Nocturnal poetry.

Bună. În ultimul timp se pare că multe persoane şi-au descoperit talentul pentru poezii. Acum şi tu...

Hm, este foarte diferit de ce am scris sau citit eu până acum, dar îmi place ideea. Sunt originale şi felul în care le-ai construit îmi arată cât de multe idei poţi avea.
Îmi plac cuvintele pe care le-ai folosit, în special în a doua poezie, care e pe depate mai bună decât prima.

Te provoc totuşi să scrii o poezie normală, cu rimă şi poate ritm.
Crede-mă, stilul clasic este întotdeauna mai apreciat pentru că arată şi sună mai bine.

Îmi plac mult, darling Să mai faci! Nu contează cum sunt, doar să-ţi foloseşti talentul or something like that.
Şi eu am poezii, dacă vrei să citeşti link-ul este la semnătură.
Succes şi multă înspiraţie
Xoxo, AlerimxD.

Bună, darling
Ce rapidă eşti ^^

Well, este mult mai bine acum, aşa mă aşteptam. Rimă ai, ritmul este foarte ok.
Doar câteva lucruri mi se par deranjante.
"Luceşte, sclipeşte, sclipeşte, luceşte," ~ Nu prea văd rostul acestor repetiţii, puteai pune altă figură de stil care să accentueze faptul că luna scipeşte / luceşte ^^
"Îngerii cântă o blândă cântare" ~ Cântă o cântare. Nu sună prea bine...

În rest este bine, se vede că te străduieşti. Exersează cât mai mult, love
Succes şi multă inspiraţie.
Xoxo, AlerimxD.

well dear, iata ca tre si eu cu un comm pe la poeziile tale, dupa cum m`ai rugat>:D<
pai, le`am citit pe toate si mi se par splendide:X
mi`a placut in special a doua poezie... Mi s`a parut foarte inspirata... probabil ca ai avut un moment "din ala" cand ai scris`o
in fine... eu o sa iti comentez ultima poezie:P



Visarea


Noaptea-şi scutură pletele grele,
Oraşul doarme sub ploaia de stele
Visând...
De-o pace adâncă e aerul plin,
Visarea e dulce, cu iz de pelin.
Răsare şi luna, un disc uriaş
Peste oraş. `````` ce se asterne in voie.... peste oras````````` parca suna mai bine asa:D poate gresesc eu, dar neah:-j
Sclipeşte pe bolta senină şi rece
Luceşte, sclipeşte, sclipeşte, luceşte, ```aici sunt de acord cu |AlerimxD| puteai folosii o alta figura de stil, nu neaparat acea repetite:P puteai sa o formulezi in asa fel incat sa sune mai bine```
Lumina difuză îmi bate-n fereastră,
Un dor mă cuprinde, un gând mă apasă,
Îngerii cântă o blândă cântare hmm.... canta o cantare:-? parca ma zgarie putin la urechi...
Şi cad în visare...



deci, per total poezia mi`a placut foarte mult, si nu prea am avut ce sa`ti reprosez decta ceea ce a zis si "AlerimxD" [Mirela;)]
astept cu nerabdare urmatoarea poezie, pentru ca tu chair ai ceva inspiratie si vad ca stii sa o folosesti...
P.S. sa ma anunti la urmatoarea poezie:)
byE'bYe:*[/i][/u]

Bună, darling
O nouă poezie, să vedem ^^

Este destul de lungă. Sună foarte bine, n-am ce spune. Mă impresionează cuvintele pe care le-ai folosit, tonul, totul. Apreciez foarte tare că ai scris o poezie inspirându-te dintr-un documentar, de-aş putea şi eu să mă inspir din anumite lucruri...
Este mult mai bună decât mă aşteptam, chiar te pricepi să ascunzi talentul xD. Sper să ţi-l foloseşti în continuare, crede-mă că merită.
Rimă există şi e superbă, ritmul e la fel, aşezarea e bună.
Doar că nu dacă există verbul "a somnoli" =]] Ai folosit somnolând.
Şi herbul sună ciudat, dar există în DEX. Acum văd că este defapt somnola, dar ce să fac şi eu =]

Exersează cât mai mult, love
Succes şi multă inspiraţie.
Xoxo, AlerimxD.

Dragute poezii, chiar si primele sunt dragute, din ultimele doua imi place cea de-a doua, pentru ca are un sens mai exact.
Sub fiecare coaja de copac- Imi da impresia ca e ceva legat de Avatar, de vietile lor, pentru ca sufletele la fel se implantau in copaci, in acea Pandora.)
Dar logic asa este si la noi, odata ce murim devenim hrana pamintului si prin noi dam viata la plante, copaci, noi suntem si suportul pentru urmasi.
"Calatoresc barbati, roiesc femei" - imi place cum suna, adica si logic si stilistic.
"Au trupurile-n arbori de lumina" - Aici cred c-am asemanat cu Pandora;
"Un prunc se-ntinde, un batrin zimbeste" - Un astfel de tip de antiteze sunt fte dragute, deodata iti creeaza imaginea unui nou nascut si a unuia ce are virsta, si astfel aici se inglobeaza tot sensul, ca acest "ciclu" arboricol intradevar exista si poezia are sens.
Bravo:)

Te superi?

Bun, pot sa spun ca cel mai mult mi-a placut "Noi" asezarea a fost deosebita, sa spunem, mi-a placut oarecum antiteza, felul cum s-au expus sentimentele. Rescunosc, transmiti sentimente si ai idei destul de bune, dar mi se pare ca in restul sunt doar titlurile bune, restul mi se par caricaturi eminesciene caricaturizate, iar si iar si iar.
Nu scrii prost, dar o dai prea mult spre eminesciana.
E tot ce pot spune.
Pace.

Ok am trecut pe aici.
Se vede că tot evoluezi de la o poezie la alta.
Dar "Noi" nu e poezie deci nu pot comenta.

La poezia "Cred", e un început, dar încearcă să rimezi doar cu părţi diferite de propoziţii,

verb-sustantiv, verb-adjectiv, etc
Cum ai făcut aici, şi ca dovadă aceste două versuri reprezintă sclipirea din toată poezia:

Cred în mine, cred în tine,
Cred în visele divine,

În "Visarea" văd că ai folosit mai mult , rima de care ţi-am spus mai sus, şi a ieşit mai bine,

îmi place mai mult.

De-o pace adâncă e aerul plin,
Visarea e dulce, cu iz de pelin.

Mai ales aceste două versuri.


Ai forţat rima la sfârşit şi nu e bine!

Îngerii cântă o blândă cântare
Şi cad în visare...

Ai vrut să rimeze neapărat cu "-are"

Nu sună mai bine :
Îngerii cântă blândul lor cântec
Şi-n visare alunec...

Ce spui? E mai bine? A şi n-am respectat măsura, adică era de 11 silabe, dar am făcut-o de 10,

deşi cred că n-are importanţă în acest context.

"Noaptea de pe urma cerbului"

Stele-n cer nu-s, în ierburi, în vânt,
Pădurea zace-n linişti, hibernând.

Somnolând, nu ştiu parcă nu se potriveşte..

Următoarele 3 distihe, sunt, nu ştiu, prea greu de înţeles, ai forţat rima şi măsura, dar ai

sacrificat în schimb fluiditatea ideii. Aşa observ eu.
Mă bucură să văd că-ţi pasă de ritm, măsură, dar pe la mijloc nu prea se mai înţelege ideea.


vezi:

Vin lacomi lupii...totu-i fără rost...
Bătrânul cerb e numai cel ce-a fost.

Aici ai forţat măsura de 10 silabe, adăugând acel "cel" la ultimul vers.


Sună mai normal : Bătrânul cerb numai e ce-a fost.
Pâi hai găsim un alt adjectiv, cu mai multe silabe, adică 4, muribund de exemplu:
Muribundul cerb numai e ce-a fost.

Pădurea carnivoră", îmi place antiteza, plantele să fie carnivore. Ce ironie, o iubesc.

Of of, iar ai sacrificat ritmul, în primele două strofe, că celelalte două au ieşit perfect
Primele două strofe", de fapt sunt cum le psun eu "proze pe verticale", pentru că seamănă prea mult cu o naraţiune de gen epic.

"Sub fiecare coajă de copac" Nice title.

Dar nu văd legătura titlului cu ideile poeziei, nu înţeleg, sunt amestecate multe idei , ce nu se leagă între ele, aici ai fost foarte amestecată, pare rău, dar n-ai prea reuşit cu poezia aceasta.

"Răsărit" :

Mai anevoie merg acum la vale,
Dar când mă uit mai bine, văd că sui
Şi nu ştiu cum anevoioasa cale
Plutire-i către culmile dintâi.

Mai lăsat mască cu strofa aceasta. Admir că încerci rima încrucişată.


"Masca tăcerii" Nu prea văd legătura, având în vedere că masca se referă la o imagine, nu la sunet. Dar tot e simpatică ideea

Vai şi am o lene, dar uite, tot aşa am văzut forţări de ritm, şi de rimă, . la sfârşit te-ai dat bătută şi n-ai mai căutat o rimă, sau poate aşa ai vrut , tu?



Văd că am terminat, sper că te-am ajutat cu criticile mele.
Să nu te superi , da ?

Etto, "Ai da" - Ai dat, nu lasa spatiu inainte de semnele de punctuatie, in cazul tau: semnul intrebarii. A doua poezie, adica ultima: Printre [...], Printre nu-stiu-ce. In toata poezia n-ai pus nicio virgula si trebuie, nu ma bag prea mult pentru ca e risipa de cuvinte. Alte lucruri habar n-am ce sa zic ca n-am citit tot, doar am aruncat un ochi (fac si rima). >.> And yeah, poezie cu rima alba (fara rima), exista, dragi cititori. Dar ce sa-i faci, pretentiosi.

@ Noi

Prima poezie, nu prea e poezie(decât dacă închizi ochii şi citeşti).
Pot doar să-l cataloghez ca un experiment pe care l-ai făcut tu din motive pe care numai tu le şti. Critică serioasă n-are rost să fac aici.

@ Cred...

Experimentul tău a evoluat la o a doua încercare de poezie pe care ai postat-o.
Ce deranjeaza aici e repetiţia evidentă a cuvântului "cred"(Între noi fie vorba, şi dacă crezi, tot te freacă un pic pe creier!)
O idee ar fi fost daca ai mai fi adăugat un vers după fiecare vers care îl conţine pe "cred" şi ai mai fi dezvoltat poezia. Ce-ai făcut tu practic, a fost să enumeri lucrurile în care crezi grupându-le astfel încât să rimeze. De aceea, acest poem e tot un experiment.

@ Visarea

În sfârşit intram în poezie. Ideea e cam saracă şi te-ai limitat doar la câteva aspecte pe care le-ai construit cât mai simplu. Felul în care ai făcut-o e destul de promiţător.
"Îngerii cântă o blândă cântare" poţi să modifici (şoptesc- ar fi un înlocuitor destul de bun pentru "cântă") sau să scapi de vers pentru că strică ce te-ai chinuit să faci până în punctul acela.

@ Noaptea de pe urma cerbului

"Stele-n cer nu-s, în ierburi, în vânt,"- aici partea cu "în ierburi, în vânt," n-are ce cauta decât dacă specifici sau modifici (Stele-n cer nu-s,pierdute prin ierburi culcate de vânt-asta e o alternativă la ce-ai scris tu, gaseşte versiunea ta care să se potrivească acolo), altfel n-are sens să mai laşi versul.
"Înveşmântat cu noapte"- încearca "în" noapte
"E construita destul de atent şi se cunoaste evoluţia faţă de cea precedentă.

@ Padurea carnivoră

În poezia asta ţi-ai cam amestecat gândurile.
Daca mă iau dupa ce ai scris în prima strofă, al doilea vers e în plus(decât poate pentru rimă). Ai început cu primul vers care e o exclamatie. Vine apoi al doilea vers cu pădurea care l-a strigat pe om şi-apoi se rupe toata chestia în al treilea vers. Dupa spusele tale singurul motiv pentru care omul a intrat în padure este să taie lemne. Al treilea vers îl face inutil pe al doilea(de umplutură dacă vrei.) pentru că omul nu reacţionează în nici un fel la chemarea colorată a pădurii. Modifica în aşa fel încat omul să audă ce "strigă" padurea sau şterge al doilea vers.
"Pădurea aceasta nebună fuge prin ploi" - poate eşti draguţă şi-mi explici şi mie cum fuge padurea prin ploi. Şi metaforic vorbind imaginea pe care încerci tu să o expui e imposibila(o fi pădurea nebună dar nici dacă se întoarce cu rădăcinile în sus nu pleacă nicăieri). În primul rând pentru că verbul "a fugi" e un verb ce exprimă mişcarea (te deplasezi, alergi, te ascunzi) pădurea nu poate să facă asta oricat de salbatică ar fi imaginaţia noastra. Şi daca presupunem prin absurd că o face, aceea nu mai e padure, ci o adunătură de enţi (see The Lord of the Rings). Ideea ai prins-o. Modifică astfel încât să sune verosimil, chiar şi din punct de vedere poetic.

@ Sub fiecare coaja de copac

"În fiecare paltin, la amiază,
O fată doarme, un băiat visează."-Poţi să schimbi "în" cu sub. Asta ca să elimini ideea instinctului de primată de a dormi prin copaci.
"Trec anii lumii fără să-i mai doară,
Şi luminează roata milenară."-"roata milenara" e un pic cam rigid. Fluidizează un pic mai mult, nu de alta dar e păcat de ce-ai scris până acolo.


Rezumat: Îmi place! Îmi place cum scri şi mă încântă faptul că fiecare poezie te duce un pas mai aproape spre ce inseamna cu adevărat acest fenomen. Felicitari! O să mai trec din cand în când pe aici, sper să o ţi tot asa!


p.s: n-am comentat decât pentru prima pagină de poezii pentru că am văzut prea târziu că mai există şi o a doua. Poate o să revin şi pentru celelalte.

Multumesc si nu-s pramatie !
xoxo, Ang.

Saluut^.^
Imi pare rau ca o sa iti comentez numai ultima poezie, dar din primele nu prea mai inteleg nimic din cauza diacriticelor.
Imi place monologul mesterului. Imi aduce aminte de o inima franta, vinovata pana in temelii, dar in "ochii stransi apare cerul viu" si este iertat de tot. Ai imbinat suferinta cu singuratatea si faima (cuvantul asta nu mi se pare ca se potriveste, mai bine ziceai "legendar", suna mai vechi).
"Atunci cand ridicam acele ziduri/Ma-ndepartam cu-ncetul de pamant,/Un moft de mester se-ncalcea in ganduri/Avea aripi si glas de inger sfant...": versurile astea asupresc toata vina, de fapt mesterul Manole nu e vinovat deloc, fiindca a avut o inspiratie divina ce nu s-a putut considera un pacat. El insusi afirma acest lucru, fapt ce denota iubirea infinita purtata Anei: "Doar dragostea ce iar si iar ma cheama,/Imi aminteste de pacatul greu...".
Sunt de parere ca ai reusit foarte bine sa "te teleportezi in sentimentele stravechi" si sa le exprimi exact asa cum au fost create de Manole.
Imi place stilul tau si te mai astept si cu alte poezii:*
Hugs >;D<