AnimeZupCăutare

Sângele tău este cerneala mea

123…6›
Tip de critică acceptată : Orice tip de critică.


Deci, un nou fic de mine * laughs * . În comparaţie cu celelalte, acesta este mai special fiindcă este scris din punctul de vedere al unei fete, o experienţă relativ nouă pentru mine.
Vă aştept părerile şi comentariile ce sper să fie dure. De fapt, vă rog să fiţi duri, cât mai duri.
Lectură plăcută !

Sângele tău este cerneala mea



1




- Cheryl ! Haide odată !

Mi-am dat ochii peste cap la auzul vocii mamei mele. Am închis laptopul negru, dar nu înainte de a salva documentul poveştii mele. Ca de obicei, mama era o fire punctuală şi niciodată nu accepta să întârzii, mai ales la cină. Cu câteva ore înainte, îmi spusese că o să avem invitaţi speciali în seara aceasta, lucru ce m-a determinat să mă hotărăsc să-mi schimb hainele de casă cu unele mai curate şi elegante – nu că aş purta vreodată haine murdare !

- O secundă, mamă ! Am urlat.

Am deschis uşile dulapului băgat în perete şi am luat un tricou de un gri spre alb, cu un decolteu discret şi perechea preferată de pantaloni negrii. M-am schimbat repede, ştiind că nu era frumos să fiu atât de întârziată. Mi-am pieptănat părul brunet, tuns în scări, şi m-am încălţat cu o pereche de balerini roşii. Am aplicat puţin creion negru şi m-am putut considera pregătită pentru întâlnirea cu invitaţii.
Am coborât cu grijă scările casei, ajungând în living, privindu-i pe cei doi oameni de sex masculin ce stăteau la masa lungă, din mahon. Mama se vântura prin încăpere, aducând şi aranjând tot ce trebuia. Stânjenită, am înaintat pe vârfuri, dorindu-mi să nu fiu acolo, ci să stau în cameră, în faţa laptopului. Şi, nu, nu eram o obsedată de internet, ci lucram la o carte pe care doream să o public. Neştiind cum să-mi fac intrarea, m-am rugat ca mama să spună ceva. Şi dorinţa mi s-a împlinit.

- Ah, Cheryl, ai venit într-un sfârşit ! Iarăși ai scris ?

Vocea mamei a răsunat în toată camera, făcându-i pe cei doi să se uite la mine. Cel din capul mesei era un bărbat de vârstă mijlocie, cu părul şaten încărunţit în faţă şi ochii albaştrii. Avea un nas cârn, ce arăta extrem de ciudat, iar ridurile îi brăzdau faţa. Mi-am înăbuşit râsul. Cel ce sătea pe lungimea mesei era un băiat de o vârstă cu mine. Probabil că tot şaptesprezece ani. Avea părul brunet – poate puţin mai închis ca al meu – şi ochii negri ce păreau să conţină tot întunericul din iad. Faţa îi era palidă şi contrasta frumos cu părul său mai lung. A afişat un zâmbet ciudat, care mi-a dat fiori pe şira spinării. Ceva la tipul ăsta mă speria destul de tare.

- Acesta este noul meu coleg de muncă, iar el este fiul său, Ace.

- Mă bucur să vă cunosc şi îmi pare rău c-am întârziat, dar am stat să termin un capitol, m-am scuzat, aşezându-mă la masă, în faţa adolescentului.

Băiatul mi-a aruncat o altă privire întunecată şi mă întrebam ce naiba mi-a venit să mă aşez în faţa lui. Parcă voia să mă linşeze, dar, totodată, se uita la mine atent. Oare îi făcusem ceva ? Mi-am plecat capul, câteva fire de păr acoperindu-mi faţa şi făcând un zid între noi doi. Totuşi, puteam să simt că încă mă fixa cu privirea aceea pătrunzătoare.

- Dar ce scriai ? Doreşti să devii scriitoare ?

Vocea bărbatului cu nasul cârn m-a făcut să tresar. Am ridicat uşor capul şi am aprobat, spunând că eram pasionată de poveştile fantastice, cu tot felul de creaturi incredibile. Am simţit cum Ace a zâmbit ştrengăreşte când a auzit pasiunea mea. Din fericire, mama a pus farfuriile cu mâncare mexicană în faţa noastră, aşezându-se la locul ei şi poftindu-ne să mâncăm. Mai pe la finalul mesei, bărbatul şi-a aruncat şerveţelul în farfuria goală şi m-a întrebat:

- Ce scriai ?

În voce i-am putut citi interesul faţă de darul meu de a scrie, dar nu m-am putut abţine să nu-mi spun că întrebarea pusă de el era una dintre cele mai stupide pe care le auzisem în ultimul timp. Ce puteam să scriu, moş bătrân ? Tema la chimie ? Trecând peste reţinerea şi timiditatea ce mă năpădeau, am dat să spun:

- O fată se îndrăgosteşte treptat de un înger izgonit din rai ce s-a refugiat pe pământ, dar nu e cea finală, încă. Mă rog, nu contează.

N-am mai vrut să-mi spun ideea. Nu doream ca cineva să afle despre ce scriam eu, mai ales o persoană străină. Mi-am privit farfuria, pe jumătate goală, şi am oftat. Îmi doream nespus să mă refugiez în camera mea, departe de toţi ciudaţii aceia. Băiatul a pufnit şi şi-a aşezat furculiţa şi cuţitul frumos în farfurie, ca la restaurant. Din nou, o linişte stânjenitoare s-a instalat peste noi şi am sperat ca cineva să deschidă un subiect şi să mă pot strecura pe trepte-n sus.

- Doamnă Flanderg, mulţumim că ne-aţi invitat la cină şi că aţi acceptat ca Ace să locuiască aici un timp. Aş vrea să vă fac şi eu un bine şi, ştiind de pasiunea fiicei dumneavoastră, aş putea să îi aranjez o întâlnire cu un celebru critic literal ce-mi este prieten. Aundrey Jhonson, a spus Nas Cârn, privindu-mă atent.

Am tăcut, şocată de ce a spus bărbatul. Eram nespus de fericită că domnul Jhonson avea să-mi citească lucrările şi să le critice. Poate chiar ajungeam celebră cu ajutorul acestuia. Totuşi, nu m-am putut bucura atât de mult fiindcă mi-am reamintit ce a spus Nas Cârn. Mama acceptase să-l cazeze pe tipul ăla ciudat în casa noastră ? De ce ? Dacă aveam să stau în aceeaşi casă cu un băiat ce-mi inspira atâta teamă, mai bine nu mă întâlneam cu criticul.

- Poftim ? ! Am exclamat şi m-am ridicat de la masă.

- Ştiam că-ţi va plăcea, draga mea. Domnul Parker este plecat din oraş des cu afaceri şi nu doreşte să-l lase pe Ace singur într-un apartament. O să ai cu cine să petreci timpul şi o să-i prezinţi oraşul şi o să faceţi atâtea împreună ! Ah, Cheryl, şi mă bucur nespus că Aundrey Jhonson o să-ţi critice lucrările. Este o minunăţie ! Dar, draga mea, du-te cu Ace şi arată-i camera în care va sta, cea de lângă a ta.

Mama era mult mai entuziasmată decât mine, lucru ce se putea observa foarte clar. M-am ridicat de la masă şi brunetul mi-a aruncat iarăşi unul dintre zâmbetele sale specifice, făcându-mă să tremur. Nici nu ştiam cum aveam să locuiesc cu o asemenea persoană în casă. Măcar nu vorbise deloc tot timpul cinei şi am sperat că nu era o persoană vorbăreaţă şi că avea să mă lase în pace. Am început să urcăm treptele, el urcând două dintr-un singur pas. Am observat cum a analizat pereţii albi pe care erau înrămate diferite diplome de la concursuri de literatură. Tot timpul mă mândrisem cu rezultatele mele, dar văzând cât de pasionat se uita adolescentul la ele, m-a făcut să-mi impun să le scot de pe pereţi.

- De cât timp scrii ?

Vocea lui Ace m-a făcut să tresar. Era tipică bărbătească : uşor groasă, neutră, fără să destăinuie ce simte pe moment. Totuşi, ceva era diferit la tonul său vocal. Era înspăimântător, dar, totodată, blând. Cea mai ciudată combinaţie, aş putea spune. Eram cât pe ce să uit să răspund, când el mi-a atins cu degetele sale lungi, de pianist, antebraţul. Am simţit cum căldura îmi învăluie partea aceea a mâinii, dar mi s-a făcut pielea de găină. Mi-am retras mâna, iar Ace a afişat un alt zâmbet specific lui.

- De patru ani, am răspuns într-un final, aproape şoptind.

A părut şi mai amuzat de reţinerea mea, dar n-a comentat. I-am deschis uşa camerei sale, aflată după a mea şi am intrat înăuntru înaintea lui. Era decorată aproape ca a mea, numai culoarea pereţilor fiind diferită, aceştia fiind de un albastru deschis, precum al cerului. Pe peretele din partea dreaptă era un birou din lemn negru, solid, pe care erau aşezat un teanc de foi, o lampă şi MacBook – ul meu. Faţă-n faţă cu biroul se afla patul de o singură persoană, cu un aşternut alb, nou schimbat. În cameră se mai afla un dulap băgat în perete şi o noptieră lângă pat. Ace s-a îndreptat spre birou, cu gândul de a-mi înfăşca MacBook – ul, dar am alergat înspre piesa de mobilier, luând aparatul înaintea lui. Scrisesem o poveste pe el şi, pe lângă asta, în el era şi jurnalul meu.

- Un jurnal, nu ? A întrebat, ghicind într-o secundă.

Nu am răspuns, stânjenită şi am dat să plec, dar m-a prins de mână. M-am întors înspre el, privindu-l în ochii aceia întunecaţi, dar am fost nevoită să-mi las capul în jos, fiind intimidată. Tipul ăsta avea o influenţă foarte proastă asupra mea fiindcă mă făcea să mă simt slabă, neputincioasă în faţa lui. Frate, nu era corect !

- Îmi prezinţi şi mie Londra mâine ? M-a rugat.

- Da, dacă vrei. O să vină şi prietena mea, Lizzy, căci eu nu conduc.

Nu am ştiut de ce m-am justificat în faţa lui. Parcă îi dădeam socoteală, parcă eu eram invitata, iar el cel ce avea locuia în casa asta de ani de zile. Am oftat şi m-am întors pe călcâie, ieşind rapid din cameră. L-am auzit cum a spus amuzat „timidă, uşor de intimidat, precum o cireaşă”. Ultima caracteristică era ataşată, probabil, de numele meu ce era uşor de confundat cu Cherry. Am intrat în camera mea şi am trântit uşa cu putere, aruncându-mă în pat şi luându-mi telefonul în mână. Am sunat-o pe Lizzy, care a răspuns imediat. I-am povestit rapid tot ce s-a întâmplat în această seară şi reacţia ei a fost una entuziasmată. A spus că la ora unşpe mâine avea să fie în faţa casei mele şi a închis, fiind chemată de tatăl ei.
Lizzy era prietena mea cea mai bună de şapteşpe ani. Eram în clasă şi acest lucru ne-a ajutat foarte mult la dezvoltarea relaţiei noastre. Lizzy era prietena mea cea mai bună fiindcă mă cunoştea perfect. Ne spuneam secretele, ne ajutam şi petreceam fiecare weekend împreună mergând la cumpărături sau la un film.
M-am aşezat pe scaunul de piele de la birou şi am deschis laptopul, deschizând documentul cu povestea mea cu îngeri. Nicholas era un înger izgonit din Rai fiindcă se răsculase împotriva Arhanghelilor, dar ceva nu-mi convenea. Într-un final, el trebuia să se îndrăgostească de o muritoare, Juliette, şi nu ştiam exact cum să se îndrăgostească de ea. În viziunea mea, îngerii ca el erau întunecaţi, nu se îndrăgosteau des. Atunci o idee mi-a trecut prin minte şi m-am decis să o aplic. Era destul de interesant dacă Nicholas fusese îndrăgostit de o femeie înger ce semăna perfect cu Juliette şi aşa s-a îndrăgostit de ea. Era perfect. Am decis să modific puţin şi citatul de la începutul poveştii, ştergându-l pe actualul. Am început să scriu înclinat următoarele rânduri:

A trăi în agonie nu înseamnă a nu avea un membru, ci a trăi fără persoana iubită.

Apoi am oftat, fiind oarecum mulţumită. Doream să mai scriu ceva, dar începea să mă doară destul de tare capul, lucru care m-a determinat să iau o pauză.

- Fără persoana iubită, nu ? S-a auzit o voce.

M-am întors rapid şi l-am văzut pe Ace stând sprijinit cu o mână pe birou şi citind începutul poveştii mele. Am închis cu putere laptopul, trântindu-i efectiv ecranul de tastatură. Acesta a scos un sunet când s-a oprit din funcţionat şi m-am bucurat nespus de mult că salvasem documentul înainte. Ace rămăsese nemişcat, cu gâtul lângă capul meu şi am putut să-i simt mirosul frumos al parfumului, combinat cu cel al şamponului, lucru ce m-a făcut să înnebunesc efectiv. Totuşi, trebuia să iau atitudine în faţa lui neapărat.

- Şi ce cauţi aici, mă rog mie ?

Eram răguşită şi abia puteam să vorbesc, dar adolescentul a interpretat altfel, probabil, fiindcă a afişat un zâmbet ştrengăresc. Nu mi-a răspuns din prima la întrebare, ci s-a trântit în pat şi şi-a acoperit ochii cu braţele, respirând pe gură. I s-a ridicat puţin tricoul, lăsându-mă să-i văd abdomenul plat şi cu pătrățele. M-am înroşit imediat, dar n-am lăsat să se vadă asta. Dacă trebuia să fiu sinceră, niciodată nu mai intrase un băiat în camera mea, lucru ce mă făcea să mă simt stânjenită. Era un lucru nou şi cam ciudat.

- Voiam să mai vorbim, a răspuns într-un final la întrebare. Ai avut vreun iubit ?

Întrebarea lui m-a făcut să roşesc imediat. Chiar dacă aveam șapteşpe ani şi, după spusele altora, fiecare fată trebuia să fi avut măcar un prieten, eu nu avusesem nici unul. Lizzy îmi tot repetase că arătam de milioane – sâni mari şi un fund bombat – dar că trebuia să mai lucrez la atitudine fiindcă eram prea timidă şi sensibilă. Totuşi, niciodată nu m-am corectat, sperând să apară un băiat în viaţa mea care să mă placă din toate unghiurile.

- Deci n-ai avut, mi-a interpretat Ace liniştea.

- Nu e treaba ta !

Mă răstisem la el fără să-mi pese de ce va spune sau face. Pentru prima dată în viaţa mea, mă răstisem la o persoană fără să conteze cum va reacționa. Eram mândră de mine. Ace s-a uitat urât la mine, dar cu o urmă de surâs pe buze şi a plecat, dar nu înainte să-mi spună „noapte bună” cu un perfect accent britanic.
M-am trântit în pat şi am început să mă gândesc la acest băiat, Ace Parker. Era extrem de ciudat comportamentul său. Nu vorbea mult, dar reuşea mai mereu să mă facă să înţeleg ce dorea să-mi comunice. De asemenea, era extrem de înfricoşător şi mi se făcea pielea de gâină numai când mă privea urât sau mă atingea. Era atât de întunecat, de parcă ascundea cel mai teribil secret pe care putea să-l aibă un om. Dar când mă atingea, pe lângă teamă simţeam o atracţie teribilă ! Nu ştiam dacă era din cauza aspectului său – care nu m-a impresionat – sau din cauza faptului că eram atrasă de caracterul său întunecat, de întunericul ce-l înconjura. De un singur lucru eram sigură: nu îmi plăcea, de fapt, deloc de acest băiat ciudat.
Salutare I'm here.

Vreau să îţi spun că titlul m-a atras din prima,este cum să zic aşa de, de bine ales. Şi zici că e prima dată când descrii din perspectiva unei fete păi să ştii că ţi-a ieşit. Ce pot să zic până acum îmi place, chiar dacă a fost doar primul capitol este foarte reuşit.
Descrierea nu am ce comenta, la fel şi la dialog. Îmi place Chery, dar şi de Ace. Abia aştept să vad ce se va întâmpla în continuare. Bye, bye

P.S. Nu am de ce să îţi dau un comentariu dur pt că nu am ce critica( părerea mea)
Hey^^ Titlul chiar este bun:-? Si zici ca vrei comentarii dure? Pfff...nu ma pricep la chestii de`astea. Pentru inceput, imi place ideea, adica trebuie sa fie ceva in neregula cu tipu` ala, Ace.
Hmm... Deci sa inteleg ca este ceva nou daca scrii din punctul de vedere al unei fete; nu ti-am citit restul ficurilor, dar pot spune ca te pricepi.
Treaba cu mutatul in casa lui Cheryl imi pare prea brusca, am nevoie de explicatii:)) Insa cum am mai spus, misteriosul m-a atras chiar si pe mn, chiar daca este un personaj fictiv. M-ai facut curioasa, deci succes cu urmatoarele capitole. >:D<
Helăău (a nu ştiu câta oară pe ziua de azi :)) ) , sunt aici aşa cum ţi-am promis. : >

Mi-ai mai dat tu să citesc lucrarea aceasta mai de mult, dar încă nu era terminată; totuşi, ţi-am zis şi atunci ce idee genială ai. Probleme cu descrierea tu nu ai, chiar dacă descrii din perspectiva unei fete tot foarte bine îţi iese. Acţiunea/dialogul, perfecte ca-ntotdeauna.
Nu critic dur, că nu am ce, dar am să vorbesc în mare despre idee/personaje.
Ca idee îmi place foarte mult, ca de obicei ne surprinzi cu ceva nou. Îmi place cum dezvolţi ideea, vreau să cred că ai să mă uimeşti în continuare cu situaţii neprevăzute.
Personaje: Cheryl : E o tipă pe cinste şi-mi place mult fizicul ei, dar te rog spune-mi că n-ai s-o laşi aşa de... naivă, credulă, sperioasă, poate chiar plângăcioasă. o,o Personalitatea ei e foarte naşpa până acum, ştiu c-ai s-o schimbi (o schimbi, neh?), dar ţineam să-ţi spun.
Ace: O Doamne, pe Ace îl ador, ştii? Fă-l real şi e al meu. : )). Atât fizic cât şi psihic l-ai conturat foarte... mişto (cum spui tu mai mereu *laughs*), e foarte plăcut tipul, pare rebel, dar nu sunt încă sigură că este. [:
Despre nenea Nas Cârn şi mama lui Cheryl nu vorbesc acum, căci nu pot spune mult lucruri despre ei; poate doar faptul că sunt plăcuţi.
Ah, ai vorbit de mâncare mexicană şi mi s-a făcut poftă şiii îmi place mult ideea cărţii lui Cheryl, e genială. : x

Mă opresc aici că deja aberez *laughs* . Aştept următorul capitol.
>:d<
Helău :] !
Vrei critică dură ? Ăh, când mă experimentez în aşa ceva , iar tu vei fi „vredinc” de ea, atunci îţi voi da. Dar până atunci sunt sigură că mai e ceva timp.
Revenind la fic. Titlul este interesant, deja ştiu c-o să conţină fantaşy 8-> . Heh, iar acţiunea. . . Well, nu e grăbită chiar deloc. Mă bucură faptul că ai avut un capitool lung, ca să am şi eu ce citii. Nu am văzut greşeli de tastare or smth. Fine. Londra, hăh ? Ce drăguţ din partea ta să te gândeşti la ce mi-ar plăcea mie *laughs*. Good. Mi se pare ceva super-super mişto că scrii din punctul de vedere al unei fete, ţinând cont că tu eşti băiat. Eh, trebuie să-ţi spun că te pricepi .
Dialogul - deloc sec. Nu ştiu, ai avut replici care au adus. . . hm. . . o notă de mister or smth capitolului.
Personajele :
Cheryl : First, îmi place numele pe care l-ai ales. Uhm, ce nu-mi place este comportamentul tipei. Pare cam prostuţă, şi mă refer la felul ei de a fi. Prea timidă, fără pic de răutate în ea. O s-o schimi pe parcurs, nu ? Sper, şi vreau. Fizicul ei e bun, nu ştiu ce să zic. Cred că tipa arată bine, păcat de ea că n-a avut vreun prieten, ar fi meritat .
Ace : Love is in the air ! Ace, îi ador numele ! Chiar ai avut inspiraţie când te-ai gândit la el, şi la tot ce ţine de el. Ok, e puţin cam nesuferit, dar poate de asta e şi drăguţ *smile* . Who knows.
Fizicul lui Ace e chiaaar adorabil. Nu glumesc, arată bine : ))
Mama şi Domnul Parker - Personaje încă nesimnificative pentru mine. Până acum, plăcute. Poate, poate o să aibă un rol destul de important în poveste.
Lizzy - Încă n-o ştiu, dar cred că vă juca un rol mare. Poate de asta a şi fost menţionată :] .
Ideea cărţi lui Cheryl e chiar drăguţă. Btw, ai văzut The Fallen ? Ok. Ăh, Cheryl cred că scrie ca tine ;)
Ehm, am doar presupuneri ~
Per total, este o poveste bună, care-mi place mult-mult.
Aştept următorul capitol !
Spor la scris în continuare şi multă inspiraţie !
:]
Păi, să vedem ... Nu o să-ţi pot da comentarii dure deoarece nu mă pricep la aşa ceva, iar cineva ca mine, care nu a scris niciodată [ şi e 0 din punctul ăsta de vedere] nu are dreptul să critice pe cineva care se pricepe de 1000 de ori mai bine ;]] ... Ohh, well...
În primul rând...îmi place că ai ales acelst titlu până la urmă. După părerea mea este mult mai potrivit decât celălalt[ şi cred că asta e şi părerea ta O.o].
În al doilea rând...faptul că este un capitol destul de lung m-a bucurat ptr. că am avut ce să citesc ;]]... Îmi place felul în care descrii ceea ce simte Cheryl... mai ales că e fată. Hmm, prima dată când scrii din punctul de vedere al unei fete... După părerea mea este chiar bine XD [ şi din câte văd nu doar eu cred asta]...Next...
Ideea cărţii lui Cheryl..."Nicholas era un înger izgonit din Rai"...îmi aduce puţin a "Îngerul nopţii"[ Hush, Hush], de Becca Fitzpatrick...[ cel puţin faza cu îngerul : ) ]...
Aşa...caracterul lui Ace îmi aminteşte puţin de Patch ... Cheryl îl consideră pe Ace ciudat, înfricoşător, întunecat, dar simte şi un fel de atracţie faţă de el...[ şi aici îmi aminteşte de carte : ))]... Cu toate aceste lucruri... sunt diferite :-?? ... are părţi în care seamănă şi părţi în care nu : )...
Ador că e scriitoare şi... ehh, ei bine ... caracterul ei ... adevărat, e timidă şi sensibilă, dar probabil, pe parcurs, se va schimba [ cred ]...
Well, îmi place caracterul lui Ace [ poate şi ptr. că mie îmi seamănă cu Patch : ))]
Asta este părerea mea despre acest capitol [ o părere chiar bună =.=] ...
It sounds better in english [ your blood is my ink ]

" m-a determinat să mă hotărăsc să-mi schimb hainele de casă "

" - O secundă, mamă ! Am urlat. " --> am urlat, se incepe cu a nu cu A.

" să fiu atât de întârziată. " poate ' sa fiu cea care intarzie ' Intarziata nu merge in context.

" ochii albaştrii. " - albastri - nu e articulat

" să conţină tot întunericul din iad. " ai stricat atmosfera, pe bune :))

" unspe, saptespe " ---> unsprezece, saptesprezece

" Eram în clasă " - insert aceeasi .

" Apoi am oftat, fiind oarecum mulţumită. " Daca esti multumita nu oftezi, tragi aer adanc in piept.

Ohh, that's chick lit ~ N-am mai citit de mult ceva de genu', so, intr-un fel sau altul sunt curioasa. Ai grija unde pui vigula si cum continui cu atmosfera. Imi place cum descrii, easy way to read ^^
Dar nu genul care sa merite un premiu pentru asta :))
In rest, good luck with the next chapter.
M`ai rugat să trec pe aici încă de când l`ai postat, dar nu am avut timp. Deși l`am citit chiar atunci, chill. :]] Ok, ideea e bună, deși nu îmi inspiră nimic original totuși. Asta momentan, sper să mă surprinzi.

Cheryl mi se pare superficială, atât din punct de vedere al personalității, cât și al fizicului. Nu m`a impresionat în niciun fel. Plus că structura sâni mari şi un fund bombat, nu știu, îmi sună urât. Puteai găsi și tu altă exprimare, asta e prea aiurea. Cât despre Ace, nu, nu m`a impresionat nici el. Ok, e bun, e misterios, e cul and stuff, dar asta nu mă face să îmi placă. Nu m`a impresionat în vreun fel, adică nu știu, mă face să cred că e genul care crede că poate fi cu orice tipă. Dar gata cu personajele.

Descrierea, narațiunea și dialogul, sunt ok, deși unele replici duceau spre banal. Dar nimic ce nu poate fi remediat. Oricum, am încredere în tine că acest fic va fi un succes. Chiar aștept next`ul și sper să mă surprinzi plăcut. :]
Hey , eram in trecere si am zis sa opresc motorul ... :-?

Titlul : E foarte potrivit si presimt ca ai incadrat in el toate aspectele importante ce vor aparea pe parcurs. Sper sa fie asa.

Ideea : Nu prea imi dau seama cat de originala e doar din primul capitol , dar pare una promitatoare , iar daca stii cum sa o dezvolti , stiu ca va iesi ceva minunat.

Naratiunea : Nu prea cred ca ma pot lega de acest lucru , avand in vedere ca nu e nimic deosebit cu felul in care narezi , dar nici nu e rau. Este ok , desi te-as sfatui sa fii mai atent la exprimare si ai uneori tendinta de a repeta aceasii idee , fara sens.

" Lizzy era prietena mea cea mai bună de şapteşpe ani. Eram în clasă şi acest lucru ne-a ajutat foarte mult la dezvoltarea relaţiei noastre. Lizzy era prietena mea cea mai bună fiindcă mă cunoştea perfect. Ne spuneam secretele, ne ajutam şi petreceam fiecare weekend împreună mergând la cumpărături sau la un film. " - Nu stiu cat de bine iti suna tie pasajul asta , dar eu sunt nemultumita de el.

" Lizzy îmi tot repetase că arătam de milioane – sâni mari şi un fund bombat – dar că trebuia să mai lucrez la atitudine fiindcă eram prea timidă şi sensibilă. " - Renunta la linia de pauza , deoarece nu e foarte indicat sa o folosesti intr-un fic , unde exista fir epic. Actiunea trebuie sa curga usor , iar linia de pauza intrerupe brusc totul , oarecum. Parerea mea e sa nu o folosesti. Iar descrierile gen " sâni mari şi un fund bombat " , sunt sigura ca te poti lipsi de ele , iar cititorii la fel.

" Unspe , saptespe , " , etc. - Nu mai folosi astfel de " alternative " pentru numere. Ori le scrii cu cifre , ori le scrii cu litere , dar fii concret. Nu amesteca lucrurile.

Descrierea : Nu prea isi face aparitia , dar ai destula naratiune , deci per total e bine. Nu cred ca poate cineva sa-ti ceara mai multa descriere , avand in vedere faptul ca naratiunea se imbina perfect cu dialogul , dinamizand actiunea.

Dialogul : Nu e sec si replicile sunt ok , desi poti face si conversatii mai lungi de doua fraze din partea fiecaruia. Dialogul inseamna comunicare intre doua sau mai multe persoane , deci incearca sa nu te mai opresti dupa fiecare fraza , si adauga macar o replica din partea celuilalt personaj , imediat dupa prima. Va arata mai bine din punct de vedere stilistic , iar apoi poti foarte lejer sa ne descrii si sentimentele personajului.


Ei , cam atat am avut eu de spus. Greselile sunt putine si nedemne de mentionat [ dar eu am facut-o , dupa cum observi ].
Astept next-ul si succes in continuare ! Spor la scris si multa imaginatie ... ^^

Edit[/size]

Am omis sa te rog sa ma anunti si pe mine cand pui next-ul ... ^^
Buna!Acum,cand ma plimbam printre ficuri,l-am observat si pe al tau.Pot sa spun ca imi place foarte mult.Ai un inceput promitator.Titlul e bine pus la punct,naratiunea e buna,dialogul e destul si imi plac foarte mult intrebarile lui Ace,descrierea e ...ei bine,mai ai de lucrat la ea.Cher mi se pare o fata de treaba(mai ales ca semana cu mine,amandoua lucrand la o carte ce va fi publicata in curand),personajul tatalui lui Ace,nu mi-a intrat pe sub piele.Astept capitolul urmator si vreau sa citesc ce se intampla in continuare.
Hello dear, am sa las si eu un comentariu imediat dupa ce citesc, ok? Dau edit, promit!

Edit:

Asa deci am ajuns si eu pe aici. Voi incepe direct cu critica, ok?
- O secundă, mamă ! Am urlat.
Unu la mana o persoana nu poate sa urle. Sa tipe, da. Chiar nu suna dragut cand citesti.
- O secundă, mamă ! Am tipat., nu suna mai bine asa, totusi.

Titlul mi se pare chiar foarte interesant si totusi misterios. M-a atras din prima.

Ideea este foarte bine aleasa si tot odata foarte originala.

Ok so... imi place caracterul lui Ace. Cred ca incep sa fac o mica legatura intre viata lui Cheryl si povestea pe care ar vrea sa o publice ( interesant ). Baiatul asta ma inebuneste total. Atat de misterios...
Cheryl pare o fata talentat. Adica presupun ca este doar a castigat multe premii la literatura.
Astept cu nerabdare urmatorul capitol...
Anunta-ma si pe mine cand il pui
Bye Bye
N-am mai postat de mult pe acest forum, desi eram foarte activa acum vreo 2 ani, mai ales la fan fiction. Insa ficul tau mi-a atras atentia in sens pozitiv.
Mi-a placut destul de mult primul capitol, cum l-ai redactat. Am apreciat in mod deosebit claritatea si faptului ca a fost destul de lung, permitand astfel dezvoltarea ideilor tale.
Este un fic care promite, cu un inceput bun, iar tu scrii chiar bine.
Oricum ai zis ca vrei critici...na, este usor sa critici...mai greu e sa scrii. Iar din punctul meu de vedere tu te descurci mai mult decat onorabil.
Cat despre faza cu sani mari si fund bombat chiar mi s-a parut tare, doar ca nu prea pare a fi ceea ce ar zice o fata care se considera frumoasa, ci un baiat despre o fata pe care o considera "buna"

O sa-ti urmaresc ficul in continuare!
Asa ca SUCCES
Vă mulţumesc enorm pentru comentarii, păreri şi critici ! Şi, desigur, vă mai aştept pe aici. : ] Am venit cu al doilea capitol care nu a fost corectat fiindcă, în momentul de faţă, am destul de puţin timp liber.
Oh, şi ca să nu uit - deşi aproape uitasem - Cheryl vi se pare puţin mai plângăcioasă şi naivă la început din cauza unei problemuţe pe care o are. Nu voi dezvălui " problemuţa " , ofc, dar vă garantez că ea nu o să rămână aşa toată povestea.
Anyway, lectură plăcută !



2




În acea dimineaţă, am fost trezită de soneria deranjantă a telefonului. Cine naiba se trezea să mă sune la ora aceea ? Era mama ce-mi spunea că era târziu și că Ace mă aștepta la masă, în bucătărie. Fiind năucă de somn, m-am întrebat cine era tipul ăsta şi ce căuta în casa mea, dar mi-am amintit imediat ce căuta Ace aici. Am oftat şi m-am dat jos din pat, punându-mi papucii în picioare şi coborând treptele. Nu erau înguste, dar îmi tremurau picioarele când coboram, de parcă s-ar fi mişcat. Ace stătea pe scaunul de la bar, cu o pereche de pantaloni de trenning pe el, fără să poarte vreun tricou. Învârtea adormit o lingură în bolul cu cereale, căscând.

- ‘Neaţa, am spus somnoroasă şi mi-am aşezat pe scaunul de lângă el.

Mi-a răspuns spunând acelaşi lucru, apoi căscând. Mama mi-a pus un bol de cereale cu lapte în faţă şi am început să mănânc somnoroasă. Ace nu m-a băgat în seamă deloc, doar a stat şi şi-a savurat micul dejun, stând marea majoritate a timpului cu ochii închişi sau privind pierdut pe geam. Ca să fiu sinceră, şi mie îmi plăcea să mă uit pe geam când mâncam. Puteam să văd curtea din spate plină de trandafiri roşii, care erau preferaţii mamei, şi să mă uit la casele scumpe, de bogătaşi, din cartierul de nord al Londrei. Uneori, puteam să o văd pe doamna Greyoff – o babă bătrână, bogată şi nesuferită – alergând prin curte după câinele ei alb, pufos. Era destul de amuzant privitul unei întâmplări de genul acesta şi îţi amintea dezavantajele ce ies în cale când îţi doreşti un câine.
Mama se fâţâia prin bucătărie, spălând vase şi spunându-ne că avea să facă cumpărături fiindcă luni pleca într-o deplasare. Pentru moment, nu mi-am dat seama ce însemna plecarea mamei mele, dar mi-a sărit din minte acest lucru când am fost întrebată ce aveam să facem azi.

- O să merg cu Lizzy să-i prezentăm oraşul lui Ace şi, poate, după aceea mai mergem la cumpărături, cum plănuisem iniţial cu Liz, am spus, accentuând ultima parte ca un reproş pentru adolescent.

Mama a dat din cap şi ne-a luat bolurile goale, începând să le spele şi ne-a trimis să ne îmbrăcăm. Am parcurs drumul până la camere alături de Ace, dar el n-a spus nimic şi n-a afişat zâmbetul său ştrengăresc, cum obişnuia să o facă foarte des.

- Ai păţit ceva ? Eşti cam abătut, am spus înainte să intru în camera mea.

Nu că mi-ar păsa foarte mult de Ace, dar eram curioasă. În plus, dacă era supărat sau ceva în genul acesta, poate nu mai voia să vadă Londra şi puteam să merg la cumpărături cu Lizzy. Oh, ce perfect ar fi fost !

- Nu, nimic. Mi-e doar somn.

Ha! Vis spulberat !
Apoi a intrat în încăperea sa şi a închis uşa după el, fără să mai spună ceva. O parte din mine tindea să creadă că îi era cu adevărat somn, dar cealaltă parte îmi zicea că era ceva în neregulă cu el. Mi-am alungat toate gândurile în legătură cu adolescentul şi m-am concentrat pe întrebarea tipică unei fete : cu ce să mă îmbrac ? Tot timpul aveam astfel de probleme, deşi în dulap aveam tone de haine. M-am uitat pe geam. Era înnorat şi vântul mişca lent frunzele copacilor. O vreme tipică pentru Londra şi mă bucuram nespus că nu ploua. Mi-am pus un maieu roşu şi un pluover subțire, în dungi negre și gri, pe deasupra. Apoi, am tras aceeași pereche de pantaloni negrii pe mine și m-am încălțat cu o pereche de skateri de aceeași culoare cu blugii. M-am pieptănat, aranjându-mi părul astfel încât să cadă cât de cât normal, bretonul acoperindu-mi fruntea. M-am dat cu puțin creion negru fiindcă știam că Lizzy avea să-mi facă capul calendar dacă nu mă fardam măcar puțin. Fiind gata îmbrăcată, mi-am luat o geantă de la Element în negru și alb și am băgat în ea cheile de la casă, portofelul, telefonul, MacBook – ul, un fes negru și umbrela. Mi-am pus geaca de piele neagră pe mine și am ieșit din cameră.
În fața ușii, sprijinit de perete, mă aștepta Ace. Purta o pereche de pantaloni negrii, niște skateri și un tricou albastru pe sub geaca sa de piele. Am deschis ușa și am ieșit afară, reperând imediat BMWul 520 negru, parcat pe aleea din fața casei. La volan stătea o fată cu părul lung, roșcat și ușor ondulat. Lovea ritmic cu degetele volanul mașinii și m-am întrebat de cât timp ne aștepta. M-am urcat pe locul copilotului, iar Ace s-a așezat comod pe bancheta din față.

- Bună, am auzit de tine de la Cheryl. Eu sunt Elizabeth, dar, pe scurt, Lizzy, a spus roșcata, zâmbindu-i lui Ace.

- Da, cum spui tu.

Lizzy mi-a aruncat o privire sceptică și a pornit spre parcarea aflată în apropierea mallului. Spre bucuria mea, în drumul nostru spre destinație, treceam pe lângă Big Ben, Turnul Londrei, Ochiul Londrei, Palatul Buckingham și celelalte obiective turistice ce meritau văzute. I le-am arătat și lui Ace, spunând câteva lucruri despre fiecare, dar fără să mă arăt pasionată de ce ziceam. Din câte îmi dădeam seama, nici adolescentul nu era foarte interesat, uitându-se plictisit pe geam. Am oftat și am observat cum Liz mi-a aruncat altă privire de ce – copil – ciudat, dar n-a spus nimic. Pe tot parcursul drumului – sau ce mai rămăsese din el – am stat şi i-am analizat outfitul lui Lizzy. Ca de obicei, era îmbrăcată mai funky şi, de asemenea, colorat. Purta nişte jeanşi de un roşu tare, un tricou negru cu multe inscripţii colorate şi puţin rupt într-o parte. Peste tricou purta o cămaşă în pătrăţele roşii cu albastre peste care purta obişnuita geacă de piele cu ţinte. Şi, desigur, nu lipsea cravata ei în pătrăţele. Pe cap îi şedeau frumos nişte ochelari Ray Ban Wayfarer cu ramă mov, iar în picioare avea nişte tenişi de la Converse negrii. Dacă o analizam mai amănunţit, realizam că pe ea erau numai haine de firmă, scumpe, nu orice prostii. Şi de aceea era foarte fericită că făcea parte dintr-o familie cu o situaţie financiară destul de bună.
În scurt timp, am ajuns la mall și m-am simțit extrem de fericită. Am coborât toți din mașină și prima destinație a fost cafeneaua Starbucks. Îmi plăceau la nebunie dulciurile de acolo și, desigur, cafelele. Ne-am luat fiecare câte ceva de mâncat și băut și ne-am așezat pe una din canapelele confortabile.

- Și unde ai locuit înainte să te muți în Londra ? A întrebat Lizzy, încercând să-l abordeze pe Ace.

- În Franța, Paris. Dar cred că Cheryl știe mai multe decât mine despre această țară, nu Juliette ?

Tonul său era ironic şi un mic zâmbet i-a apărut pe chip.

- Adică mi-ai citit compunerea ? ! Am întrebat ofensată.

- E cumva interzis ? Ce ai de gând să-mi faci ? Să mă bagi la închisoare ?

-Nu, dar am citit pe internet un ritual mai mişto. O tipă nu îl suporta pe un băiat şi a desenat o pentagramă – credea în Satana – pe asflalt şi în mijlocul cercului a pus un pahar de carton cu sângele lui şi un fir de păr. Şi le-a dat foc tuturor chestiilor ălora. A doua zi, ghici ce, tipul a murit călcat de maşină.

-Dar ce sadică eşti. Satana e rudă cu tine ? Vorbele sale erau lipsite de esenţă, plictisite, dar tonul său m-a enervat. Avea acel ceva ce scotea din sărite orice persoană. Şi el ştia foarte bine chestia aceasta.

Am strâns în mâini paharul de carton, dar am hotărât că nu aveam de ce să-mi răzbun nervii pe el. Din geantă mi-am scos MacBook – ul și am început să scriu nervoasă o poveste despre furie. Nu avea să fie lungă, doar cât să-mi arunc toți nervii în ea. Lizzy mă privea amuzată, iar Ace se uita cu aceeași privire ciudată ce mi-a dat fiori pe șirea spinării. Totuși, deși îmi era frică, voiam nespus de mult să-i sar în brațe și să-l îmbrățișez.Am alungat gândurile nu prea frumoase fiindcă eu și el nu am fi fost niciodată o pereche potrivită și mi-am băgat aparatul în geantă. Cum mă așteptam, toți își terminaseră ce au cumpărat, iar eu am fost nevoită să mă car cu cafeaua după mine prin magazine.
După vreo jumătate de oră de cutreierat, fiecare dintre noi avea câteva pungi în mână, iar Liz se uita atentă după magazinul ei preferat de unde își cumpăra blugi. Nu a durat mult și am putut vedea toți neoanele albe și roșii ce luminau scrisul Levi’s. Prietena mea năvălește înăuntru și-l face pe Ace să râdă și să se uite mai atent la fundul ei. A comentat ceva despre posterior și a intrat înăuntru. L-am urmat tăcută fiindcă mintea îmi cutreiera prin alte părți.

- Îmi răspunzi și mie azi ?! Care dintre astea ? A întrebat, pentru a mia oară probabil, Lizzy.

Ținea în mână foarte multe perechi de blugi de toate culorile.

- Probează-i. Dar unde-i Ace ?

- Stă tolănit pe fotoliul ăla, a spus.

M-am uitat în direcția indicată și l-am văzut tolănit neglijent și prividu-mă întens, atent la fiecare detaliu. Oare aveam ceva pe pantaloni sau bluză ? M-am analizat rapid. Nimic. Și atunci, ce naiba se întâmplase ? Am oftat și mi-am spus pentru a mia oară că n-aveam să-l înțeleg sau descifrez vreodată. Se asemăna perfect cu o carte scrisă în latină, limbă pe care nu pot să o sufăr. Totuși, îi puteam citi pe vânzători ce-l priveau urât, dar nu îndrăzneau să-l dea afară din magazin. Se pare că nu numai mie îmi sugera o stare atât de oribilă de frică. Lizzy i-a observat și ea pe vânzători și mi-a șoptit să merg cu Ace altundeva atâta timp cât ea se proba. Mi-am dat ochii peste cap, iar aceasta mi-a aruncat tipica ei privire de fă-asta-sau-vezi-ce-o-să-pățești. Nu am vrut să mă pun cu Lizzy fiindcă știa cum să mă sensibilizeze mult prea mult, așa că l-am tras după mine pe Ace și am ieșit simultan din magazim.

- Ei, unde vrei să mergem ? Am întrebat indiferentă.

A surâs.

- Undeva unde-ți pot privi ochii.

Am rămas perplexă, neînțelegând ce era cu el. Era ironic și enervant și, dintr-o dată, flirta cu mine fără să aibă nici o problemă. Nu-l puteam înțelege. Parcă se juca cu mine, lucru ce mă scotea din sărite. Ce aveam să mă fac cu el cât timp Lizzy își cumpăra blugi? Avea să dureze destul de mult și eram sigură că trebuia să-l duc într-un loc mare, unde să fie ocupat mult timp. La magazinul de muzică ! Sigur îi plăcea muzica și puteam să ne pierdem printre CD – uri și să nu ne mai vedem. Un plan perfect ! Am început să merg, fără să-i spun unde ne duceam, dar părea să știe deja. Ajunși în fața magazinului, ne-am strecurat înăuntru și muzica metal dată tare aproape că m-a făcut să surzesc. Fără să fiu surprinsă, Ace a dispărut, pierzându-se printre nenumăratele rânduri de CD – uri și am oftat fericită pentru prima dată în ziua aceea. M-am fâțâit de colo-colo, ba luând unul cu Taylor Swift și apoi unul cu System of a Down. De fapt, mă învârteam ca să trag de timp și să primesc telefonul de la Lizzy. După ceva timp, m-am hotărât să mă duc la secțiunea power metal și să mă uit să văd ce noi CD – uri au apărut. Voiam câteva noi. Și cum nenorocul mă lovea totimpul când mă așteptam mai puțin, l-am văzut pe Ace venind înspre mine, cu vreo șapte carcase în mâini. Zâmbea mândru de persoana sa și mi-am permis să mă întind și să-i iau obiectele din mână, începând să citesc formațiile cu voce tare:

- System of a Down, AC/DC, Guns’n’Roses, Nickelback, Linkin Park, Iron Maiden, Metallica. Ai gusturi bune, să știi.

- Să nu-mi spui că și tu asculți metal. Tu ești genul de tipă care ar asculta tot timpul Taylor Swift, Cascada sau Celine Dion. În nici un caz System of a Down.

Iarăși era ironic de dădea pe dinafară și am explodat. I-am aruncat carcasele în brațe și i-am dat o palmă, luând-o înainte spre casă. Am aruncat o hârtie de câteva lire pe masă, atâta cât să ajungă pentru CD – urile lui și m-am cărat din magazin. Eram extrem de furioasă și mai aveam puțin și începeam să plâng datorită nervilor ce mă năpădeau. Ne-am întâlnit cu Lizzy pe drum, care ne-a privit uimită. Când i-am spus că plec de acolo, a rămas puțin șocată, dar mi-a aruncat cheile de la mașina ei, spunându-mi că avea să treacă diseară să o ia. Mie îmi era perfect fiindcă nu aveam să iau autobuzul sau metroul. Ajunși la mașină, m-am trântit pe scaunul șoferului, Ace așezându-se calm pe cel al copilotului. Am vrut să bag cheia în contact, dar brunetul a fost mai rapid și mi-a dat peste mână. Voiam să-l pocnesc din nou, dar s-a ferit și mi-a dat scaunul pe spate destul de mult. Apoi, se așează peste mine, punându-și mâinile de o parte și de alta a capului meu.

- Cireșica e speriată și nervoasă ? A întrebat pe un ton mâdru.

- Cine ești tu ? I-am răspuns cu o altă întrebare, vocea tremurându-mi. Pe moment nu mi-am dat seama ce tâmpenie am spus.

- Cum adică cine sunt ? Un tip ce a venit din Franța în Londra împreună cu tatăl său.

Spunea lucrurile așa normal, cu un ton inocent ce aproape m-a făcut să-l cred.

- Ba nu. Mi-e frică de tine uneori, iar alteori parcă mă atragi precum un magnet. În nici un caz nu te plac... doar că a sta în prezența ta e un lucru foarte ciudat...

- Aici nu poate fi vina mea. Poate e din cauza hormonilor tăi feminini.

Iarăși mi-a închis gura. S-a dat jos de pe mine și am pornit motorul, accelerând și ieșind din parcare. Goneam pe străzile nu foarte aglomerate, grăbindu-mă să ajung acasă. Nu știam motivul exact pentru graba mea. Poate că era din cauza apropierii neomenești de Ace. Într-un sfert de oră, ne aflam în fața casei, iar adolescentul a vrut să iasă din mașină. L-am prins de geacă, oprindu-l și m-am uitat pe geamul de la bucătărie al casei. Îi vedeam spatele mamei. Ace mă privea întrebător și m-am simțit nevoită să-i spun de ce l-am oprit.

- Nu am voie să conduc. Mamei îi e frică să nu fac vreun accident. Tu poți să conduci. Hai să facem schimb de locuri că altfel mă linşează. Şi sunt sigură că nu vrei să rămâi fără o superbitate ca mine.

A acceptat fără să stea pe gânduri. Lucrul cel mai greu a fost să ne schimbăm locurile fără să ieșim din mașină. Ne-am atins corpurile în timpul mutării și fiecare atingere mă făcea să tresar și să simt cum acel loc îmi luase foc. După terminarea operațiunii, ne-am trântit amândoi pe scaune, oftând bucuroși. Am ieșit din mașină, iar eu am băgat cheia sub un ghiveci, unde i-o lăsam tot timpul lui Lizzy. Ace m-a așteptat pe verandă, ținând toate pungile în mâini, atunci am realizat că el le luase pe ale mele, eu uitând total de ele. I-am mulțumit și am dat să le iau, dar s-a oferit să le ducă el. Ce era cu atâta bunăvoință ? Eram puțin uimită, dar m-am prefăcut indiferentă și am luat-o înspre ușă, cu cheile în mână.

- Copii, ce faceți ? Ne-a întâmpinat mama, venind pe hol. Ia te uită ce cavaler avem aici, a adăugat.

Mi-a arucat o privire specifică ei când credea că sunt îndrăgostită și s-a dus repede în bucătărie fiindcă s-a auzit clickul de la cuptorul cu microunde. Am simțit cum Ace mă privea, așa că m-am concentrat și am urcat scările, dar pe la jumătatea lor am auzit-o pe mama strigându-mă. Și cum ea credea că-l plac, am fost silită să stau în sufragerie și să-i arăt ei ce mi-am cumpărat. Ce lucru putea fi mai stânjenitor de atât ? Mă mir că nu mi-a spus să mă și probez de față cu el! Mă simțeam extrem de stânjenită când am început să-mi scot noile achiziții din pungi și să i le arăt mamei. Cu coada ochiului îl vedeam pe Ace râzând în barbă, vag amuzat de ridiculitatea situației. Când am terminat de arătat aproape toate hainele, am observat că două pungi dispăruseră : una cu o eșarfă neagră, iar alta cu un tricou cu o inscripție ciudată. Chiar când am vrut să mă duc să le caut, Ace se ridică de pe canapea și nu am apucat bine să-l văd că se așezase din nou, aruncându-mi punga. Am rămas nemișcată, privindu-l șocată și n-am înțeles cum a reușit să se miște într-atât de rapid. Spre deosebire de mine, mama nu observase nimic și aștepta să vadă ce era în pungă.
După ce i-am arătat și restul lucrurilor, ea s-a dus să-și termine bagajul, iar Ace și cu mine am rămas pe canapea, uitându-ne la televizor. Din păcate, rula unul din filmele acelea romantice și siropoase, tipice. Începeam să detest din tot sufletul aceste creații clișeice : se văd, are loc un accident și se îndrăgostesc. E prea tipic, banal. Dacă aș fi fost regizor, aș fi modificat cu totul un astfel de film, în final rezultând o adevărată capodoperă. Bine, poate că nu excelent, dar mai bine decât filmele existente. Am continuat să ne uităm la film și amândoi începusem să ne plictisim. Ajunsese la momentul accidentului și eram sigură că tipa, Avuse, avea să fie lovită de mașină și, în spital, Clark avea să realizeze că o iubește.

- Cum te-ai mișcat atât de rapid ? Am întrebat, încercând să fac conversație.

- Când ?

Bine că acum făcea pe mielușorul. Era clar că băiatul ăsta ascudea ceva.

- Cu punga aia, am răspuns enervată. Într-o secundă te-ai ridicat de pe canapea, ai luat-o și mi-ai aruncat-o în brațe.

- Ți s-a părut. M-am mișcat normal.

Clar mă credea proastă. Și, ca să știe și el, nu eram așa. Cine ar fi crezut o persoană care mințea atât de prost. Nu eu, asta era categoric. Niciodată nu fusesem luată drept proastă şi nu aveam de gând ca Ace să fie prima persoană care să facă aşa ceva. Nu !
După ceva timp, pleoapele au început să-mi fie grele și n-am mai fost deloc atentă la film. Îmi lăsasem capul într-o parte și mai aveam puțin și adormeam. Capul mi-a atins ceva tare, dar, totodată, comod și nu m-am putut abține și am aţipit.
Simțisem cum am fost luată în brațe de două mâini puternice și am vrut să spun ceva, dar pe gură mi-a ieșit numai un mormăit. Cu greu am reușit să-mi întredeschid ochii și am văzut șuvițele negre ale părului lui Ace cum îmi atingeau obrazul. Era alb la față – mult prea palid decât ar fi trebuit – și ochii săi aveau tente albe. Buzele îi erau mai roșii ca oricând. Dar arăta complet diferit ! Era foarte încordat – și nu din cauza greutății mele fiindcă eram slabă – și îi vedeam maxilarul cum se încorda și rămânea așa ceva timp, după care îl relaxa și relua procesul. Părea foarte... nici nu știu ce adjectiv sau adverb i s-ar fi potrivit. Era atât de nervos, trist, neliniștit... Mă copleșeau stările sale sufletești, chiar dacă nu puteam să i le simt.

- Ace...

Aproape am gemut când i-am rostit numele, iar pe față i-am putut vedea un zâmbet încordat care, mai apoi, s-a transformat într-o linie dreaptă. M-a lăsat în camera mea, pe pat, și m-a învelit cu pătura călduroasă. M-am prefăcut că dorm – deși nu mai aveam mult – și am continuat să-l privesc pe ascuns fiindcă n-a părăsit camera imediat. S-a uitat pe geam și ceva de afară l-a înfiorat fiindcă a tras draperiile în fugă și a ieșit precum un fulger din camera mea. După ce am auzit zgomotul ușii celeilalte încăperi, m-am dat jos din pat și m-am uitat curioasă pe geam. Nu vedeam nimic interesant, nimic ce ar putea speria pe cineva. Doar luna arăta spectaculos, fiind în formă de seceră, asemănătoare cu partea ce taie de la coasă. M-am reîntors în pat, fiind de părere că poate văzuse vreun animal care a fugit până când am vrut să mă uit pe geam. Destul de copleşită de multiplele stări sufleteşti ce mi se schimbau mai rapid decât m-aş fi aşteptat, m-am întors pe o parte şi mi-am luat iPodul de pe noptieră. Am băgat căştile în urechi şi am selectat Playlistul meu preferat, pe care-l ascultam des când nu puteam să dorm. Aşa aveam să-mi distrag mintea de la subiectul Ace şi să mă gândesc, poate, la următorul capitol pe care l-aş scrie sau, cine ştie, la următoarea zi.
O sa dau edit diseara dupa ce vin de la scoala acum nu am timp
Edit:
Well în sfârşit am reuşit să trec pe aici şi ce pot să spun este că acum sunt curioasă, abia aştept să văd ce se va întâmpla în continuare.
Nu are rost să mai menţionez greşelile pentru că a le-a spus deja MusicxD.
A fost un capitol frumos and Ace devine din ce în ce mai misterios iar comportamentul lui este foarte ciudat.
Cât despre Cheryl chiar vreu să văd cum o să evolueze în continuare.
Cam atât aştept nextu bye, bye.
Buna :]
Chiar asteptam capitolul. Sa vedem... Am observat cateva greseli de tastare si poate unele semne de punctuatie puse aiurea. Btw, astea-s niste greseli minore, si exact cum ai spus si tu, n-ai avut timp sa corectezi capitolul, so... :)
Revenind...
M-ai facut si mai curioasa, spunandu-mi ca Cheryl are niste probleme. Si da, este greu sa ghicesc, mai ales ca ai postat doar 2 capitole pana acum. Eu am o vaga banuiala ca fata ascunde ceva, si acel ceva presimt ca are vreo legatura cu Ace. :-? Apropo de Ace, baiatul asta este din ce in ce mai misterios, adica asa cum a spus si Cheryl, pare cu mai multe personalitati, ca si cum ar fi o enigma indescifrabila. Yeah, scuza-mi vorbele in stil metaforic. : ))
Anyway, o sa continuu sa citesc, sincer, imi place. ^^ Succes, Me†al!

PS: Ma poti anunta si pe mine cand postezi? :] Tnx`
Apreciez destul de mult lungimea capitolelor tale. Personal, am o problema cu capitolele scurte, mi se pare ca actiunea se intrerupe brusc pentru a se relua apoi la fel de brusc.
A fost dragut acest capitol, ficul pare sa devina tot mai interesant.
La fel ca si in primul capitol, ai o descriere buna, dialogul decurge bine.
Faza cu - Să nu-mi spui că și tu asculți metal. Tu ești genul de tipă care ar asculta tot timpul Taylor Swift, Cascada sau Celine Dion. În nici un caz System of a Down.
e amuzanta pentru ca e o replica foarte intalnita in viata reala
Astept capitolul urmator!
In primul rand vreau sa iti multumesc ca m-ai anuntat si imi cer scuze ca nu am avut cand sa trec mai repede ( scoala asta ).
Capitolul doi 8->. L-am asteptat cu sufletul la gura :)). Serios chiar l-am asteptat...
Asa acum sa trecem la comentariul adevarat...
De greseli de tastare nu mai are rost sa pomenesc deoarece au fost mentionate mai sus :D. Hai, ca acum m-ai facut super curioasa. Ce problemuta ar putea avea Cheryl? Mi se pare din ce in ce mai interesant acest personaj. Ace am eu o banuiala, dar nu sunt sigura. Este atat de misterios, pur si simplu ma da peste cap. Cred ca el este personajul meu preferat, nu ca Cheryl nu ar fi, dar parca ma fascineaza atat de mult incat nu mai pot de nerabdare sa vad ce se intampla cu el.
La capitolul naratiune te descurci destul de bine. Descrierea este si ea prezenta, doar ca mi-ar placea sa mai adugi. Am vazut si eu cateva greseli, dar sunt minore.
Dialogul mi se pare doar un pic sec, iar actiunea este grabita? Adica nu sunt foarte sigura... :D Sunt extraordinar de multumita fata de lungimea capitolelor ( tine-o tot asa )
So... cam asta este tot. Daca te-a deranjat cu ceva comentariul meu imi dai PM si se rezolva, ok?

Oare cand apare capitolul trei ma anunti si pe mine?
:bye:
Aşa, i`m back *smile*
_____________
Helău, first.
Capitolul ăsta mi s-a părut parcă mai bun decât anteriourul, şi din câte am văzut ai avut vreo două-trei greşeli de tastare, dar neînsemnate. Mi se pare că Ace devine, erm...mai interesat de Cheryl. Ai avut descriere, care a fost ok, dar se putea şi mai bine. Replicile n-au fost seci or smth, au mai dat - să spunem - acţiune capitolului, cu toate că ultima parte a fost foarte interesantă, deja mă gândesc că Ace e vampir sau ceva de genul. *smile*
Aştept următorul capitol. Spor la scris în continuare !
:]
" o babă bătrână " - Aici m-ai dat pe spate ! =]] Stii chiar as vrea sa stiu cum e o " baba tanara " ... Incearca , defapt , chiar nu mai fa astfel de greseli de exprimare. -_-

" Ace a facut , Ace a dres , Ace ... Ace ! " - Nu mai repeta de 1000 de ori numele lui , mai ales in fraze ce apar una dupa alta , te implor ! Foloseste niste sinonime care sa ne arate ca este vorba despre el sau chiar pronumele " el " ... Desi cred ca poti pastra ideea initiala a frazei cu referire la personaj , si poti continua cu alta , fara sa ne amintesti ca despre el e vorba , pentru ca nu uita nimeni atat de repede. Gasesti tu o cale pentru a evita repetarea atat de suparatoare a unui cuvant.

" Peste tricou purta o cămaşă în pătrăţele roşii cu albastre " - Ar fi sunat mai bine : " Peste tricou purta o camasa in carouri rosii si albastre "


Ehh , greseli gramaticale nu prea sunt [ desi am vazut una sau doua , dar nedemne de mentionat ] deci ma opresc aici cu comentariul.

Bafta in continuare , inspiratie si mai mult timp liber [ observ ca ti-ar prinde bine ... ] !

P.S. : Merci ca m-ai anuntat dupa ce ai postat capitolul. Sper sa faci asta si in continuare , pentru ca trec in revista multe fic-uri zilnic si doar la cateva ma opresc si ma indur sa le citesc , iar al tau pare ok ... Nu as vrea sa uit de el.
Hey^^ Imi cer scuze ca nu am comentat la primul capitol, dar acum le-am citit pe amandoua si m-am gandit sa las un comm.
Ceea ce imi place foarte mult este, desigur, personalitatea lui Ace. Are o personalitate asa complexa, schimbatoare, e...perfect! Ma bucur ca intr-un fel, ai schimbat-o putin pe Cheryl. Ai conturat-o mult mai bine, tu ne arati o fata inocenta, care totusi are stofa de "femeia-fatala" *laughs*. Imi place, de altfel, si ca povestesti din punctul ei de vedere, si desi esti baiat, iti iese incredibil de bine. Actiunea, mi s-a parut putin grabita, dar imi place ca nu este unul din fic-urile cu descriere interminabila. Descrierea este prezenta, nu este nici plecata in Irlanda, nici pusa cu galeata, pentru ca eu nu sunt de acord cu " descrierea nu este niciodata prea multa" :]. Ador momentul in care a dus-o pe Cher in dormitor, ai descris minunat cum se chinuia sa nu-si bage coltii in ea * laughs*. Ah, da, si trebuie sa mentionez ca ador titlul. :]
Sper sa ai timp sa ma anunti si pe mine cand pui capitolul urmator^^. Ja ne!
Vă mulţumesc pentru comentarii şi critici ! De asemenea, mă bucur că vă place ficul şi, desigur, Ace. Cred că-i personajul meu favorit, deşi mă străduiesc să nu "favorizez" pe nimeni * laughs * .
Am venit cu capitolul trei şiii.. vă aştept părerile.
Lectură plăcută.



3





Ziua următoare a venit destul de rapid, iar modul în care am fost trezită m-a afectat destul de mult. Când am deschis ochii, m-am trezit faţă în faţă cu Ace. Şi nasul său se afla la maxim un centimetru de al meu. Oftă şi îmi luase geana de pe faţă. Să nu-mi spui că asta dorea să facă ! Era exasperant tipul acesta ! A zâmbit în felul său special şi şi-a îndreptat spatele. Purta un tricou negru şi pantalonii săi de trening. O pijama perfectă, deşi preferam să-i văd abdomenul. Dacă mă uitam la corpul său, atunci evitam să mă uit la faţă şi să-l văd cum îşi schimbă expresiile zilnic. Era precum vremea de afară: se schimbă zilnic şi rareori rămâne la fel două zile la rând. Şi era enervant ! Dacă nu se schimba măcar puţin, aş înnebuni sau, mai bine, aş pleca de acasă.

-Hai, e duminică şi mai e puţin şi se face ora doişpe. Alicia mai avea puţin şi făcea o criză de nervi. Dorea să vină şi să-ţi toarne o găleată de apă-n cap.

A zâmbit mândru, imaginându-şi cum aş arăta udă din cap până în picioare. Totuşi, eu am fost mai afectată de faptul că Ace a fost atât de bine primit în familia noastră. Era de două zile aici şi mama se înţelegea aşa de bine cu el încât îi permisese să o strige pe numele ei. Într-un anumit fel, lucrul acesta mă deranja destul de mult. Lent, m-am ridicat din pat şi l-am privit urât. Am vrut să-i spun ceva, dar nu aveam cheful necesar să-i ascult replicile tâmpite. Ce? Acum se crede mama ? am gândit, timp în care strângeam în pumni aşternutul. Voiam să părăsească încăperea pentru a mă schimba, numai că el avea o privire de genul : Haide. Schimbă-te odată ! Nu am toată ziua la dispoziţie. Chiar era genul de replică idioată pe care ar fi dat-o el. Oftând, am coborât jos alături de Ace unde ne aştepta mama. În timp ce ronţăiam un baton Musli – fiindcă nu-mi era prea foame – Alicia ne-a întrebat ce doream să facem astăzi. Eu am ridicat din umeri, iar băiatul nici nu s-a sinchisit să facă vreun gest. Oftând, mama a spus :

-Cât interes ! Mergeţi în parcul de distracţii, am auzit că atracţia zilei este Demonii. Chiar ar trebui să mergeţi, având în vedere că păreţi hotărâţi să rămâneţi în casă toată ziua şi să vă uitaţi la o prostie de film.


Am oftat când mama ne-a trimis milităreşte în camerele noastre pentru a ne schimba. Ace nu a comentat deloc, dar trebuia să facă cineva circ ! Iar acea persoană eram eu. Numai că mama nu accepta niciodată comentarii la adresa deciziilor ei considerate perfecte. Dacă nu aş fi ştiut că Alicia era în zodia leu, m-aş fi întrebat de ce se considera aşa de perfectă, dar ştiindu-i zodia, era de aşteptat. Eram pasionată de semnele zodiacale şi era interesant să le studiez.

După jumătate de oră, am coborît jos unde mama bătea din picior nervoasă. L-am căutat pe Ace cu privirea, dar, pare-se, el nu coborâse încă. M-am privit în oglinda mare, din hol, gândindu-mă dacă aveam să merg aşa îmbrăcată. Purtam o pereche de jeanşi albaştri, un maiou destul de decoltat roşu sângeriu, un pulover lung, cu nasturi, în dungi negre şi gri şi o eşarfă în pătrăţele albe, albastre şi verzi. Îmi stătea destul de bine, iar eşarfa mă făcea să par în ton cu moda şi, totodată, acoperea decolteul imens. Mi-am pus nişte tenişi negrii, din piele în picioare şi m-am aşezat turceşte pe canapeaua din piele, aşteptând. A trecut încă jumătate de oră şi el nu venise încă. Începusem să mă enervez şi am hotărât să mă duc să văd ce naiba era cu tipul ăsta. Chiar nu ştia că nu-i frumos să laşi o doamnă – ce nu eram – să aştepte ? Ce neruşinat era !

Am zăbovit puţin în faţa uşii de la camera sa, neştiind dacă să bat sau să intru direct. Am ales a doua opţiune, vrând să văd dacă aveam curajul. Am intrat rapid, lăsând uşa deschisă în spatele meu. În mijlocul camerei, cu spatele la mine, era Ace. Purta un tricou negru şi nişte jeanşi gri strâmţi şi îşi freca mâna dreaptă, sâsâind ca şi cum l-ar fi durut. M-am apropiat rapid, ştiind că nu m-a observat că am intrat. Când am ajuns lângă el, am rămas şocată de ce mi-a fost dat să văd. Mâna lui dreaptă era zgâriată toată de la cot în jos. Avea o linie ce pornea din centrul palmei şi se învârtea în jurul braţului până la cot. Imediat ce a sesizat că eram în cameră, şi-a acoperit braţul cu un tricou de pe pat, prefăcându-se că nu are nimic. Totuşi, cu coada ochiului am observat ceva negru trecând prin faţa geamului şi dispărând. Acel lucru a fost văzut de Ace care a tresărit la fel ca în seara trecută. Mie, chestia aia neagră mi se părea extrem de cunoscută, de parcă aş mai fi văzut-o vreodată.

- Ce ai păţit ? Ce naiba ai la mână ? În tonul meu se vedea enervarea şi exasperarea.

Păream mai şocată decât mi-aş fi dorit să fiu în prezenţa lui. Dar ce mai conta acum ?

-Nimic, doar m-am lovit puţin.

Răspunsurile sale seci, da-te în sictir, m-au făcut să expledez. Nervii acumulaţi în acea zi au contribuit mult la reacţia mea vulcanică.

-Tu chiar mă crezi proastă ? Poţi să-i serveşti unei ţigănci care nu are minte chestii din acestea, dar eu nu cred nici o iotă. Răspunde-mi, am cerut.

-O să-ţi povestesc. Dar nu trebuia să plecăm ? E târziu şi, din câte îmi dau seama, Alicia o să facă o criză de nervi dacă nu mergem. Se vede clar că sunteţi rude fiindcă amândouă staţi prost cu nervii, adăugă, mai apoi, încet.

Am oftat ştiind că avea dreptate – bine, nu şi cu partea cu nervii. Cât de mult detestam când se întâmplau lucruri de genul ! L-am bandajat rapid şi el şi-a pus o bluză cu mânecă lungă, albă pe sub cea neagră pentru ca să nu se vadă bandajul. Apoi, am ieşit amândoi val vârtej din casă. Drumul până la carnaval a fost oribil ! Niciunul dintre noi nu vorbea şi tăcerea era prea apăsătoare pentru mine. Mă stresa şi nu puteam să fiu atentă la drum din această cauză. Şi trebuia neapărat să fiu atentă fiindcă mama avusese încredere în mine şi mă lăsase, după mii de rugăminţi, să conduc. Dacă tot îmi dăduse voie, trebuia să mă ridic la nivelul aşteptărilor, nu ? Adică, o adolescentă normală nu s-ar fi gândit la lucruri de felul acesta, dar Cheyl Victoria Parker trebuie să se ridice peste nivelul aşteptărilor.

Ajunşi la locul stabilit, am parcat maşina departe de intrare fiindcă nu mai era nici un loc liber. De parcă toţi oamenii s-au hotărât să meargă astăzi acolo ! Ace a luat-o înaintea mea spre intrare, iar eu a trebuit să alerg pentru a ţine pasul cu el. Prezenţa lui în preajma mea mă înspăimânta şi mă făcea să tremur în acel moment. După mers, parcă se ducea la război, nu la un simplu parc de distracţii, iar atitudinea sa era rece şi distantă. Am stat să mă gândesc la aceste lucruri atât de mult încât am ajuns să mă împiedic de o bordură. Ace m-a prins de mână, stabilizându-mă. M-am întors pentru a-i mulţumi, numai că el nu schiţă nici un gest.

-Ştii cumva ce era chestia aia neagră de mai devreme ? Am întrebat când intram în parcul de distracţii.

A oftat, atingându-şi uşor mâna rănită.

-Ce chestie neagră ? Cred că începi să înnebuneşti fiindcă n-am văzut niciuna.

Asta clar a fost o jignire, iar eu nu acceptam aşa ceva. Niciodată.

-Uite, am văzut-o, iar tu ai tresărit. Ce dovadă în plus ai vrea să am? Doar nu tresari când nu vezi nimic. Sau poate eşti tu atât de nebun încât tresari la ore fixe – deşi nu prea cred această frumoasă variantă. Aşa că nu te mai ascunde atât şi nu te mai da pe interesantul, că nu-ţi merge cu mine.

-Ai auzit de Luna Sângerie ? A întrebat.

Am clătinat din cap în semn că nu, iar el a început să râdă zgomotos. Mi-a spus că nu avea ce să-mi povestească despre chestia neagră dacă eu nu ştiam ce era Luna Sângerie. Pentru mine, semăna cu numele unei formaţii necunoscute, de rock alternativ sau punk. Şi, în plus, ce era cu tupeul acesta pe el ? Ce naiba, doar locuia în casa mea ! Nu îi era frică că o puteam ruga pe mama să-l dea afară ? Desigur, nu puteam face asta căci Alicia nu m-ar fi ascultat niciodată. De fapt, ce mamă şi-ar asculta copilul în privinţa unor cereri mai… serioase ? Presupun că nici una.

Ne-am aşezat la coadă la un montagne russe – Demonii, aşa se numea – care era cel mai vestit din întregul parc. Şi pe amândoi ne tenta ideea de a merge la o viteză uriaşă pe cele mai mari pante şi să ne dăm peste cap într-o maşinuţă. Chiar tentant pentru mine, eu fiind o mare amatoare de senzaţii tari. Cât stăteam la coadă, Ace privea pierdut înspre montagne russe, iar eu îmi scosesem iPodul şi ascultam liniştită şi plictisită muzică. O oră a durat să ajungem în faţă, timp în care am început să am dureri de spate şi am purtat o scurtă conversaţie cu el. Mă rog, l-am întrebat cum îi mai era mâna, iar el mi-a răspuns simplu. Într-un final, ne-am aşezat pe la mijlocul montagne russe-ului şi Ace a tras bara de siguranţă în timp ce eu îmi prindeam centura de siguranţă. Apoi, maşinăria a pornit, iar eu m-am încordat, strângând puternic în mână metalul rece din care era făcută bara aceea. Spre deosebire de mine, Ace stătea relaxat, de parcă ar fi călătorit cu trenul personal, care merge cu treizeci de kilometri pe oră. Când maşina urca o pantă destul de abruptă, am văzut o pată roşie pe cer, de aceeaşi formă cu luna plină şi, pe şina pe unde mergea trenuleţul, s-a oprit o chestie neagră. Parcă stătea şi privea cum aparatul avea să o calce. Am ţipat cât de tare am putut, m-am înfiorat şi tremuram toată. Inima îmi bătea nebuneşte şi urletele mele nu se mai opreau. Ace îşi trecuse o mână după umerii mei, mă strânsese în braţele sale, îmi şoptise că totul o să fie în regulă, dar nimic nu funcţiona. Cuvintele sale nu ajungeau la mine, eram prea speriată. Parcă înnebunisem. Când cursa s-a terminat, am constatat că eram, practic, terminată fizic şi psihic. Nu îmi mai puteam mişca nici un membru şi, Ace realizând acest lucru, m-a scos târâş din maşinuţă. Nu m-am opus ştiind că singură n-aş fi izbutit să merg, ci m-aş fi împiedicat şi aş fi căzut morman pe jos. M-a aşezat pe o bancă din apropiere, iar el s-a uitat la mine atent. Tremuram. Nu era din cauză că îmi era frig, dar întâmplările precedente m-au şocat. Brusc, mi-am amintit de luna roşie. Am sărit ca arsă de pe banca din fier forjat şi m-am uitat înspre cer. Nu mai era nici o lună roşie, ci vedeam doar beculeţele colorate care împodobeau întregul bâlci. M-am strâmbat fiindcă luminiţele erau atât de puternice şi clipoceau enervant. Am simţit cum pământul îmi fuge de sub picioare şi două mâini puternice m-au apucat de umeri, stabilizându-mă şi m-am aşezat pe bancă, strângând geaca de piele pe lângă corp fiindcă îmi era frig. Nu a trebuit să spun nimic căci geaca lui Ace mi-a acoperit umerii şi am simţit parfumul său îmbibat în material. Şi ce frumos mirosea ! Mai aveam puţin şi mă cufundam în nişte vise interzise şi mult prea perverse pentru a fi gândite. Dar ce mai conta acum ? Eram total năucită şi iraţională. Oricine putea să facă orice cu mine în momentul de faţă.

-Vin imediat, se scuză Ace, dispărând rapid de pe bancă.

M-am întrebat unde s-o fi dus, dar ştiam că nu m-ar fi lăsat acolo singură – sau m-ar fi lăsat dacă nu eram într-o stare atât de... proastă. Sau, măcar, s-ar fii întors după geaca de piele, dacă nu pentru mine. În orice caz, începusem să mă încred în el sau să încerc acest lucru. Nu îmi părea rău intenţionat şi, sinceră să fiu, după toate cele întâmplate, chiar îmi doream o persoană care să mă asculte necondiţionat, un prieten. Nu că Lizzy nu mi-ar fi o prietenă, dar ea nu era bună la ascultatul oamenilor sau consolări. Trebuia să-mi aduc aminte de lucrurile întâmplate în ultimele săptămâni în acel moment ! În public ! Îmi venea să-mi dau palme căci nu voiam să simt iarăşi durerea, tristeţea...

-Hei, eşti bine ? A întrebat el, întinzându-mi un pahar de plastic cu ciocolată caldă.

Lichidul mi-a încălzit mâinile îngheţate şi am încetat să mă mai prefac. Lacrimile au început să-mi curgă pe obrajii înroşiţi. Mă simţeam penibil, dar nu mai puteam, sincer ! Ace rămăsese blocat şi mă privea şocat. Era pentru prima dată când îl vedeam aşa şi era relativ amuzant. În alte circumstanţe, m-ar fi bufnit râsul. Când şi-a revenit, mi-a şters lacrimile şi m-a luat în braţe, strângându-mă la pieptul său. Era o senzaţie atât de plăcută...

-De la un timp, viaţa mea a început să se destrame, am spus printre suspine.

-Nu trebuie să-mi povesteşti dacă nu doreşti. Nu vreau să te văd cum suferi spunându-mi, Cheryl. Mai bine păstrează această parte pentru tine momentan şi, dacă vei vrea vreodată să-mi spui, te voi asculta cu mare plăcere.

Cât de înţelegător era ! Acest lucru m-a făcut să-l apuc şi mai strâns de tricou şi să mă lipesc de trupul său. Brusc, Ace începuse să-mi placă destul de mult. Era... altfel. Nici nu ştiam cum să-l descriu căci era cea mai neclară persoană pe care am cunoscut-o vreodată. Totuşi, am dorit să aflu ce era luna roşie pe care am văzut-o şi ce era cu chestia aceea neagră. Şi, sperând că-mi va răspunde, am întrebat şoptind, trăgându-mi nasul.

-Of, Cheryl, a şoptit şi m-a strâns în braţe. Îţi promit pe orice lucru existent că îţi voi spune, dar tind să cred că acesta nu este momentul potrivit. Haide, mai bine, să mergem acasă fiindcă văd că parcul de distracţii nu a fost o alegere favorabilă.

Aparent calmă, i-am acceptat propunerea şi am luat o ultimă gură din paharul de plastic alb, apoi l-am strâns în mână, acesta făcând un zgomot deranjant când s-a rupt. Am început să mergem pe aleea pavată cu pietre cubice rozalii către ieşire, iar băiatul a continuat să îşi ţină mâna după umerii mei, vrând parcă să se asigure că nu aveam să mă prăbuşesc. În mod normal, schimbarea sa – referindu-mă numai la comportament – m-ar fi şocat şi m-ar fi pus pe gânduri, dar în acel moment nu era atât de importantă. Am ajuns la maşină destul de rapid, iar Ace şi-a strecurat mâna în buzunarul gecii mele de piele, luând cheile. Nu am obiectat în nici un fel, deşi aş fi dorit să par tare în faţa lui. Dar ce ar mai fi contat dacă el ştia deja că eram praf ? M-aş fi chinuit degeaba. În timp ce maşina se depărta de parcul de distracţii, priveam în oglindă luminile colorate ce se pierdeau în depărtare. Şi îmi dorisem şi eu o zi normală înainte de şcoală ! Pe tot parcursul drumului nu prea lung, nu am vorbit deloc, băiatul fiind concentrat la condus, iar eu privind vitezometrul al cărui arc rămânea fixat la viteza de şaizeci de kilometrii pe oră. Şocată am fost de memoria lui Ace fiindcă reţinuse drumul perfect până când a trebuit să trecem podul peste Tamisa. Apoi, m-a uimit faptul că el a condus pe nişte scurtături de care nu pomenisem niciodată, nu mersesem pe ele alături de el şi nici nu avea de unde să le ştie. Totuşi, preferam să-mi bat capul cu acele lucruri mai târziu.

La opt şi jumătate am ajuns în faţa casei mele, iar Ace a parcat pe alee. Am privit lemnul elegant cu care era acoperită locuinţa şi am observat că toate luminile erau închise, numai cea de pe verandă stătea şi păzea casa precum un cavaler. Probabil că mama se culcase mai devreme fiindcă avea avionul devreme a doua zi. Până pe verandă, adolescentul m-a ţinut de talie, asigurându-se că nu aveam să păţesc nimic, iar gesturile sale m-au făcut să mă întreb dacă grija sa excesivă era din cauza faptului că ţinea la mine sau din cauza vorbei: „băieţii sunt nişte cavaleri”. Imediat ce am intrat în casă, i-am spus să mă aştepte în sufragerie, iar eu am intrat repede în mica baie de la parter. Neonul puternic m-a orbit şi m-am uitat la gresia albă puţin timp pentru a mă obişnui cu lumina. Apoi, am privit faianţa albă cu modele roz ce împodobea întreaga baie. M-am aplecat şi am dat drumul la apă, umezindu-mi chipul şi calmându-mi usturimea ochilor. Voiam să discut cu Ace şi trebuia să fiu „în formă”. Rapid, m-am demachiat şi, văzându-mi pijamaua pe micul dulăpior, m-am îmbrăcat în ea. Mă simţeam mult mai comod şi îmi plăcea foarte mult. Pantalonii erau mov, cu capete de mort negre, iar tricoul era mulat – chiar prea mulat – şi negru. Ajunsă în sufragerie, l-am văzut pe Ace stând pe canapea şi jucându-se cu o brăţară de-a mea pe care o găsise pe masă. Era una pe care scria într-o engleză perfectă : Un înger coborît din rai. M-am făcut comodă pe un fotoliu moale şi mi-am strâns picioarele sub mine. În lumina difuză dată de o lampă, ochii săi păreau mov, iar faţa îi era foarte palidă şi inexpresivă.

-Deci, cred că ar trebui să vorbim, dar aş prefera să îţi aflu problemuţa întâi, a spus. Ştii, doar pentru ca să ştiu că nu numai eu îţi încredinţez secrete.

Am aprobat, deşi nu-mi doream să vorbesc despre mica mea problemă. Era o chestie ce mă durea enorm. Totuşi, fiecare lucru are un preţ, iar eu aveam de gând să-l plătesc.
Hey Me†al ^^ Ms ca m-ai anuntat.
Pai da, si mie imi pare ca numele Luna Sangerie se aseamana cu vreo trupa rock sau punk...:-?
Revenind, ficul devine din ce in ce mai interesant. Vad ca Ace prinde mai mult curaj daca doreste sa-i impartaseasca lui Cheryl toata treaba asta cu zgarieturile de pe mana si tot misterul asta. Cred ca povestea asta poate fi definita in doua cuvinte : Secrete si mister. : |
Acum sunt si mai curioasa ca inainte, chestia aia neagra pare sinistra daca a speriat-o pe Cheryl. Sper sa-i spuna ce se intampla lui Ace, dar bineinteles, in acelasi timp, vom afla si noi. : ))
Well, te descurci. Succes in continuare. <3
^^ Hey , merci ca m-ai anuntat de noul capitol [ sincera sa fiu nu as fi observat nici in 100 de ani , avand in vedere multitudinea de mesaje noi aparute pe zup ; nu stiam unde sa ma uit mai intai =]] ]

Interesant capitol , parca mai ceva ca precedentele si foarte lung [ pe gustul meu ]. Ai cateva greseli de exprimare , dar nu tin cont de ele acum. Nu ma deranjeaza ca ai adus si ceva ce pare sa duca catre fictiune in viitorul apropiat , dar te-as ruga sa fii mai " delicat " [ sa zic asa ] cu exprimarea. " Chestie neagra " nu suna foarte bine -_-. Ai fi putut zice " O forma neregulata neagra " sau " fantasma neagra " , etc. Gaseai tu ceva mai bun.

In general tu nu prea ai grija cu exprimarea , ceea ce e deranjant. Lasa " patratele " de pe haina [ carouri ] , " doispele " , etc. si scrie mai " delicat " [ vorba mea -_-"' ]. E importanta exprimarea si tu mai ai ceva de lucrat.

Acum , parca simt nevoia sa zic ceva si referitor la poveste xD.

Acest capitol , cum am mai spus , mi s-a parut interesant si consider ideea foarte bune , originala. Imi place personalitatea lui Cheryl [ seamana cu plangacioasa de moi =]] ] si abia astept sa-i aflu " problemuta ".
Ace e un tip interesant , cu o personalitatea complexa. [ cel mai probabil il vei prezenta in evolutie , pe parcurs ] ...

Interesant , astept next-ul si te rog sa ma anunti in continuare ! ^^
Buna.. scuze ca nu ti-am comentat si citit ficul mai devreme, dar nu prea am avut timp. Banuiesc ca stii cum e:)).
Anyway, ficul mie se pare foarte interesant. Mai ales ca si eu sunt fana a chestiilor deastea misterioase, cu vampiri, romantism si sf-uri in general. Ideea mie se pare mult mai originala , fata de ce am vazut pana acum. Personajele, in special Ace, sunt foarte complexe si se potrivesc perfect in aceasta poveste. Sincer , nu stiu cum ai reusit sa le faci asa:)).

So, astept urmatorul capitol, spor la scris si te rog sa ma anunti knd il postezi.:).
Bye:))
Îmi aduc aminte că-mi rezervasem locul. Hm, poate că mi s-a părut. Eniuei.
Bună *hugs* !
Am citit tot capitolul, şi sinceră să fiu ce m-a bucurat foarte-foarte mult a fost că l-ai făcut luung şi ai adăugat multă descriere şi acţiune, that`s good. Ştii, nici eu n-am auzit de Luna Sângerie, dar sunt sigură că voi afla în capitolul viitor *smile* . Aşa.
Dialogul nu a fost sec, a fost chiar ok şi interesant. Îmi place de Ace <3 ! Are un comportament atât de sweet, uneori e rece, alteori e super-drăgălaş. Adică, you know...cald : )) .
Iar Cheryl e tare simpatică când i se face frică, aşa m-ai băgat în suspans şi de abia aştept să aduci next-ul. Cam atât am avut de spus. P.s , să mă anunţi şi pe mine când aduci continuarea.
Spor la scris şi multă imaginaţie !
*hugs*
123…6›