25-11-2011, 05:54 PM
The picture of Dorian Gray - Oscar Wilde
Dupa ce am citit despre controversata viata a autorului a trebuit sa pun mana pe roman. Cu atat mai putin, l-am avut de citit pentru teza la Engleza.
Sincer, romanul m-a impresionat dintr-un anumit punct de vedere. Autorul descrie perfect lacomia oamenilor. Da, noi cautam perfectiunea si cand ni se pare ca o gasim, vrem cu toata inima, in cazul asta cu tot sufletul sa o tinem langa noi, sa fie a noastra pentru totdeauna. Din pacate, niciodata nu e un final fericit. Dorian, in opinia mea, e foarte aproape de un zeu, tinand cont de perfectiunea trasaturilor lui si personalitatea nu impunatoare, dar indraznesc sa spun perfecta pe care o are. Total nepasator fata de cei din jur, iubitor de arta si de frumos se lasa influentat doar de un prieten ce nu indrazneste sa isi traiasca viata dupa cum o descrie dar a carui minte e foarte bogata si destul de inteligenta incat sa poata influenta. Nu oricine poate schimba viata cuiva cu vorbele pe care le spune si cu ideile ce le prezinta in fata lui. Lordul Henry e intr-adevar un geniu.
Nu imi place sa spun asta dar stiu cu siguranta ca Dorian Gray s-a lasat influentat de persoana gresita. Poate daca Basil - cel care il iubea si caruia ii pasa de soarta lui - era cel care reusea sa intre sub pielea personajului principal pe cat de bine a reusit lordul, poate atunci finalul si chiar povestea era alta. Insa cartea e o capodopera, e perfectiune.
Wuthering Heights - Emily Bronte
O poveste foarte interesanta de dragoste. Frumoasa spre final as vrea sa spun. Am simtit emotii inca din primele pagini. Dialogul, firul povestii si ideea sunt unice. Pe cat de simpla, pe atat de incredibil povestita. Intr-adevar, presarata cu violenta, dar banuiesc ca era o obisnuita pentru vremurile acelea. Am citit-o intr-o zi, a fost a doua carte ceruta pentru teza. Ma bucur pentru ca am reusit sa o citesc. Heathcliff e personajul meu favorit, bineinteles. Dragostea lui e vesnica si asta mi se pare extraordinar de frumos. Cum atunci asta se putea? Parca era totul mult mai frumos si mai groaznic in acelasi timp. Asta ma fascineaza. In general, cartea a fost o lectura frumoasa. Toate personajele avand legaturi atat de puternice, povestea e cu atat mai frumoasa. Insa in acelasi timp imi arata ca familia nu e chiar totul, ci ca iubirea ii poate lua locul in orice clipa.
Sau poate ca familia nu e niciodata ceea ce pare. In orice caz, dupa parerea mea e o carte ce merita citita intr-adevar. te face sa iti pui multe intreabari si pe mine m-a facut sa realizez faptul ca iubirea nu e deloc trecatoare, doar daca o lasi tu sa fie, ca iubirea poate tine o viata intreaga daca ii dai voie si ca ai face orice pentru ea. Chiar si sa iti tradezi familia.
Dupa ce am citit despre controversata viata a autorului a trebuit sa pun mana pe roman. Cu atat mai putin, l-am avut de citit pentru teza la Engleza.
Sincer, romanul m-a impresionat dintr-un anumit punct de vedere. Autorul descrie perfect lacomia oamenilor. Da, noi cautam perfectiunea si cand ni se pare ca o gasim, vrem cu toata inima, in cazul asta cu tot sufletul sa o tinem langa noi, sa fie a noastra pentru totdeauna. Din pacate, niciodata nu e un final fericit. Dorian, in opinia mea, e foarte aproape de un zeu, tinand cont de perfectiunea trasaturilor lui si personalitatea nu impunatoare, dar indraznesc sa spun perfecta pe care o are. Total nepasator fata de cei din jur, iubitor de arta si de frumos se lasa influentat doar de un prieten ce nu indrazneste sa isi traiasca viata dupa cum o descrie dar a carui minte e foarte bogata si destul de inteligenta incat sa poata influenta. Nu oricine poate schimba viata cuiva cu vorbele pe care le spune si cu ideile ce le prezinta in fata lui. Lordul Henry e intr-adevar un geniu.
Nu imi place sa spun asta dar stiu cu siguranta ca Dorian Gray s-a lasat influentat de persoana gresita. Poate daca Basil - cel care il iubea si caruia ii pasa de soarta lui - era cel care reusea sa intre sub pielea personajului principal pe cat de bine a reusit lordul, poate atunci finalul si chiar povestea era alta. Insa cartea e o capodopera, e perfectiune.
Wuthering Heights - Emily Bronte
O poveste foarte interesanta de dragoste. Frumoasa spre final as vrea sa spun. Am simtit emotii inca din primele pagini. Dialogul, firul povestii si ideea sunt unice. Pe cat de simpla, pe atat de incredibil povestita. Intr-adevar, presarata cu violenta, dar banuiesc ca era o obisnuita pentru vremurile acelea. Am citit-o intr-o zi, a fost a doua carte ceruta pentru teza. Ma bucur pentru ca am reusit sa o citesc. Heathcliff e personajul meu favorit, bineinteles. Dragostea lui e vesnica si asta mi se pare extraordinar de frumos. Cum atunci asta se putea? Parca era totul mult mai frumos si mai groaznic in acelasi timp. Asta ma fascineaza. In general, cartea a fost o lectura frumoasa. Toate personajele avand legaturi atat de puternice, povestea e cu atat mai frumoasa. Insa in acelasi timp imi arata ca familia nu e chiar totul, ci ca iubirea ii poate lua locul in orice clipa.
Sau poate ca familia nu e niciodata ceea ce pare. In orice caz, dupa parerea mea e o carte ce merita citita intr-adevar. te face sa iti pui multe intreabari si pe mine m-a facut sa realizez faptul ca iubirea nu e deloc trecatoare, doar daca o lasi tu sa fie, ca iubirea poate tine o viata intreaga daca ii dai voie si ca ai face orice pentru ea. Chiar si sa iti tradezi familia.
![[Imagine: ak8THBQ.png]](http://i.imgur.com/ak8THBQ.png)