asta e!Data viitoare nu o sa mai fie banal.A, da si Charlotte, imi pare rau, da nu o sa fie si tatal Miriei , daca ar fi, mi-ar distruge intregul "plan".Ok, here is chapter number two:
Cap. 2 Surpriza
Andra's P.O.W.:
Asta ii prea de tot.Mama se casatoreste!Dece acum si nu mai incolo.Ooff.Fara sa vreau m-am intors si m-am dus in camera mea extrem de furioasa.Inchizand usa, m-am dus direct spre pat.M-am aruncat pe el,ramanand cu fata-n perna.Am simtit ca perna ii uda, m-am ridicat si am vazut doua pete pe perna mea.Atunci mi-am dat seama.Plangeam de furie.M-am sters repede la ochi ca nu cumva sa mai curga.Dintr-o data am auzit telefonul meu sunand.L-am scos din buzunar si am vazut cine ma suna, Amy.De ce nu,poate o sa-mi dea niste sfaturi in legatura cu situatia mea.
-Salut Amy,am zis eu
-Salut,ce faci? ma intreba ea.
-Stau in camera, tu?
Am auzit un chicotit.
-Acelasi lucru.Cum stau lucrurile in familie?
Am oftat.
-Chiar vrei sa sti?
-Pai......Da,imi raspunse ea.
O sa fie o poveste lunga.
Dupa cateva minute de explicat,ceea ce a durat ceva mai mult decat mi-am inchipuit, Amy se opri in pauza ei de gandire.
-Hmmmm.Situatia ta te avantajeaza si dezavantajeaza,zise ea.
-Cum adica?acum chiar ca sunt cunfuza.
-Pai,pentru inceput il cunosti pe viitorul tau tata?
-Nu
Dupa ce-mi explica si am vazut ca gandeste ca si mine,m-am decis sa incerc sa fiu fata cea silentioasa si observatoare.De fiecare data cand sunt asa, pot sa vad cum anumite persoane se comporta.
-Hei, Andra ai mai avut accidentele alea? ma intreba ea,aducandu-ma la realitate.
-Aaaa,nu.Totul a fost complet normal.De ce intrebi?
-Pai, mai sti ca tatal Mirinei detine si o uzina de apa?
-Da stiu.Si?
-Azi prin timpul pranzului a explodat! De aia intreb.
A explodat?Ia stai putin!Azi in timpul pranzului una din fetele Mirinei,Carla, cea mai enervata dintre toate, m-a enervat asa de tare incat......Si din greseala m-am gandit la uzina de apa.Fir-ar.
-Te-a enervat cineva?
-Cam asa,am zis cu jumatate de gura.
-Aha,stiam eu.Fa ai grija,daca iti mai lasi furia sa mai scape asa poti distruge si altceva nu numai uzina aia de apa.Vorbim mai multe maine,merg la masa.
-Oh,bine!Ceau si pofta buna!
-Mersi!Ceau si ai grija.
-Bi.. dar ea a inchis deja.
Hmmm.Am facut sa explodeze o uzina?Asta-i si tare si ciudat totodata.
Poate ca vi se pare ciudat,dar acum patru luni mi s-a intamplat cel mai ciudat lucru.Am inceput sa controlez apa si pamantul dupa ce am facut provocarea aia.
A fost o seara in care am facut o petrecere in pijamale impreuna cu Amy si alte fete.La un moment dat al serii, una dintre fete a propus sa jucam adevar sau provocare cu o sticla goala.Cand sticla s-a oprit la mine, Dara m-a provocat sa fac un cerc cu o creta, iar in interioarul cercului sa fie o stea cu cinci colturi.In fiecare colt a trebuit sa pun o lumanare aprinsa, iar eu sa ma pun in centrul stelei.A trebuit sa zic o incantatie aiurita prin care sa invoc un spirit.Dupa cel invocam sa-i zic dorinta mea, iar el sau ea s-o indeplimeasca.Dar trebuia sa „platesc” spiritul, iar aceasta plata a fost o picatura din sangele meu si o suvita de par.
Am facut ce mi-a zis, iar dupa ce am zis asazisa incantatie ceva ciudat s-a intamplat.Toate lumanarile s-au stins, dupa care am simtit ca si cum m-ar fi lovit un trasnet.Durere s-a imprastiat in tot corpul, dar s-a dus dupa cateva secunde.
Dupa aceea nu s-a intamplat nimic si ne-am continuat seara.
A doua zi, cand am ajuns acasa, am aflat ca dragul meu verisor o sa vina in vizita.Am sa fiu cat se poate de sincera.Il urasc.Chiar daca ii cu un an mai mic decat mine.A, da si-l chama Teodor, dar mama mi-a zis sa-i zic Teo.De parca imi pasa.Iar dragul de Teo a venit dupa ce am luat noi masa de pranz.Ca de obicei ,el ma inerveaza la culme zicand ca, casa mea ii cea mai oribila pe care a vazut-o vreodata.Eram pe cale sa-i zic ceva cand el s-a intors si s-a dus spre bucatarie, de unde si-a pus intr-un pahar putina apa.Chiar inainte sa-i zic ca „daca nu-ti convine sa stai aici, atunci pleaca” , a aparut si mama in peisaj.Dar ea nu a stat prea mult – multumesc lui Dumnezeu- si s-a dus in camera ei.Eram asa de furioasa incat imi venea sa-i dau in cap lui Teo.
Dintr-o data am auzit un tipat.M-am intors si l-am vazut pe Teo ud.Deci practic intreaga lui bluza era uda.Atunci nu m-am mai putut abtine.Am inceput sa rad ca o maniaca.
Dupa aceea, am mai avut un accident de genu asta, dar a acesta s-a petrecut in timpu orei de mate.Unu dintre elevi si-a adus un suc la scoala.Cand i s-a facut sete,acesta l-a intrebat pe prof daca poate sa bea.Cand profu a vazut ce bea, i-a luat din mana sticla si i-a zis ca o sa-i dea un avertisment.Dupa aceea ne-a dat sa facem niste exercitii, iar eu din plictiseala m-am uitat catre catedra.Atunci l-am vazut pe prof cum a luat sticla confiscata si a inceput sa bea din ea.Asta m-a infuriat asa de tare,incat mi-am imagitan cum ca sucul al sarii pe el, cum a sarit si apa pe varul meu.Iar spre surprindera mea si a tuturol celor din clasa, s-a intamplat.Sucul a sarit din stilca ca si cum cineva ar fi agitat-o inainte de a o deschide.Cand toata lumea l-a vazut pe prof ud din cap pana-n picioare cu suc, Cu totii au inceput sa rada.
Dupa ora am vorbit cu Amy despre ce s-a intamplat in clasa si despre incidentul cu Teo.Ea m-a crezut.M-a intrebat dupa aceea daca pot sa o fac si acum.I-am explicat intraga situatie si teoria mea cum ca e devina provocarea de la petrecere.
Dupa parerea ei, „puterile” mele provin din emotii puternice.Am fost si eu de acord cu ea.
Iar de fiecare data am incercat sa ma controlez cand ma infuriam si incercam sa-mi invoc „puterile” fara sentimente.Uneori a mers alteori nu.
De parca nu mi-a fost de ajuns de greu sa tin asta de parte de mama,acum o sa trebuiasca sa ma protejez si de viitoarii membri ai familiei.
Daca n-ati inteles, va zic de pe acum ca acesta este un fan-fic fantastic.Si sa nu va speriati daca o sa apara ceva paranormal.
Mama........ce v-ati mai omorat cu comentarile........Oricum.Back to the storie:
Cap.3 In vizita
Ca in fiecare dimineata de primavara,razele blande ale soarelui ma trezesc din somnul meu cel dulce.Ma ridic din pat si imi fac rutina de dimineata.Dupa ce ma imbrac,ies din camera si ma indrept catre bucatarie.Mergand prin hol cu coada ochiului, ma uit la calendarul de pe perete.Intr-o secunda parca timpul s-a oprit.M-am intors cu totul catre calendar si m-am uitat mai atenta la el.In urmatoarea secunda am inceput sa sar de bucurie in hol pana la bucatarie.Cand am ajuns in bucatarie,am vazut-o pe mama holbandu-se ciudat la mine.Ups.Probabil m-a vazut cum saream de fericire.Ca sa o scot din transa am vorbit:
-’Neatza mama,i-am spus eu zambind.Aceasta reveni cu picioarele pe pamant si ma saluta:
-Buna dimineata!Cum ai dormit?ma intreba ea zambind.
-Am dormit bine,dar as fi putut sa dorm si mai bine,am zis a doua parte cu jumatate de gura.M-am comportat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.De parca mama nu mi-a spus ca se recasatoreste,cum ca nu o sa am frati sau surori vitregi,ori de parca nu s-ar fi intamplat nici un eveniment ciudat.
Dupa ce am terminat de mancat,m-am indreptat catre camera mea.Nu am ajuns bine in camera , ca a inceput sa-mi cante telefonul.L-am luat repede de pe birou si am raspuns.
-Alo?
-Salut,Ra!Ce mai faci?
-Amy?O!Salut.Uite,bine.Tu?
-Bine.Auzi, poti sa vi pe la mine mai incolo?
-Nu stiu.O intreb pe mama si iti spun dupa aia.
-OK.Atunci, te astept.
-OK.
Am inchis si mi-am bagat telefonul repede in buzunarul de la pantaloni si m-am indreptat sa o caut pe mama.Am gasit-o in bucatarie.
-Mama!A sunat Amy si m-a intrebat daca pot sa merg pe la ea.
-Cand?
-Aaaa.Cred ca vrea sa merg pe la ea,cam acum?
-Bine.Numa sa ma suni cand vi acasa si sa-ti iei cheile la tine pentru orice eventualitate.
-Bine.Am plecat!
M-am intors in camera mea,mi-am luat cheile de pe birou si vrand sa ies pe usa,m-am intros sa ma privesc putin in oglinda.Analizandu-mi putin tinuta,m-am decis ca arat destul de binisor pentru a iesi.Am luat-o pe scari in jos catre usa,in timp ce am sunat-o pe Amy sa o anunt ca sunt pe drum.Nu am ajuns bine in prag,ca am inchis ochii pentru a ma gandi mai bine daca mai stiu drumul spre casa prietenei mele.Cand am deschis usa,m-am trezit in fata altei usi,dar aceasta seamana cu usa de la intrare a lui Amy.M-am uita in jur si am vazut ca eram in cartierul ei.Am dat din umeri si am sunat la usa.In cateva secunde aparu Amy cu parul prins in coada si imbracata intr-un maieu albastru si in pantaloni pana la genunchi de aceeasi culoare.
-Da asortata mai esti fata!I-am zis eu pe un ton glumet dupa care i-am facut cu ochiul.
-Salut si tie.Da repede ai venit,parca te-ai teleportat...Zise ea suspicioasa.
-Ups,am zis precum un copilas.
-Wow.Ceva nou, asta a cata e pe saptamana asta?ma intreba ea curioasa.
-Habar n-am,am zis eu indiferenta,in timp ce mergem pe holul ei.Am stat putin sa vad ce avea de spus,dar in acelasi timp ascultam sa vad daca mai era cineva prin casa.Nimeni.Liniste deplina.Numai respiratiile noastre se auzeau pe holul pustiu.Ciudat
-Da liniste-i pe aici!Ce s-a intampla?A murit cineva si nu stiu eu?am zis ultima fraza pe un ton mai glumet.Amy chicoti numai decat.
-Nu.N-a murit nimeni.Parinti mei sunt plecati la lucru,atata tot.Iar sora mea cea enervanta, a plecat in oras.In acel moment amandoua am rasuflat de usurare.Noroc ca nu am asa sora.Sau o sa am?
-Sa revenim la subiect,zise ea in timp ce se arunca pe patul ei.Ho!Stai asa! Se pare ca am gandit atat de mult incat nici nu am observat ca am si ajuns in camera ei.Ce puteri noi au mai aparut?
-Sa vad......Pai, am inghetat apa din sticla Mirinei, am ars testul profului de mate si am facut sa ploua?am zis rapid sa nu auda ultima parte.
-Wow...Si eu care credeam ca nu o sa apara chestii super,spuse ea amuzata.
Mi-am dat ochii peste cap.
Am discutat noi cat am discutat pana la un mement dat,cand am observat cat este ceasul.Acest fapt m-a lasat cu gura deschisa,la propriu.
-Ar fi super daca ai incerca sa te antrenezi,ce zici?Ra......Alo?Andra?ANDRA!Tipa ea.
-CE?am tipat si eu la randul meu de la soc.
-Nu m-ai auzit?
-A...da, ar fi super intr-adevar...Uite, Amy,i-am aratat ceasul,trebe sa ma duc ii destul de tarziu.Mai putin si se-ntuneca.
-Bine,zise ea mahnita.De mici, noi nu ne-am considerat niciodata doar prietene,ci surori.Iar separarea noastra chiar si pe o scurta durata, o supara.De asta de fiecare data chiar si pe drum spre casa o sun sa vorbim.
In momentul in care am ajuns in prgul usii ei, amandoua ne-am luat ramas-bun,ne-am inbratisat si ne-am promis una alteia ca ne vom suna.
Actiunea s-a petrecut la fel.Am deschis usa lui Amy pentru a pleca si m-am trezit in fata altei usi,dar de data asta eram sigura ca era a mea.In data ce am intrat am ramas socata de ceea ce imi vedeau ochii.
Va urma....
Asta a fost.Sper sa va placa,caci de acum in colo vin chestiile faine.Va pup.
Pe data viitoare...
Ja ne
P.S. Va rog comentati ca sa stiu si eu daca povestea ii buna sau nu.Ori daca am greseli.
Pls......I’m begging you guys.
Hey! Uitema si pe mine comentand ficul tau care a inceput sa fie din ce in ce mai interesant. Pai am observat ca nu lasi spatiu dupa virgula doar in unele locuri, insa trebuie sa lasi spatiu dupa orice semn de puntuatie deoarece nu arat prea bine. Descrierea mai trebuie lucrata pentru ca iti c-am lipseste si incearca sa nu mai folosesti atat de mult dialog pentru ca este c-am sec si daca ai prea mult dupa aceea o sa devina plictisitor. Iti spun asta pentru ca si eu am avut aceeasi problema la inceput, da sunt sigura ca cu timpul te vei coreca^^. Si as mai avea ceva de comentat. Am observat ca nu prea folosesti expresi mai mult folosesti cuvinte care se folosesc cand vorbesti cu un prieten. Sa sti ca atunci cand faci un fic trebuie sa simti cea ce scrii si sa te pui in pielea personajului (inca un lucru asemanator la noi doua ^^'). Pai c-am atat am avut de zis si sper sa ma anunti cand pui next-ul. Abia astept continuarea.
Heei, cautand ceva de citit, am dat peste ficul tau. Nu am comentat pana acum , asa ca voi lua fiecare capitol in parte.
But first, the title :
Este un titlu destul de interesant, si ma bucur ca ai folosit diacritice, insa din pacate nu am avut placerea sa le intalnesc si in creatia ta. Dar sa trecem peste asta, nu este o problema importanta ci mai degraba un moft de-al meu.
Primul Capitol
Inceputul este foarte banal. Nu atrage deloc cititorul, este sec si des intalnit.
Descrierea este de asemenea banala. Nu ai aprofundat deloc sentimentele personajelor sau caracterul lor. Incearca sa intri in pielea lor, si nu mai folosi atata dialog. Nu mai scrie replicile folosind Caps Lock-ul, deoarece ne dai impresia ca tipi la noi. Poti reduce dialogul, folosind descriere, si redu de asemenea punctele de suspensie ( nu arata deloc bine ) Ai zis la inceput, ca le vei folosi pentru a arata gandurile personajelor. Ei bine, cred ca ar fi mai potrivit sa folosesti ghilimele, plus ca textul ar arata mult mai bine.
Nu mai folosi Smile-uri, deoarece nu sunt potrivite pentru un fic. Am vazut semne puse aiurea si de asemenea greseli de exprimare si tastare. Citeste capitolul de doua ori inainte de a-l posta, si incearca sa-ti corectezi eventualele greseli.
Al doilea capitol
Din nou problema cu dialogul, care continua sa fie sec:
-Salut Amy,am zis eu
-Salut,ce faci? ma intreba ea.
-Stau in camera, tu?
Mi se pare complet nepotrivit. Aceasta convorbire telefonica pur si simplu nu-si are locul. Totul merge ca pe banda rulanta, iar replicile parca sunt zise la comanda.
Trebuie sa mai adaugi descriere, deoarece in acest mod ajuti cititorul sa-si formeze o imagine despre personaje, il ajuti sa-ti inteleaga viziunea.
Cu naratiunea stai destul de bine, insa nu este de ajuns pentru o creatie reusita.
Imi place ca ai impartit textul pe paragrafe. In acest mod l-ai facut mai usor de citit.
Al treilea capitol
Probleme cu dialogul, probleme cu descrierea, replici seci si greseli gramaticale. Aceleasi probleme pe care nu mai are rost sa ti le amintesc. Sper ca pe viitor vei tine cont de sfaturile mele, si sunt sigura ca incet incet, vei elimina toate greselile.
Estetica nu este reusita (inafara de asezarea in pagina): Poti scrie : Capitolul1 (de exemplu) cu litere ingrosate si folosind caractere mai mari. Poti da un titlu fiecarui capitol, deoarece textul tau ar fi mai interesant.
Sper ca nu te-ai suparat. Eu incerc doar sa te ajut. Anunta-ma si pe mine daca vrei, cand pui continuarea.
Spor la scris!
MaDy si Tweety va multumesc si pentru sfat si pentru comentariu.Iar de acuma lucrurile se vor complica putin.Sper sa va placa,caci mie imi place la nebunie.Iar daca vedeti ghilimele, inseamna ca acea pesoana isi spune in minte acel lucru.
Lectura placuta tuturor.
Cap.4
Viitorii membri ai familiei
Si tragedia lor
Partea I
Like the same.....Andra’s P.O.W:
Am stat un moment si m-am uitat in jur. In sufragerie, statea mama, langa ea era un barbat aratand de vreo 25-30 de ani cu parul negru inchis,imbracat intr-o camasa de culoarea albastru deschis si o pereche de blugi inchisi. Amandoi stateau pe canapeaua cea mare care avea in mijloc o masuta, iar in jurul ei mai erau doua fotolii, care la randul lor erau si ele ocupate de doi baieti care pareau de varsta mea. Unul dintre ei ma privea uimit, dupa care ma examine din cap pana-n picioare, dupa care incepu sa-mi studieze mai atent desenele de pe tricoul meu, pe care l-am facut de una singura. Profitand de faptul ca nu se mai uita la chipul meu, roata s-a intors. Acum e randul meu sa-l privesc. Acesta avea parul scurt castaniu cu tenta spre roscat, purta o bluza cu maneca lunga de culoarea rosie si avea un dragon care era de la umarul sau stang pana la tivul bluzei. El, ca si tatal sau purta blugi de aceeasi culoare ca si el. Mi-am mutat la fratele lui. Am observat ca celalat baiat avea aceeasi tunsoare, dar diferenta era ca el avea parul brunet. La fel ca si fratele sau acesta avea ochii caprui si purta aproape aceeasi tinuta.Singurela diferente era faptul ca bluza lui era albastre, iar dragonul cel avea era pe partea dreapta.
Dupa cateva minute de liniste, mama se ridica si-si drese vocea.
-Andra, acesta este Micheal – zise ea facand cu mana catre barbatul ce statea alaturi de ea – iar acestia sunt Nick si Dylan.Pe rand, amandoi imi facura cu mana in acelasi timp in care mama i-a prezentat. NICK si Dylan sunt de aceeasci varsta ca si tine si ne-am gandit sa-i mutam in aceasi clasa cu tine de la anul viitor.Avand in vedere ca mai sunt doua luni de scoala.
„Ok. Acuma este de-a dreptul scandalos. La anul vor fi colegii mei de clasa? La naiba. Daca unul dintre ei v-a fi si colegul meu de banca ... am pus-o”
-La inceputul vacantei de vara v-a avea loc nunta.Dupa care, o luna eu impreuna cu Mike, vom pleca in luna de miere.
-Si noi? Intreba Nick.Unde vom sta si ce o sa facem?
-Noi ne-am gandit, ca voi sa petreceti o luna la ferma matusii Amber.Stiam ca ati vrut anul trecut si acum s-a ivit ocazia mult asteptata.
Am observat ca Nick se uita pe la fotografiile de familie de pe dulapul din spatele scaunului lui Dylan. Se uita el la vreo doua. Una in care eram eu, mama si tata in vacanta de vara si la alta in care eram la munte in luna august. Singura diferenta dintre pozele acelea era ca in una aparea tata, iar in cealalta nu. Nick se ridica de pe scaun si se duse sa arunce o privire mai indeaproape la aceea poza. Statu putin pe ganduri dupa care lua poza inramata de pe dulap.
-Cine e persoana asta? Intreba Nick aratand poza mamei mele care vorbea cu Mike ( imi e prea lene sa mei zic tot numele asa ca i-am prescurtat numele nu ca s-ar supara). In momentul in care mama vazu poza, pali la fata de parca ar fi vazut o fantoma.
- Acel barbat, este sotul meu, zise mama lasandu-si privirea in podea. In momentul in care am auzit de el mi-am coborat si eu privirea. El a murit in urma cu cinci ani, continua ea. In acea zi, ne intorceam de la sora mea, caci am fost la ea in vizita. Pe la ora patru, cand am ajuns acasa, a inceput sa ploua. Nu am intrat bine in casa, ca am auzit telefonul fix ca suna. Sora mea, Margaret, mi-a spus ca Andra si-a uitat din greseala esarfa la ea.
Tatal ei impreuna cu Andra au mers dupa esarfa. Am stat si am asteptat, pentru ca s-a facut o jumatate de ora de cand au plecat. Am sunat-o pe Margaret sa vad daca mai erau acolo, dar ea mi-a raspuns ca nu si cica au plecat acum un douazeci si cinci de minute.
Mai tarziu cand s-a facut o ora de cand au plecat, am primit un telefon de spital. Mi-au spus ca sotul meu a avut un accident cu masina si sa merg la spital imediat. Speriata, m-am dus acolo cat de repede am putut. Cand am ajuns doctorul mi-a spus ca sotul meu a decedat la accident, iar Andra era in sala de operatie. Acea noapte a fost total cumplita pentru toata lumea. Dar persoana care a fost cea mai afectata a fost Andra. In acel momet toate privirile au fost atintite asupra mea. Si sunt foarte mandra de ea pentru ca a putut face fata cu bine si a trecut peste aceasta piedica. Dupa ce termina de vorbit se lasa un moment de liniste. Nick, merse incet la scaunul lui, dar nu inainte de a pune poza inapoi.
Noaptea aceea a fost cea mei oribila noapte din viata mea. Dupa ce am luat esarfa uitata la matusa Margaret, am observat cum incepea, incetul cu incetul, sa ploua din ce in ce mai tare.
„- Se pare ca se strica vremea” zise tata, dupa care un fulger puternic acoperii cerul innorat. Odata cu sfarsitul fulgerului si dupa auzirea tunetului, ploaia devenea din ce in ce mai puternica. M-am uitat cu coada ochiului la tata si am vazut ca privirea lui n-a mai fost calma, ci ingrijorata. Chiar in fata mea, am vazut cum ingrijorarea tatei, deveni in agitatie.
„- Sun-o pe mama ta, acum! ” zise tata fosrte agitat. In momentul in care am luat telefonul in mana, un fulger lovi masina, taind-o pana la bancheta din spate. Dar legutura aceea nu tinu mult si se rupse, injumatatind masina. Dupa care jumatatiile zbura in doua directii opuse. In timpul zborului, multe bucati din masina se infipse in corpul meu, taindu-ma foarte adanc, aproape de carne. Inca in stare dupa soc, mi-am amintit cum ca aveam in mana dreapta telefonul. Cu degetele tremurande, am format numarul de urgenta. Dupa cateva taruri, o doamna raspunse. Aceasta m-a intreba care imi este urgenta.
„- Masina lovita de fulger.... amandoi suntem....raniti” i-am zis in soapta caci in urmatoarea secunda am lesinat din cauza frigului si a durerii.
In momentul in care, am redeschis ochii, eram in camera din spital. Langa patul meu statea mama plangand si suspinand de derere. Am intrebat-o de ce plange. Ea mi-a raspuns ca plange de tristete, dar si de bucurie. Trista pentru ca la pierdut pe tata, dar fericita ca inca ma are pe mine.
-Si cati de multi sunteti in clasa? Ma intreba Nick, readucandu-ma cu picioarele pe paman.
-Nu multi, vreo 34, i-am raspuns privind inca o data poza, lasand sa-si faca aparitia inca un moment de liniste.
Dupa acel moment de liniste mama la discutia precedenta care era pentru a stabili mai multe detalii legate de nunta lor de vis.In acest timp, eu ii priviam pe viitorii mei „frati”. Nick, plictisit se juca pe telefon, pe cand fratele sau asculta muzica cu castile sale, cu ochii inchisi si cu mainile in buzunar. Ne mai putand sa mai suport palavrageliile lor, i-am anuntat ca merg in camera. Dupa ca fraza aceasta fu rostita, viitorul meu tata ma striga. Am inghetat pe loc si mi-am intors capul pentru al privi.
-Dylan! Nicholas! Zise el pe o voce mai ridicata pentru a le atrage atentia. Amandoi cand isi auzira numele, se ridicara in picioare speriati nestiind pentru ce au fost strigati. Dupa cateva minute, care mi s-au parut fiind secunde, ambii baieti se linistira si stateau in fata tatalui lor.
-Vreau sa va luati bagajele si sa mergeti sus in camera!Zise el, care pentru mine, semana a ordin.
-Stai putin! Am zis eu comfuza. Ce camera?
-A, da, facu mama de parca a uitat un amanunt. Pentru cateva zile, Nick si Dylan, vor impartii camera cu tine, termina ea dupa care zambi.
-Ce? am zis eu confuza. De ce sa impart camera cu ei, am spus eu suparata, gesticuland spre cei doi baieti.
-Pentru ca, nu ar fi frumos sa doarma in sufragerie si as vrea, am vrea, ca voi trei sa incepeti sa va cunoasteti mai bine. Cu asta se incheie toata discutie. M-am uitat cu coada ochiului catre ei, care se pare, ca-si luara bagajele din spatele canapelei. Le facusem semn sa vina dupa mine. In timp ce urcam scarile nu am auzit decat sunetul pasilor nostri. Toate trei aveau un ritm diferit. Pasii mei erau mici si rapizi, ai lui Dylan care era in spatele meu, erau inceti si rabdatori, iar al fratelui sau care era in urma lui era plictisiti.Am deschis usa camerei si am vazut ca erau doua saltele conflabile pentru o persoana. In ciuda faptului ca erau inca doua saltele, tot aveai loc sa te plimbi fara zgomot.
- Draguta camera, zise Nick, admirandu-mi camera.
-Mersi, am zis incet si calm. Sa stiti ca daca vreti sa cautati baia este a doua usa pe stanga.
-Multumesc pentru informatie, zise politicos Dylan.
Totul a decurs intr-o liniste inimaginabila.Amandoi am pus un cearsaf de la mine, pe saltele isi scoasera din bagaj pijamaua si rand pe rand mersesera la baie pentru a se pregati pentru seara. In acest timp, eu am scos cate o perina pentru fiecare si cate o patura, dupa care mi-am facut si eu patul, m-am dus la baia mea care era chiar langa camera mea si mi-am facut si eu siesta de seara, dupa care m-am intors in camera mea.Cand am ajuns am vazut ca am fost mai rapida decat cei doi. Nu mult, dupa cateva minute aparura si cei doi. Dylan avea o pijamaua simpla formata dintr-un maieu albastru deschis si o pereche de pantaloni trei-sfert de un albastru mai inchis. Pe cand, pijamaua lui Nick era total diferita. El nu avea nimic sa-i acopere pieptul, doar o poreche de pantaloni rosii. Amandoi parura uimiti ca ma vedeau in pijamale.
-Cum de esti gata de culcare? Ma intreba Nick fara sa-si mute privirea de pe pijamaua mea. Nu era cine stie ce. Era formata dintr-un tricou si pantaloni scurti, amandoi de culoare neagra, care avea pe diferite zone flori de cires. Si inca o creatie artistica de a mea. Trebuie sa recunosc mi-a luat ceva timp.
-Am baia mea si refuz sa o impart cu cineva, sorry.
-Aha, facu satenul multumit de explicatia mea.
M-am uitat la ceas si am vazut ca era ora zece si jumatate.Dupace ne-am urat „noapte buna” unii la altii, ne-am bagat in pat lasand somnul sa ne duca in lumea viselor.
Salut! Am trecut si eu pe la fic-ul tau. Din pacate, am vazut o serie de greseli deranjante.
In primul rand, incearca sa pui space dupa fiecare semn de punctuatie. Pur si simplu, nu arata bine.
In al doilea rand, ai grija la greselile de exprimare si incearca sa nu mai mananci cuvinte. Unele propozitii nu au nici o logica sau ai uitat sa pui predicatul.
In al treilea rand, descrierea si naratiunea sunt cam banale. Spune ce gandeste, ce simte personajul, nu doar caracteristici generale cum ar fi descrierea pijamalelor. Nu devia de la subiect. Ai multe informatii care pot fi foarte neintereseante.
Citeste de mai multe ori inainte sa-l postezi.
Pana acum e foarte bine. La subiect ma refer. Dar mai adu putin mister povestii. E prea sec si spui lucrurile direct in fata. Mai bine le-ai lua usor si ai lasa cititorul sa le proceseze, ca mai apoi sa isi imagineze cum arat si ce fac personajele.
Cam atat!
Anunta-ma cand pui nezt-ul.
Hi my dear:*. Sorry pentru ca nu am comentat mai devreme, dar am avut ceva probleme legate de net. Inca o data iti multumesc ca m-ai anuntat. Pai sa incepem cu inceputul. Am observat ca ai inceput sa descri mult mai mult decat in capitolele precedente, naratiunea a fost cat de cat ok insa se putea sa spui mai multe lucruri. se pare ca ai inceput sa pui spatiu dupa semnele de punctuatie, dar nu dupa toate asa cum ar trebui sa faci. Ai avut cateva greseli de tastare da minore, insa ai c-am avut greseli de exprima in mai multe locuri si chiar ai mancate cateva cuvinte. De exemplu:
" Mi-am mutat la fratele lui." - in aceasta propoziti iti lipseste cuvintul 'privirea'. Mai sunt si in alte locuri astfel de greseli dar nu le enumar pe toate caci nu are rost si pe viitor sa fii mult mai atenta.
Cam atat am avut de spus si imi cer scuze ca am fost c-am rea. Daca te-am suparat cu ceva te rog spunemi si o sa se rezolve. Sper sa ma anunti cand pui next-ul.
Heei scumpo Scuze ca nu am trecut mai devreme pe la ficul tau. Insa acum sunt aici sa comentez
Pentru inceput, ma bucur ca ai adaugat putina drama in ficul tau. Mi-a placut cum ai relatat trecutul familiei Andrei, insa cred ca ai putea accentua mai mult sentimentele personajelor.
Actiunea a fost grabita. Incearca sa o mai incetinesti.
Dialogul a fost mai bun decat in celelalte capitole, dar in unele parti inca a fost sec.
Mai ai de lucrat la descriere. Te-ai axat pe aspectul fizic al personajelor si ai uitat de emotii, insa sunt sigura ca vei rezolva pe parcurs.
Ideea este interesanta, insa trebuie sa mai adaugi putin mister, pentru a tine cititorul in suspans.
Ai avut cateva greseli de tastare si de exprimare, dar le poti corecta usor daca citesti capitolul inainte de a-l posta.
In concluzie, mi-a placut capitolul. Sper sa ma anunti cand aduci continuarea.
Spor la scris
Salutari din nou si imi pare rau tuturor ca nu am mai apucat sa pun continuarea. Dar am reusit sa o pun si sper sa va placa:
Cap. 5
Viitorii membri ai familiei
Si istoria lor
Partea II
Something new:
Nick’s P.O.W. (In timpul pranzului in aceasi zi)
Ceasul batu ora unu dupa-amiaza. Eu impreuna cu fratele meu spalam vasele in bucatarie. Dupa ce am mancat, tata ne-a informat ca azi, pe la ora cinci, vom merge sa o vizitam pe viitoarea mama. Pe langa faptul ca o sa avem o mama iubitoare, o sa mai avem si o sora de aceeasi varsta. Minunat. Din cate tin eu bine minte, nici Dylan, nici eu n-am comentat pe tema asta. De fapt, ideea de avea o soranu-i chiar asa de rea.
-La ce te gandesti? ma intreba Dylan, dupa care aseza cateva farfurii in dulap.
-La viitoarele membre ale familiei. Apropo, tu cum crezi ca o sa fie surioara noastra?
Dylan statu cateva clipe ganditor dupa care raspunse:
-Habar n-am. Sper numa sa nu fie o tocilara. Ca daca este, am dat de dracu’.
Dupa ce am terminat treaba in bucatarie, ne-am indreptat catre camerele noastre.
#Eu sper sa fie frumoasa# i-am zis eu prin intermediul telepatiei.
De la varsta de noua ani, eu impreuna cu fratele meu am inceput sa comunicam prin intermediul telepatiei. Conform spuselor lui tata, este un dar destul de comun in familia noastra si mai ales intre frati. Noi doi nu suntem copii obisnuiti. Suntem vrajitori in devenire. Familia noastra a fost de mii de ani o familie de vrajitori. Mai sunt si alte familii de vrajitori, dar sa intalnesti una e destul de rar.
Mama noastra a murit cand amandoi am avut varsta de cinci ani. Pe atunci invatam vrajile de baza. Cum sa aprinzi un foc cu manile goale, sa faci sa creasca un stejar dintr-o ghinda in cateva secunde si sa poti misca apa.
Accidentul s-a petrecut cand eram la camping. Ca tema de casa, cum zice tata, a trebuit sa aprindem un foc foarte repede. Mai exact in cateva secunde. Cand am auzit, mai sa nu lesinam. Vraja aia ne-a luat cateva ore sa o punem in aplicare, iar acum el vrea sa o facem in cateva secunde. Toata ziua, eu cu Dylan ne-am chinuit sa aprindem focul. Pe la apusul soarelui, tata s-a dus sa caute niste lemne pentru foc. Motivul pentru care nu folosea magia este ca, atunci cand suntem in afara casei trebuie sa ne comportam ca si cum am fi niste oameni normali. Daca asta o sa se si intample.
Dupa ce tata se facu nevazut, mama s-a dus sa caute niste tufe cu mure. Cateva minute mai tarziu am auzit, am auzit un tipat. Ne-am dat seama din prima ca a fost mama.Cat de repede am putut, am fugit in directia de unde s-a auzit tipatul. Cand am ajuns, am vazut-o pe mama inconjurata de o haita de lupi. Am observat ca nu face nimic, atunci l-am auzit pe Dylan soptind : „E ranita”. La auzul acestor cuvinte, mi-am indreptat privirea de la fratele meu la mama. Atunci am vazut ca se tinea de piciorul stang care sangera.
„-Apinde-ti un foc, repede” striga mama catre noi. Fara sa mai stam pe ganduri am inceput amandoi in acelasi timp sa incantam vraja. Dupa aceea am asteptat sa se aprinda focul in mainile noastre. Nimic. Am incercat o data si inca odata si tot cu se aprindea, iar lupii inaintau catre ea. Vazand ca se pregateau de atac, am renuntat a mai face vraja si am luat un bat mare din apropiere. M-am aruncat asupra lor, lovind in taoate directiile. In spatele meu, il auzeam pe Dylan care striga intr-una dupa mine. Dar eu nu-i dadeam ascultare, tot ce vroiam era sa o salvez pe mama. Lupii ma muscau, se luptau cu mine, dar lupta asta n-a durat mult caci un dragon de foc se ivi dintre copaci, alungand lupii.
Dupa ce acestia plecara, dragonul disparu, iar din locul de unde s-a ivit, aparu tata rasufland cu greu. S-a uitat in jur, iar cand o vazu pe mama, a fugit la ea ca un fulger de repede. Din cauza dureri de la ranile de la picioare, m-am prabusit. Dylan veni langa mine si a inceput sa ma intrebe tot felul de chestii, dar eu nu i-am dat ascultare. Dupa ce vazu ca nu-i dau atentie, mi-a luat un brat si la dus dupa gatul sau, dupa care cu cealalta mana ma lua de talie. Usor, cu masi marunti, acesta ma duse sa vad cum se simte mama. Cand ne-am apropiat de ea, m-am ingrozit de ceea ce vedeam. Tot ce a ramas din persoana care mi-a dat viata si care m-a iubit, a fost un corp distrus, cu beregata sfasiata si cu multe alte muscaturi si rani.
Atunci cand am vazut ca din cauza lenevelii noastre, n-am reusit sa salvam persoana cea mai draga, am jurat ca niciodata sa nu mai lasam altceva sa intervina in studiile noastre de vrajitori.
-Alo! Pamantul catre Nick, raspunde Nick! Tipa Dylan readucandu-ma cu picioarele pe pamant.
-A, ce ? Ce s-a intamplat? L-am intrebat agitat.
-Iarasi ai visat cu ochii deschisi. Te simti bine amice? Ma intreba el putin ingrijorat.
-Da, sunt bine, i-am raspuns cu jumatate de gura. Ma gandeam la ziua aia neagra.
-Ah, facu Dylan intelegand depre ce vorbeam, intrinstandu-se in acelasi timp. Ai chef de un joc pe consola? Ma intreba, deschizand usa de la camera sa arantand catre televizorul lui si cele doua console care plangeau dupa noi.
- S-a facut! I-am zis eu zambind diavoleste.
Indata ce i-am raspuns Dylan se repezi sa pregateasca jocul.
Poate ca Dylan n-a fost chiar asa de afectat de moartea mamei, el zicea ca ea n-a murit, ci s-a transformat in altceva. Pe atunci am crezut asta, dar nu si tata. El a fost cel mai afectat dintre toti de moartea mamei. De atunci, face tot ce-i sta in putinta sa ne ofere tot ce dorim. Chiar daca radea si glumea cu noi, in sufletul sau era tare trist. Dar, dupa doua saptamani acea tristete a disparut. Binenteles ca eu si cu Dylan am devenit curioasi sa aflam cum de a scapat de acel sentiment. Am reusit sa aflam motivul multumita lui Dylan. Caci, intr-o seara pe cand se intorcea de la baie, a mers prin fata camerei lui tata, iar atunci l-a auzit vorbind cu cineva, mai exact povestind cuiva ceva. Dylan a reusit sa deschida putin usa si l-a vazut pe tata stand pe marginea patului tinand in mana o poza cu mama. Atunci si-a dat seama ca tata defapt ii povestea mamei cele ce s-au intamplat. Cand am auzit, m-am bucurat stiind ca tata nu mai era nevoit sa-si ascunda acele emotii.
Dar nu a durat mult, pentru ca o alta problema a aparut. Seful tatei incepu sa-i faca zile negre, tinand-ul mai mult la lucru. Din cauza lui n-am mai reusit sa petrecem timp cu tata pentru ceva vreme. Dar intr-o zi cand eu ma uitam plictisit prin ziar, am gasit un anunt. In acel anunt se cauta angazati cu cativa ani de experienta. Am stat atunci si m-am gandit. Dupa cateva minute de meditat, mi-a picat fisa. Tata avea toate calitatiile necesare pentru a fi angajat. Dupa ce am stat de vorba cu Dylan, am sunat impreuna la patronul companiei care cauta angajati cu disperare. Cand am terminat de vorbit cu domnul patron, care a fost destul de politicos pentru a ne oferi informatiile necesare, am discutat si cu tata.
Dupa ce si-a dat demisia de la job-ul curent, s-a dus la interviu sa vada daca-i surade norocul. Ceea ce s-a si intamplat. Tata a primit postul, iar plata a devenit dubla in comparatie cu vechiul sau salariu. Nu mult dupa acel evenimet, am aflat de la tata ca au avut un mare succes, iar compania a devenit si mai mare si mai puternica. Atunci cand seful tatei, fiinatatorul companiei, s-a retras si l-a lasat pe tata in locul lui. Lucru care ne-a bucurat pe toti mai mult ca oricand. De atunci, tata a avut mereu timp pentru noi. In aceea vreme eu si fratele meu aveam varsta de treisprezece ani, iar pentru ca tata a devenit noul sef al companiei, ne-am mutat intr-o alta casa care era, sa fiu sincer destul de mare comparativ cu apartamentul unde am trait noi pana acum. Dar partea cea mai faina a casei este ca, la subsol avem locul nostru. Locul in care puteam sa ne invatam vrajile si sa le exersam.
Cand am implinit paisprezece ani, tata ne-a spus ca sunt nivele chiar si la vrajitori, iar nivele le noastre sunt 5 si 6. Categoric, m-a luat Dylan, pentru ca el studia si noaptea in timp ce eu dormeam. Ceea ce nu mi-se parea corect.
- Mai aveti o ora si sa va faceti bagajele, zise tata din tocul usii.
- Pentru ce? Am intrebat eu putin confuz.
- Mai o ora si plecam sa o vizitam pe viitoarea voastra mama si viitoarea voastra sora si o sa stam cu ele pentru cateva zile. Mai aveti si alte intrebari? zise tata aproape suparat.
- Nu, am zis eu si Dylan in acelasi timp.
- Bine, zise el inchizand usa in urma sa.
Am uitat de viitoarea mama. Sa fiu sincer n-am nimic impotriva ei, dar nu cred ca cineva ii poate lua locul. Ea si tata s-au cunoscut la o petrecere de-a companiei. Noi nu am putut merge pentru ca aveam multe teme si eram pedepsiti. Si sunt sigur ca nu vreti sa stiti. Dupa aceea petrecere, tata a devenit mult mai fericit si mai optimist. Nu am mai vazut demult acea fata pana acuma. Nu a durat mult ca a mers si la intalnire, ceea ce mi s-a parut ciudat, caci trecu nici patru zile de cand s-au cunoscut. Iar azi, vrea sa ne reantalnim ce ea si cu fica ei. Ciudat ca de cand o stim n-am vazut-o deloc pe fata. Oricum o sa o vad azi.
Dupa o ora de jucat cu consola lui Alan, caci asa imi mai place sa-i zic lui frate-miu,dar nu inainte sa ne facem bagajele, ne-am imbracat si am mers cu masina tatei pana la casa lor. Cand am ajuns, am fost surprins de ceea ce vedeam, cum ca nu am mai fost la ea acasa, mi s-a parut destul de draguta avand in vedere de marimea ei. In fata noastra este o casa cu doua etaje de culoare bej. Sa fiu sincer cred ca ar putea sa schimbe putin culoarea. Tata suna la usa, iar dupa cateva secunde, aparu o femeie cu parul de culoarea maro si prins intr-o coada joasa, cu ochii blanzi si cu un zambet dulce pe fata. Ea ne pofti in sufragerie, dupa care tata ne-a spus, mai mult ordonat, sa ne punem gentiile in spatele canapelei. Dupa aceea, ea si tata s-au asezat pe canapea, iar eu cu Dylan ne-am pus pe niste fotolii. Ei doi au tot vorbit intr-una depre o nunta sau ceva in genu. Stai asa! Nunta!
Ohhh, nu. Eu care credeam ca v-a fi peste cateva luni, patru sau cinci, dar....
- Ah, da. Am uitat sa va spun asta. Nunta v-a avea loc luna viitoare, chiar dupa ce terminati scoala. Dupa aceea ve-ti vedea. Grozav asta imi mai lipsea. O nunta.Ooooffff. Era mai putin sa mai zic ceva in gand, asta pana l-am auzit pe Dylan
# Ai putea macar sa taci. Te aud de parca mi-ai tipa in ureche. Uf. Ai noroc ca nu te aude tata.# zise el al naibi de suparat. Tocmai aveam de gand sa-i zic ceva, dar cineva intra in sufragerie si am simtit cum mi s-a oprit inima.
Hey dear:*. Mersi ca m-ai anuntat si pot spune ca ai progresat foarte mult. Adica nu ai folosit atata dialog, totusi puteai sa il mai scurtezi, ai avut descriere desi se putea mult mai bine iar naratiunea a fost ok. Din cate am observat ai avut cateva greseli dar foarte minore si ma bucura faptul ca le-ai corectat. Ai c-am grabit totusi destul de mult actiunea, incerca sa nu o grabesti ca nu o fugareste nimeni. Ma bucur ca ti cont de sfaturile pe care le primest. Inca un lucru ma mai bucura acesta fiind faptul ca ai lasat spatiu supa semnele de punctuatie. As mai avea totusi ceva de spus. Exprimarea a fost mult mai buna, insa ai fi putut sa folosesti expresi mult mai frumoase. Cam atat am avut de zis si sper sa ma anunti cand pui next-ul ^^.
Salutari tuturor. Chiar daca nu am prea primit pareri, am de gand sa spun ca daca as vrea sa devin cu adevarat o scriitoare, nu trebuie neaparat sa ma bazez pe pareriile celor din jur. Imi este de ajuns sa stiu ca povestea mea este buna si merita citita. Asa ca voi continua sa postez capitole din poveste. Va urez tuturor o lectura placuta!
Cap. 6
Partea I : Mic-dejun
cu belele
Nick’s P.O.W. :
In fata mea era cea mai frumoasa fata pe care am vazut-o vreodata. Parul ei lung ii ajungea pana la cot, iar culoarea era aceeasi ca si a ochilor ei. Maro ciocolatiu. Bluza pe care o avea, era de culoarea neagra si ii pune in evidenta corpul ei perfect. Pana si blugii ei faceau acelasi lucru. Aceasta se uita mirata, cand la noi – la mine si la Dylan- , cand la mama ei si tatal nostru. Mama ei ii zambii si ii explica cum sta situatia. A stat acolo si s-a uitat mirata la ei. A fost si mai mirata atunci cand mama ei a informat-o ca vom sta cu ele pentru cateva zile. Se pare ca ea nu a primit vestea la fel de bine ca si noi. Dupa ce am vorbit mult si bine si am aflat povestea lor tragica, care a fost destul de trista, eu cu Dylan ne-am plictisit asa ca ne-am pus sa facem ceva ca sa alungam plictiseala. Adica, el s-a pus sa asculte muzica la mp3 lui, iar eu am inceput sa ma joc pe telefon. Preocupatia noastra, a fost brusc distrasa atunci cand tata a urlat in gura mare. Dupa ce ne-am pus in fata lui ca la armata, ne-a zis sa ne luam bagajele si sa mergem cu Andra, numele sorei noastre, si sa o urmam. Am ajuns in camera ei si ceva m-a facut sa ridic din spranceana. Camera ei nu a fost cum mi-am inchipuit eu, toata roz cu papusi si animale de plus, ci a fost destul de interesanta. Peretii ei erau de un rosu sters, iar tavanul a ramas alb. Deasupra patului ei erau cateva picturi interesante, o chitara electrica care era de un rosu aprins, niste trandafiri albi si multe valuri de plecau de la patul ei. Si toate acestea erau in nuante diferite de rosu, ba mai inchis, ba mai deschis. Pe langa asta, langa patul ei erau doua saltele gonflabile, iar avand in vedere ca ea tocmai cea venit, pot sa pun pariu ca mama ei a aranjat totul.
-Draguta camera, i-am zis eu admirandu-i camera.
- Mersi, zise ea calma in timp ce se indrepta catre un dulap imens. Sa stiti ca daca vreti sa cautati baia e a doua usa pe stanga.
- Multumesc, zise Dylan politicos, dar eu stiam ca el doar vrea sa-i dam o impresie buna despre noi.
Amandoi am mers catre baie. Cand am intrat, ne-am trezit ca-n valurile marii. Pe podea gresia e de culoarea fundul oceanului, iar pe pereti erau pictate valuri de diferite culori si diferite marimi.
# Wow. Ce atmosfera. Cred ca vreau sa merg la mare anul asta# i-am zis eu lui Dylan admirand baia. Nu era chiar oribila. Dar era al naibi de curata, niciun pic de mizerie in colturi sau in alte locuri. Ceea ce e putin de speriat. Dar banuiesc ca mama e de vina pentru asta. Amandoi am facut toaleta de seara, dupa care ne-am dus inapoi in camera Andrei. Cand am ajuns, am gasit-o imbracata in pijamale. Dupa care am intrebat-o cum de s-a schimbat asa de repede, iar ea mi-a raspuns ca are propria ei baie.
-Aha, i-am raspuns eu, multumit de raspunsul primit. Dupa care ne-am pus la culcare.
Andra’s P.O.W
Eram pe o campie cu flori multicolorate. Totul era tacut, precum o oaza de liniste. Stateam in picioare, priveam orizontul. De nicaieri am simtit ceva umed pe mine. M-am uitat la cer, nici un nor. Atunci de unde provine aceasta umiditate? Abia atunci, m-am uitat catre picioarele mele. Groaza puse stapanire pe mine. Un sarpe de apa era incolacit in jurul picioarelor mele si urca din ce in ce mai mult. In cateva secunde, l-am simtit dupa gatul meu. Mi s-a parut ciudat ca, in loc sa aud un sasait, am auzit o voce ce-mi vorbea cu blandete:
-Nu-ti fie teama! Nu te voi rani. Te voi ajuta, dar trebuie sa ai incredere, bine? Ma intreba sarpele cel straniu.
Dupa ce i-am raspuns „bine”, sarpele se prefacu intr-o balta, iar balta s-a prefacut intr-o femeie frumoasa. Avea parul ca de aur si cu ochii de culoarea apei la fel ca si rochia ei minunata.
-Eu sunt Spiritul Apei, zise misterioasa femeie catre mine. Mai tarziu, te vei intalni si cu fratii si suroriile mele. Pana atunci trebuie sa ma stapanesti pentru ai intalni.
-Cum sa te stapanesc? Nu inteleg, i-am spus eu confuza.
Aceasta chicoti usor, dupa care vorbi din nou.
-Bineinteles ca nu sti, zise ea gandind cu voce tare. Esti o vrajitoare, iar eu sunt prima ta incercare.
-Sunt....o vrajitoare? Dar cum?
-Unul dintre parintii tai trebuie sa fi fost un vrajitor sau vrajitoare. Asta e singura explicatie logica.
Daca stau bine sa ma gandesc, tata se comporta destul de ciudat uneori, dar nu bagam de seama.
-Tata a murit in accident, am gandit cu voce tare.
-Probabil ca el a fost vrajitor, dar a trebuit sa-si ascunda puteriile fata de muritori. Asta e legea lor, trebuie sa-si ascunda adevarul despre adevaratul trecut. Mai ai un frate sau o sora? Ma intreba ea, brusc intesesata de familia mea.
-Nu. Sunt singura la parinti. De ce?
-Asta explica tot. Din cauza ca esti singurul lui urmas, ti s-a daruit din nastere puterile si talentele sale.
Am vrut sa o mai intreb si alte lucruri, dar n-am reusit. Ea se prefacu in praf, in timp ce campia disparu de sub picioarele mele. Ceva imi cuprinse umerii si ma scutura usor.
-Andra. Andra e timpul sa te trezesti „Frumoasa Adormita”, se auzi o voce familiara.
Incet, mi-am deschis ochii si l-am vazut pe Nick deasupra mea.
-’Neatza! Era si timpul sa te trezesti, zise el zambind voios.
Dupa care iesi pe usa, m-am ridicat putin si am zarit paturile frumos aranjate. „Wow. Ce ordonati sunt. Cred ca nu o idee prea rea.” , am gandit in timp ce-mi faceam toaleta de dimineata.
Ajuns in pragul bucatarieie, am ramas putin uimita. Mama era ajutata de „tata” cu mancarea, in timp ce Nick si Dylan puneau farfuriile pe masa. Erau atat agitati, dar totodata, fericiti incat n-au observat ca am intrat. Acest lucru m-a infuriat putin. Il vedeam pe Nick cum turna suc de portocale in cate patru pahare. Cand l-am vazut, mi-am adus aminte de „accidentul” lui Teo cu sucul. Nu mi-am luat privirea decat pentru o clipa, iar in momentul urmator, il aud pe Nick strigand:
-Hey!
Mi-am intors privirea catre el, iar acesta era ud.
-Ce s-a intamplat? A intrebat „tata”, ajungand in dreptul lui.
-Habar n-am. Parca a sarit sucul pe mine.
Dylan si cu mine am chicotit pentru cateva secunde.
-N-are cum sa „sara” sucul, zise Dylan dandu-si ochii peste cap.
Nick isi scutura capul, dupa care pleca spre camera mea sa se schimbe. Dylan il urmari parca uitand sa-i spuna ceva important. Mi-am dat ochii peste cap si am inceput sa curat sucul varsat.
~In camera Andrei~
Normal P.O.W.
Nick intra in camera, urmat indeaproape de fratele sau. Dylan inchise usa incet, in timp ce Nick se dezbraca de tricoul murdar.
-Ce ai de gand sa faci? Il intreba Dylan ridicand o spranceana.
-Am de gand sa fac un dus. Mi-a ajuns sucul pana la piele, iar acum e lipicios.
Dupa ce se descotori de tricou, porni catre baia alaturata, luand pe drum si un prosop.
-Dar nu a zis Andra ca nu imparte baia cu nimeni? Intreba Dylan din nou.
-Heh! Crezi ca-mi pasa? Oricum pana o sa-si dea seama, aburi or sa dispara. Stai putin! Daca nu stau in dus mai putin de zece minute, nici n-or sa fie aburi, zise el in timp ce intra in baie.
Dylan ofta. Stia din comportamentul lui ca trebe sa stea drept paznic. Dar ii veni o idee.
-Apa e calda? Ii striga Dylan, dupa care rase in surdina.
-Da! E faina. De ce? Se auzi vocea lui Nick in timp ce dusul mergea.
Dylan chicoti. Apuca cu mana stanga in aer un robinet invizibil si-l intoarse spre stanga.
Nick care facea dus linistit, simti ceva ciudat. Apa deveni din calda, in rece ca gheata.
-Ahhh! Tipa Nick. Rece! Dupa ce striga il auzi pe Dylan care, se prapadea de ras.
Nick opri apa si striga:
-Dylan! Te omor! Tipa Nick, iesind din cabina de dus cu un prosop infasurat in jurul taliei. Ceea ce nu stia Dylan, era ca Nick avea boxerii dedesupt.
In mometul in care Dylan il vazu ca iasa, acesta fugi mancand pamantul.
In cateva secunde, Nick isi trase perechea de pantaloni pe el dupa care fugi dupa brunet. Cand iesi din camera Andrei, il vazu pe fratele sau facand o fata comica in timp ce zicea:
-Na–na–na-na–na!
Ii scoase limba, dupa care fugi in jos pe scari. Nick il prinse la ultima treapta si incepu sa-l traga de haina, sa-l loveasca si alte cele. Dylan vazu ce este asaltat de saten, incerca sa-i evite atacurile, dar el se misca destul de repede. La un moment dat, acesta isi pierdu echilibrul si cazu pe spate. Chiar daca erau pe podea, tot continuau sa se ciondanesca.
Mike, tatal lor, auzi ceva ciudat din bucatarie. Un sunet asemanator atunci cand ceva greu atinge podeaua in mare viteza. „ Ma intreb ce a fost aia?” gandi el, in timp ce cerceta bucataria din priviri. Atunci, vazu ca fii lui nu sunt prezenti.
-Ia-ti vazut pe Nick si Dylan? Intreba el in timp ce se pregatea sa mearga si sa cerceteze casa.
-Probabil sunt sus, zise Anita, mama fetei. Dar altceva, ii spunea ca ei sunt pe hol. Ceea ce a si fost. A stat frumos si s-a uitat cum cei doi se bateau intre ei fara sa stie ce ii asteapta.
Sper sa va placa. Mama! Cat am scris nu-mi vine sa cred. Pai acum aveti ce citi!
Pe data viitoare!
Buna, am ajuns si eu pe aici.
Am sa comentez la modul general de data asta. In primul rand, cred ca trebuie sa te decizi din perspectiva cui povestesti tot. Sunt de acord cu cate un capitol din perspectiva altor personaje, dar tu folosesti atat persoana I cat si persoana a III-a si e cam greu de inteles.
Din cate pricep eu Nick si Dylan sunt gemeni. Nu stiu in schimb cine sunt Jake si Markus, au aparut la "intalnirea" de familie numele.
Propozitiile sunt cam scurte si lipsesc unele semne de punctuatie, iar unele verbe nu sunt conjugate corect. Trebuie sa verifici capitolele inainte sa le postezi, ca sa te asiguri ca sunt usor de citit si scrise corect.
In legatura cu modalitatile de expunere, cred ca ai putea reduce dialogul si sa te axezi mai mult pe descrierea sentimentelor/ actiunilor personajelor, ca sa mai incetinesti actiunea, ce mie mi se pare foarte grabita.
Ideea e foarte frumoasa, vrajitori, dragoni, tot felul de creaturi fantastice . Se pare ca Nick e indragostit de Andra, dar inca nu pot fi sigura.
Sper ca nu am fost prea dura, dar vad ca ai ambitie si ar fi super daca ai aduce mici imbunatatiri. Daca nu te deranjeaza, as vrea sa ma anunti cand mai postezi. Astept next-ul!
@Mirunyk24: sa sti ca m-ai fost dura cu mine si iti multumesc ca mi-ai dat acel sfat. Eu, una sper sa-ti placa
Cap 7.
Partea a II:
Accidentul
Andra’s P.o.w.
Inca imi rasuna prin urechi cearta pe care le-a dat Mike celor doi. Acel lucru nu m-a infiorat, in schimb ceea ce mi-a spus mama a fost si mai groaznic.
Flashback:
Mama zambi pret de cateva minute, in timp ce savuram desertul de la masa de pranz.
-Am o idee splendida, zise ea uitandu-se la fiecare-n parte. Pentru ca azi va fi o zi insorita, as propune sa mergem la un strand in apropiere, zise ea incheiand fraza, dupa care isi savura prajitura ce o avea in fata.
-Poftim? Am gandit cu voce tare.
Piscina e marea mea teroare. De cand am avut „acel” accident. Si nu vreti sa stiti detaliile acuma, caci n-am chef sa le zic.
-Si partea si mai minunata este ca Teo ne v-a insoti impreuna cu sora mea.
„Nu!!!” am tipat in sinea mea.
-Ah! Facu mama. Fetita mea e asa de fericita incat nu stie ce sa spuna.
Doamne, daca ar sti si cat de mult se inseala. In timp ce-l blestemam pe Teo in gand, am auzit un chicotit, sau doua. Am aruncat o privire catre cei doi baieti. Dylan se apleca la urechea satenului sa-i sopteasca ceva. Iar acel ceva a ajuns pana la urechiile mele.
-Fericita? Mai degraba pare ingrozita, ii sopti Dylan, dupa care incepura sa rada din nou.
End flashback.
Am oftat. O sa fie o zi lunga, am zis in gandul meu in timp ce mi-am luat geanta de plaja pe umar. De afara, am auzit claxonul masinii, care ne spunea sa ne grabim.
Drumul a fost scurt si linistit. Dupa ce parcase masina, am vazut la intrare o femeie ce semana cu mama. Numai ca parul ei e mai scurt si mai deschis la culoare. Langa ea, statea un baiat cu parul aranjat ca un arici si asculta muzica pentru ai alunga plictiseala. Cand ma vazu, dupa ce m-am dat jos din masina, un zambet malefic ii inflori pe chip. Banuiam ca in acel moment stalmacea un plan pentru a ma umili in fata tuturor. Oh, nu. Nu azi. Azi, eu voi fi cea care va rade la urma. In timp ce eu cu Teo ne aruncam priviri urate unu, altuia, am auzit-o pe mama prezentandu-i pe cei doi din fata noastra.
-Mike, baieti, aceasta este sora mea, Annet si fiul ei,Teodor. Ann, Teo, acesta este logodnicul meu, Mike. Iar cei doi de langa Andra, sunt Dylan si Nick, fii lui, zise mama dupa ce termina de indicat cine-i cine. Acestia facura cunostinta, iar Teo a ramas cu fata lui uracioasa chiar si cand a strans mana cu Dylan si Nick. Dupa aceea, am intrat in cladire. Mama imi adresa scurt cateva cuvinte, adica sa-i duc pe baieti la vestiare, pentru ca ei au venit aici pentru prima data. Norocul a dat peste noi, caci numa bine am gasit patru cabine libere. Fiecare a intrat in cate unul. Eu nu am stat, m-am schimbat cat am putut de repede, dar m-am pierdut in amintirea acelei patanii de acum trei ani, care mi-a lasat o groaza in mine de nu m-am apropiat de o piscina in veci.
Flashback:
Au trecut doi ani de la moartea tatalui meu, dar eu inca simt ca a fost ieri. Toate acele scene se repetau in mintea mea tot timpul. Fie ca era noapte sau zi. Pentru ca acuma e vara, mama a propus sa mergem la baie la un strand, pentru a ne racori. Acolo ne-am intalnit cu Teo si matusa Annet. El tot imi arunca priviri care mai decare mai urate si mai despretuitoare, dar eu nici ca le bagam in seama.
Mama a tot insistat sa intru in bazin, nu sa inot dar macar sa plutesc. Eu, am refuzat. Dar in schimb m-am asezat pe marginea bazinului, cu picioarele in apa pana aproape de genunchi. Nu imi era teama de apa, doar ca nu vroiam sa fac nimic. Tot ce vroaim, era sa stau putin la racoare, in camera mea in timp ce citeam cartea mea favorita, Sherlock Holmes.
Din bazin, Teo tot ma jignea, dorind sa-mi atraga atentia. Da tare disperat e copilul asta! Il ignoram pe deplin. Pana la un moment dat cand n-am mai auzit nimic. M-am uitat la sezlonguri, unde stateau mama si tusa Ann, dar nu era nimeni. M-am uitat in si-n alte directii, atunci le-am zarit la standul cu dulciuri. Mi-am intors capul si am oftat. Dar un lucru tot mi-se parea ciudat, dar ce?
A, da. L-am uitat pe Teo. Am scanat rapid bazinul. La celalat capat erau cativa copii care faceau scufundari, dar nici un semn de Teo. Ma intreb unde a disparut. Ia stai putin, de cand imi pasa unde ii diavolul ala?
Motivul pentru care nu mai era nimeni prin jur este ca era inca devreme. Bazinul la care stateam eu, era unu care se adancea treptat. La capatul unde era cel mai adanc erau trei trambuline. Acestea erau pozitionate la trei inaltimi diferite, dar si in asa fel in care sa evite contactul una cu cealalta. La cea mijlocie, sareau un grup de baieti care mai de care mai ciudat si interesant de vizionat. Cand unu dintre ei se pregatea sa faca un salt, am avut o presimtire rea. In momentul in care el a intrat in apa, am simtit cum cineva ma cuprinse de talie si ma scufunda o data cu el in apa.
Dadeam ca bezmetica din maini si din picioare, incercand sa ma duc la suprafata, dar era taman pe dos. Cu cat ne duceam mai mult catre fundul bazinului, stransoarea devenea si mai puternica. Am incetat sa ma mai zbat si am inceput sa ma gandesc cum sa fac ca sa ies din menghina cea dureroasa. Am dat de cateva ori din picioare, iar dintr-o data simt cum sunt eliberata. Am profitat de ocazie si am inceput sa inot catre suprafata. N-am inotat mult ca de data asta am simtit cum ma trase din nou catre fund. Dar de data asta ma apuca de par. A fost o durere insuportabila. Singura modificare a scenariului a fost ca de data asta l-am vazut pe cel care m-a scufundat. Cum imi place mie sa spun. Colac peste pupaza, Teo este cel care m-a tras. Si de data asta, l-am lovit cu picioarele in „ alarma” lui. Cand m-a scapa a doua oara, am reusit sa strig dupa ajutor, in caz ca ma va auzi cineva. Teo ma apuca violent, si ma scufunda atat de repede incat am simtit fundul bazinului cu capul. Atunci totul deveni negru.
Am stat in bezana cea ciudata. Imi era frig. De nicaieri am simtit cum cineva imi apasa pieptul puternic si intr-un anumit ritm. Dupa cateva incercari repetate, am deschis ochii si imediat am scos afara din mine o cantitate de apa. Cand mi-a revenit, m-am uitat in sus. In jurul meu, erau acei baieti care faceau sarituri. Se pare ca m-au auzit si au venit in salvarea mea la fix.
Unul dintre baieti, care statea in fata mea, ma intreba daca ma simtieam bine. Eu am raspuns ca da. Acestia s-au bucurat, iar unul dintre ei ma invelira cu un prosop. Le-am multumit pentru ajutor, iar acestia mi-au dat numerele lor de telefon, in caz ca o sa am nevoie de ajutor intr-o zi.
Restul zilei, a fost normal. Mama n-a aflat de micul incident, iar salvatorul meu, a vorbit el ceva cu Teo. Cand cei doi au revenit, Teo era palid ca varul. Nici n-am intrebat de ceea ce au vorbit, pentru ca nici nu-mi pasa. Acei baieti erau de treaba. Din cate am inteles, ei au venit pentru a se antrena pentru un concurs de sarituri.
Cand veni ora inchiderii, baieti erau pe picior de plecare cand m-am apropiat de ei sa le urez mult noroc. Acestia mi-au multumit de urare si au pornit in drum spre casa.
De atunci nu i-am mai vazut si ma intrebam daca isi vor mai aduce aminte de mine...
End flashback
Am oftat lung. N-am deschis bine usa, ca l-am vazut pe cel care intr-o buna zi, va sfarsi sugrumat de mainile mele.
Buna, am venit, multumesc de anunt!
In capitolul asta a fost ceva mai multa descriere, actiunea a fost mai putin grabita, ceea ce e bine. Mai ai in schimb de lucrat la capitolul gramatica & ortografie. Unele virgule sunt puse aiurea, la fel unele cratime. Ar mai fi si timpurile verbale pe care le folosesti amestecate, nu arata frumos si nici nu se aude bine. Incearca sa nu mai repeti cuvintele, eventual cauta sinonime pentru ele. Fii atenta la genul substantivelor si la terminatii, te sfatuiesc sa citesti capitolele de 1-2 ori inainte sa le postezi, ca sa fii sigura ca sunt scrise corect. Ai avansat din punct de vedere al modalitatilor de expunere, i-ai descris sentimentele fetei mai bine ca oricand, ceea ce mi-a placut. La fel si cu gesturile, dar accentul trebuie sa ramana pe sentimente, povestirea fiind la persoana I.
Am vazut ca ai mai redus din dialog, e foarte bine asa. Dialogul trebuie sa apara numai cand exista replici importante, discutii vitale pentru firul narativ.
Capitolul in sine mi-a placut, astept next-ul!
P.S. Din nou, sper ca n-am fost prea dura, am prostul obicei .
@Mady^^: Iti multumesc foarte mult pentru ca imi citesti povestea si-mi dai sfaturi utile. Sper sa-ti placa acest capitol. ^_^
Cap. 8
Partea a III-a:
La strand
Acesta imi arunca o privire, ce-i trada sentimentul de pe fata, dupa care rosti incet:
-Ne vedem la piscina, pisicuto, zise el dupa care ranji ,malefic.
Am oftat. O sa fie o zi lunga.
-Ce a vrut sa spuna prin „pisicuto”? ma intreba o voce familiara din spatele meu. Arunc o privire peste umar si-l vad pe Dylan, cu o privire ingrijorata.
M-am intors pe jumatate si am rostit incet sa auda numai el.
-Mi-e teama de apa, precum pisiciile, am zis eu privind podeaua cenusie.
Dintr-o data, am simtit o mana pe umarul meu drept. Mi-am ridicat privirea usor si l-am vazut pe Dylan, zambindu-mi cu blandete, ca un frate mai mare. Nu dura mult, caci am simtit o a doua mana, dar pe celalat umar. Mi-am intors privirea si am vazut ca era Nick, fratele lui. Pacat ca nu erau gemeni, caci faceau aproape toate lucrurile la fel.
-Suntem aici sa te ajutam, fie ca vrei sau nu, zise Nick dupa care imi facu cu ochiul.
Am dat din cap ca semn aprobator si ne-am indreptat catre usa ce ducea catre piscina. Am tras aer in piept. E acum, ori niciodata, am gandit eu in timp ce deschideam usa.
Dincolo de usa, era o sala usor luminata de razele soarelui. Tavanul era facut in totalitate din sticla. Nu s-au schimbat prea multe de la ultima vizita. Ne-am uitat putin in jur, pana la un moment dat. Atunci am vazut-o pe mama facandu-ne cu mana, ca semn sa mergem catre ei. Ceea ce am si facut, cand am ajuns langa ei, mama ne-a spus sa ne punem prosoapele pe sezlogul pe care-l vrem, de parca nu am sti sa facem asta de unii singuri. Nu stiu cum, dar am ajuns din nou la mijloc. Nick se stabili in partea mea stanga, pe cand Dylan se puse in partea mea dreapta. M-am uitat cand la unu cand la altu. Ce s-a intamplat cu astia doi? M-am intrebat in sinea mea, dupa care m-am intins pe sezlong. Am stat linistita si relaxata, pana cand m-a intrebat Dylan daca nu vreau sa merg cu el pana la standul cu dulciuri din apropiere. Am aruncat o privire catre mama, iar aceasta se pare ca a auzit, caci ea imi facea semn sa ma duc. Am dat din umeri si am mers cu Dylan pana-n colo.
-Pot sa stiu de ce a trebuit sa fiu pusa din nou la mijloc? L-am intreb ca sa scap de liniste.
-Fara suparare, dar nu-mi place cum te priveste varul tau, zise el cu o voce joasa. Si nu doream sa stea aproape de tine. Wow. Daca s-ar da un premiu pentru cel mai bun frate-vitreg, Dylan l-ar castiga cu siguranta , am gandit eu in timp ce-mi scuturam usor capul. Pana ce ne-am intors, Dylan n-a mai scos nici o vorba. Si ma simtiam putin usurata. Cand am ajuns inapoi langa familia noastra, am observat o oarecare atmosfera ciudata. De parca cineva se razboieste. Atunci, i-am vazut pe Nick si pe Teo. Presimtirea mea a fost adevarata. Cei doi se uitau urat unu la altul. Mai putin ca se iau la cearta sau mai rau.
Muzica imi rasuna prin urechi, relaxandu-ma complet. De cand ne-am intors, Nick si Teo nu si-au mai aruncat nici o privire. Acum, toata lumea se distreaza la piscina. Toata lumea, inafara de mine. Nick si Dylan s-au tot rugat de mine sa intru si eu cu ei, dar eu de fiecare data i-am refuzat. Iar acum, stau pe sezlog si ii privesc cum se stropesc, rad, se scufunda unu pe altu. De multe ori, mai chicotesc si eu.
Am oftat lung. Cred ca e a cinci a oara pe ziua de azi. Cat o sa mai tina toata sarada asta oare? Am coborat privirea. Din senin, ceva rece si umed imi pica in crestetul capului. Am ridicat inapoi privirea si l-am vazut pe Nick, ud din cap pana-n picioare. Parul lui castaniu semana cu acele unui arici. Iar motivul pentru care simteam ceva, era ca el statea aplecat deasupra mea, lasand stropi de apa de pe el sa cada pe mine. Acesta mai avea si manile pe solduri, plus un zambet atat de larg incat pot sa-l vad la sfarsitul zilei cum se vaita ca-l doare maxilarul.
-Ce faci strengarit-o? Ma intreba el voios, grupa mare.
-Nimic.
-Te-ai distra mai mult, daca ai sta cu noi la piscina. Nu trebuie sa intri, doar sa stai pe margine. Te rog! Ma ruga el, facand o fata de catelus ranit.
Se uita asa la mine intr-una, de marca vroia sa ma dau batuta. Nu mai suport!, am tipat in sinea mea.
-Bine! Bine. Ai castigat! Am anuntat ridicand mainile-n aer in semn ca ma predau.
El sari in sus de bucurie, la propriu. Dupa care, ma apuca de incheietura maini drepte si ma trase usor catre piscina. Ma asez pe margine, iar Nick facu la fel. In tot acest timp, el a continuat sa zambeasca.
-Daca nu te pot baga in apa, pot macar sa stau cu tine pe margine. Hey, Dylan! Tipa catre fratele sau.
Acesta se opri din activitatea lui si inota catre noi. Ca si Nick, el avea parul ca un arici. Se scutura rapid precum un caine si se pozitiona in fata noastra.
-Da? Ce vrei? Se rasti el, uitandu-se cand la mine, cand la Nick.
-Stai cu noi? Intreba el inocent.
Dylan ofta si se puse la mine. Si din nou am simtit ceva rece si umed. Am aruncat o privire cu coada ochiului catre Dylan, care si-a infasurat mana pe dupa umerii mei.
Dupa cateva minute, cu chiu cu vai, cei doi reusira sa ma bage in apa. Nu la cea adanca, ci cea care imi ajungea pana la talie. Atunci, am inceput sa jucam volei. Toata lumea. Toti, inafara de Teo, care parea cam suparat si s-a decis sa faca scufundari. In acel moment, chiar ma simtiam bine. Daca ar fi si durat...
-Haide-ti copii! Este timpul pranzului! Striga mama de la sezlongul ei.
Rand pe rand, am iesit afara din apa. Cand mai aveam doar un pas si eram complet afara, am aruncat o privire inapoi catre piscina. Nici urma de Teo.
-Hey! A iesit Teo? Am intrebat fara sa-mi mut privirea.
-Mmmmm. Nu cred, imi raspunse Nick, care veni langa mine, purtand un prosop dupa gat. De ce?
Am oftat scurt, dupa care m-am uitat catre el. Ma privea ingrijorat.
-Sunt bine, i-am zis zambindu-i usor. El imi raspunse la zambet. Se apleca la urechea mea si-mi sopti:
- Sa vi sa mananci, bine? Dupa care, ma saruta pe obraz si o lua la sanatoasa, chiar inainte sa-i zic eu cateva.
Din nou ma lovi un sentiment de nesiguranta. Am ajuns la sezlong si am vazut ca ceva lipseste. M-am uitat de mai multe ori sa vad daca era cu adevarat pierdut. Si era.
-Mama! Sti unde este esarfa mea? Am intrebat-o fara sa-mi opresc cautariile.
-Nu e aia? L-am auzit pe Dylan. Mi-am ridicat privirea si am urmarit directia care o arata degetul lui. Chiar atunci, am zarit esarfa plutund pe apa. Lucrul care ma ingrozea cel mai mult, era ca se afla langa zona unde indica 2,90 m. adancime. Minunat! aproape am urlat in mintea mea. Dylan, care era langa mine, tresari usor, dupa care se apropie de fratele sau. Ii sopti cateceva rapid, iar Nick pali instant. Nu stiu de ce, dar dupa cateva secunde isi reveni.
M-am apropiat nervoasa de marginea bazinului.
-Nu este amuzant Teo! Am zis eu pe un ton ridicat.
Am astaptat putin, iar langa esarfa mea aparu de nicaieri, Teo avand pe chip acelasi ranjet malefic.
-Daca o vrei, vino sa-o iei! Urla el in gura mare.
Asta chiar ma infuriat. Inainte sa mai fac ceva, cineva ma prinse de incheietura. Si bineinteles ca era Nick.
-Nu face asta, imi sopti el.
Un singur gand imi rasuna intr-una. Ce naiba?. Mi-am tras mana si am intrat in bazin. Mergeam catre Teo cu pasi mici si nesiguri. Cand a ajuns apa pana la umerii mei, am inceput cu adevarat sa ma inspaimant. El isi dadu ochii peste cap, lasa esarfa sa pluteasca si incepu sa inoate catre mine. Ma lua de maini si ma trase langa esarfa. Aproape ca puteam sa o ating, dar nu puteam pentru ca imi tinea Teo mainile.
-Nici sa nu te gandesti! Suera el printre dinti. Te-am adus pana aici numa sa ma distrez, zise el in timp ce culese esarfa de pe suprafata apei. Mi-o lega usor de gat si incet incepu sa se indeparteze de mine. Prima parte a fost usoara si plictisitoare. Acum vine partea a doua care a e mai grea si mai distractiva, zise el pregatindu-se sa faca ceva. Dar ce? Ah, a trebuit eu sa cobesc in gand. Dupa ce incheia propozitia, se indeparta de mine rapid. Asa, lasandu-ma sa ma scufund. Ma tot zbat sa raman la suprafata, dar fara folos.
Ce se va intampla acuma? Voi fi salvata de catre cineva, sau o sa ma inec?
Hey dear:*. Si eu iti multumesc ca m-ai anuntat din timp ca vei pune next-ul. ASa pai ce sa zic. Mi-a placut mult naratiunea si sunt foarte curioasa ce o sa se intample mai departe. Descrierea nu ti-a lipsit, te descurci foarte bine dar niciodata nu strica mai multa^^. Semnele de puntuatie au fost la locul lor si ai lasa spatiu dupa ele, cea ce ma bucura foarte tare. imi place mult cum evoluezi si daca vei continua asa iti zic ca daca vei vrei vei putea deveni o scriitoare foarte buna. Zic asta deoarece ai multe idei care captiveaza cititorul:*. C-am atat am avut de spus si astept urmatorul capitol.
Hey!
Dragut capitolul, se pare ca o simpla excursie la piscina nu-i niciodata asa simpla:)). Mi-a placut naratiunea, a fost foarte buna. De asemenea, ai pus semnele de punctuatie corect, foarte bine:*. Acum vin si cu observatiile, pentru ca stiu ca poti mai mult:
- ai cateva greseli de tastare, verifica de cateva ori capitolele inainte sa le postezi
- incearca sa nu mai repeti numele personajelor, devine sacaitor la un moment dat; cauta ceva sinonime
- mare atentie la semenle de punctuatie, unele sunt puse in locuri gresite sau, mai rau, lipsesc
- unde nu e nevoie de dialog, nu-l pune; inlocuieste cu naratiune
- descrie ceva mai mult sentimentele tipei, stiu ca poti
Interesant ca nu-s gemeni, nu ma asteptam la asta:)). Mi s-a parut putin stupida faza cu esarfa, nu putea sa-l roage pe unul dintre ei sa o aduca? Sau sa nu intre in apa, adica hello, tipul malefic e acolo>:). Sper doar sa o salveze Nick(Da, Nick, nu Dylan, nu tatal lor, nimeni. Doar Nick:))) sau, si mai si, puterile pe care nu stie ca le are. Le are, nu-i asa?
Vino repede cu next-ul!
Nu stiu din ce motiv, dar am ales sa-mi tin ochii deschisi. Stateam si priveam in jurul meu. Cred ca stau asa de vreo doua minute. Ce ciudat. Si nu simt nici nevoia de a urca la suprafata pentru a lua aer.
-Motivul pentru care nu simti aceste lucruri, este ca nu vreau eu sa le simti, se auzi o voce blanda.
Ma uit in stanga si vad femeia cea straina din visul meu. Singura diferenta e ca in loc de picioare, avea o coada de peste de un albastru safiriu ce-ti aducea aminte de marele ocean albastru. Este cumva o sirena?
-Nu, dar asa e forma originala. De multe ori sunt confundata cu o sirena, zise ea dand usor din umeri, facand parul ei cel blond sa danseze.
Ma intreb daca pot sa si vorbesc in sub apa ca si ea. Mereu am visat cand eram mica, ca atunci cand voi atinge apa, ma voi transforma in sirena. Ce vise...
-Dragut, chicoti ea.
Stai! Poate sa imi auda gandurile? Daca da, atunci asta-i foarte tare. Dar daca nu, atunci imi citeste expresia fetei?
-Mda. Pot sa-ti aud gandurile, dar nu e mare lucru.
„Dar pot sa vorbesc asa cu tine?”
-Poti. Si ma intreb de ce nu o faci.
-Ce? Am zis dupa care mi-am acoperit gura cu ambele maini. Nu-mi vine sa cred ca tocmai am vorbit sub apa fara sa ma inec.
-Nu-ti fa griji!N-ai sa patesti nimic, ma asigura ea luandu-ma de maini. Ai vrea sa plutesti? Ma intreba, schimband subiectul.
Am dat din umeri nepasatoare, dar sa fiu sincera chiar as vrea sa plutesc putin. Dupa ce i-am raspuns, am simtit cum corpul meu era ridicat. In cateva secunde, pluteam la suprafata apei. Ce bine e, am gandit in timp ce-mi lasam corpul sa fie mult mai relaxat.
Nick’s P.O.W.
Andra s-a dus in apa? Dar nu zicea ca ii este frica de ea?
#Se pare ca nu# l-am auzit pe Dylan.
#Esti sigur ca ai auzit-o?# l-am intrebat putin nesigur.
#Da. Am auzit-o zicand „Minunat”. Iar faza e ca a gandit-o, nu a spus-o.# sublinie ultima fraza.
Chiar inainte sa apuc sa zic ceva, ceva ciudat trecu pe langa mine. Era Teo si avea un aer satisfacut. Ia stai putin. Atunci mi-a picat fisa. Probabil i-a facut ceva monstrul asta.
-Dylan, haide! I-am strigat fratelui meu in timp ce fugeam pe marginea bazinului. Cand, m-am apropiat, ochii mei se marira cat farfuriile. Cred ca si Dylan, care abia a ajuns langa mine, are aceasi fata ca mine.
Sub ochii nostrii, Andra plutea linistita si zambitoare. La un moment dat, eu si cu fratele meu am ciulit urechiile. Se pare ca Andra canta un cantecel dragut.
-Hai privighetoare! E timpul sa mancam, zise brunetul, trezind-o din starea ei de visare. Probabil daca ar fi stat mai mult, ar fi si adormit.
In scurt timp, ne-am alaturat familiilor noastre si am inceput sa manca. Tata si cu „mama” vorbeau de felul cum ne descurcam la scoala, la ce olimpiade am participat, la cate concursuri am castigat si asa mai departe. Andra era cu totul in lumea ei. Dar un lucru inca imi bantuie ganduriile. Dylan a spus ca a auzit-o pe fata in modul nostru telepatic. Ceea ce mi se pare de-a dreptul imposibil.
Am mai stat la strand pana la ora sapte. Atunci, am plecat acasa. In tot acest timp, Andra a inotat atat de mult, incat ai zice ca i-a trecut frica de apa. Odata ce am ajuns acasa, fiecare a trebuit sa faca un dus. Si bineinteles a trebuit sa merg impreuna cu fratele meu la baia de pe hol, pe care am utilizat-o noaptea trecuta. Dar de data asta, noi am ajuns primii in camera fetei.
-Trebuie sa vorbim, am soptit incet sa ma auda Dylan.
-Da. Dupa ce adoarme toata lumea? Ma intreba pe acelasi ton soptit ca al meu. Am facut semn aprobator din cap, dupa aceea m-am aruncat pe pat. Nu a durat mult, ca ma si luat somnul. Dar, n-a durat mult ca am simtit o mana ce ma scutura de umar. Scurt timp dupa aceea, mi-am dat seama ce e timpul. Am coborat repede si silentios treptele. In sufrageria, brunetul ma astepta sprijinit de canapea.
-Ce s-a intamplat? Intreb in soapta.
-Cred ca, Andra este o vrajitoare!
Nu stiu din ce motiv, dar am ales sa-mi tin ochii deschisi. Stateam si priveam in jurul meu. Cred ca stau asa de vreo doua minute. Ce ciudat. Si nu simt nici nevoia de a urca la suprafata pentru a lua aer. Totul bine pana aici, vad ceva mai multa descriere, e un inceput bun.
-Motivul pentru care nu simti aceste lucrurifara virgula este ca nu vreau eu sa le simti, se auzi o voce blanda.
Ma uit in stanga si vad femeia cea puteai sa eviti acest "cea" straina din visul meu. Singura diferenta e ca in loc de picioare, avea Cred ca mai bine ai pune "are". Sa nu incurci timpurile o coada de peste de un albastru safiriu ce-ti aducea Din nou, grija mare la timpuri aminte de marele ocean albastru. Este cumva o sirena?
-Nu, dar asa e forma originala. De multe ori sunt confundata cu o sirena, zise ea dand usor din umeri, facand parul ei cel iarasi "cel", poate fi ocolitblond sa danseze.
Ma intreb daca pot sa si fara "si", nu-si are rostul vorbesc in fara "in", nu are logica daca citesti sub apa ca si ea. Mereu am visat cand eram mica, ca atunci cand voi atinge apa, ma voi transforma in sirena. Ce vise...
-Dragut, chicoti ea.
Stai! Poate sa imi auda gandurile? Daca da, atunci asta-i foarte tare Cred ca "tare" nu e prea potrivit contextului. Optez pentru interesant.. Dar daca nu, atunci imi citeste expresia fetei?
-Mda. Pot sa-ti aud gandurile, dar nu e mare lucru.
„Dar pot sa vorbesc asa cu tine?”
-Poti. Si ma intreb de ce nu o faci.
-Ce? Am zis dupa care mi-am acoperit gura cu ambele maini. Nu-mi vine sa cred ca tocmai am vorbit sub apa fara sa ma inec.
-Nu-ti fa griji!N-ai sa patesti nimic, ma asigura ea luandu-ma de maini. Ai vrea sa plutesti? Ma intreba, schimband subiectul.
Am dat din umeri nepasatoare, dar sa fiu sincera chiar as vrea sa plutesc putin. Dupa ce i-am raspuns, am simtit cum corpul meu era ridicat. In cateva secunde, pluteam la suprafata apei. Ce bine e, am gandit in timp ce-mi lasam corpul sa fie mult mai relaxat. Decide-te daca folosesti trecutul sau prezentul
Nick’s P.O.W.
Andra s-a dus in apa? Dar nu zicea ca ii este frica de ea? #Se pare ca nu# l-am auzit pe Dylan. Ce-s astea? Cred ca primul era "-" si ultimul ",".
#Esti sigur ca ai auzit-o? l-am intrebat putin nesigur.
#Da. Am auzit-o zicand „Minunat”. Iar faza e ca a gandit-o, nu a spus-o virgula aici sublinie ultima fraza. Mai bine "spuse subliniind"
Chiar inainte sa apuc sa zic ceva, ceva ciudat trecu pe langa mine. Era Teo si avea un aer satisfacut. Ia stai putin. Atunci mi-a picat fisa. Probabil i-a facut ceva monstrul asta.
-Dylan, haide! I-am "i" cu litera mica, e dupa vorbirea directa strigat fratelui meu in timp ce fugeam pe marginea bazinului. Cand, m-am apropiat, ochii mei se marira s-a marit cat farfuriile. Cred ca si Dylan, care abia a ajuns langa mine, are aceasi fata ca mine. ai repetat cuvantul "mine", cauta un inlocuitor
Sub ochii nostrii, Andra plutea linistita si zambitoare. La un moment dat, eu si cu fratele meu am ciulit urechile. Se pare ca Andra canta un cantecel dragut.
-Hai privighetoare! E timpul sa mancam, zise brunetul, trezind-o din starea ei de visare. Probabil daca ar fi stat mai mult, ar fi si adormit.
In scurt timp, ne-am alaturat familiilor noastre si am inceput sa mancam. Tata si cu „mama” vorbeau despre felul cum ne descurcam la scoala, la ce olimpiade am participat, la cate concursuri am castigat si asa mai departe. Andra era cu totul in lumea ei. Dar un lucru inca imi bantuie Sau bantuia? Din nou, grija mare la timpuri. ganduriile. Dylan a spus ca a auzit-o pe fata in modul nostru telepatic. Ceea ce mi se pare de-a dreptul imposibil.
Am mai stat la strand pana la ora sapte. Atunci, am plecat acasa. In tot acest timp, Andra a inotat atat de mult, incat ai zice ca i-a trecut frica de apa. Odata ce am ajuns acasa, fiecare a trebuit sa faca un dus. Si bineinteles a trebuit sa merg impreuna cu fratele meu la baia de pe hol, pe care am utilizat-o noaptea trecuta. Dar de data asta, noi am ajuns primii in camera fetei.
-Trebuie sa vorbim, am soptit incet sa ma auda Dylan.
-Da. Dupa ce adoarme toata lumea? Ma intreba pe acelasi ton soptit ca al meu. Am facut semn aprobator din cap, dupa aceea m-am aruncat pe pat. Nu a durat mult, ca m-a si luat somnul. Dar, n-a durat mult ca am simtit o mana ce ma scutura de umar. Scurt timp dupa aceea, mi-am dat seama ce e timpul. Am coborat repede si silentios treptele. In sufrageria, brunetul ma astepta sprijinit de canapea.
-Ce s-a intamplat? Intreb litera mica in soapta.
-Cred ca, fara virgula aici Andra este o vrajitoare!
In principiu mi-a placut capitolul, ai incercat sa folosesti mai multa descriere, dar se poate si mai bine. Singura observatie, in afara de cele de mai sus: incearca sa mai reduci din dialog. Ideea capitolului a fost interesanta, povesea devine Sf, asa cum imi place mie .
Bafta in continuare!
Scuze ca nu am trecut mai devreme pe la ficul tau. Insa acum sunt aici sa comentez 
. Se pare ca Nick e indragostit de Andra, dar inca nu pot fi sigura.
.
.