Sa fiu iertata, din toate punctele de vedere, am stat vreo luna la "Idiotul" de Dostoievki, si doar din cauza faptului ca nu am citit. Nu din lene... ba din lene. Nici eu nu stiu. Primul volum l-am terminat relativ repede, insa cand l-am inceput pe al doilea nu mai aveam chef de literatura rusa si apoi au venit pregatirile pentru tabara, impachetarea, plecarea si o saptamana am stat pe tusa si nu am citit absolut nimic, decat niste paragrafe din "Sex ca la carte" * rad, desigur ca rad * cand me amuzam si noi prin camera pe la 2-3 noaptea, sau mai bine zis dimineata, cu titluri ca "sex senzational la 50 de ani" si intrebandu-ne de unde naiba a aparut carticica asta pacatoasa. In orice caz... fara a devia prea mult de la subiectul initial, am terminat in sfarsit Idiotul, asta fiind ieri si mi-a placut. Cartea a fost interesanta, imi pare rau ca mi-am pierdut "interesul" , adica "cheful" pentru literatura de acel tip si nu am savurat-o si mai mult si mai bine decat ar fi trebuit. Desi, per ansamblu, mi-a placut oricum si sunt inca nedumerita daca sa il numesc pe Miskin un idiot sau doar un naiv, sau pur si simplu un "bolnav". Oricum ar fi, pot spune ca m-a calcat pe nervi si radacini din toate punctele de vedere, spre sfarsitul celui de-al doilea volum, cand nu am putut sa pricep - sau mai degraba, sa accept, relatia sau mai degraba intorsatura pe care a luat-o relatia lui cu Nastasia F. si mai ales comportamentul execrabil fata de Aglaia, care ma face sa il consider un Idiot, dar naiv totodata, ceea ce e un paradox. Oricum, faptul ca imi da atatea de gandit ( aceasta carte ) demonstreaza faptul ca e o carte interesanta, buna de lecturat si care, toate peste toate, chiar mi-a placut.
Dupa ce am terminat asta, adica .. ieri? De fapt, inainte sa termin Idiotul, caci mai aveam vreo 200 de pagini, sau ceva asemanator, cand am ajuns acasa, mi-am cumparat Cum sa uiti o femeie de Dan Lungu. Cartea am cumparat-o din Baia Mare, cand am intrat intr-o librarie si am luat o carte suvenir pentru cineva, am zis sa imi cumpar si eu ceva daca tot AVEAM bani, ca un eveniment extraordinar si am extras, dupa lungi ganduri si... bla bla bla, cartea asta, mai mult la intamplase si mi-am zis "ce-o fi o fi" cu gandul aproape sigur ca nu o sa-mi placa cine stie ce. Si asa cum se intampla de obicei cand desconsider o carte, mi-a placut al naibii de mult, incat am extras si cateva citate din ea.
Naratiunea poate fi considerata usor... stranie, sa zicem, caci uneori actiunea este prezentata la persoana a IIIa, alteori la persoana I. Apoi ar mai fi si faptul ca actiunea nu se petrece "in acelasi timp", un capitol este relatat in anumita "perioada", iar altul parca ceva mai departe - nu parca, pur si simplu "timpul" difera, o diferenta de zile, saptamani, timp suprapus. Lucru ce face cartea si mai interesanta si chiar daca pare complicat, nu o face mai greu de citit. Este... fascinanta, in felul ei.
Mi-au placut trimiterile la "pocaiti" si de fapt detalierea prezenta in acest cadru, desi ma asteptam la mai multe descrieri si ... detalii cu privire la Andi si Marga, Andi fiind personajul narator, desi uneori se prezinta pe sine la persoana a IIIa - caci mai mult asta este, nu naratiune la persoana a IIIa in sine ci o prezentare din partea personajului la persoana a IIIa, o intreaga si placuta incurcatura pe care am savurat-o. Oh, si nu am fost "incurcata", pur si simplu... mi-a placut, mai ales pentru faptul ca eram in "dispozitia necesara si imperioasa" de a citi ceva de acel gen, asa ca a picat la tanc si daca m-as fi tinut de ea, o terminam intr-o zi si mai putin, caci e scurta, dar am lecturat-o pe parcursul weekendului, in diverse reprize. Ceea ce nu i-a stricat frumusetea, nici macar un pic si... aproape ca ii multumesc cartii astia ca m-a scos din gandurile problematice pe care le aveam si asta demonstreaza faptul ca, in ochii mei, e o carte buna. Aveam o stare deplorabila, in ceea ce priveste mintea, caci... in orice caz, ma priveste si cartea a reusit sa ma ameteasca si sa ma duca intr-o alta lume, sa-mi fure atentia si am apreciat atat de mult asta incat... y'know, I really liked the book.
Nu pot vorbi de descrieri, personaje si asa mai departe. Pentru mine a fost o carte... reala, sa zicem, pe care o consider, totusi, o naratiune, dar nu o fictiune. Am vazut-o mai mult ca si o confesiune, desi nu stiu nici un detaliu in ceea ce priveste autenticitatea celor scrise in carte, pot fi la fel de bine fabule, nu ma priveste, mi-a placut, oricum ar fi, ideea si actiunea, ce m-a trimis intr-o lume reala, de parca am fost transportata de aici... acolo, dar tot aici. Ceea ce e aproape absurd, dar eu inteleg.
Fabulez, stiu, dar am apreciat cartea.
Momentan citesc Creatura, de John Saul. Am citit astazi vreo 200 de pagini si cred ca mai am aproximativ 150 de pagini pe care o sa le termin maine, daca voi citi. Si ca sa fiu sincera, citesc ceva horror de J.Saul pentru ca nu am altceva acasa, desi mai am vreo doua carti politiste necitite, de care nici nu doresc sa ma apuc momentan pentru simplul fapt ca nu am dispozitia necesara sa lecturez asa ceva la momentul actual si Great Expectations de Charles Dickens... doar ca nu am chef sa citesc ceea ce am pe acasa, ah - si Amandoi, de Liviu Rebreanu, dar nu-mi face deloc cu ochiul. Asa ca-s pe tusa, am nevoie sa citesc si nici chef de orice, asa ca rumeg horror de John Saul, desi nu ma prinde sau infricoseaza cartea, cum a facut-o In the dark of the night, pur si simplu imi place si imi tine atat mintea ocupata cat si pofta de citit. Ma multumeste, sa zicem. E doar o carte horror, trebuie sa recunosc, care totusi imi face destul de multa placere, caci stilul nu mi-e nici strain si nici neplacut.
Asa ca, momentan, cu asta ma ocup. Slabut si putin, o stiu si eu. Dar sunt o lenesa inascuta.
Dupa ce am terminat asta, adica .. ieri? De fapt, inainte sa termin Idiotul, caci mai aveam vreo 200 de pagini, sau ceva asemanator, cand am ajuns acasa, mi-am cumparat Cum sa uiti o femeie de Dan Lungu. Cartea am cumparat-o din Baia Mare, cand am intrat intr-o librarie si am luat o carte suvenir pentru cineva, am zis sa imi cumpar si eu ceva daca tot AVEAM bani, ca un eveniment extraordinar si am extras, dupa lungi ganduri si... bla bla bla, cartea asta, mai mult la intamplase si mi-am zis "ce-o fi o fi" cu gandul aproape sigur ca nu o sa-mi placa cine stie ce. Si asa cum se intampla de obicei cand desconsider o carte, mi-a placut al naibii de mult, incat am extras si cateva citate din ea.
Naratiunea poate fi considerata usor... stranie, sa zicem, caci uneori actiunea este prezentata la persoana a IIIa, alteori la persoana I. Apoi ar mai fi si faptul ca actiunea nu se petrece "in acelasi timp", un capitol este relatat in anumita "perioada", iar altul parca ceva mai departe - nu parca, pur si simplu "timpul" difera, o diferenta de zile, saptamani, timp suprapus. Lucru ce face cartea si mai interesanta si chiar daca pare complicat, nu o face mai greu de citit. Este... fascinanta, in felul ei.
Mi-au placut trimiterile la "pocaiti" si de fapt detalierea prezenta in acest cadru, desi ma asteptam la mai multe descrieri si ... detalii cu privire la Andi si Marga, Andi fiind personajul narator, desi uneori se prezinta pe sine la persoana a IIIa - caci mai mult asta este, nu naratiune la persoana a IIIa in sine ci o prezentare din partea personajului la persoana a IIIa, o intreaga si placuta incurcatura pe care am savurat-o. Oh, si nu am fost "incurcata", pur si simplu... mi-a placut, mai ales pentru faptul ca eram in "dispozitia necesara si imperioasa" de a citi ceva de acel gen, asa ca a picat la tanc si daca m-as fi tinut de ea, o terminam intr-o zi si mai putin, caci e scurta, dar am lecturat-o pe parcursul weekendului, in diverse reprize. Ceea ce nu i-a stricat frumusetea, nici macar un pic si... aproape ca ii multumesc cartii astia ca m-a scos din gandurile problematice pe care le aveam si asta demonstreaza faptul ca, in ochii mei, e o carte buna. Aveam o stare deplorabila, in ceea ce priveste mintea, caci... in orice caz, ma priveste si cartea a reusit sa ma ameteasca si sa ma duca intr-o alta lume, sa-mi fure atentia si am apreciat atat de mult asta incat... y'know, I really liked the book.
Nu pot vorbi de descrieri, personaje si asa mai departe. Pentru mine a fost o carte... reala, sa zicem, pe care o consider, totusi, o naratiune, dar nu o fictiune. Am vazut-o mai mult ca si o confesiune, desi nu stiu nici un detaliu in ceea ce priveste autenticitatea celor scrise in carte, pot fi la fel de bine fabule, nu ma priveste, mi-a placut, oricum ar fi, ideea si actiunea, ce m-a trimis intr-o lume reala, de parca am fost transportata de aici... acolo, dar tot aici. Ceea ce e aproape absurd, dar eu inteleg.
Fabulez, stiu, dar am apreciat cartea.
Momentan citesc Creatura, de John Saul. Am citit astazi vreo 200 de pagini si cred ca mai am aproximativ 150 de pagini pe care o sa le termin maine, daca voi citi. Si ca sa fiu sincera, citesc ceva horror de J.Saul pentru ca nu am altceva acasa, desi mai am vreo doua carti politiste necitite, de care nici nu doresc sa ma apuc momentan pentru simplul fapt ca nu am dispozitia necesara sa lecturez asa ceva la momentul actual si Great Expectations de Charles Dickens... doar ca nu am chef sa citesc ceea ce am pe acasa, ah - si Amandoi, de Liviu Rebreanu, dar nu-mi face deloc cu ochiul. Asa ca-s pe tusa, am nevoie sa citesc si nici chef de orice, asa ca rumeg horror de John Saul, desi nu ma prinde sau infricoseaza cartea, cum a facut-o In the dark of the night, pur si simplu imi place si imi tine atat mintea ocupata cat si pofta de citit. Ma multumeste, sa zicem. E doar o carte horror, trebuie sa recunosc, care totusi imi face destul de multa placere, caci stilul nu mi-e nici strain si nici neplacut.
Asa ca, momentan, cu asta ma ocup. Slabut si putin, o stiu si eu. Dar sunt o lenesa inascuta.