Nu am mai trecut de ceva vreme pe aici si... well, whatever, nici nu imi amintesc care a fost ultimul meu post si despre ce. Weekend-ul trecut m-am apucat de Lord of the Flies de William Golding, dar nici acum nu am terminat cartea * coughs * pentru ca sunt pe la fabulosul numar de 50 de pagini si citesc cartea pe calculator ( so only in weekends ) si momentan, veninta de ieri seara, nu am reusit sa citesc nimic ( si azi preocupata cu mega invatatul la geografie, pentru ca imi ia 10 ore (okay, 5! ) sa invat o lectie... well nu prea am avut timp sa ma ocup de cartulia asta, care - la drept vorbind, nici nu prea imi atrage atentia... okay, nu stiu sa apreciez, blah-blah-blah ).
In orice caz, voiam sa dau un update a ceea ce am reusit sa lecturez saptamana asta printre orele de scoala, incercatul de a invata extra esuat, oboseala, mancatul, dormitul si iesitul pe afara... hehe-he si sa nu uitam de copiatul lectiilor blestemate la istorie! meh, trecand peste asta...
Manon Lescaut- Abatele Prevost a fost o carte destul de ... interesanta, din anumite puncte de vedere, desi nu pot spune ca am fost innebunita dupa aceasta, consider ca este un roman despre care se pot discuta foarte multe lucruri, indeosebi datorita personajului principal. That guy, he was mad, really, nici nu stiam cum sa privesc... obsesia lui pentru Manon, care mi se parea prea oarba, prea exagerata, prea dusa la extrem si depasind limitele oricarui tip de dragoste cunoscut de mine, teoretic or whatever. In orice caz, a fost interesant tocmai acest aspect, nebunia lui si caracterul exagerat in raport cu femeia pe care o "iubea", daca ma pot exprima asa. Cartea in sine mi se pare ultra-trasa de coada, dar in fine, poate ca parerile sunt foarte impartite, stilul nu mi-a placut prea mult (desi nu sunt contra acestui stil, pur si simplu a reusit la un moment dat sa ma dezguste, desi nu pot spune cu precizie de ce, poate pentru ca nu imi satisfacea nicio nevoie... literara, ca sa zic asa ). Daca stilul nu mi-a fost intotdeauna pe plac si actiunea a fost exagerata, pot spune totusi ca mi-au placut personajele, chiar si asa - duse la extrem - cum au fost prezentate. Au reusit sa ma captiveze, intr-o anumita masura ( totusi, fara a exagera ) si in cele din urma, cartulia a fost okay.
Ieri am citit si Eu si amanta lui - Marcel Preost care se anunta, spre marea mea dezamagire, la fel de aiurea "scrisa" si "prezentata" si "exagerata" ca si precedenta... si cam cu acelasi numar de pagini putine, hopefully. Totusi, am constatat ca ma pripisem sa iau aceste concluzii, ca sa zic asa, pentru ca aceasta cartulie nu a fost oarecum detestabila decat in prima "parte", primele "pagini" ca sa zic asa ... dar am inteles si acest lucru cand s-a afirmat care era subiectul principal si faptul ca nu dorea, autorul, personajul-narator, sa dea mai multe detalii despre alte lucruri care nu sunt legate strict si concret de subiectul principal. Astfel ca, in cele din urma, mi-a placut mult, mult, foarte mult caci ultimele pagini, inclusiv ultima, mi-au placut la nebunie si am extras si o multime de citate ( mai ales daca ar fi sa le raportez la marimea anemica a paginilor... ) mi-a placut povestea, intr-un fel, pentru ca nu a fost clasica "i-am furat amanta" , la ceea ce ma si asteptam de altfel ... de fapt, nu stiu cat de clasica ar fi si ideea aceasta, dar oricum, ma inteleg si eu in nebunia mea ce am vrut sa spun. M-a uimit aceasta intorsatura, intr-un anumit punct si chiar ma enervasem inainte sa aflu acest lucru "de ce grabeste atat de tare actiunea? " dar, de fapt, autorul voia sa ajunga mai departe... la subiectul esential. Titlul este perfect ( desi nu stiu cum este in franceza... huh ) si mi-a placut mult ( si ca tot veni vorba de franceza, mi-ar fi placut sa o lecturez in limba "oficiala" pentru ca am gasit multe replici care mi-ar fi placut mult mai mult in franceza, sunt sigura... ). Oricum ar fi, personajele au fost pe placul meu, cat si actiunea si intr-un anumit punct, chiar si stilul, iar citatele pe care le-am scos ( majoritatea ) se raporteaza strict la starea pe care o aveam cand citeam aceasta carte... a reusit sa ma faca sa ma gandesc la extraordinar de multe lucruri, sa imi rascolesc singura sufletul, m-a intristat pana la extrem cu ultima pagina din pricina propriilor mele sentimente, desi in mod normal m-ar fi lasat rece si in cele din urma. intr-un mod strict subiectiv, ma face sa afirm: iubesc cartea asta... chiar daca nu e cine stie ce genialitate. Eram on the verge of saying: like it/really like it. Dar, really now, I think it's more than 'I really like it' without being a masterpiece, though. I don't know, I just found/find myself liking it so much... so much. -fara a mai abera, imi pare rau ca nu o gasesc pe goodreads sa ii dau update acolo. Truly sad!
Momentan, am la currently reading ceea ce am scris si in primul paragraf, dar nu citesc nimic. Daca nu ar fi sa mentionam si lectiile la geografie, bleaaah.
In orice caz, voiam sa dau un update a ceea ce am reusit sa lecturez saptamana asta printre orele de scoala, incercatul de a invata extra esuat, oboseala, mancatul, dormitul si iesitul pe afara... hehe-he si sa nu uitam de copiatul lectiilor blestemate la istorie! meh, trecand peste asta...
Manon Lescaut- Abatele Prevost a fost o carte destul de ... interesanta, din anumite puncte de vedere, desi nu pot spune ca am fost innebunita dupa aceasta, consider ca este un roman despre care se pot discuta foarte multe lucruri, indeosebi datorita personajului principal. That guy, he was mad, really, nici nu stiam cum sa privesc... obsesia lui pentru Manon, care mi se parea prea oarba, prea exagerata, prea dusa la extrem si depasind limitele oricarui tip de dragoste cunoscut de mine, teoretic or whatever. In orice caz, a fost interesant tocmai acest aspect, nebunia lui si caracterul exagerat in raport cu femeia pe care o "iubea", daca ma pot exprima asa. Cartea in sine mi se pare ultra-trasa de coada, dar in fine, poate ca parerile sunt foarte impartite, stilul nu mi-a placut prea mult (desi nu sunt contra acestui stil, pur si simplu a reusit la un moment dat sa ma dezguste, desi nu pot spune cu precizie de ce, poate pentru ca nu imi satisfacea nicio nevoie... literara, ca sa zic asa ). Daca stilul nu mi-a fost intotdeauna pe plac si actiunea a fost exagerata, pot spune totusi ca mi-au placut personajele, chiar si asa - duse la extrem - cum au fost prezentate. Au reusit sa ma captiveze, intr-o anumita masura ( totusi, fara a exagera ) si in cele din urma, cartulia a fost okay.
Ieri am citit si Eu si amanta lui - Marcel Preost care se anunta, spre marea mea dezamagire, la fel de aiurea "scrisa" si "prezentata" si "exagerata" ca si precedenta... si cam cu acelasi numar de pagini putine, hopefully. Totusi, am constatat ca ma pripisem sa iau aceste concluzii, ca sa zic asa, pentru ca aceasta cartulie nu a fost oarecum detestabila decat in prima "parte", primele "pagini" ca sa zic asa ... dar am inteles si acest lucru cand s-a afirmat care era subiectul principal si faptul ca nu dorea, autorul, personajul-narator, sa dea mai multe detalii despre alte lucruri care nu sunt legate strict si concret de subiectul principal. Astfel ca, in cele din urma, mi-a placut mult, mult, foarte mult caci ultimele pagini, inclusiv ultima, mi-au placut la nebunie si am extras si o multime de citate ( mai ales daca ar fi sa le raportez la marimea anemica a paginilor... ) mi-a placut povestea, intr-un fel, pentru ca nu a fost clasica "i-am furat amanta" , la ceea ce ma si asteptam de altfel ... de fapt, nu stiu cat de clasica ar fi si ideea aceasta, dar oricum, ma inteleg si eu in nebunia mea ce am vrut sa spun. M-a uimit aceasta intorsatura, intr-un anumit punct si chiar ma enervasem inainte sa aflu acest lucru "de ce grabeste atat de tare actiunea? " dar, de fapt, autorul voia sa ajunga mai departe... la subiectul esential. Titlul este perfect ( desi nu stiu cum este in franceza... huh ) si mi-a placut mult ( si ca tot veni vorba de franceza, mi-ar fi placut sa o lecturez in limba "oficiala" pentru ca am gasit multe replici care mi-ar fi placut mult mai mult in franceza, sunt sigura... ). Oricum ar fi, personajele au fost pe placul meu, cat si actiunea si intr-un anumit punct, chiar si stilul, iar citatele pe care le-am scos ( majoritatea ) se raporteaza strict la starea pe care o aveam cand citeam aceasta carte... a reusit sa ma faca sa ma gandesc la extraordinar de multe lucruri, sa imi rascolesc singura sufletul, m-a intristat pana la extrem cu ultima pagina din pricina propriilor mele sentimente, desi in mod normal m-ar fi lasat rece si in cele din urma. intr-un mod strict subiectiv, ma face sa afirm: iubesc cartea asta... chiar daca nu e cine stie ce genialitate. Eram on the verge of saying: like it/really like it. Dar, really now, I think it's more than 'I really like it' without being a masterpiece, though. I don't know, I just found/find myself liking it so much... so much. -fara a mai abera, imi pare rau ca nu o gasesc pe goodreads sa ii dau update acolo. Truly sad!
Momentan, am la currently reading ceea ce am scris si in primul paragraf, dar nu citesc nimic. Daca nu ar fi sa mentionam si lectiile la geografie, bleaaah.