Capitulare

[Beatrix LaVey]

Buuun, multumesc pentru cometarii, fetle mele >:D<
Am venit cu nextul :d
Lectura placuta ^^

*

Am dat afiramtiv din cap in acel moment si i-am zambit bine dispus contelui, fiind de acord cu ceea ce spusese. Continuam insa sa ma gandesc la Lucas, bunul meu prieten trecut in nefiinta cu putin timp inainte. Eric ma indruma catre intrarea in casa si am intrat impreuna intr-o biblioteca mare si plina de carti. Barbatul se aseza in spatele unui birou plin cu documente, pe un fotoliu din catifea neagra, iar mie mi-a oferit unul in fata sa. Se aseza cu coatele me suprafata ciocolatie a acestuia si isi impleti degetele, asezandu-si barbia pe ele.
Pozitia adoptata de el ma starnea, asa ca m-am sculat repede si, cerandu-mi iertare, i-am cerut sa nu se miste de acolo, apoi am disparut in acelalalta camera. Am luat o foaie si m-am intors in biblioteca, asezandu-ma in fata sa si incepand sa-i desenez chipul frumos. Eric zambi in acel moment si spuse:
- Nu te-ai putut abtine?
Dau negativ din cap, iar el isi fixa ochii asupra mea, facandu-mi obrajii sa se inroseasca usor, fiindca niciodata nu mai statusem asa de aproape de un barbat. Intunericul in camera insa era usor deranjant, iar el spuse ca va aprinde lumanari, insa eu am sarit in sus:
- Nu te misca! Spune-mi unde sunt si le aprind eu.
Afirmatia mea se parea ca il amuzase pe conte, care incepu sa rada si mi-a indicat sertarul de la birou, aflat pe partea lui. M-am dus acolo si am tras usor de acesta, evitand sa-l lovesc pe conte in graba mea. Cu greu insa se lasa tras greu, iar eu, dezechilibrandu-ma la un moment dat si din cauza pozitiei usor neplacute a trupului, am fost nevoit sa ma sprijin de el, mana alunecandu-mi pe coapsa sa. Am tresarit si mi-am retras-o imediat, evitand sa-l privesc in ochi pe baiat, fiindca ma inrosisem groaznic in obraji.
- Imi... Imi cer iertare, m-am...
- Nu-ti cere, spuse scurt si imi zambi, dupa care eu mi-am reluat incercarea de a deschide sertarul, reusind intr-un final. Am luat cateva lumanari si, asezandu-le in suportul lor, le-am aprins rapid si mi-am continuat schita. Imi place cum lucrezi, spuse Eric si continua sa zambeasca, iar eu m-am rosit usor a nu stiu cata oara pe ziua de azi. Cati ani ai, Caleb?
- Nouasprezece, raspund scurt si ii aud un '' Multi inainte! '' voios din cale-afara. Multumesc la fel, spun incet si ii zambesc la randul meu, terminand intr-un final schita chipului sau, dupa care m-am ridicat in picioare, rostind: Ar cam fi cazul sa plec, s-a facut tarziu si...
- Cum sa pleci?! a exclamat Eric usor ingrijorat, sarind de pe scaun si apropiindu-se de mine. Ploua cu galeata, imi spuse si eu abia acum realizez ca asa era, ploua cu galeata, probabil cu bucati de gheata, fiindca se auzeau lovituri puternice asupra acoperisului conacului. Stai aici, continua zambind. Avem o noaapte intreaga la dispozitie, putem vorbi despre multe, imi spuse linistindu-ma.
Am dat afirmativ din cap, zambindu-i lui Eric, insa eram usor rusinat de situatia in care fusesem pus, insa contele isi aseza mainile pe umerii mei din spate si isi apropia buzele de urechea mea, rostindu-mi ca va fi interesant. Suflarea sa fierbinte imi facu trupul sa fie strabatut de niste fiori placuti, tresarind.
M-am intors cu fata la el si i-am aratat schita pe care o facusem, semanand incredibil cu el. Incercam sa nu fiu retras si rusinos, fiindca nu voiam sa rada de mine din cauza acestui lucru, insa nu parea ca ar fi un astfel de om, unul care sa rada de alte persoane.
- Tu chiar ai un adevarat talent, imi spuse batandu-ma prieteneste pe umar, dupa care trecuram in alta camera. Imi cer scuze pentru impolitete, am fost atat de absorbit de discutia cu tine incat nu mi-am dat seama ca nu te-am servit cu nimic!
- Eric, te rog! spun uimit. Nu am venit aici sa ma servesti, ci sa te servesc eu pe tine si sa-ti fac portretul tie si logodnicei tale. Contele se intuneca la fata de cum auzi de logodnica sa, iar eu am ramas impietrit. Nu intelegeam ce e in neregula, daca am spus ceva rau. Iarta-ma daca te-am suparat, rostesc in soapta dupa cateva momente de tacere, lasandu-mi chipul in jos.
- Nu e vorba ca m-ai suparat, rosti contele si lua doua pahare de cristal si o sticla cu vin foarte bun si turna in acestea, punandu-mi unul in fata. E vorba... Nu ma intereseaza sa-i faci portretul ei, doar mie. Adica... Sunt constient ca arat bine, insa frumusetea trece, iar eu vreau s-o pastrez intr-un fel. Plus ca nu ma intereseaza doar portretul meu, ci si peisaje... Si chiar si tu, daca vrei sa mi te daruiesti, rosti la un moment dat facandu-ma sa tresar, fiindca asta ii zisese Lucas unui baiat candva, de fata cu mine. M-am uitat contrariat la el, iar Eric continua: Cred ca iti poti desena singur chipul, asa e?
M-am linistit cand i-am auzit explicatia si am dat afirmativ din cap, zambind mai apoi copilareste. Acum chiar ma amuza ceea ce zisese, plus ca eu ma gandisem la cu totul altceva.
- Iti plac tablourile, sa inteleg? am intrebat dupa ceva timp si el dadu afirmativ din cap, dupa care lua o gura din pahar, incurajandu-ma si pe mine s-o fac. Am gustat vinul foarte bun, de altfel, si Eric a continuat:
- Doresc sa-mi umplu casa cu aceste tablouri. Voiam sa te rog... Eu am un castel in munti, explica zambind, si sunt acolo niste peisaje superbe pe care te-as ruga sa le desenezi. Mai sunt si la mare cateva, apusul soarelui e magnific acolo. Si chiar si rasaritul, spuse zambind. Bineinteles, asta daca vrei sa mergi cu mine. Totul este contracost, tu imi spui pretul iar eu iti voi da totul, plus un bonus, rosti si scoase niste bani sa mi-i intinda, insa am intins mana, dand negativ din cap, cerandu-i din priviri sa inceteze. Insista ce insista sa iau acei bani pana in momentul in care am deschis gura si am spus:
- Cand tablourile vor fi terminate ma vei plati, asta daca iti vor placea si vei vrea sa le cumperi. Daca nu-ti vor placea imi vor ramane mie. Si... Sunt dispus sa merg cu tine, spun pe o voce usor rusinata, fiindca eu nu mai fusesem niciodata plecat la munte sau la mare, eu abia daca iesisem din orasul asta amarat al nostru. Eric, eu... Stii, eu nu am...
- Nu trebuie sa imi explici, stiu si stai linistit, voi avea eu grija de tot, ma intrerupse cu zambetul pe buze. Imi face placere sa te iau cu mine, esti o persoana foarte inteligenta si placuta. Afrimatiile sale ma facura sa ma rosesc din nou. Majoritatea contilor pe care ii cunoscusem se comportasera de-a dreptul urat cu mine, ma injosisera, insa el facea doar sa ma laude si sa imi spuna ca sunt bun si alte calitati pe are eram constient ca le am, insa nu eram genul de persoana care sa imi arat calitatile, eram mai mult modest. Am mai luat o gura din vinul din pahar, ascultandu-l pe Eric: Problema e similara celei a lui Lucas, imi spuse, iar eu am tresarit puternic, devenind palid. Am spus ceva gresit? ma intreba atintindu-si privirea asupra mea.
Am dat negativ din cap, dupa care am spus un '' Nu '' stins in incercarea de a intari faptul ca nu ma deranjase. Si chiar nu ma deranjase, doar ca nu ma asteptasem ca el sa aduca vorba de Lucas.
- L-ai cunoscut? intreb in soapta si oftez, neputandu-ma abtine. Imi era atat de dor de el, in ciuda faptului ca se intamplase cu putin timp in urma ca el sa treaca in nefiinta.
- Da, mi-a fost prieten. De-asta s-a sinucis, cred, in mare parte, imi spuse Eric. Stiu si ce facea si cu ce se ocupa, imi povesti barbatul cu tristete in glas. S-a sinucis fiindca trebuia sa se casatoreasca cu una de care isi batuse joc sau cam asa ceva, rosti dupa ceva timp, iar eu, vazand ca stie, am dat afirmativ din cap, constient ca nu am de ce sa mai ascund.
- Probabil stii ca Lucas nu voia sa se afle despre ceea ce era, nu? spun incet, iar contele dadu din cap si zambi trist. M-am multumit ca stia, fiindca simteam ca Eric era foarte de treaba si aveam sa ma imprietenesc cu el.
- Da, stiu prea bine si nici nu am de gand sa spun, rosti incet. Si tu esti la fel? ma intreba, iar eu am inclinat negativ din cap. Bun, rosti si ochii ii sclipira intr-un mod ciudat, insa nu am bagat de seama atunci, continuand sa il ascult: Ei bine... Eu sunt nevoit sa ma casatoresc cu o fata, contesa nu stiu care, spuse nepasator, insa problema e ca mie nu-mi place si nu o vreau de sotie. Am doar douazeci si cinci de ani, ce treaba are ea cu mine? Nu vreau sa ma insor de la varsta asta, nu ma intereseaza persoana ei. Asta vor parintii ei cadou de nunta, un portret al nostru, insa pe mine chiar nu ma intereseaza. M-ai bine mi-as face portret cu un purcel! exclama tanarul revoltat, iar eu am inceput sa rad. In scurt timp incepu si el sa rada, multumit de reactia mea. Pana la urma ti-ar place sa mergem impreuna la castelul din munti? Poate si in alte partil, in momentul asta sunt prea entuziasmat.
Am mai luat o gura din vin, insa, neobisnuit sa beau, incepuse sa ma doara capul. Continuam sa rad incontinuu si sa dau afirmativ din cap, constient insa ca accept sa merg cu el. Chiar era de treaba contele de Lioncourt si ma bucuram enorm ca il cunoscusem.