Eu am dat de curand de o carte care, trebuie sa spun, m-a transformat intr-o obsedata de proportii. De mult nu am avut eu asa o obsesie pentru o carte incat sa stau noptile sa citesc ca o maniaca. In fine, caretea se numeste Sapte zile pentru o eternitate si e scrisa de Marc Levy. Prima data cand am vazut-o in librarie ma uitam la coperta si vedeam un ceas inaripat si imi spuneam ' Ce distrus ar face asa o coperta?' si am luat-o in mana si am citit rezumatu' de pe spate si a fost un soi de dragoste din primul alineat [am deschis-o sa vad ce-i pe prima pagina...e un fel de obicei al meu].
Personajele sunt geniale dupa parerea mea, genul acela de personaje care au niste personalitati total opuse si totusi se potrivesc. Nu stiu, sunt perfect construite atat ca si caracter cat si ca si aspect fizic. Tipul' principal, Lucas...Hmm, a devenit un soi de crush pentru mine. Acel personaj are un caracter asa de...Ipocrit, nesuferit, amuzant, arogant, sadic, rautacios, diavolesc [de mentionat, chiar e un diavol] si totusi are momentele acelea de romantism care iti ajung pana la suflet.
E si un tip pe care nu il suport, care isi baga nasul peste tot si care incurca pe toata lumea, desi prezenta lui abia se observa, e enervant si e acolo
Despre Zofia, personajul principal feminin, nu pot sa spun prea multe. Adica pot, dar nu ma fascineaza chiar asa mult ca Lucas. Ce-i drept e un caracter foarteinteresant, cu iesiri vulcanice si momente care te lasa masca. Erm, da, ea e ingerul.
Despre poveste nu prea am ce spune. In esenta nu-i cine stie, prezinta povestea aia antica si de demult cum ca opusele se atrag, dar e conturata asa bine si se vede clar ca are o nota personala. Defapt vorbesc prostii, chestia cu povestea de dragoste vesnica si alea e cam singurul lucru oarecum cliseic pe care l-am observat, in rest constructia si tot chiar m-au impresionat. Nu pot sa spun ca e o lectura grea sau ceva, e chiar usoara, relaxanta...Genul de carte care te face sa zambesti [de aia o ador eu asa mult]
Cartea are un sfarsit cu adevarat simpatic, usor hilar, dar nu cred ca putea exista unul mai bun.
In rest cred ca as putea spune ca e una din putinele carti care m-a fascinat inca din primele pagini [mereu inceputurile ma lasa rece]
Avand in vedere ca e prima carte care am citit-o de acest autor [aish, am impresia ca nu m-am exprimat bine absolut deloc -.-], nu prea pot sa fac vreo comparatie. Poate un singur lucru pot sa mai adaug, asa, ca de sfarsit, cu siguranta Marc Levy a intrat in randul scriitorilor mei preferati.
Personajele sunt geniale dupa parerea mea, genul acela de personaje care au niste personalitati total opuse si totusi se potrivesc. Nu stiu, sunt perfect construite atat ca si caracter cat si ca si aspect fizic. Tipul' principal, Lucas...Hmm, a devenit un soi de crush pentru mine. Acel personaj are un caracter asa de...Ipocrit, nesuferit, amuzant, arogant, sadic, rautacios, diavolesc [de mentionat, chiar e un diavol] si totusi are momentele acelea de romantism care iti ajung pana la suflet.
E si un tip pe care nu il suport, care isi baga nasul peste tot si care incurca pe toata lumea, desi prezenta lui abia se observa, e enervant si e acolo
Despre Zofia, personajul principal feminin, nu pot sa spun prea multe. Adica pot, dar nu ma fascineaza chiar asa mult ca Lucas. Ce-i drept e un caracter foarteinteresant, cu iesiri vulcanice si momente care te lasa masca. Erm, da, ea e ingerul.
Despre poveste nu prea am ce spune. In esenta nu-i cine stie, prezinta povestea aia antica si de demult cum ca opusele se atrag, dar e conturata asa bine si se vede clar ca are o nota personala. Defapt vorbesc prostii, chestia cu povestea de dragoste vesnica si alea e cam singurul lucru oarecum cliseic pe care l-am observat, in rest constructia si tot chiar m-au impresionat. Nu pot sa spun ca e o lectura grea sau ceva, e chiar usoara, relaxanta...Genul de carte care te face sa zambesti [de aia o ador eu asa mult]
Cartea are un sfarsit cu adevarat simpatic, usor hilar, dar nu cred ca putea exista unul mai bun.
In rest cred ca as putea spune ca e una din putinele carti care m-a fascinat inca din primele pagini [mereu inceputurile ma lasa rece]
Avand in vedere ca e prima carte care am citit-o de acest autor [aish, am impresia ca nu m-am exprimat bine absolut deloc -.-], nu prea pot sa fac vreo comparatie. Poate un singur lucru pot sa mai adaug, asa, ca de sfarsit, cu siguranta Marc Levy a intrat in randul scriitorilor mei preferati.