Focul rece, de Alexei Rudeanu
Mini biblioteca inca neexploatata in intregime, prezinta unele carti pe care nu mi-a fost dat sa le citesc pana in momentul actual si care, de altfel, fac parte din literatura romana. Printre ele, prafuite, am dat si de asta a carui titlu este mentionat mai sus si pe care am inceput sa o citesc doar din pura... plictiseala e prea mult si ciudat spus, mai degraba pofta de citit. In orice caz, nu as zice ca regret si am savarsit deja 100 de pagini, iar cartea numara in jur de 200 de pagini, cu o marja de eroare de 10-15 pagini, probabil. In orice caz, data fiind ora tarzie si faptul ca ma ustura ochii si ma macina un fel de insomnie, care de fapt tind sa cred ca e doar o consecinta normal a orelor alora dormite in dupa amiaza asta sau poate bazaitul excesiv al tantarului ce mi-a scos nervii la iveala, in exterior... oricum ar fi, nu simt nevoia sa citesc nimic acum, cum de altfel nu simt nevoia nici sa fac ceva anume, asa ca imi pierd timpul facand acest post si asta mi se pare aproape ingrat; dar suntem oameni si ne intelegem.
Am deviat putin de la subiectul initial, I'm so sorry, blah blah blah, I'm not. Anyway, cartea este destul de... interesanta, prin faptul ca ideea mi se pare pe cat de ciudata si iesita din comun, pe atat de normala prin stilul in care este scrisa, ceea ce nu devine chiar un paradox, desi e un fel de chestiune contradictorie ideea mentionata de mine; oricum, vorbesc in mod subiectiv de aceasta data.
Cartea prezinta o poveste stranie si totodata ... normala. Stranie prin faptul ca acum cand am inchis cartea tipul povestea cum isi construiau, el si "doamna" lui o "coliba" , ce este evident o casa poreclita astfel si ... cate obstacole se pot intalni si de fapt cartea este despre viata unui tip c-o tipa, relatie anevoioasa prin care nu incearca sa rastoarne sau sa revolutioneze lumea, ci sa creeze ceva intre ei doi, o relatie care sa dureze, sa intemeieze o familie, o casnicie mai degraba, sa traiasca bine si frumos in casa pe care si-o construiesc in parcursul paginilor pe care le lecturez momentan - nu consider asta un spoiler exagerat si nu mai intru in alte detalii.
Oricum, este mai mult de atat, prevad, mai ales datorita inceputului, care m-a atras mult de tot - nu stiu de ce, cartea in sine nu este deloc geniala. Este... o carte care face parte din literatura romana si care in multe randuri nu ar iesi cu nimic in evidenta, dar care totodata ma prinde si ma face sa ma bucur ca o rasfoiesc si citesc si randurile cu atentie, drept dovada ii acord atentie.
Naratiunea este la persoana I si decurge destul de dragut; mi se pare okay si modul in care autorul face referire la cititor, desi nu simt neaparat nevoia aprecierii unui astfel de detaliu si uneori chiar ma irita, pentru ca ma scoate din carte si ma aduce in realitatea mea si... desi este si acesta un mod de a conferi un oarecare caracter real cartii, as prefera alte metode decat crearea unei oarecare discutii ipotetice intre cititor si autor - daca se intelege ce vreau sa spun. Oricum, imi place descrierea, usoara si oarecum relativa, tipic literaturii romanesti, sa zicem si cu detalii la fel de caracteristice.
Personajele sunt okay conturate din perspectiva personajului narator si le putem cunoaste, oricum ar fi, din prizma acestuia cat si celelalte detalii referitoare la locuri, peisaje si obiecte cat si... obiceiuri. Ambianta este placuta, incitanta si actiunea, desi dupa descrierea data de mine mai sus pare insipida, incolora si mancata de molii, e chiar interesanta si usor captivanta, pentru ca in sine este o poveste placuta.
All in all, ce-am citit pana acum, mi-a placut.
Mini biblioteca inca neexploatata in intregime, prezinta unele carti pe care nu mi-a fost dat sa le citesc pana in momentul actual si care, de altfel, fac parte din literatura romana. Printre ele, prafuite, am dat si de asta a carui titlu este mentionat mai sus si pe care am inceput sa o citesc doar din pura... plictiseala e prea mult si ciudat spus, mai degraba pofta de citit. In orice caz, nu as zice ca regret si am savarsit deja 100 de pagini, iar cartea numara in jur de 200 de pagini, cu o marja de eroare de 10-15 pagini, probabil. In orice caz, data fiind ora tarzie si faptul ca ma ustura ochii si ma macina un fel de insomnie, care de fapt tind sa cred ca e doar o consecinta normal a orelor alora dormite in dupa amiaza asta sau poate bazaitul excesiv al tantarului ce mi-a scos nervii la iveala, in exterior... oricum ar fi, nu simt nevoia sa citesc nimic acum, cum de altfel nu simt nevoia nici sa fac ceva anume, asa ca imi pierd timpul facand acest post si asta mi se pare aproape ingrat; dar suntem oameni si ne intelegem.
Am deviat putin de la subiectul initial, I'm so sorry, blah blah blah, I'm not. Anyway, cartea este destul de... interesanta, prin faptul ca ideea mi se pare pe cat de ciudata si iesita din comun, pe atat de normala prin stilul in care este scrisa, ceea ce nu devine chiar un paradox, desi e un fel de chestiune contradictorie ideea mentionata de mine; oricum, vorbesc in mod subiectiv de aceasta data.
Cartea prezinta o poveste stranie si totodata ... normala. Stranie prin faptul ca acum cand am inchis cartea tipul povestea cum isi construiau, el si "doamna" lui o "coliba" , ce este evident o casa poreclita astfel si ... cate obstacole se pot intalni si de fapt cartea este despre viata unui tip c-o tipa, relatie anevoioasa prin care nu incearca sa rastoarne sau sa revolutioneze lumea, ci sa creeze ceva intre ei doi, o relatie care sa dureze, sa intemeieze o familie, o casnicie mai degraba, sa traiasca bine si frumos in casa pe care si-o construiesc in parcursul paginilor pe care le lecturez momentan - nu consider asta un spoiler exagerat si nu mai intru in alte detalii.
Oricum, este mai mult de atat, prevad, mai ales datorita inceputului, care m-a atras mult de tot - nu stiu de ce, cartea in sine nu este deloc geniala. Este... o carte care face parte din literatura romana si care in multe randuri nu ar iesi cu nimic in evidenta, dar care totodata ma prinde si ma face sa ma bucur ca o rasfoiesc si citesc si randurile cu atentie, drept dovada ii acord atentie.
Naratiunea este la persoana I si decurge destul de dragut; mi se pare okay si modul in care autorul face referire la cititor, desi nu simt neaparat nevoia aprecierii unui astfel de detaliu si uneori chiar ma irita, pentru ca ma scoate din carte si ma aduce in realitatea mea si... desi este si acesta un mod de a conferi un oarecare caracter real cartii, as prefera alte metode decat crearea unei oarecare discutii ipotetice intre cititor si autor - daca se intelege ce vreau sa spun. Oricum, imi place descrierea, usoara si oarecum relativa, tipic literaturii romanesti, sa zicem si cu detalii la fel de caracteristice.
Personajele sunt okay conturate din perspectiva personajului narator si le putem cunoaste, oricum ar fi, din prizma acestuia cat si celelalte detalii referitoare la locuri, peisaje si obiecte cat si... obiceiuri. Ambianta este placuta, incitanta si actiunea, desi dupa descrierea data de mine mai sus pare insipida, incolora si mancata de molii, e chiar interesanta si usor captivanta, pentru ca in sine este o poveste placuta.
All in all, ce-am citit pana acum, mi-a placut.