Capitulare

[Beatrix LaVey]

*

Doua batai in usa ma trezira. M-am ridicat si, cu cersaful infasurat in jurul taliei, m-am indreptat spre usa, deschizand-o. Imediat, Monique intra in camera, facandu-ma sa tresar speriat la vederea ei.
- Vreau... Beth nu se simte bine... spuse rapid, facandu-ma sa ma ingrijorez. Mi-am tras o pereche de pantaloni pe mine si l-am trezit pe Eric, care era inca somnoros. Monique striga la el, nervoasa: Beth nu se simte bine, trezeste-te, pedeapsa ce esti!
Am ras fara sa vreau, insa ea se uita urat la mine si am tacut imediat. Ne-am indreptat spre camera acesteia cand Eric termina de imbracat si am ramas cu gura cascata s-o gasesc pe aceasta in pat, iar lenjeria plina de sange.
- De unde e... ? am intrebat, insa simteam ca trebuia sa n-o fi facut. Stiam de unde provine tot acel sange si,daca nu era normal, insemna ca fata nu mai avea mult de trait, deoarece tot patul era plin, ea pierzand o mare cantitate din acesta.
- Cheama doctorul, spuse Eric calm spre Monique, care striga la o slujnica imediat. Nu stiam cum sa reactionez. M-am apropiat incet, punandu-ma langa ea, si i-am luat mana intr-a mea. Eric isi aseza mainile pe umerii mei, iar Monique se aseza in tot acel sange, luandu-si iubita in brate. Am ramas cu un gust amar in gura, fiindca presimteam ca ceva nu era de bine.
Doctorul aparu in scurt timp, asezandu-se pe patul fetei, undeva unde nu era sange. Ii desfacu picioarele, incepand imediat s-o consulte. Era rezervat, vedeam clar, desi icnerca sa nu se pronunte de fata cu Monique. Probabil ca stia despre ce este intre ele dinainte ,fiindca nu punea decat intrebari succinte:
- S-a intamplat ceva intre voi doua aseara? Ce ati folosit? intreba, iar Monique indica ceva ce pe mine ma facu sa rosesc mai mult ca niciodata. Era asemanator sexului barbatesc, insa era dintr-un material tare si, din cate am putut vedea, era foarte ascutit pe unele margini. Doctorul spuse incet: Se pare ca asta e sursa. Putem discuta in afara camerei?
Am iesit toti, lasand-o pe fata ce se imbolnavise in camera, alaturi de o servitoare care sa ii faca pe plac.
- Domnisoara Monique, nu stiu cat mai are... Nu pot sa nu va cert! De ce trebuia sa folositi acel lucru!?
Mi-am inchis ochii, sprijinindu-ma de perete. Nu era a buna ceea ce se intamlpa, nu-mi venea sa cred. Am oftat prelung, realizand ca se va intampla curand ceva rau. L-am prins pe Eric de mana, facandu-l sa se uite la mine. ERa foarte serios si el... Si, dupa privirea trista, se parea ca vedea ce are sa se intample.
- Nu va... ? intrebasem incet, iar doctorul dadu negativ din cap.
- Prea mult sange pierdut... explica. Nu am ce sa ii fac. Nu-mi sta in putinta. Imi pare rau, puteti face pregatirile deja... Nu are nicio sansa. Numai o minune o poate salva.
Am oftat prelung si Monique incepu sa planga. Se lasa jos, in sezut, privind in gol. O intelegeam, era distrusa, ceea ce ma indurera din cale-afara. Mi-am inchis ochii, oftand. Eric ma lua in brate, asezandu-si capul pe umarul meu.
Doctorul isi lua la revedere, apoi pleca, lasandu-ne sa ne uitam neputinciosi unul la celalalt. N-aveam habar cum as putea reactiona in astfel de momente. M-am uitat piezis la cel pe care-l iubeam din toata inima, realizand ca aveam sa sfarsim prost.
- Plecati... spuse Monique intrand in camera iubitei ei. Plangea, iar pe mine ma durea sufletul. Nu stiam ce sa ii fac sa o fac sa ii fie bine. Se parea ca Eric era la fel de confuz ca mine. Ma lua in brate si am pornit impreuna spre camrea noastra, fara sa ne spunem vreun cuvant.
- Vrei sa calarim? ma intreba si am dat afirmativ din cap. Ne-am luat haine de calarie pe noi, apoi, la grajduri, ne-am ales cate-un cal: al meu era alb, cu un fulger in frunte, iar al sau era ciocolatiu, exact ca ochii sai. Am iesit cu ei la trap din curte si m-am apropiat usor de el.
- Putem vorbi?
- Da, spuse scurt.
Din raspunsul lui, mi-am dat seama clar ca e trist, suparat si poate chair si dezamagit. M-am uitat piezis, nevenindu-mi sa cred ca se intampla asta. Mi-am inchis ochii, neputandu-ma controla. Imi venea sa izbucnesc in lacrimi, dar abia ma abtineam muscandu-mi buzele.
- Putem cumpara un cavou? Vreau ca, atunci cand vom muri, sa fim ingropati amandoi. Indiferent de cand se va intampla si ce se va intampla intre noi doi intre timp,daca ne vom certa sau orice altceva. Vreau sa mor langa tine... Orice-ar fi. Te iubesc...am spus in soapta.
Se opri cu calul si se uita la mine. M-am oprit si eu si m-am apropiat de el. M-a prins de barbie si mi-a tras capul spre el, imedait punandu-mi stapanire pe buze. I-am simtit limba dandu-le conturul alor mele si mi le-am intredeschis, scapand un geamat profund.
Am inceput sa ne sarutam acolo, in drumul mare, fara sa ne pese ca am putea pati ceva, sa fim vazuti. Ne-am imbratisat lung ,iar cand ne-am despartit, l-am auzit soptindu-mi:
- Si eu te iubesc mai mult ca viata mea! Vom face precum ti-e voia, dragostea mea: mergem si vom vorbi sa ne fie cat mai rapid construit. Il desenezi tu cum vrei sa fie? intreba si am dat afirmativ din cap. Bun atunci, stiu un constructor bun. Hai, mergem acum? intreba in soapta si ma pupa pe buze usor.
Ne-am schimbat directia, indreptandu-ne catre locul unde statea acel om pe care-l cunostea Eric. Ne-am apropiat usor de o casuta saracacioasa, apoi am descalecat, am batut la usa si ne deschise un mosulet simpatic.
- Domnu' de Lioncourt si tovarasul, spuse inclinandu-se. Ce placere, vai, ce placere! Cu ce va ajut? Intrati, intrati! ne spuse rapid, invitandu-ne in casa lui. Am intrat impreuna. Cu ce va pot servi, conasilor? intreba privindu-ne.
In timp ce Eric ii explica problema, eu am cerut sa ii fac schitele si mi-au fost date foi. Nu-mi trebui prea mult sa schitez o cladire patrata, de marmura neagra. Pe acoperis avea doi ingeri ce se tineau de mana, desigur, reprezentandu-ne pe mine si cel pe care-l iubeam. Usile erau din stejar masiv, cu niste incrustari ciudate care habar aveam ce-nseaman, dar imi placusera cand le vazusem intr-o carte ale bunicii mele si le retinusem.
O data ce fu incheiata conversatia, ne-am ridicat.
- Intr-o saptamana, conasule, va fi gata. Trebuie sa strang oameni si sa-i platesc si astea, rosti barbatul in varsta, iar Eric spuse simplu:
- Vreau sa fie gata cat mai rapid. Rasplata, te asigur, va fi pe masura.
Am iesit ind camera incet, apoi din casa, iar eu si Eric ne-am urcat pe caii nostri, pornind in sus, pe dealuri, hotarati sa cotrobaim.
Simteam ca, in astfel de momente, sunt de prisos cuvintele, astfel ca si eu, si cel pe care-l iubeam taceam.