28-01-2012, 11:42 PM
Am terminat săptămâna trecută "Pink Floyd în roșu" (Mari Michele) dat fiind faptul că am începute vreo câteva cărți bune și-am zis c-ar fi cazul să le termin. Momentan mă aflu la "Discursul asupra metodei" al lui Descartes și la "Cronica Păsării-Arc" a lui Murakami.
"Pink Floyd în roșu" am găsit-o plăcută, date fiind informațiile legate de Pink Floyd cu o oarecare bază ancorată-n realitate (puține, totuși) și ușurică de trecut prin ea. Ca și biografie a trupei, destul de interesantă, altminteri nimic alambicat/complex.
În ce-l privește pe Descartes, m-am apucat acum câteva zile de un eseu și m-am gândit să mai trec o dată prin carte pentru câteva trimiteri (asta și faptul că aveam pur și simplu chef s-o recitesc), iar despre Murakami nu-i mare lucru de zis: mi s-a făcut poftă de ceva ușurel de lecturat dar nu neapărat lipsit de profunzimi. Cum terminasem și 1Q84 (II) săptămâna trecută, n-aveam dispoziția necesară pentru nimic care să necesite un efort intelectual, nici o reconsiderare prea serioasă asupra poziției față de mine. Simțeam nevoia de ceva simpluț și impersonal.
Nimic altceva, cred, de adăugat. "Discurs Asupra Metodei" l-am găsit interesant și mi-a plăcut și la prima lectură, și, aidoma primei lecturi, mi-a oferit teme de aprofundat/reflecție și la a doua.
"Pink Floyd în roșu" am găsit-o plăcută, date fiind informațiile legate de Pink Floyd cu o oarecare bază ancorată-n realitate (puține, totuși) și ușurică de trecut prin ea. Ca și biografie a trupei, destul de interesantă, altminteri nimic alambicat/complex.
În ce-l privește pe Descartes, m-am apucat acum câteva zile de un eseu și m-am gândit să mai trec o dată prin carte pentru câteva trimiteri (asta și faptul că aveam pur și simplu chef s-o recitesc), iar despre Murakami nu-i mare lucru de zis: mi s-a făcut poftă de ceva ușurel de lecturat dar nu neapărat lipsit de profunzimi. Cum terminasem și 1Q84 (II) săptămâna trecută, n-aveam dispoziția necesară pentru nimic care să necesite un efort intelectual, nici o reconsiderare prea serioasă asupra poziției față de mine. Simțeam nevoia de ceva simpluț și impersonal.
Nimic altceva, cred, de adăugat. "Discurs Asupra Metodei" l-am găsit interesant și mi-a plăcut și la prima lectură, și, aidoma primei lecturi, mi-a oferit teme de aprofundat/reflecție și la a doua.