N'am citit prea mult lately, din pacate. Cat am stat acasa, I mean in weekends, nu am citit deloc, doar fanfiction stuff, cause I'm getting addicted to that site lol. Ce am mai citit a fost in timpul saptamanii, pe la scoala.
Anyway, am lecturat "La rascruce de vanturi" de Emily Bronte. Aveam chef sa citesc ceva romance si am imprumutat cartea, la recomandarea unei colege ce mi-a spus ca este foarte simpatica si ca ar trebui sa o citesc. Well, it kind of was a must read I suppose. Oricum, mi-a placut enorm cartea si chiar nu ma asteptam sa dau peste asa ceva, desi am vazut si eu filmul acum o mie de ani ( deci nu imi amintesc nici macar cel mai mic detaliu din el; memoria mea este ca Recycle Bin, odata ce ii dai delete everything from recycle bin, it's all gone and you can't recuperate it!!! - uhm... well, asta nu e o comparatie prea buna is it?! ). Oricum, sa revenim. Mi-a placut foarte mult cartea. Are un stil deosebit de frumos si niste personaje... sarmante, daca pot spune asa. Stilul, da, stilul mi-a placut in mod special, dar nu pot spune ca nu m-am topit dupa idee si dupa actiunea in sine a cartii ce, intr-adevar, a fost geniala.
Personajul ce m-a intrigat si mi-a facut cea mai multa placere a fost Heathcliff; poate si pentru ca era cel ce iesea cel mai mult in evidenta datorita caracterului sau atat de... "special", daca il pot numi astfel. Mi-au placut toate scenele ce il au ca protagonist pe acesta si trasaturile infame ale caracterului sau sunt, cum sa spun... extraordinaire. Pur si simplu nu gasesc un motiv palpabil pentru care sa nu imi placa rautatea de care a dat dovada si caracterul atat de nemilos, crud, avar ( de ce nu ? ). Desigur, este un personaj asupra caruia se pot discuta foarte multe lucruri, insa nu voi ajunge sa il critic in acest post; as exagera total. Dar pot spune cu foarte multa incredere ca mi-a placut si ca il gasesc fascinant. Si, repet, poate din cauza ca da o nota distinctiva povestii, printre toate celelalte personaje. Imi amintesc ca m-am gandit tocmai la acest lucru in momentul relatiei sale cu Isabela. El nu era acel gen de "cavaler" ce pare morocanos si rece, dar de fapt este un gentleman and all that sit. De fapt, era un nemernic, in felul lui infam si de aceea imi face o atat de mare placere. I-am adorat caracterul, sentimentele, ura pentru toti cat si iubirea nespusa pentru dulcea lui Catherine.
Cat despre celelalte personaje, nu pot comenta prea multe acum, desi as putea-o face in general, caci sunt multe de spus. Micuta Catherine nu mi-a placut, de pilda. A fost destul de anosta; interesant a fost si Joseph, vesnicul nemultumit si indragostit de religia lui, intr-un mod tare ciudat. Si el da o nota distinctiva povestii, desigur, chiar daca nu este la fel de bine conturat ca Heathcliff, ceea ce este un lucru evident, dat fiind ca acesta din urma este personaj protagonist in timp ce J. este unul secundar/ajutator whatever. Toate personajele au fost bine descrise, in felul lor, si le puteai savura pe toate, de la primul pana la ultimul. Un lucru exceptional pentru mine ca cititor.
Cat despre poveste, cum am spus deja, mi-a placut foarte mult si ma asteptam la acel final care, pot spune sigur, nu m-a dezamagit. Modul in care a fost povestit ( stilul, yeah ma repet ) este fain; mi-a placut cum povestea a fost transpusa din perspectiva servitoarei Ellen si ascultata de Lockwood; a fost foarte interesant si a adus multe puncte in plus cartii.
Well I can say just that I hell loved the book.
Dupa ce am citit asta, am zis sa lecturez si ceva de Hemingway ( dupa ce citisem un comentariu la "Ultima noapte de draogste, intaia noapte de razboi" in care se facea trecere la Hemingway, am zis ca trebuie neaparat sa citesc si eu ceva de acesta, mai mare rusinea ).
In orice caz, am citit Adio, arme care pot spune ca mi-a placut enorm!
Cartile scrise in acest gen sunt in totalitate favoritele mele. Ma regasesc cel mai tare iin ele si totodata mi se par si cele mai departate, chiar daca aceste doua lucruri intra in contradictoriu. realitatea evenimentelor m-a dat peste cap - adica, modul in care au fost transpuse detaliile in carte nu te duce cu gandul decat la simplul fapt ca acele lucruri nu au cum, de fapt, sa nu se fi intamplat de fapt. Oh, cum am spus, am adorat stilul si Hemingway sure is good at it.
In comparatie cu Camil Petrescu, Hemingway este mult mai exact si mai putin filozofic. But I loved him and this book of his.
Povestea a fost excelenta, personajele bine puse la punct si are si acesta, ca si romanul lui C.Petrescu, transpuse doua scene " iubirea si razboiul" desi in etape diferite ci nu structurate strict in doua parti ca si in cartea lui Camil Petrescu. Anyway, mi-a placut.
Catherine mi s-a parut un personaj frivol, la inceput si ... imi parea instabila psihic, nebuna, de ce nu. Pot spune ca nu mi-a placut caracterul ei deloc; de la inceput pana la final, mi-a displacut, desi antipatia pentru ea a scazut considerabil spre final, caci la inceput o detestam cu toata fiinta mea.
Cat despre Henry, I can say he's really interesting si nu avea cum sa imi placa; desi nu mi se pare un personaj iesit din tipare, e mai degraba un stereotip. Cat despre Catherine, da, ea pot spune ca nu este asemenea celorlalte si acest lucru mi-a placut si m-a intrigat totodata. Era straniu, caci trasaturile ei erau atat de aparte si ea era cu adevarat nota distinctiva in tipul acesta de literatura; insa I couldn't make myself like her. Pur si simplu imi repugna personalitatea ei, replicile sale si modul in care decurgea relatia lor... tocmai din pricina acesteia. Este un subiectivism foarte puternic in ceea ce am spus acum; caci pur si simplu, personal, nu o puteam inghiti pe Catherine.
Evenimentele au decurs perfect si cartea mi-a placut la nebunie; am citit-o intr-o zi, I couldn't go to bed until I finished it -ofc. Finalul a fost predictibil; ma asteptam la acesta si mi-a placut foarte mult. Chiar daca nu a fost o atat de mare surpriza, a fost foarte interesant si pot spune ca am fost captivata, intr-un fel sau altul. Mai ales datorita faptului ca are si un final deschis, ceea ce imi aminteste iar de romanul lui Camil Petrescu...
Oh, per total, am iubit cartea!
Momentan citesc Obeliscul negru de Erich Maria Remarque. Cartea am inceput-o vineri si am citit cateva pagini la scoala, vreo 40 lol. Deci, nu pot spune ca am avansat prea mult sau ca am intrat in miezul problemei
asa ca nu stiu prea bine daca o sa imi placa sau nu, desi stilul este foarte frumos si pe placul meu. Am vrut sa citesc ceva si de acest autor tocmai datorita unor lucruri pe care le-am citit intr-un review la romanul Ultima noapte... mi s-a parut interesant si am vrut sa vad despre ce este vorba. Astea 40 de pagini citite sunt frumoase; ramane de vazut cum o sa decurga povestea. probabil o sa citesc de maine, cum incepe scoala, o sa am timp in pauze si pe la ore sa lecturez dupa bunul plac.
Anyway, am lecturat "La rascruce de vanturi" de Emily Bronte. Aveam chef sa citesc ceva romance si am imprumutat cartea, la recomandarea unei colege ce mi-a spus ca este foarte simpatica si ca ar trebui sa o citesc. Well, it kind of was a must read I suppose. Oricum, mi-a placut enorm cartea si chiar nu ma asteptam sa dau peste asa ceva, desi am vazut si eu filmul acum o mie de ani ( deci nu imi amintesc nici macar cel mai mic detaliu din el; memoria mea este ca Recycle Bin, odata ce ii dai delete everything from recycle bin, it's all gone and you can't recuperate it!!! - uhm... well, asta nu e o comparatie prea buna is it?! ). Oricum, sa revenim. Mi-a placut foarte mult cartea. Are un stil deosebit de frumos si niste personaje... sarmante, daca pot spune asa. Stilul, da, stilul mi-a placut in mod special, dar nu pot spune ca nu m-am topit dupa idee si dupa actiunea in sine a cartii ce, intr-adevar, a fost geniala.
Personajul ce m-a intrigat si mi-a facut cea mai multa placere a fost Heathcliff; poate si pentru ca era cel ce iesea cel mai mult in evidenta datorita caracterului sau atat de... "special", daca il pot numi astfel. Mi-au placut toate scenele ce il au ca protagonist pe acesta si trasaturile infame ale caracterului sau sunt, cum sa spun... extraordinaire. Pur si simplu nu gasesc un motiv palpabil pentru care sa nu imi placa rautatea de care a dat dovada si caracterul atat de nemilos, crud, avar ( de ce nu ? ). Desigur, este un personaj asupra caruia se pot discuta foarte multe lucruri, insa nu voi ajunge sa il critic in acest post; as exagera total. Dar pot spune cu foarte multa incredere ca mi-a placut si ca il gasesc fascinant. Si, repet, poate din cauza ca da o nota distinctiva povestii, printre toate celelalte personaje. Imi amintesc ca m-am gandit tocmai la acest lucru in momentul relatiei sale cu Isabela. El nu era acel gen de "cavaler" ce pare morocanos si rece, dar de fapt este un gentleman and all that sit. De fapt, era un nemernic, in felul lui infam si de aceea imi face o atat de mare placere. I-am adorat caracterul, sentimentele, ura pentru toti cat si iubirea nespusa pentru dulcea lui Catherine.
Cat despre celelalte personaje, nu pot comenta prea multe acum, desi as putea-o face in general, caci sunt multe de spus. Micuta Catherine nu mi-a placut, de pilda. A fost destul de anosta; interesant a fost si Joseph, vesnicul nemultumit si indragostit de religia lui, intr-un mod tare ciudat. Si el da o nota distinctiva povestii, desigur, chiar daca nu este la fel de bine conturat ca Heathcliff, ceea ce este un lucru evident, dat fiind ca acesta din urma este personaj protagonist in timp ce J. este unul secundar/ajutator whatever. Toate personajele au fost bine descrise, in felul lor, si le puteai savura pe toate, de la primul pana la ultimul. Un lucru exceptional pentru mine ca cititor.
Cat despre poveste, cum am spus deja, mi-a placut foarte mult si ma asteptam la acel final care, pot spune sigur, nu m-a dezamagit. Modul in care a fost povestit ( stilul, yeah ma repet ) este fain; mi-a placut cum povestea a fost transpusa din perspectiva servitoarei Ellen si ascultata de Lockwood; a fost foarte interesant si a adus multe puncte in plus cartii.
Well I can say just that I hell loved the book.
Dupa ce am citit asta, am zis sa lecturez si ceva de Hemingway ( dupa ce citisem un comentariu la "Ultima noapte de draogste, intaia noapte de razboi" in care se facea trecere la Hemingway, am zis ca trebuie neaparat sa citesc si eu ceva de acesta, mai mare rusinea ).
In orice caz, am citit Adio, arme care pot spune ca mi-a placut enorm!
Cartile scrise in acest gen sunt in totalitate favoritele mele. Ma regasesc cel mai tare iin ele si totodata mi se par si cele mai departate, chiar daca aceste doua lucruri intra in contradictoriu. realitatea evenimentelor m-a dat peste cap - adica, modul in care au fost transpuse detaliile in carte nu te duce cu gandul decat la simplul fapt ca acele lucruri nu au cum, de fapt, sa nu se fi intamplat de fapt. Oh, cum am spus, am adorat stilul si Hemingway sure is good at it.
In comparatie cu Camil Petrescu, Hemingway este mult mai exact si mai putin filozofic. But I loved him and this book of his.
Povestea a fost excelenta, personajele bine puse la punct si are si acesta, ca si romanul lui C.Petrescu, transpuse doua scene " iubirea si razboiul" desi in etape diferite ci nu structurate strict in doua parti ca si in cartea lui Camil Petrescu. Anyway, mi-a placut.
Catherine mi s-a parut un personaj frivol, la inceput si ... imi parea instabila psihic, nebuna, de ce nu. Pot spune ca nu mi-a placut caracterul ei deloc; de la inceput pana la final, mi-a displacut, desi antipatia pentru ea a scazut considerabil spre final, caci la inceput o detestam cu toata fiinta mea.
Cat despre Henry, I can say he's really interesting si nu avea cum sa imi placa; desi nu mi se pare un personaj iesit din tipare, e mai degraba un stereotip. Cat despre Catherine, da, ea pot spune ca nu este asemenea celorlalte si acest lucru mi-a placut si m-a intrigat totodata. Era straniu, caci trasaturile ei erau atat de aparte si ea era cu adevarat nota distinctiva in tipul acesta de literatura; insa I couldn't make myself like her. Pur si simplu imi repugna personalitatea ei, replicile sale si modul in care decurgea relatia lor... tocmai din pricina acesteia. Este un subiectivism foarte puternic in ceea ce am spus acum; caci pur si simplu, personal, nu o puteam inghiti pe Catherine.
Evenimentele au decurs perfect si cartea mi-a placut la nebunie; am citit-o intr-o zi, I couldn't go to bed until I finished it -ofc. Finalul a fost predictibil; ma asteptam la acesta si mi-a placut foarte mult. Chiar daca nu a fost o atat de mare surpriza, a fost foarte interesant si pot spune ca am fost captivata, intr-un fel sau altul. Mai ales datorita faptului ca are si un final deschis, ceea ce imi aminteste iar de romanul lui Camil Petrescu...
Oh, per total, am iubit cartea!
Momentan citesc Obeliscul negru de Erich Maria Remarque. Cartea am inceput-o vineri si am citit cateva pagini la scoala, vreo 40 lol. Deci, nu pot spune ca am avansat prea mult sau ca am intrat in miezul problemei
asa ca nu stiu prea bine daca o sa imi placa sau nu, desi stilul este foarte frumos si pe placul meu. Am vrut sa citesc ceva si de acest autor tocmai datorita unor lucruri pe care le-am citit intr-un review la romanul Ultima noapte... mi s-a parut interesant si am vrut sa vad despre ce este vorba. Astea 40 de pagini citite sunt frumoase; ramane de vazut cum o sa decurga povestea. probabil o sa citesc de maine, cum incepe scoala, o sa am timp in pauze si pe la ore sa lecturez dupa bunul plac.