Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

[Yaoi Queen]

Capitolul XXIV

Dupa ce iesisem de la dus, am imbracat o pereche de pantaloni scurti si un tricou, apoi incepusem sa cotrobai prin casa dupa telefonul mobil... trebuia sa il sun pe Kyan si sa pun capat povestii. Desi ma indoiam ca eram in stare de lucrul asta. Ma indoiam profund.
Imediat ce gasisem micutul aparat, incepusem sa il butonez, iar in timpul acela auzisem un ciocanit in usa. Pieptul ma stragea atat de tare incat parca avea sa se sfarame in orice clipa, insa eram hotarat sa fac totusi ce era mai bine, nu pentru mine, ci pentru sora mea. Daca as fi stat sa ma gandesc, probabil ajungeam la concluzia ca puteam deveni un egoist nenorocit si sa nu ma intereseze de sentimentele propriei surori, insa am scuturat din cap dezaprobator inainte ca ideea aceea sa devina mai puternica si mai fixata in mintea mea.
De cum deschisesem usa, atunci gasisem si ceea ce cautam in telefon... pe micul ecran aparea "Kyan Lawson", la fel cum persoana aparuse in fata mea, facandu-ma sa tresar.
-Kyan... Ce faci aici? intrebasem eu, ridicandu-mi privirea uimita spre actorul ce statea in prag.
-Am terminat un interviu si iata-ma. Daca tu nu ai de gand sa imi raspunzi la telefon, macar la usa sa o faci, fara alta minciuna, spuse acesta serios, pasind inauntru si indreptandu-se spre living.
-Ce minciuna...?
-Haide, Justin! De fiecare data cand sunam, sora ta imi spunea o scuza penibila ca "A dus un caine la veterinar" sau "Are grija de un raton ranit". Ca si cum m-ar fi luat de idiot sau ceva de genul asta! Ce s-a intamplat de fapt?
Inghitisem cu greu si imi coborasem privirea. Cum aveam sa ii spun?
-Kyan... Ar trebui... Ar trebui sa punem punct aici, reusisem eu sa rostesc, fara a-l privi.
-Poftim? intreba el, ridicand curios ambele sprancene. La ce sa punem punct?
-La tot... Tot ce s-a intamplat. Nu ar trebui sa se repete. A fost o greseala.
Parca inlemnise pentru cateva secunde, apoi isi pusese mainile in solduri.
-Ce dracu vrei sa faci? Iti bati joc de mine? intreba el, revoltat.
-Nu. Nu imi bat joc...Nu asta e intentia mea!
Parca ma strangea pielea si nu mai aveam loc in ea... Ma simteam ingrozitor. De ce trebuia sa fie asa? Nu voiam sa raman fara el. Ma durea pieptul atat de tare incat ochii mi se incetosara. Am oftat si imi trecusem mana prin par.
-Atunci da-mi un motiv care sa fie al dracului de plauzibil, ceru el punandu-si mainile in san si indreptandu-si spatele.
-Ar trebui sa ramai cu Sam, venise raspunsul meu aproape soptit, insa pe care el il intelesese.
-Poftim?!
Vocea lui aproape ca strigase acel cuvant si strambase din gura, dezgustat.
-Ea te iubeste, am motivat apoi, fara a-l privi.
Chiar cand deschisese gura sa spuna ceva, se auzise usa trantita de perete si vocea surorii mele care striga si se apropia.
-Tyler! Tyler, fratioare! Am o veste...
Amutise insa, atunci cand pasise in living, observandu-ne acolo.
La fel si eu, ramasesem fara cuvinte. Imi spusese pe nume... Nimic nu putea sa ingreuneze atmosfera mai mult decat era deja in acel moment.
-Tyler? intreba Kyan, privindu-ma suspicios.
Imi ridicasem chipul, spre el, nestiind ce sa ii raspund. Inghitisem cu greu.
-E al doilea nume al lui Justin, spuse Samantha calma, cu puterea ei actoriceasca, incercand sa ma scoata din acea situatie.
-Nu... Numele meu e Tyler. La premierea filmului tau am fost Taylor, iar eu nu am nicio sora geamana, recunoscusem totusi, simtind o dorinta nebuna de a ma scapa de o minciuna cat mine de mare. Ma rodea pe dinauntru inca de cand o initiasem, si asteptasem sa scap de ea.
-Aha, mormaise el, incet, totusi prin acel simplu sunet, scotandu-si la iveala nervozitatea. Deci voi doi ati avut chef sa faceti o gluma pe seama mea si sa va bateti joc, hm? Cat voiati sa dureze? intreba el parand calm, insa eu ii simteam vocea. Era nervos.
-Nu! Nu intelege gresit! Nu am vrut sa ne batem joc de tine! sarisem eu, nedorind sa il las a-si forma o impresie gresita.
Ma speriasem observandu-i privirea furioasa, si se indepartase cand incercasem sa il ating.
-Deci eu am fost subiectul vostru! Ce voiati? Sa apara asta la televizor, apoi sa ziceti "Esti un fraier! Ai picat in plasa!" ?
Tonul lui ridcat, ma facuse sa tresar, insa trebuia sa il fac sa inteleaga. Pentru ca nu aceea a fost intentia noastra.
-Nu! Kyan, te rog lasa-ma sa iti explic!
-De ce? Ca sa imi bagi inca o minciuna?! Sa mi te prefaci nevinovat si nestiutor?!... Inca ai tupeu sa imi vorbesti dupa ce incercai sa imi bagi pe gat ca femeia asta ma iubeste?! striga el, aratand spre Samantha care ramasese inlemnita. Trebuia sa realizez ca te joci inca de cand ai spus un asemenea rahat!
Ma cutremurasem. Inima imi batea speriata, incercand sa fuga si sa se ascunda undeva intr-un colt. Cand pasii lui mari s-au intors spre usa pentru a iesi, nu mai stiam ce sa fac. Ramasesem pe loc, pana cand auzisem usa trantindu-se.
Ma incruntasem simtindu-mi din nou ochii incetosati si pieptul urlandu-mi de durere, apoi imi acoperisem chipul cu amele palme.
-Nu... Nu asta trebuia sa se intample! rostisem eu, simtind cum picioarele aveau sa imi cedeze.
Nu imi daduse ocazia de a-i explica. Nu credeam ca avea sa interpreteze astfel totul. Nu facusem decat sa inrautatesc situatia pentru toti trei. Crezuse ca nu doream decat sa imi bag joc de el...
-Tyler, ce naiba s-a intamplat aici? Si cum adica ai spus ca il iubesc pe barbatul ala?! intrebase Samantha si ea nervoasa, apropiindu-se de mine.
-Nu te mai preface, Sam... Mi-am dat seama.
Glasul meu parea spart. Credeam ca aveam sa innebunesc.
Ma indreptasem spre canapea si ma trantisem pe ea, asezandu-mi coatele pe genunchi si capul in palme. Imi stransesem in pumni cate suvite atunci cand mi-am simtit ochii inundati de lacrimi.
-Despre ce Dumnezeu vorbesti, Tyler?! Cum naiba ai ajuns la o concuzie de genul ala?! E absolut gresit!
-Nu e gresit! ma rastisem eu, nervos. Mereu vorbesti de el! Chiar daca sunt vorbe urate! Ai spus ca ti-ai fi dorit sa iti spuna cuvinte dragute in pat! Si ai spus ca ma lasi sa descopar si eu cum e sa pierd persoana aceea pe care o vreau langa mine! L-ai avut si tu pe Kyan dar el nu te voia si stiai ca nu il vei avea!
Tacuse pentru un timp, socata fiind, apoi oftase si se asezase langa mine.
-Atat de tare as vrea sa te lovesc...Esti asa... un mare tantalau!
Inainte ca eu sa apuc a intreba ce anume voia sa spuna, vocea ei devenise ascutita si incepuse a-mi urla.
-Cum poti sa scoti un asemenea rahat din tot ce zic?! Am spus "Niciunul nu mi-a soptit lucruri dragute", nu "Kyan nu mi-a soptit lucruri dragute" ! Ma refeream la toti idiotii ceilalti! Si da, am pierdut pe cineva! Dar acela nu e in niciun caz cretinul de Lawson! Adevarat ca e tot actor, dar decat sa stau o zi intreaga cu un asemenea idiot, mai bine ma arunc de pe Empire State Building! Pentru mine inseamna chin psihic! Si faptul ca vorbesc mereu urat de el, inseamna ca orice face si zice, ma enerveaza! E peste tot! E ca ciuma din cauza tuturor prostilor care ne vor impreuna! Nu il vreau langa mine nici macar o secunda si trebuie sa il suport aproape trei ore de fiecare data cand ne vedem! Partea frumoasa e ca am scapat de el de cand ai aparut tu in ochii lui. Ai observat ca de atunci, continuam sa vorbesc urat, dar nu mereu si nu cum intram pe usa. Stii ca intram ca taifunul, tranteam usa si incepeam sa il fac in toate felurile! De cand nu am mai stat cu el, m-am calmat! Dumnezeule! Cum poti sa scoti lumea din toti dracii!
Ultimele sale cuvinte au fost si cele dupa care trase cea mai zdravana gura de aer si scosese un sunet nervos, trantindu-se cu spatele de spatarul canapelei.
Fiind spuse asftel, de la ea, totul capatase un sens. Cata dreptate avea... eram cel mai mare prost. Ce facusem...?
-Sam... Am stricat totul! Kyan ma uraste! rostisem eu, scotandu-mi la iveala obrajii inundati de lacrimile cu gust amar, ce continuau sa mi se prelininga pe chipul palid.
Ma cuprinse in brate, tragandu-ma spre ea, asa cum facea cand eram mic.
-Nu, nu te uraste. Nimeni nu poate sa te urasca pe tine, doar ca e nervos si nu stie explicatia noastra. El habar nu are ca am fost in spital atunci... Dar ai sa ii povestesti asta maine si totul va fi bine, ai inteles?
Afirmasem, apoi ea ma indemnase sa imi las trupul sa se intinda obosit pe canapea, iar capul sa il asez pe picioarele ei, in timp ce imi mangaia parul. Stia ca astfel ma linisteam.
Nu stiu cand incetasem din plans, insa adormisem astfel, mangaiat de mana surorii mele.
Totusi, cand somnul meu devenise mai drag, auzisem ceva spargandu-se, chiar undeva in spatele canapelei.
Ma ridicasem brusc, observand ca nu mai dormeam pe picioarele surorii mele, si ca ea fusese cea care scapase un pahar din mana.
-Ce s-a intamplat? intrebasem eu somnoros, trecandu-mi mana dreapta peste ochi.
Ea privea socata spre televizor insa tocmai lua sfarsit o stire despre un accident cand eu imi intorsesem capul in acea directie.
Se apropiase cu pasi mici de mine si isi propti coatele pe spatarul canapelei, trecandu-si apoi agitata limba peste buze. Isi indreptase putin privirea spre mine, pentru ca apoi sa o mute in partea dreapta, parca nestiind ce sa spuna.
-Nu ai auzit stirea asta? intreba ea, cu o voce joasa.
-Nu... dormeam. Ce zicea?
Ezita inainte de a scoate un sunet care semana cu un scancet si isi indrepta spatele, punandu-si mainile in solduri, avand o expresie serioasa, ingrijorata chiar. Parca nu stia cum sa inceapa.
-Spune odata, Sam! Ce e? intrebasem eu, deja iritat de faptul ca nu imi vorbea.
-Tyler... incepu ea, frecandu-si fruntea agitata cu doua degete, cautandu-si cuvintele. Era Kyan, finaliza ea scurt.
-Cum adica era Kyan? intrebasem eu, nedumerit, incruntandu-ma in incercarea de a intelege. Ce e cu el?
A oftat inainte de a-si duce mana la ceafa, privindu-ma ingrijorata.
-Kyan a facut accident, rostise ea, facandu-ma pe mine sa incremenesc pana sa imi dau seama daca intelesesem bine sau nu.