AnimeZupCăutare

Pain and Pleasure [yaoi, +18] DeDal N. & Midnight Mistery

Ohayo minaaa !!!
DeDal N. (adica eu) si Midnight Mistery s-au gandit la o colaborare. Pentru inceput vreau sa va spun ca ne-a luat ceva timp pana cand am cazut de acord asupra numelor personajelor. Dar totul a trecut si totul e bine. Vrem sa va invitam sa savurati un nou fic, unul mai special, asa cum suntem amandoua *sarcastic smile*. Nu ma luati in serios, doar fic-ul. Enjoy.

Prolog

Si totusi, ce e iubirea?
Multi savanti, oameni de stiinta si romancieri au incercat sa gaseasca definitia acestui fenomen. Desii, drept sa spun, ma indoiesc de acest fapt.
Nu exista o definitie destul de buna pentru a descrie o asa senzatie. Nu sunt cuvinte care pot descrie sentimentele unice pe care le ai de fiecare data cand privesti in ochi persoana iubita. Eu, nu am putut sa o fac niciodata. Simt ca de fiecare data cand ni se intalnesc privirile acea persoana imi va citi gandurile si imi va cunoaste temerile si slabiciunile. Un zid invizibil apare intre noi si cuget la ce e de facut. Sa incerc sau sa ma dau batut. Poate altcineva ma va ajuta. Poate nu trebuie sa fac totul de unul singur. Dar in acelasi timp, eu sufar pentru greselile mele. Eu trebuie sa le repar, mi se pare logic nu? Sau poate innebunesc…


Capitolul 1: O zi ca oricare alta

Salut. Numele meu e Ai. Stiu, stiu, numele meu are o insemnatate foarte speciala. Iubire, din cate stiu eu. Vreau sa va povestesc putin viata mea doar ca sa va dati seama cum am ajuns in aceasta pozitie.
M-am nascut, am crescut si am trait ca un om normal. Am avut prieteni, am trecut prin adolescenta nebagand in seama parerile celor din jur deoarece eu eram cel ce conta. Nimeni nu indraznea sa imi intoarca vorba deoarece eu aveam dreptate intotdeauna.
Cand vine vorba de femei, acestea vin si pleaca fara incetare. Am reusit sa imi infiintez o companie si acum contul meu din banca creste din an in an. Tocmai de aceea am facut compromisuri si inca fac. Nu am avut nici o relatie serioasa, doar aventuri. Mai la obiect, nu am intalnit acea persoana speciala care sa imi faca pulsul inimii sa o ia razna.

Ea, o fata timida, speciala, o fata care m-a cucerit pe loc. Ea era persoana de care aveam nevoie pentru a-mi readuce viata pe un fagas mai normal. Cu ajutorul ei obsesia mea pentru femei s-a stopat si asa am cunoscut caldura si linistea unei vieti linistite. Nici o clipa nu ma gandeam ca la un moment dat, va trebui sa aleg intre o dragoste care putea dura o viata si intre o iubire interzisa. Doar intotdeauna facusem alegerea potrivita, instinctele mele nu m-au tradat pana acum. Pana cand...

-Ai, te simti bine?
Intrebarea m-a luat pe neasteptate.
-Da, da, ma simt bine.
Saphira. Fata care imi vorbea pe un ton dulce, cu o voce mai blanda decat cea a unui preot. Da, stiu, comparatia nu e tocmai cea mai potrivita, dar la asta ma duce gandul acum.
-Nu uita, ai sedinta la ora 11:00 iar apoi trebuie sa te intalnesti cu viitori tai parteneri de afaceri. Aveti multe de discutat, imi zambi ea din toata inima.
-Ah, intalnirea. Multumesc pentru ca mi-ai amintit, as fi uitat de ea. Ce m-as face fara tine?
Saphira ma privi o clipa apoi se apropie de mine. Ii simteam parfumul si atingerea blanda. Sub privirea ei tot adevarul iesea la suprafata.
-Nu stiu, probabil ai gasi pe altcineva sa imi tina locul. Sunt multe femei acolo, afara care ar fi gata sa te urmeze.
-Ce vorbesti? Esti unica, nu ti-am mai spus asta pana acum? Ma mir...
-Ba da, in fiecare seara. In felul asta, nu o sa uit prea curand, asta vrei nu?
Am zambit magulit. Imi citea gandurile de fiecare data cand ma privea. Era ceva magic, ceva special in legatura cu ea. Chiar era unica.

Intalnirea decurse fara probleme. Aflasem ca scoteam din ce in ce mai mult profit, ceea ce ma relaxa. Eram atent la rivali, acestia erau pretutindeni. Insa aveam subalterni inteligenti care faceau tot posibilul ca afacerea sa mearga ca pe roate.
Multumit, am parasit incaperea, gandul zburandu-mi la o cafea delicioasa pe care avem in plan sa o devorez, daca poti sa faci asta cu bauturile.
Am iesit din cladire si urcand in masina, aud soneria telefonului. Era Saphira. Dupa o scurta conversatie am decis sa ne intalnim la un local apropiat. Era un loc intim, perfect pentru un sarut si poate, o atingere.
Multumit, am urcat in masina, grabindu-ma la intalnire. Pe drum observ un anunt ce impanzea peretele unui bloc. Se pare ca un anume tip avea de gand sa tina un spectacol de pian in apropiere, chiar in acea seara. Dupa marimea panoului presupun ca era cineva important, desi eu nu auzisem in viata mea de acel tip, Aaron. Ridic din umeri nepasator, placut surprins ca aveam unde sa ies in acea seara.
Uuu... o nouă poveste. Cum se poate să lipsesc, mai ales când prietenele mele virtuale o scriu ? ;;)

Well, începutul este foarte bun. Ador prologul şi cuvintele pe care le-ai folosit, D., ai un stil simplu şi plăcut, la fel ca şi Snowy.
Asta este foarte bine, sunt sigură că veţi descurca foarte bine deoarece vă potriviţi la stil. Numele normal că a fost greu să le alegeţi, mai ales când îmi spuneam şi eu părerea...
Ah, D., nu ai scris cu diacritice, acum observ. Cum se poate aşa ceva ? =] Şi nici n-ai pus spaţiu după linia de dialog.

Sper să faceţi o poveste interesantă, plină de situaţii neprevăzute. Defapt ştiu că veţi reuşi.
Nu ştiu ce să mai spun, chiar nu ştiu...
Vă urez succes şi multă inspiraţie, darlings >:D<
Xoxo, AlerimxD.

Edit după doar un minut : Ce uitucă sunt. Să mă anunţaţi mereu când puneţi continuarea, ca de obicei, ca să fiţi sigure că trec pe aici. S-ar putea să nu observ singură mereu...
Fetelor, un nou fic deci, hm? Este o placere sa citesc, mai e si yaoi:)) Apropo de nume, imi place Ai. Ma bucur ca din primul capitol, actiunea este buna, adica nu ai grabit lucrurile sys`, e foarte ok.:D
Deci tanarul Ai o place pe Saphira[ce nume grozav:X] Hmm... si totusi, e imposibil sa n-apara un tip in peisaj, Aaron ala...:-? M-ati facut curioase my dears. Sper sa nu intarziati:o3
:bye:
Ok, mă bag şi eu pe aici, deşi ştiu că nu am ce căuta dar în fine.
Păi mie una îmi place mult ficul şi pe deasupra mai e şi yaoi. Are descriere bună, Acţiunea nu e fulger, greşeli, îmi e cam lene să caut dar la ce am citi nu am văzut nici una. Cât despre poveste, mie îmi place. Este destul de interesantă deşi cred că e prea devreme sa îmi dau cu părerea. Oricum spor la scris fetelor, la următorul capitol am să fiu prezentă aici.
Mă scuzaţi că nu am apărut pe aici mai devreme, presupun că ştiţi de ce.
So Enjoy ^^.



Capitolul doi - Spectacolul


M-am uitat la ceas emoţionată. Nu doream să intarzii, ştiam că asta avea să-l scoată din sărite pe Ai. Scumpul meu, Ai. Îl iubesc atât de mult şi el pe mine, din câte se vede.
Am căutat câteva haine mai lejere şi în sfârşit eram gata. M-am privit în oglindă. Bluza de culoare roşie stătea perfect peste blugii mei negri. Părul lung şi blond îmi cădea lin pe spate, ceea ce mă încânta. Mi-am aplicat un strat de ruj şi am pornit la drum.
În această seară aveam de gând să merg pe jos. Îmi plăcea atât de mult să mă plimb în aer liber. Mergeam destul de repede, dar nu am putut să nu observ marele afiş ce împânzea peretele unui bloc. Un spectacol de pian? Sună destul de bine, deşi nu am mai auzit de acest tip niciodată. Sigur îl voi convinge pe Ai să mergem. Ce nu ar face el pentru soţioara lui?
Ajunsă în sfârşit în local, l-am zărit stând într-un separeu. Întotdeauna dorea să fim doar noi doi, feriţi de ochii lumii şi adevărul era că şi mie îmi surâde ideea. M-a luat de mână şi m-a condus până la masa noastră. M-am aşezat şi am început să-l studiez. Părea obosit, după acea şedinţă nu mă miră. Tot timpul este ocupat cu munca şi acest lucru îl stresează, iar eu încerc să-l destind adesea. Nu reuşesc tot timpul, dar sunt fericită pentru că încerc. Ochii lui căprui mă priveau cu multă iubire, iar buzele lui cărnoase parcă le aşteptau pe ale mele. Am privit în jur şi cum nu ne privea nimeni, m-am aplecat peste masă şi le-am unit. Iubeam să mă joc aşa, de-a şoarecele şi pisică. Nu m-a înlăturat spre marea mea surprindere, se pare că se obişnuise cu avansurile mele în public. Buzele noaste se jucau gingaş. Când acel sărut s-a terminat, i-am cerut chelnerului două cafele. Eu o vroiam cu lapte, nu suportam să beau fără, însă Ai da. Nu avea nici o problemă cu asta. M-am gândit că ar fi destul de bine dacă aş începe discuţia acum.
- Dragul meu, Ai! am început eu, cu o voce aproape imploratoare. Ai văzut afişul acela uriaş?
M-a privit cu subînţeles. Şi-a arcuit buzele şi mi-a oferit zâmbetul lui cel mai firav.
- Saphira, a rostit apoi pe un ton senzual. Acel ton care mă face adesea să mă topesc. Spune-mi ce doreşti.
- Să mergem la acel spectacol, dacă nu te deranjează, desigur. Sau dacă ai altă treabă de făcut, eu ...
- Shhht! Am tot timpul din lume pentru tine, ţi-am mai spus, eşti specială. Tu îmi umplii ziua de fericire, doar prin existenţa ta.
Am înroşit şi mi-am coborât privirea în pământ. Chiar dacă mă obişnuisem cu complimentele lui, mă înroşeam de fiecare dată.
- Ne terminăm cafelele şi mergem.
Am încuviinţat şi am zâmbit gingaş. Ori mintea mea îmi juca feste, ori şi-a băut cafeaua mai repede de cât de obicei. Nu am spus nimic, pur şi simplu m-am ridicat şi am pornit la drum, la braţul său. Multă lume din oraş ne invidia, iar mie îmi plăcea să învârt cuţitul în rană. Eram un cuplu demn de toată admiraţia. Amândoi proveneam din familii stilate şi aveam studii, doar că mie nu-mi plăcea munca, iar Ai nu avea nici o problemă cu asta. Atâta timp cât profiturile sale cresc, nu aveam nici o treabă.
Am ajuns la spectacol, care se ţinea în aer liber. Tipul era deja pe scenă şi cânta o piesă nu foarte cunoscută. L-am privit pe Ai care era foarte asorbit de privelişte. Mă întrebam oare ce se întâmplă cu el.



__________________________
Succes DeDal >:D<.
Iar am văzut continuarea înainte să-mi spuneţi :>

Şi revenind, capitolul acesta mi-a plăcut. Am impresia că voi fetelor începeţi în forţă, ar fi bine să vă ţineţi de treabă.
Hm, îmi place că băiatul povesteşte totul ca şi cum ceva s-ar fi schimbat între ei doi, iar fata nu ştie nimic, dăr bănuieşte puţin.
Părerea mea este că nu ar trebui să vă grăbiţi până ce va apărea şi yaoi-ul, eu nu sunt cea mai mare fană... mai ales dacă va fi +18
Mi-a plăcut descrierea mult, dar mi s-a părut că acest capitol este cam scurt.
Pe viitor să le faceţi mai lungi.

Succes şi inspiraţie, darlings >:D<
Xoxo, AlerimxD.
Cum sa nu trec eu pe aici? Ce cuplu dragutz dar...Vreau yaoi!:)) Obsedata de mine:)) Greseli nu am vazut;)) Iar Ai ,cu accentul lui...Si eu ma topesc ...:->Spor la postat si astept nextul>:D< Idoli mei inpreuna ,facand un fic....Parca visez... T.T ma apuca bocitul de emotie:)) Nu uitati:"Imaginatia n-are limite" :))

ZbYe :bye:
Am poposit si eu pe aici.
Imi place modul in care descrieti si vreau sa va spun ca va completati reciproc.
Ador idea si cred ca acest pianist trebuie sa fie un tip pe cinste, daca Ai isi inseala iubita cu el. Cred ca va fi pus la crele incercari daca da toata stabilitatea pe care o are acum cu Saphira pe o aventura, sau cine stie? Poate devine mai mult de atat.
Singura obiectie pe care o am impotriva ficului vostru este... are capitole prea scurte. E... stiu ca suna prasteste dar vreau capitole putin mai lungi mai ales de la Snowweh.
Sper ca nu va-ti suparat la faza asta.
Va pwp si spor la scris si imaginatie cat mai bogata.
:bye: :bye:
Oiiiiii ^^
Eu aici cu un comment. ;>
Eh, decat doua capitole ? :3 Putin. [- ( Amandoua scrieti frumos deci nu am ce critica.
Greseli nu am vazut, dar credeti-ma ca nu am stat sa le caut. ; ))
Mie sincer, mai mult imi place de cei doi. :] Adica, par a se potrivi de minune. :]
Cum a spus si AlerimxD ar trebui sa mai asteptati pana sa incepeti cu yaoi-ul. Nu stiu, ar fi trist sa se desparta de ea. Daca ar murii ar fi mai usor de trecut peste. : ))
Oh, astept capitolul urmator. Dedal, sa vi repede cu next-ul, da ? ;; ) Stiam eu. : ))
Spor la scris in continuare darlings ^^
Sate sae sateee. Daca tot va doriti next-ul atat de mult, m-am gandit sa vin cu el. Totusi, asta nu inseamna ca o presez pe partenera mea sa il puna cat mai repede posibil. Pur si simplu m-a lovit ceva azi-noapte si m-am gandit ca nah, de ce nu cand poti sa da. Tin sa mentionez ca de data asta am pus diacritice si space dupa linia de dialog. Si inca ceva, va provoc sa va dati seama pe cine seamana Aaron. Enjoy.

Capitolul 3: O scurtă nebunie

Oare era părul lui roşcat care îi acoperea neglijent ochii verzi ce străluceau ca smaraldele în lumina candelabrelor uriaşe? Sau poate zâmbetul ştrengăresc de copil năzdravan? Orice ar fi fost, cu sau fără voia mea nu puteam să îmi iau privirea de la acea persoană de pe scenă. Aveam un sentiment de deja-vu, ştiam că aici ar fi trebuit să ne întâlnim de mult timp, dar până în acest moment uitasem complet. Eram conştient de privirea Saphirei ce mă urmărea constant dar nu îndrăzneam să mă intorc.

Băiatul se mişcă periculos de mult pe acel scaun mic pe care stătea. Îşi arunca mâinile în aer şi lovea clapele cu scârbă, ba chiar rostea cuvinte scuipate la adresa spectatorilor. Dintr-o dată roşcatul îşi întoarse capul şi îşi aruncă ochii prin sală, făcând să mi se ridice părul de pe ceafă. Avea o privire leneşă ce te prindea în moliciunea ei de îndată ce o zăreai. Apoi, fiind mulţumit de ceva anume, băiatul zâmbi prosteşte şi îşi termină numărul în aplauzele nebune ale spectatorilor.
Un fior îmi străbătu corpul şi urnit de un sentiment necunoscut, m-am ridicat de la masă, hotărât fiind să vorbesc cu respectivul artist. Aşa că am luat-o la fugă pe scări, împingând oamenii la o parte, dorind doar să ajung în culise cât mai repede cu putinţă.

Mă privea greoi, având capul puţin înclinat într-o parte, fără nici o expresie pe chip. Îşi ridică sprâncenele în semn de uimire şi în următoarea secundă îmi minte îmi apăru o întrebare prostească pe care nu ezitai să i-o pun.
- Cine eşti?
Băiatul îşi îndreptă capul, pe buze fluturându-i pentru o secundă acelaşi surâs. Cu o voce obosită îmi răspunse.
- Hm, asta e o întrebare bună.
Făcu o pauză apoi continuă.
-Şi eu aş vrea să ştiu.

Auzeam vocea Saphirei ce mă striga îngrijorată dar în minte îmi rămase chipul rebel al acelei persoane. Cine era? Semăna cu un robot programat să facă aceleaşi gesturi şi să vorbească în acelaşi mod. Dar nu asta era comparaţia bună. Era altceva, ceva ce îmi scăpa. Dintr-o dată mi-am adus aminte că peste două seri va ţine un alt concert, tot aici. Mulţumit, mi-am promis să rezolv acest mister care îmi macină gândurile.
- Ai, dragul meu, ce s-a întâmplat? De ce ai plecat aşa?
- Iartă-mă draga mea, a trebuit să folosesc toaleta neapărat. Nu mai era cu putinţă să mă mai ţin nici o secundă.
Această clipi surprinsă de răspuns, apoi mă luă de braţ. În timp ce coboram scările, am intrebat-o zâmbind într-un mod prostesc.
- Şi ce vrei să facem acum? Doar nu mergem la culcare nu?
Pe chip îi apăru un zâmbet ce îngheţă în momentul în care am răspuns în locul ei.
- Hai să o facem, am sugerat eu, neţinând cont de sentimentele ei.
- Ai! rosti aceasta roşie la faţă. Ce vrei să spui?
- Exact ce ai înţeles. Dar, cred că nu mai aştept până ajungem acasă.
- Dar suntem în mijlocul străzii...
- Poate, dar avem maşină.

În timp ce hainele zburau prin maşină, încercam să îmi dau seama pe cine aveam în faţa mea. Era Saphira, mult prea iubita mea soţie. În nici un caz altcineva. Având acest gând în minte, ajutat fiind de ea, am pătruns-o încet, făcând-o să geamă de plăcere. Mişcându-se odată cu mine, amândoi aveam parte de o plăcere nebună. Simţeam cum maşina se mişca cu putere sub greutatea noastră şi îmi imaginam oameni adunându-se în jurul ei şi discutând motivul pentru care asta ar fi posibil. Mi-am îndreptat privirea către Saphira şi în acea clipă un chip palid cu păr roşu îmi apăru în faţă. Am ţipat îngrozit, mai rău decât o fată, făcând-o pe ea să dea cu capul de scaun cu putere.
= )) Super ultima faza , scuze.. ah, sper ca nu a patit nimic saracuta : -s . Pana acum imi place ideea si sunt chiar curioasa de ceea ce se va intampla in capitolul urmator, mai ales ca e yaoi : -" e si o fata la mijloc , uh, presimt ca va fi ceva foarte interesant.
Apropo de fata ^_^" cand ii citesc numele spun ,,Sophie" => stiu ciudat , nu trebuia sa mentionez,.
Sincer ceea ce m-a impresionat cel mai tare este insusi DeDal ; )) , vreau sa spun , dear ai evoluat chiar foarte mult , se vede ca muncesti . Te felicit sincer pentru succesul tau, nu ma asteptam , deci mi-ai facut o surpriza placuta ;p . Imi place cum descrieti, amandoua, si chiar cred ca va iesi ceva grozat ; )) , soo . Spor la treaba ^_^ si va doresc multa imaginatie.


PS. Nu amvazut greseli gramaticale sau de exprimare :-"
PSS.Sper ca de data asta ma veti anunta cand puneti capitol nou : -w
Sincer imi trec cateva persoane prin capusorul meu cret cu referire la pianist dar mai bine nu ma pronunt. Mai bine ne spui tu cu cine seamana decat sa-mi dau eu cu parerea si sa gresesc.
Revenind la capitol... imi place foarte mult.
Ce a fost cu minciuna acea pe care i-a spus-o Saphirei? De ce nu i-a spus ca s-a dus sa-l vada pe muzician. Azi o minciuna, maine alta si asa mai departe pana-si sapa singur groapa.
Mi-a placut faza:

''- Cine eşti?
Băiatul îşi îndreptă capul, pe buze fluturându-i pentru o secundă acelaşi surâs. Cu o voce obosită îmi răspunse.
- Hm, asta e o întrebare bună.
Făcu o pauză apoi continuă.
-Şi eu aş vrea să ştiu.''

Cum nu stie cine e? Mai bine spus nu vrea sa-i spuna. Sau, ce naiba, si-a pierdut memoria?
Hai ca voi intelege eu pe masura ce voi veti sctie.
Legat de asta... sper sa nu va suparati dar n-ar strica niste capitole mai lungi.
Va pwp si spor la scris. Sa ne aduceti next-ul cat mai curand posibil.
:bye: :bye:
Wow, este foarte frumos, mult mai bine decât mă aşteptam eu.

Deja îmi place prea mult pianistul, poate doar din cauză că are ochii verzi şi este roşcat (ce superb T.T), dar şi privirea aia pe care ai descris-o aşa de frumos, DeDal, darling.
Începutul m-a dat gata, şi deşi a fost un capitol destul de scurt (dacă nu v-am spus să le faceţi mai lungi vă spun acum) l-am citit cu sufletul al gură (ce expresie ciudată şi mai ciudat e că eu nu fac de obicei paranteze, mai ales lungi!)
Aşa... au fost şi câteva părţi în care m-a făcut să zâmbesc, all in all este un capitol foarte reuşit.
Să nu mă dezamăgiţi după acest început minunat.
Sunt sigură că se vor întâmpla multe în acest love triangle (whaat, sună mult mai bine decât triunghi amoros pentru că triunghi mă face să mă gândesc la mate şi la visul pe care l-am avut azi noapte).
Vă dau prea multe detalii inutile ;]]

Succes, fetelor >:D<
Xoxo, AlerimxD.
So, am trecut si eu pe aici, fiindca titlul mi-a atras atentia. Omg, nu-mi vine sa cred e yaoi, omg deci ador fic-ul. :x
Foarte inspirat, imi place. Ideea este originala, nu am mai intalnit-o, sper sa o dezvoltati frumos si in continuare. Naratiunea este buna, imi place, dialogul nu e sec, actiunea nu este grabita, e bine, iar descrierea este prezenta, dar cred ca mai poate fi imbunatatita. Greseli de tastare, am vazut una sau doua, dar deh, se mai intampla, nimeni nu-i perfect. Am observat ca aveti si cateva probleme cu virgula, in unele locuri ati uitat de ea, poate incercati sa remediati aceasta problema pe viitor. La estetica stati destul de bine, ati delimitat bine paragrafele si ati folosit diacritice, ceea ce a facut totul mai usor de citit, e foarte bine. So, nu va mai spun decat mult succes amandurora si sa puneti repede next, fiindca voi ramane cititoarea voastra fidela.
Hmm... Tipu` roscat da de banuit, nu ca nu-mi place, dimpotriva, are o atitudine cam rece...:-?
Ma bucur ca ai scris capitolul:* Si nu ma asteptam s-o faca in masina, adica nu-l credeam pe Ai atat de pervers.:perv: Cand am citit ca a vazut mutra roscatului, m-a bufnit rasul, mai ales atunic cand Saphira s-a dat cu capul de scaun:))=))
Nu conteaza, pentru ca o sa iasa din peisaj, nu?
Fetelor, va pup dulce si va astept cu urmatorul capitol>:D<
I'm here! : >
Mulţumim pentru comentarii şi ne bucurăm că vă place.
Enjoy. :*.


Capitolul patru - O nouă pasiune?

Mă doare capul îngrozitor, însă nu sângerez. Impactul cu scaunul a fost dureros şi m-a ameţit puţin. Însă eram confuză în anumite privinţe, pe care urmă să le clarific în scurt timp, dar acum nu aveam glas pentru a rosti întrebările. Mi-am luat hainele şi m-am îmbrăcat rapid, dându-mi seama unde ne aflam. Cum am putut fi de acord cu aşa ceva? Recunosc că eu era cea sărită de pe fix care flirta în public, dar nu m-aş fi gândit la asta. Ai a profitat de situaţie! Ştie foarte clar că am un minus în ceea ce priveşte excitarea, ceea ce l-a ajutat, dar să nu mai vorbim despre asta, este prea personal şi mă face să mă simt ciudat.
L-am privit în ochii. În ei se citea groaza şi teama pe care o simţea în acel moment. Ei, măcar să ştiu că-i păsa.
- Draga mea, îmi pare rău ... nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine. Eu ....
Dar nu l-am mai ascultat. Mi-am îndreptat privirea spre geamul maşinii, îngândurată. Nu aveam chef să-i aud acum scuzele. Sunt foarte supărată pe el. Poate a fost un accident sau ceva l-a tulburat, dar totuşi niciodată nu s-a comportat aşa de brutal. O lacrimă fierbinte mi-a căzut pe obraz ajungând până la buze. Gustul acesteia m-a făcut să mă strâmb.
Am văzut că ploaia de mulţime se diminua treptat ceea ce m-a făcut să zâmbesc în sinea mea.
Motorul maşinii a intrat în funcţiune şi atunci mi-am dat seama că nu vroiam să merg cu Ai în această stare.
- Opreşte-te! m-am răstit la el. Eu cobor. Vreau să merg pe jos şi nu! Tu nu poţi veni.
Nu i-am dat ocazia să riposteze. Am coborât din maşină şi am început să merg agale. Nu aveam chef să ajung acasă, chiar deloc. La ce bun? Sigur m-aş răsti la Ai pentru impertinenţa sa.
În faţa mea erau nişte scări. Am simţit că voi cădea aşa că m-am aşezat.
- Te simţi bine? m-a întrebat o voce necunoscută.
Mi-am ridicat privirea şi m-am holbat la persoana din faţa mea. Avea părul roşcat şi ochii verzi care străluceau în lumina lunii pline care se afla pe cer. Mi-a luat doar câteva secunde să-mi dau seama că era pianistul. Aaron sau ceva de genul.
- Da, sunt bine, i-am răspuns zâmbindu-i leneş.
S-a aşezat lângă mine şi mi-a oferit haina lui. Am acceptat-o, deşi sunt conştientă că nu ar fi trebuit.
- Vrei o cafea?
- De ce eşti aşa de drăguţ cu mine când nici măcar nu mă cunoşti? l-am întrebat, în loc de răspuns la întrebarea pe care tocmai mi-o adresase.
A zâmbit privindu-mă în ochi. Culoarea aceea mă făcea să mă pierd cu firea.
- Ai fost singura care mi-a ieşit în cale după spectacol şi în timp ce cântam privirea îmi fugea înspre tine.
A! Deci acum rezultă că sunt aşa de frumoasă încât toţi îmi aruncă priviri furişe? Da am exagerat sunt convinsă, dar asta a fost impresia pe care mi-au făcut-o cuvintele lui.
Am început să tremur chiar şi cu haina lui pe mine, vântul îşi făcea prezenţa şi nu-mi făcea plăcere.
M-a luat în braţe punându-mi capul pe pieptul său. Acea atingere m-a făcut să tresar şi totuşi nu am obiectat. În acel moment nu aveam pe nimeni în minte, decât pe Aaron. Simţeam că ceva îmi scapă, dar nu-mi dădeam seama ce anume, aşa că m-am dat bătută.
Ploaia a început din senin. Picăturile de ploaie îmi dezmierdau uşor obrajii fiind ca nişte lacrimi dulci, mult mai dulci decât cele obişnuite. Dorinţa de a rămâne uscată mi-a năvălit în minte. Se pare că Aaron gândea acelaşi lucru. M-a ajutat să mă ridic şi am pornit spre maşina sa care era foarte aproape. Totuşi el nu mi-a dat drumul la mână până nu am ajuns la destinaţie. Mi-a deschis portiera ca un adevărat domn. Ce mi se întâmpla? Nu mă puteam îndrăgosti de el, dar zâmbetul acela angelic îmi trezea sentimente profunde doar când îl priveam.
I-am spus unde stau şi maşina a luat-o din loc. Se pare că o furtună se dezlantuia. Îmi era teamă de fulgere şi tunete, dar nu aveam ce face. Nu le puteam opri.
În doar câteva minute ne aflam în faţa casei. Am deschis uşa şi am intrat, poftindu-l pe Aaron înăuntru. Afară turna cu găleata; cu o intensitate mai mare de această dată. Nu-l puteam lăsa să plece pe o vreme ca asta. În niciun caz!
L-am văzut pe Ai care stătea în faţa televizorului pe jumătate adormit. Când m-a zărit stând acolo a zâmbit, probabil îşi făcuse o tonă de griji.
S-a apropiat de mine şi m-a luat în braţe.
- Ei, mademoiselle! Sunt iertat acum?
Nu i-am răspuns. Adevărul era că nu prea ştiam ce să spun, mai ales după acele sentimente stranii pe care le simţeam pentru roşcat. Ai nu ştia ce se întâmplă cu mine, presupun, dar când Aaron şi-a făcut apariţia a rămas împietrit.
Mi-am cerut scuze şi am plecat din cameră, lăsându-i singuri. Sper că nu se va isca un scandal.
Eu, ca să nu mai fiu iar ultima.
Dau edit imediat ce termin de văzut Black Swan ^^

Edit :Gata, mi s-a terminat filmul şi nu, nu vă voi povesti T.T
Aa, frumos capitol. Deşi Aaron pare să fie cel mai controversat şi plin de personalitate personaj din poveste, momentan nu îl descrieţi destul de mult pentru a mă face să-l ador. I mean, ar trebui să fie puţin mai încrezut de atât, doar este roşcat şi are ochii verzi, îşi dă seama şi singur că arată bine =]
Ai şi soţia lui par acum nişte personaje destul de simple. Mi-ar plăcea să ne dezvăluiţi mai multe despre trecutul lor. Ar fi palpitant.
Hahah, MusicxD -> Cine va hm... "conduce" dintre cei doi tipi? -> =]]
Capitolul următor să fie mai lung, DeDal.

That's it for now. Succes în continuare şi multă inspiraţie pentru amândouă.
You know you love me...
Xoxo, AlerimxD.
:X:X Capitolul, in sfarsit! Este fantastic. De unde sa incep...? Ah, da... Probabil ti-am mai spus, dar nu vreau ca Saphira sa se bage intre dragii mei Ai si Aaron, si ce-i cu sentimentele alea pt Aaron? Oh, in niciun caz nu va face asta.
Acum te-ai oprit in momentul culminant, adica unde nu trebuia sa te opresti:)) Scandal? Normal ca va fi un scandal.:ha: Ei doi, singuri pe deasupra, in propria casa...va iesi cu scantei, presimt asta...:-? Si ti-am mai zis chestia asta, o mai zic inca o data: Cine va hm... "conduce" dintre cei doi tipi?;)) Oh, DeDal, haide cu capitolul ala sa ne dai ceva "condimentat".
Va pup fetelor:*
Loc rezervat. Oh, dau edit dupa ce termin de citit tot capitolul.
Edit
Imi place mult next-ul. Naratiunea a fost buna, dialogul nu a fost sec, actiunea nu e grabita, greseli de nici un fel nu am vazut, iar descrierea imi place, am simtit sentimentele. Dar ce e cu sentimentele pentru Aaron? Chiar incepe sa se indragosteasca de el, sa vedem in continuare. Sper sa iasa cu scandal :)) Sunt curioasa ce vor face cei doi mai ales ca au ramas singuri. Chiar mi-a placut mult next-ul. So, va spun bafta si next repede *Hug*
Buna...
Imi place foarte mult moul capitol, dar, mi se pare mie sau ai grabit putin actiunea? Cred ca mi se pare.
E ciudat cum, desi tine foarte mult la Ai, Saphira il uita imediat dupa un incident si, dupa ce alt barbat ii intinde o haina. Asta e parerea mea.
Faza cu Aaron care nu-si poate lua ochii de la Saphira e in mod sigur o minciuna. Baiatul e destept si stie cum sa manevreze lucrurile in favoarea sa. Probabil a vazut-o pe ea cu Ai si s-a dat seama ca prin Saphira poate ajunge mai usor la el. Ramane de vazut ce vrea de la el.
Eeee... dar eu am inceput sa bat campi.
Te pwp si va urez spor la scris.
:bye: :bye:
Oiii ^^
Scuzele mele că nu m-am prezentat şi la capitolul postat de DeDal >.<' But, capitolul a fost frumos, mai ales ultima fază, aia din maşină. : ))
Revenind, Aaron ăsta-i un scump. Ochii verzi şi păr roşcat ? God, ăsta-i al meu. Şi nu accept vreun refuz. [- ( Mă întreb cum va decurge lucrurile între cei trei. Adică Ai sigur se va îndrăgosti de Aaron, dar Saphira ? Şi ea pare a se simţi 'ciudat' în preajma lui. Mi-ar plăcea să fie ceva între ei. ;> Pff, sunt curioasă cum va reacţiona Ai că scumpa lui soţie a venit acasă cu ultra - mega - superbul Aaron. ;> Ei, şi ? Se spune că, curioşii mor repede, ne ? Nu-mi păsa. EU aştept capitolul următor, aşa că m'a DeDal să nu mă faci să aştept prea mult, ne ? ;>
Spor la scris şi baftă darlings ^^
Oke oke, am aterizat si eu liin aici :D.
In primul rand, felicitari fetelor!
Imi place ca ficul are prolog (se anunta de ploaie cu capitole) si inca e si bun. Intradevar, stilul vostru este simplu si la obiect, dar este un lucru bun. Faceti un "cuplu literar" superb.
Ai...Ingafat, plin de sine, dar dragostea il inmoaie. Si sotia lui, hm, nu prea stiu ce sa zic de ea. Pare un personaj suspect v.v .
Cat despre pianist, e clar ca starneste multe controverse. Pana la urma, sigur si Ai si Saphira s-au indragostit de el.
In al doilea rand,vreau sa vad ce se va intampla mai departe (: !Ce legaturi dubioase si pervese sunt pe aici :>.
Deci, ma pronunt profund dezamagita. Dar asta trece, probabil. Am venit cu urmatorul capitol, sper sa va placa. Incerc sa adaug o aura de mister lui Aaron dupa cum vedeti si voi. Enjoy, dears...

Capitolul cinci: Ficţiune într-un mic zgomot

Aaron aici? Visez?
Uşa trântită de Saphira mă trezi la realitate. Nu, nu era un vis. Nu era nici imaginaţia mea. El era aici. O singură privire mai atentă şi imaginea lui de roboţel dispăru. Mă înşelasem dar nu conta. Acum adevărul ieşise la suprafaţa. O păpuşă veche de lemn mişcată de mâinile unui maestru.
Acesta se apropie de mine şi pocni din degete în faţă ochilor mei. Părea amuzat de modul în care îl priveam.
- Ca cauţi aici?
Acesta îşi înclină capul plictisit apoi reuşi să scoată câteva vorbe.
- Iar pui întrebări prosteşti. Ştii, nu cer să îţi aud vocea. M-ai stresat destul după spectacol şi acum iar. Potoleşte-te, adaugă acesta pe un ton mai serios, schimbându-şi privirea.
Îl priveam uimit şi incapabil să mai vorbesc. Cine naiba se credea? Venea cu soţia mea acasă, el cu soţia mea, un necunoscut.
- Ce vrei?
Un hohot de râs umplu încăperea şi mă făcu să tresar speriat. Râsul lui semăna cu un chicotit. Acesta păru că se îneacă dar îşi reveni rapid. Cu aceeaşi privire şireată aproape că îmi şopti apropiindu-se.
- Saphira vrea sa ne certăm. ea crede că eşti gelos şi aşa ar trebui să fii, am dreptate?
Da, avea dreptate. Eram gelos, nu era urmă de îndoială pentru acest fapt. Dar întrebarea era...
- Pe cine eşti gelos, Ai?

Bat încet la uşa dormitorului. Soţia mea era acolo. Trebuia să vorbesc cu ea, să aflu ce s-a întâmplat. Am auzit un mormăit şi luându-mi inimă în dinţi, am deschis uşa încet.
- Saphira...
Acesta stătea în fund pe marginea patului. Părea dezamăgită de ceva necunoscut mie. Îşi întoarse privirea către mine şi atunci am observat că avea lacrimi în ochi.
- Ce vrei?
Întrebarea nu m-a luat nepregătit.
- Ce s-a întâmplat? Cum de ai venit acasă cu el?
Această se ridică şi începu să se plimbe incoaci şi încolo.
- Atâtea întrebări Ai...prea multe. Ştii, nu mi-am dat seamă până acum, suntem închişi într-o colivie, dragul meu.
Ultimele cuvinte erau spuse pe un ton retoric, aproape în scârbă. Vreau să ştiu ce avea în gând, cu disperare vroiam să îi aflu gândurile în felul în care ea le afla pe ale mele. Dar înainte să pot spune ceva, această explodă.
- Am venit acasă cu un alt bărbat, cu un alt bărbat Ai! Nu poţi să fii măcar puţin gelos? Nu te poţi preface nici cât să mă poţi păcăli?
Eram stupefiat. De ce îmi spunea aşa vorbe? Cu ce greşisem faţă de ea?
- El, Aaron, te-a sărutat? Te-a atins cum nu trebuia? Din câte văd eu, a avut grijă ca mica ta răzvrătire să nu ne aducă pagube. Am dreptate?

Stăteam întins pe canapea, total plictisit şi profund zguduit de modul în care acel spectacol îmi schimbase ziua. Nu mai simţeam deloc palma primită de la Saphira. Tot ce încercam era să desluşesc acea persoană. De unde ştia cum mă cheamă? De unde stai numele soţiei mele? Ei, asta era o întrebare retorică, probabil că ea i-l spusese. Dar tot ce îmi doream era să îl am în faţa mea în acest moment. Vroiam să îi mai văd odată privirea. Să îi mai aud râsul. Să încerc să îl desluşesc.
Vroiam doar să...
Şirul gandurloir îmi fu întrerupt de soneria telefonului. Speram doar să nu fie cineva de la firmă. Dar numărul îmi era necunoscut, aşa că am răspuns curios.

Priveam în jurul meu. Eram într-o mică pădurice, aşteptând. Pe cine? Nici mie nu îmi vine să cred. Telefonul primit era de la acel roşcat. Şocat de realitate şi profund tulburat de vocea lui, am acceptat să ne întâlnim aici, la marginea oraşului. Dar de ce?
Aud un zomot de crengi strivite şi mă întorc. Aici, în faţa mea, îmbrăcat complet în alb stătea Aaron, enigma pe care încercam să o dezleg. Îi simţeam privirea ce mă cerceta din cap până în picioare. Aveam impresia că vedea prin mine cu ochii lui leneşi.
- Ai, mă bucur că ai venit. Avem de discutat, adaugă acesta distant.
Oh, ficul a devenit si mai interesant ca la inceput:love: Atatea intrebari.... Ce-a apucat-o pe Saphira? Mai intai, il aduce pe Aaron in casa ca vezi doamne, il gaseste pe afara, apoi se cearta[ma rog, e o cearta mai minuscula] cu Ai.X-(
Revenind, Aaron asta pare cam tupeist si nu-mi place...:-? Ce-i cu toata agitatia aia? Adica ma refer la intalnirea din padure.. Oh, si e in padure.:perv: In timp ce Saphira o sa stea acasa, cei doi o sa aiba o discutie importanta, din cate vad si nu numai o discutie.:*
Fetelor, va astept cu urmatoarele capitole>:D< Va pup:*
Ok, las locul rezervat. Dau edit putin ma tarziu dupa ce termin de citit si mai am ceva de facut.
Cum am promis, dau edit

Imi place si acest capitol. Misterul se acumuleaza pe zi ce trece, asta imi place. Imi place naratiunea, descrierea e buna, iar dialogul e partea mea preferata de data asta. Pur si simplu ador repliciile. Am observat cateva greseli de tastare, dar deh, se mai intampla. Paragrafele sunt delimitate corect, am putut citii. Chiar sunt curioasa cu ce se va intampla in continuare. So, va spun bafta si sa aduceti repede next.>:d<