29-01-2012, 07:16 PM
Am terminat de curând Emma de Jane Austen. Nici nu mai ţin minte exact cum am ajuns să citesc acest roman. Cei drept, era printre singurele romane scrise de J. Austen pe care nu îl citisem şi având în vedere că mi-a căzut în mână am zis why not?
Acum, revenind la carte. Hm, de obicei sunt o mare admiratoare a literaturii clasice dar nu pot spune că acest roman al lui Austen mi-a satisfăcut aşteptările. Povestea este relativ interesantă. Pe scurt, Emma Woodhouse trăieşte alături de tatăl său, un bătrân capricios şi greu de mulţumit *în opinia mea*, se împrieteneşte cu Harriet, căreia începe să-i caute un soţ, care consideră Emma că ar fi potrivit pentru ea.
Anumite personaje şi aici mă refer în special la Emma mi s-au părut oarecum superficiale. Sub masca unei politeţi şi a unor maniere aparent impecabile, mi se părea a fi cam ipocrită şi răsfăţată. Ţinând cont doar de propriile păreri şi de multe ori implicându-se prea mult în treburile celorlalţi. Nu se sfia să ‘bârfească’ anumite persoane, împreună cu prietena ei Harriet -care are un caracter prea slab şi e prea uşor influenţabilă, genul de prietenă de care se pare că Emma nu se putea despărţi- . Well, Harriet era prea naivă iar Emma credea întotdeauna că ştie ce sentimente au oamenii şi nu prea vedea adevărul care era chiar sub nasul ei.
So, Emma nu a fost una din preferatele mele, chiar dacă este eroina. Mă aşteptam ca relaţiile ei amoroase să fie ceva mai speciale dar nu a fost aşa. En fine, sfârşitul a fost cam plat... M-am bucurat pentru că Harriet a revenit la vechea ei pasiune şi totul s-a rezolvat şi pentru domnişoara Taylor * personaj care mi-a plăcut prin felul ei reţinut de-a fi şi simplitatea sa. * Cât despre Emma, well mă aşteptam să i se deschidă ochii. Nu a fost ceva ’surprinzător’ şi aici mă refer la căsătoria ei. Gata, nu mai fac spoilere.
Acum, citesc Scribul thailandez de David Young, carte găsită prin biblioteca mamei. Azi m-am apucat şi momentan am citit vreo optzeci- nouăzeci de pagini. E o carte uşoară, genul comercial dar este în regulă pentru plictiseala acută de care am suferit în ultimul timp.
Acţiunea se petrece în Bangkok, în Thailanda ( unde şi autorul trăieşte), iar personajul principal este un fel de pierde vară, Henry Russel care pentru a-şi continua existenţa scrie scrisori în engleză pentru dansatoarele de noapte din Bangkok. Acest scrib de ocazie le scrie clienţilor naivi, aşa zişii farangi -străinii-, scrisori pline de minciuni pentru a le trimite fetelor bani, banii fiind împărţiţi în mod egal.
So, sunt scene foarte funny, autorul nu are un stil extraordinar dar sunt personaje şi întâmplări care descriu într-un mod foarte realist viaţa din Oraşul Îngerilor. Nu am mari aşteptări, dar e oke. O lectură uşoară.
Acum, revenind la carte. Hm, de obicei sunt o mare admiratoare a literaturii clasice dar nu pot spune că acest roman al lui Austen mi-a satisfăcut aşteptările. Povestea este relativ interesantă. Pe scurt, Emma Woodhouse trăieşte alături de tatăl său, un bătrân capricios şi greu de mulţumit *în opinia mea*, se împrieteneşte cu Harriet, căreia începe să-i caute un soţ, care consideră Emma că ar fi potrivit pentru ea.
Anumite personaje şi aici mă refer în special la Emma mi s-au părut oarecum superficiale. Sub masca unei politeţi şi a unor maniere aparent impecabile, mi se părea a fi cam ipocrită şi răsfăţată. Ţinând cont doar de propriile păreri şi de multe ori implicându-se prea mult în treburile celorlalţi. Nu se sfia să ‘bârfească’ anumite persoane, împreună cu prietena ei Harriet -care are un caracter prea slab şi e prea uşor influenţabilă, genul de prietenă de care se pare că Emma nu se putea despărţi- . Well, Harriet era prea naivă iar Emma credea întotdeauna că ştie ce sentimente au oamenii şi nu prea vedea adevărul care era chiar sub nasul ei.
So, Emma nu a fost una din preferatele mele, chiar dacă este eroina. Mă aşteptam ca relaţiile ei amoroase să fie ceva mai speciale dar nu a fost aşa. En fine, sfârşitul a fost cam plat... M-am bucurat pentru că Harriet a revenit la vechea ei pasiune şi totul s-a rezolvat şi pentru domnişoara Taylor * personaj care mi-a plăcut prin felul ei reţinut de-a fi şi simplitatea sa. * Cât despre Emma, well mă aşteptam să i se deschidă ochii. Nu a fost ceva ’surprinzător’ şi aici mă refer la căsătoria ei. Gata, nu mai fac spoilere.
Acum, citesc Scribul thailandez de David Young, carte găsită prin biblioteca mamei. Azi m-am apucat şi momentan am citit vreo optzeci- nouăzeci de pagini. E o carte uşoară, genul comercial dar este în regulă pentru plictiseala acută de care am suferit în ultimul timp.
Acţiunea se petrece în Bangkok, în Thailanda ( unde şi autorul trăieşte), iar personajul principal este un fel de pierde vară, Henry Russel care pentru a-şi continua existenţa scrie scrisori în engleză pentru dansatoarele de noapte din Bangkok. Acest scrib de ocazie le scrie clienţilor naivi, aşa zişii farangi -străinii-, scrisori pline de minciuni pentru a le trimite fetelor bani, banii fiind împărţiţi în mod egal.
So, sunt scene foarte funny, autorul nu are un stil extraordinar dar sunt personaje şi întâmplări care descriu într-un mod foarte realist viaţa din Oraşul Îngerilor. Nu am mari aşteptări, dar e oke. O lectură uşoară.
Xoxo, Gum.