11-12-2011, 04:01 AM
Roger Zelazny - Semnul unicornului
Terminat rapid lucrarea lui Hugh Laurie si am trecut la ceva la fel de usurel, dar ceva mai prin curtea mea de acasa ca sa zic asa. Semnul unicornului e a treia carte din sera Cronicile din Amber, scrisa intre 1970 si 1990 (parca) de nenea de mai sus.
Imi place sa zic ca seria chiar creste mult in ochii mei cu fiecare carte de care ma apuc. Desi adesea este cerut un real efort de imaginatie pentru a tine pasul cu imaginile absolut demne de LSD pe care autorul le invoca, gasesc ca se justifica fiecare pagina si fiecare bucata de descriere din carte.
Jocurile zeilor nu mi-au parut atat de interesante de cand am citit in copilarie Legendele Olimpului (regret ca am renuntat la cartile in cauza...dar au fost pentru donatii, deci inima mi-e impacata). Desi nu atinge complexitatea si subtilitatea a ceva ce as gasi de exemplu in universul Malazan, intrigile sunt coapte interesant, ritmul e dement de cele mai multe ori iar Amber...Amber e o adevarata bijuterie a genului fantasy. Un taram al zeilor, al fiintelor ce pot manipula realitatea cu atat de putin efort incat orice e posibil sa intalnesti intre paginile cartilor.
Pana acum, cat am citit din carte prezinta un mister interesant, mai ales pusa langa primele doua. Si imi face placere sa vad ca autorul chiar isi incordeaza aici talentele literare, mai ales pentru descriere.
Terminat rapid lucrarea lui Hugh Laurie si am trecut la ceva la fel de usurel, dar ceva mai prin curtea mea de acasa ca sa zic asa. Semnul unicornului e a treia carte din sera Cronicile din Amber, scrisa intre 1970 si 1990 (parca) de nenea de mai sus.
Imi place sa zic ca seria chiar creste mult in ochii mei cu fiecare carte de care ma apuc. Desi adesea este cerut un real efort de imaginatie pentru a tine pasul cu imaginile absolut demne de LSD pe care autorul le invoca, gasesc ca se justifica fiecare pagina si fiecare bucata de descriere din carte.
Jocurile zeilor nu mi-au parut atat de interesante de cand am citit in copilarie Legendele Olimpului (regret ca am renuntat la cartile in cauza...dar au fost pentru donatii, deci inima mi-e impacata). Desi nu atinge complexitatea si subtilitatea a ceva ce as gasi de exemplu in universul Malazan, intrigile sunt coapte interesant, ritmul e dement de cele mai multe ori iar Amber...Amber e o adevarata bijuterie a genului fantasy. Un taram al zeilor, al fiintelor ce pot manipula realitatea cu atat de putin efort incat orice e posibil sa intalnesti intre paginile cartilor.
Pana acum, cat am citit din carte prezinta un mister interesant, mai ales pusa langa primele doua. Si imi face placere sa vad ca autorul chiar isi incordeaza aici talentele literare, mai ales pentru descriere.
Pentru intrebari sau orice alte interactiuni cu mine, folositi cu incredere mesajele de profil. Contrar opiniei populare eu nu musc...si chiar daca as musca, am toate vaccinurile facute.