AnimeZupCăutare

Soaptele realitatii

Buna! Puteti sa ma numiti nebuna pentru ca nu ma deranjeaza insa am venit cu o noua idee! Probabil faptul ca am scapat de teze ma face sa ma simt asa insa ce mai conteaza? Inainte de a incepe, nu stiu daca ati dat un clik pe acest nou fic datorita autoarei, titlului sau din pura curiozitate. Dupa mine a treia varianta pare cea ma normala deoarece stiu ca la capitolul "titlu" nu ma descurs. Nu reusesc niciodata sa gasesc un titlu care sa capteze atentia cititorului. Acum ca v-am spus tot ce era de spus putem incepe. Lumini, camera si motor!

Disclimer: Nu deţin nici un personaj ce îi aparţine lui Masashi kishimoto din anime-ul/manga-un “Naruto” şi nu fac profit de pe urma acestor personaje/întâmplări.



Soaptele realitatii
Capitolul 1

Vantul adie usor prin parul meu de culoarea abanosului. Ochii de un violet intens privesc luna ce a rasarit nu demult pe bolta cereasca. Incep sa se auda zgomote care provin de la pasarile nocturne ceea ca ma face sa ma simt bine. Mereu am iubit aceste sunete care imi gadila auzul. Insa cel mai mult le iubesc pe cele provocate de durerea oamenilor care sufera din diferite motive. Fie durere sufleteasca fie a trupului. Stiu, sunt o cretina deoarece ma bucur de durerea altora insa asa sunt eu. In durere am crescut. N-am stiut ce este aceea dragoste, prietenie sau ce inseamna sa treiesti cu adevarat. De la o varsta frageda am fost rapita din satul meu si adusa la acest criminal caruia nu-i pasa ce patest oamenii care ii sunt loiali.

Timp de cincisprezece ani am fost antrenata de acest om fara inima care nu mi-a spus niciodata ce inseamna sentimentele pe care le simt toti copii sau adolescentii de varsta mea. Poate am simtit si eu aceste sentimente insa nu tin eu mine. Nici macar chipul fapturii care mi-a dat viata nu-l stiu. Oftez usor si ma indrept spre inchisoarea pe care o protejez. Oare chiar a murit? Zvonurile sunt insa habar n-am. A trecut un an de cand am aflat ca Orochimaru a murit insa nici acum nu sunt sigura. Ma gandesc sa plec si sa le dau drumul oamenilor de aici. Insa ce voi face cand voi pleca? Unde ma voi duce?

Intru in cladirea bine ascunsa si trec de celulele oamenilor care l-au tradat pe acel criminal. Poate din acest motiv n-am vrut sa parasesc acest loc. Daca este de fapt in viata? Atunci as incurca-o rau de tot daca as parasi aceasta temnita plina de parazitit. Asa este. Cei ce se afla aici nu sunt nimic altceva decat paraziti. Ajung in fata unei usi mari si o deschid incet. Ma misc in reluare. Insa ce mi-ar pasa? Eu sunt stapana peste acest loc. Fac un pas in incapere si sunt asaltata de o voce foarte cunoscuta insa foarte enervanta.
-Yuna-chan! rasuna numele meu in incapere ceea ca ma inebuneste.

Ridic privirea nervoasa si vad patru persoane cu robele celor de la Akatsuki. In fata mea se afla cel care mi-a strigat numele. Un baiat cu parul de un albastru deschis si ochii care seamana perfect cu ai mei. Dintii de rechin demonstreaza ca el a fost unul dintre experimente nebunului de Orochimaru. In spate se afla o fata roscata cu ochii care impart aceasi culoare cu parul si o pereche de ochelari ce ii ascunde putin. Karin, mereu am urat-o pe fata asta. La rand se afla un barbat cu parul portocaliu, plin de muschi ce are pe el o roba imensa. In final, ultimul care probabil ar fi trebuit sa fie primul din aceasta descriere este un brunet cu ochii care seamana cu negrul abisal de afara. Mostenitorul celui mai puternic clan din satul lui si anume Sasuke Uchiha. Ii privesc cu o oarecare ura.
-Ce cautati aici? ii intreb cu o voce rece care pe unii i-ar putea speria.
-A trecut ceva timp de cand nu ne-am mai vazut, corect Yuna? ma intreaba brunetul privindu-ma fix. Cred ca ai observat ca facem parte din Akatsuki si echipa mea mai are nevoie de un membru iar tu este cea mai potrivita datorita puterii tale de vindecare si kekeghenkaiul tau.

Raman nemiscata de ceea ce-mi spune Uchiha insa nu las acest lucru sa se vad pe chipul meu. Ii privesc pe toti cu un aer superior supa care ma lipesc de perete si analizez fiecare cuvant din propozitia spusa de Sasuke. Ma mira. Parca as vrea sa-l ajut insa doar pentru a scapa din acest loc. Dar as prefera sa-mi incep o noua viata decat sa-mi irosesc fiecare secunda pretioasa din viata mea cu aceste persoane insuportabile. Oricum, am aflat raspunsul la intrebarea mea. Orochimaru a fost omorat ceea ca ma bucura dar ma si intristeaza. Vroiam sa simt chiar eu acea placere de a-l omori. Da-l aud cum ma implora sa-i crut viata care pentru mine nu a facut nici doi bani. Recunosc, ii sunt datoare pentru tot ajutorul pe care mi l-a oferit insa nu intratat de mult incat sa nu-l elimin de pe acest paman ca pe un parazit. Diferenta intre cei de aici si el nu cred ca exista.
-De ce esti in Akatsiki? Nu vroiai sa-l omori pe Itachi? il intreb pastrandu-mi tonalitatea pe care am avut-o inainte.

Il vad pe Sasuke cum se nerveaza. Insa este ceva ciudat. Desi este enervat de replica mea in ochii lui se poate citit tristetea. Ce s-a intamplat? Raman in pozitia in care eram inainte insa pe fata lui Sasuke apar niste semne negre. Semnul blestemat se dezlantuie. Credeam ca a invatat sa-l controleze. Brunetul face niste semne din maini dupa care se indreapta cu viteza mare catre mine. Nu ma misc din locul in care ma aflu. De ce sa depun mai mult efort cand pot sa-l termin chiar cand ajunge in dreptul meu. Cand se afla la o distanta de un metru de mine pregatesc niste semne insa nu reusesc sa le termin pe toate deoarece Karin imi tine mainile iar Suigetsi si Juugo pe brunet. Ce cretini. N-am mai avut parte de o lupta adevarat de ult iar Sasuke ar fi fost un rival pe masura insa timpul nu a intrat in sac.




Pai cam atat pentru astazi, sper ca v-a placut si sa imi spuneti cum vi se pare idea mea. Sunt cam aeriana pentru ca am uitat sa pun disclaimer-ul.
soo, i'm first :d
imi place chiar forte mult
naratiunea- la locul ei
descrierea- la locul ei (absolut geniala ;) )
dialog-perfect
chair nu sunt eu cea mai perfecta (defapt nu prea sunt deloc) dar asta e parerea mea
astept next
chuu&gambate :*
Heyy! Un nou fic! Uraaa! Stii ca te ador, nu?;;)
Imi place. Ideea e chiar buna. Imi place foarte mult descrierea. Naratiunea e buna, foarte buna si armonioasa, iar dialogul nu e sec si e bine gandit.
Ai avut, cred ca vreo trei greseli de tastare, eu o sa ti le spun doar pe cele care mi-au sarit in ochi:
Akatsiki- Akatsuki
Suigetsi- Suigetsu

Cam astea ar fi. Imi place ca ti-ai creat propriul personaj. Imi place chiar foarte mult. Sper ca Yuna sa accepte sa faca parte din echipa lui Sasuke.

Abea astept continuarea[si nu doar la asta] asa ca pune-te pe scris prajiturica mea ;)
M-am intors. Multumesc pentru comentarii si sper sa va placa si acest capitol.
Capitolul 2


Il privesc cu dispret pe brunet dupa care ma intorc cu spatele si plec insa nu inainte de a-i "ruga" ceva.
-Daca tot va aflati aici, ati putea sa le dati voi drumul acestor parazitit? Insa aveti grija sa nu va infectati cu prostia pe care o au dar cred ca este prea tarziu oricum, le spun si parasesc incaperea.

Pentru a fi sigura ca nu voi fi oprita ma teleportez departe de acel loc iar in urma mea las un nor de fum. Nu stiu ce fete au facut insa nici nu ma intereseaza. Ajung apropape de un sat si incep sa prind viteza. Vreau sa scap de tot ce-mi aduce aminte de Orochimaru, de Sasuke si de restul cretinilor. Intru in satul care nu pare a fi unul important deoarece nu sunt garzi la intrare. Este unul in care ninja sau oamenii simpli poposesc.Trec pe langa magazinele de acolo iar silueta mi se poate vedea intr-o oglinda. Ma opresc pentru a ma privi mai indetaliat. Parul negru imi ajunge pe la fund, panatolii rosii sunt trei sferturi si o bluza larga neagra apropae rupta imi acopera restul corpului. Am nevoie de o chimbare. Intru intr-un magazin pentru a-mi alege niste haine iar ochii imi sunt atrasi de o pereche de pantaloni scurti gri, o bluza neagra decoltata si un maieu tot gri insa putin mai deschis fata de pantaloni. Mai cumpar niste cizme de ninja si parasesc acea cladire micuta.

Ma mai plimb cu sacosile prin sat pana dau de un motel. intru si cer unei femei sa-mi de-a si mie o camera pe care o platesc. Urca pana la primul etaj si descui usa. Intru si arunc sacosile cat colo. Ma indrept spre baie cu un kunai in mana si imi tai parul astfel incat sa ajunga pana la umeri dupa care il filez. Scot putina vopasea violet si imi fac cateva suvite. Ma imbrac cu hainele cumparate si dau sa arunc vechea gentuta pentru cutitele kunai insa acolo gasesc o cutiuta mica. O deschis si in interiorul ei se afla un lant care are un medalion cu semnul clanului meu. Mi-l pun la gat usor. O luna neagra ascunde o micuta stea de culoare mov. Acesta este semnul. Arunc restul hainelor la gunoi si privesc pe balconul din camera mea.

Coman o portie mica de ramen dupa care mai privesc prin sat. Ma aflu intr-un restaurant micut. Ce mai sat este si acesta. Voi pleca maine insa am avut nevoie de o schimbare. O voce ma anunta ca ramenul meu este gata si ma apuc sa-l manac incet. Ma simt asa de bine, am scapat de acea temnita pe care trebuia s-o pazesc. Lumea mea parca a venit la viata. Inchid ochii si savurez mancarea de parca ar fi ultima. Cine stie? Nu Yuna, nu te gandi la astfel de lucruri. Multi ninja si-ar dori sa aibe macar jumatate din puterile tale. Ma opresc usor din mancat si ma intreb. Oare, cum voi invata restul tehnicilor. Vreau sa spun ca Orochimaru m-a invatat anumite tehnici care sunt foarte puternice insa tehnicile clanului meu le-am descoperit singura. Trebuie sa descopar cumva. Termin de mancat portia si o platesc dupa care ma indrept spre biblioteca.

Intru in incinta si o intreb pe femeia de la birou unde sunt cartile despre cele mai puternice clane. Ma anunta ca este la primul ataj iar eu ii multumesc si fug pe scari. Ajung acolo si caut cartile cu clanurile din Satul Ascuns in Iarba. Gaesc unsa si ma asez la masa si caut lucruri despre clanul Sakimichi. Il gasesc la rpimele pagini insa nu spune nimic din ce ma intereseaza despre el. La ce m-am gandit? Cum sa scrie intr-o carte lucruri despre un clan puternic. Dau sa pun cartea la loc insa o foaie cada din aceasta. Pare destul de noua. O desfac si vad ca este arborele genealocig al clanului meu. Cel putin din ultimii douazeci de ani. Imi gasesc numele si citesc ceea ce scrie acolo. Se pare ca ma mai cheama si Keiko. Nu mi se potriveste in nici un caz. Nu sunt un copil fericit. Pun pagina in buzunar iar cartea o las pe masa. Cobor scarile si o salut pe femeie dupa care parasesc biblioteca.

Merg prin satu cu gandul la acel arbore genealogic. Deci clanul meu le da primilor copii doua nume pentru a sti ca ei sunt cei care urmeaza sa-l conduca. Practic eu ar trebui sa-l conduc insa am vazut ca mai am doi frati si inca o sora. Nici unul nu are doua numa ceea ce inseamna ca sora mea a fost nascuta inainte ca eu sa fiu rapita si cand ceilalti doi s-au nascut nu s-a mai putut. Ce chestie ciudata in legatura cu acest clan. Cred ca stiu ce voi face. Voi cauta Satul Ascun in Iarba pentru a afla detalii.

Insa cum il voi gasi? Tot ce stiu este ca este pe Taramul Focului insa unde se afla exact habar nu am. Oftez. Asta chair ca este greu. Simt greutate care se afla pe spatele meu dupa care o voce insuportabile.
-Yuna-chan! Te-am gasit din nou! imi tipa in ureche Suigetsu.

Il prind de mana si-l arunc de pe mine. Face contac cu zidul din fata. Il privesc nervoasa dupa care ma intorc insa Sasuke se afla la cativa milimetri de mine. Ma dau cativa pasi inapoi pentru a nu fi chiar atat de aproape de el dupa care imi incrucisez mainile la piept.
-Tot nu ma lasati in pace, corect? ii intreb pe toti care par a fi de fata. Oamenii din preaja sa dau la o parte pentru a nu fi implicati in aceasta "reuniune".
-Yuna, fie ca vrei sau nu tu vei face parte din echipa mea, ai inteles? imi spune sasuke cu o voce enervata.
-Stii cred ca ar trebui sa vorbim maine despre asta. Afara s-a intunecat iar eu mi-am inchiriat o camera la un motel si imi este somn, ii spun eu in timp ce casc.

Sasuke se enerveaza si ma apuca de brat. Ma smucesc insa vad ca nu glumeste. Nu cred ca a glumit vreodata tipl asta insa vreau doar sa dorm. Il privesc nervoasa dupa care reusesc sa-mi trag mana. Ma dau cativa pasi inapoi pana simt ca spatele meu face contact cu zidul unei cladiri.
-Cu o cinditie! ii spun cu o voce calma iar Sasuke isi ridica o spranceana. Daca veti veni cu mine pana in Satul Ierbii, continui.
-Foarte bine insa daca ma tradezi ai incurcat-o, imi spune la randul sau.

Dau afirmativ dupa care plec spre motel si sunt urmata de cei patru. Ce ma "distractie" ma asteapta cu astia.
Se pare ca sunt prima ^_^ Felicitari pentru un nou fic minunat.Mie personal imi place cum decurge actiunea,Naratiunea dialogul si descrierea mie mi se par chiar bune.Nu cred ca am ce sa-ti reprosez.Doar cateva greseli de tastare.Greseli care ii pot scapa oricui,deci nu te ingrijora nu e nimc grav.Uite cateva dintre ele:
Gaesc-gasesc
unsauna
rpimele-primele
numanu ma
preaja-preajma
sasukesasuke
cinditie-conditie]
Dupa cum vezi sunt putine si nu ai de ce sa-ti faci griji.As vrea sa-ti spun ca ideea fic-ului tau imi place foarte mult.De-abia astept sa vad ce ne pregatesti in urmatorul capitol >:D< :*
aaa..era sa uit.T_T Mie personal chiar imi place numele fic-ului tau.Chiar m-a atras ;)
Bafta!
Buna! Inca un capitol minunat din partea prajituricii mele :*
Imi place cum decurge actiunea si imi place si schimbarea pe care si-a facut-o Yuna. Mi-o si imaginez... superba, desigur:>
Ai avut cateva greseli de tastare, dar nimic grav. Uh... abea astept continuarea. Snt sigura ca va fi un fic pe cinste. Ma bucur ca ai venit asa repede cu continuarea. Sper ca de data asta sa fii la fel de harnica;)
Descrierea imi place, doar ca... poate mi se pare mie, insa trebuia sa mai descrii putin sentimentele fetei. Mi s-a parut prea robotic ce a facut ea [ete cine vorbeste :| :)) ]
In rest, totul e bine, adica... foarte bine.

Astept continuarea. Pupici si spor la scris:*:*:*
Am adus noul capitol. M-am gandit sa schimb putin asezarea in pagina. Voi aduce nextul la celelalte ficuri maine. Sper sa va placa.
Capitolul 3


Stau nemiscata in speranta ca inamicul nu ma va observa. Dupa cateva minute care mie mi s-au parut a fi secole vocile dispar iar in urma lor lasa o dara groasa de fum. Ies din ascunzatoarea mea si privesc in jur. Nu mai este nimeni ceea ce inseamna ca nu ma sunt cautata. Rasuflu usurata si iau o viteza cat se poate de mare catre ascunzatoara lui Orochimaru-sama. Parul negru, este prins intr-o coada micuta iar doua suvite imi alinta chipul plin de zgarieturi. Am reusit sa scap de misiunea aceasta de rankul S al lui Orochimaru-sama.

Cand ma aflu la cativa kilometri de ascunzatoare, un kunai imi zgarie pielea fina. Ma opresc si ma intorc repede insa un alt kunai imi strapunge inima. Simt cum acel lichid vital incepe sa curga fara a se opri si fiecare secunda mi se pare a fi ultima. Chiar asa este. Durerea insuportabila se resimte in tot corpul. Suvitele se avanta in spate in timp ce eu sunt in cadere libera. Ochii mi se inchid usor si imi simt sfarsitul aproape.

Imi deschid ochii cu greu si privesc in jur. Ma aflu intr-o incapere in care lumina nu are pe unde intra. Ma ridic de pe asa numitul pat insa o durere ma opreste. Desfac putin kimonnoul de culoare rosie si privesc bandajul din jurul pieptului. Ating usor locul acela insa durerea reapare. Usa care duce spre incaperea aceasta se deschide lent iar pe ea isi face aparitia un brunet. Il privesc atenta iar acesta de aseaza pe un scaun improvizat din cutii. Nu spun nimic insa din privirea mea poate intelege ca doresc o explicatie. Isi incruciseaza mainile in jurul pieptului si ofteaza.
-Cum se face ca Orochimaru a ales o persoana atat de slaba pentru a-l servi? Credeam ca are si el putina demnitate, spune in timp ce ma priveste cu dispret.

Tac. Nu-i raspund la intrebare si imi atintesc privirea catre podea. Nu vrea sa-l privesc. Cum poate fi o persoana atat de rece? Din vorbele sale am simtit mania pe care o poarta in suflet. Deschid gura pentru a spune ceva insa cuvintele nu-si fac aparitia ceea ca ma face sa par a fi o idioata incurabila. Inghit in sec fiind sigura ca el a privit aceasta scena.
-Am fos epuizata datorita faptului ca avusesem o lupta grea si nu am avut timp sa ma odihnesc, ii spun cu o voce joasa.

Il privesc in ochii sai abisali unde reusesc sa ma pierd. Baiatul din fata mea pare a avea aceeasi varsta cu mine si anume treisprezece ani. Nu l-am mai vazut pana acum. Oare el este cel pe care Orochimaru-sama il vroia? M-a lasat pe mine pentru a-i lua lui corpul insa nu ma deranjeaza. Macar stiu ca sufletul meu nu va bantui nestingherit pe acest pamant. Se ridica si se indreapta cu pasi repezi spre mine. Ma apuca de obraji, uchiile sale intrand in carnea mea. Ma face sa-l privesc in ochi ceea ce nu-mi convine. Se aproprie de urechea mea si imi spune ca nu vrea ca eu sa fiu nefolositoare in aceasta misiune comparandu-ma cu fosta sa colega de echipa. Imi da drumul dupa care paraseste incaperea in graba fara a mai spune ceva. Imi ating usor ranile provocate de el si sterg acele picaturi vascoase de pe chip.



Ma trezesc speriata din nu stiu ce cauza si rasuflu greu. Inima parca doreste sa paraseasca locul in care sa afla. De ce am visat prima mea intalnire cu brunetul? Nu l-am placut niciodata. Felul in care m-am comportat cu el era ciudat deoarece pana atunci nu prea intalnisem baieti de aceeasi varsta cu mine. Nu stiam cum sa ma comport cu sexul opus. Imi era teama ca voi pati ceva. Avusesem lupte cu o groaza de barbati si nu-mi era teama insa cand venea vorba sa colaborez cu ei, inima imi pulsa atat de tare incat simteam cum pamantul se invarte din ce in ce mai tare si numai eu simt acea schimbare brusca.

Cobor usor din pat pentru a fi sigura ca nu o trezesc pe roscata si ma indrept spre balcon. Deschin usor usile si calc pe cimentul rece. Afara sunt intampinata de vantul care parca vrea sa ma doboare. Ma sprijin de balustrada si imi amintesc prima intalnire cu Suigetsu.


Picaturile nu contenesc sa cada din cerul care parca doreste sa ma tina in aceasta pestera. Ma aproprii de focul facut de mine unde pot simti caldura care are grija de trupul meu slabit dupa luptele avute in aceasta misiune. Cum se face ca Orochimaru-sama ma pune sa merg mereu singura? Daca nu singura atunci cu Sasuke ceea ce ma face sa tip din cauza nervilor pe care mi-i provoaca acest baiat. Intind usor mainile spre sursa de caldura. Le las la o distanta destul de buna astfel incat sa nu ma ard.

Ma intind pe spate si imi asez capul pe perna facuta din roba taiata in o groaza de bucati. Inchid ochii si taramul viselor pline de ura, razboaie, lupte si sange se aproprie de mine cu repeziciune. In cateva minute dispar pe acest taram insa nu inainte de a vedea chipul unui copil de cinci ani care implora sa ramana cu mama sa. O lacrima mi se scurge dupa care nu ma tiu de urmeaza.

Deschid ochii si simt niste picaturi de apa ce-mi ating chipul. Ma ridic in sezut speriata si chakra mea devine in curand un obiect ascutit. In fata mea se afla un pusti cu un an mai mic decat mine care zambeste precum un idiot. Dintii sai destul de ascutiti ii zgarie putin buza. Pare destul de incomod sa ai o asemenea dantura insa il privesc speriata dar in acelasi timp cu ura.
-Hei, tu trebuie sa fii Sakimichi Yuna, corect? ma intreaba cu un glas de copil. Eu sunt Suigetsu si m-a trimis lordul Orochimaru sa te duc la noua locatie unde vom avea o misiune cu pustiul ala...Uchiha parca il chema, imi spune fiind nesigur de numele celui cu care trebuie sa imi duc sau mai bine zis sa ne ducem la sfarsit misiunea.

Imi dau cu palma de frunte si imi vine sa iau acel kunai si sa ma strapung singura. Amuc voi avea doi idioti. Ma ridic in timp ce ma sterg pentru a nu avea urme de praf sau altceva pe hainele mele si ma indrept spre iesirea din pestera. Il chem si-i spun sa ma ghideze dupa care pustiul o ia inainte.


Ce n-as da sa nu ii fi intalnit pe acest cretini. Oftez si imi dau seama ca nu pot schimba trecutul. Nu stiu ce inseama sa ai sentimente pentru cineva. De fapt siu, pentru acestia patru sau mai bine zis trei avand in vedere ca Juugo nu ma enerveaza, stiu. Ura, dispret si alte sinonime ale acestor cuvinte. Imi indrept privirea catre cerul instelat. Ce vad oamenii atat de interesant la el? Este doar o panza de culoarea abisului plina de puncte care mai de care mai mici. Stea cazatoare? Da, am vazut insa nu cred in faptul ca iti pot indeplini dorinte.

De undeva din apropriere, doua perechi de ochi ma privesc atent. Ii spun acelei persoane sa iasa la lumina si isi face aparitia langa mine. Brunetul ma intreaba ce fac treaza la o ora ca acesta iar eu nu-i raspund. Cel putin nu dupa ce imi mai limpezesc gandurile.
-Si eu te-as putea intreba acelasi lucru daca m-ar interesa insa nu-mi pasa de tine sau de viata ta, ii raspund cu o ura in glas pe care cred ca a simtit-o.

Isi incruciseaza nervos mainile in jurul pieptului si se aproprie de balustrada. Priveste acea coperta de culoare inimii mele umbrite de ura. Exact, nu este diferenta intre culoarea cerului sau culoarea inimii mele. Nu este pura. As minti daca as spune ca a fost vreodata. Inchid ochii si astept raspunsul brunetului pe care il stiu deja.
-Iti dai seama ca deja ai facut-o, nu? ma intreaba cu o voce rece.

Exact ceea ce am crezut ca-mi va spune. Stiam asta chiar de cand am gandit intrebarea. De fapt nu pot spune ca am gandit-o mult timp. Nu am stat atat de mult timp sa-i raspund la intrebarea pusa ci am aranjat fiecare "dosar" din mintea mea. Numai de intrebarea sa nu-mi pasa. Ma intorc cu spatele si ma indrept spre usa care duce la intrarea in camera.
-Mai bine plec pana nu-si va da seama Karin ca noi doi am avut o conversatie la o astfel de ora. Nu-mi este frica de ea insa n-am nici un chef de iesirile ei, ii spun si inchid usa insa nu inainte de a fi sigura ca pleaza si el. Ma indrept spre pat si ma sez dupa care imi inchid ochii obositi.



Deci c-am atat pentru astazi, sper sa va placa.
Buna! Imi place foarte mult ficul tau, e genial, superb. Imi place ca ti-ai creat propriul personaj. Si ce mai personaj... imi place:X Atitudinea Yunei e pur si simplu minunata, o ador. Pacat ca nu e una ca ea si in anime. Imiplace foarte mult numele si personalitatea acesteia, dar cel mai mult imi place ca e distanta cu toti, mai ales cu Sasuke, insa sper ca el e p[ersonajul masculin principal. Sper:>
Descrierea e perfecta, minunata. Chiar imi place foarte mult. Dialogul e bine gandit, chiar foarte bine, iar naratiun ea e perfecta. Greseli de tastare am vazut doar trei, insa imi e prea lene si somn sa le mai caut acum. Abea astept urmarotul capitol pe care sper ca-l vei posta cat de curand.
Buna prajiturica mea! Ti-am mai spus ca ador cum scrii? da, cred ca da. Adica... era imposibil sa nu-ti fi spus. Acest capitol-ca si celelalte, deasemenea, dar aici vorbim de ultimul- e superb, minunat. A fost mare, destul dem are dupa parerea mea, insa, chiar si asa... as mai fi vrut sa citesc. Acest fic imi capteaa total atentia. Nu mai sunt atenta la nimic atunci cand incep sa citesc. De exemplu, acum: Eu citeam si nu mi-am dat seama ca a intrat mama in camera, asa ca dupa ce am terminat, am vazut-o langa minecitind si ea. M-am speriat de moarte. Vezi, poate ma faci sa mor aici de inima:))

In fine, sa trecem la fic: Descriere- e din plin, e minunata, sublima. Imiplace chiar foarte mult.
Dialog-Bine gandit si deloc, chiar deloc sec.
Naratiune- Perfecta, doar ce credeai, asta sa nu fie buna? Nici gand >:)
Greseli tastare/ exprimare- nici nu se pune problema.

Abea astept continuarea prajiturica mea draga! Ne auzim data viitoare:*
Superb fic >:D< ... Descrierea este minunata si folosesti cele mai superbe figuri de stil , cat despre imaginile artistice se pare ca predomina acest text minunat . Ai o naratiune foarte buna si la dialog de descurci de minune insa ai cateva greseli de tastare presupun , sau de graba . Oricum actiunea decurge lin si armonios , este usor de inteles si atrege cititorul .
Iti doresc mult succes in continuare si multa , multa inspiratie !!! >:D<

Chu'! :X
Stiu ca am avut greseli multe insa cand am facut capitolul nu prea m-am simtit bine. Acesta este ceva mai lung datorita inspiratiei ce mi-a venit pe moment. Va urez un Craciun fericit tuturor.
Capitolul 4

Razelel mingii de foc de pe cer intra in incaperea mea ceea ca ma face sa ma stramb putin. Ma intorc cu spatele la acea sursa de lumina pentru a mai dormi putin insa nu mai reusesc. Deschis ochii si ma ridic in sezut. Imi intand fiecare parte a corpului dupa care cobor lejera din pat insa nu inainte de a-mi plimba privirea prin incapere. Se pare ca roscata s-a trezit si a plecat la brunet. Ridic din umeri oarecum fericita ca am scapat de pacostea aia pentru cateva minute si ma indrept spre toaleta pentru a-mi face un dus. Intru in cabina ingusta si dau drumul lichidului incolor. Las acele picaturi sa se plimbe pe corpul meu alb precum frisca. Dupa cateva minute iau un prosop pe care mi-l infasor in jurul corpului si ma indrept spre camera. Imi iau pantalonii pe mine dupa care sutienul negru iar pe usa isi face aparitia Suigetsu. Rosesc putin deoarece sunt doar in pantaloni si sutien insa culoarea naturala imi revine in obraji si-l pocnesc dupa care inchid usa nervoasa.

Cobor scarile care duc spre iesirea din motel si afara sunt asteptata de echipa brunetului. Suigetsu se plange de pumnul primit in timp ce Karin il jigneste in toate felurile. Nu spun nimic. Sasuke ma priveste cu ura din nu stiu ce motiv. Poate pentru ce s-a intamplat aseara insa numai de asta nu ma intereseaza.
-Deci care este destinatia noastra? intreb plictisita in timp ce privesc orice altceva inafara de brunet.
-Ca sa nu crezi ca te-am pacalit cu ceva vom cauta informatii despre Satul Ierbii, spune pe un ton rece.

Karin incepe sa faca urat deoarece ea nu are chef sa cautam prostii insa nu o bag in seama. Incerc sa-mi amintesc ceva ce am mai citit in acea carte. Spunea ceva despre sat insa nimic care m-ar putea ajuta. Oftez dupa care o iau inainte. Simt cum privirea brunetului este atintita spre mine ceea ce ma inebuneste. Din cauza nervilor pe care mi-i provoaca, sangele meu clocoteste. De ce nu ma poate lasa in pace? Ce dracu i-am facut cretinului asta? Il doare ca nu-i acord aceeasi atentie precum Karin sau ce mama naibii? Ne indreptam spre padure unde incepem sa alergam printre crengile copacilor.

Noaptea vine cu repeziciune ceea ce inseamna ca noi trebuie sa campam undeva. Ne oprim langa un lac iar Sasuke, ca de obicei incepe sa faca pe seful. Ii pune pe fiecare in parte sa faca cate ceva. Suigetsu si Karin sa aduca de mancare iar Juugo sa aduca lemne. Dupa ce pleaca il intreb ce vrea ca eu sa fac iar acesta nu spune nimic. Linistea care s-a asternut incepe sa ma enerveze mai tare decat privirile pe care mi le da si ma asez langa lac. Ma intind pe spate si privesc cerul fara sfarsit care incepe sa prinda nuante diferite. Inchid ochii usor si adorm fara vointa mea.
-Trezeste-te sau nu vei primi de mancare, aud o vice rece.

Ma ridic in sezut buimaca si privesc in jur. Il vad pe Sasuke cum sta in picioare langa mine cu mainile incrcisata in jurul pieptului. Casc dupa care ma intind si ma ridic in picioare. Fac cativa pasi si ii vad pe toti stand langa focul care prajeste pestii. Ma indrept spre ei in timp ce simt privirea brunetului cum ma urmareste din nou. Cred ca nu voi rezista nici o saptamana cu el. Ce are cu mine? Il voi intreba cand vom fi doar noi doi pentru a nu face un scandal aici. Oricum stiu ca mi-ar fi greu sa scot ceva de la el atata vreme cat suntem mai multi insa cand suntem doar noi il am la degetul mic, practic.
-Yuna-chan! Pestele asta mare este special pentru tine, spune Suigetsu cu o voce de copil nevinovat ceea ca ma enerveaza.

Oftez si il privesc pe Suigetsu care are un zambet prostesc pe fata. Karin incepe sa comenteze ca acel peste nu este pentru mine ci pentru Sasuke. Nu-i bag in seama si ma asez langa Juugo. Langa mine isi face aparitia si brunetul dupa care ia un peste mai mic si-l mananca fara a mai spune ceva. Baiatul asta nu spune prea multe si atunci cand vorbeste replicile sale ma fac sa inebunesc. Iau si eu un peste si mananc in liniste in timp ce cei doi inca se mai cearta. Macar in echipa asta doar ei sunt mai vorbareti nu si restul. Ce vorbesc, din cinci oameni este chiar prea mult pana si o persoana sa trancane atata.

Dupa ce termin de mancat ma ridic si ma indrept spre un copac unde ma asez si imi strang genunchii la piept. Imi asez usor capul peste acestia si inchid ochii. Parul negru, acum destul de scurt se plimba usor peste spatele meu. In mintea mea se deruleaza amintirile petrecute cu Orochimaru si asta patru. Inafara de aceste "minunate" amintiri nimic important nu mai circula prin mintea mea obosita.

Aud niste soapte ceea ca ma face sa ma trezesc repede. Ma ridic in piciare si vad ca am ramas singura aici. Ce au facut astia? Au plecat si nu m-au anuntat si pe mine? Daca vine vorba asa atunci pactul nostru s-a rupt. Trebuia sa ma gandesc ca Uchiha nu este de incredere. Nu a fost niciodata. De ce ar fi tocmai acum? Ma ridic nervoasa si plec din acel loc. In drumul meu pete rosiatice apar pe copaci si kunaiuri. Ridic intrebatoare o spranceana si ma indrept spre un kunai ce contine o bucata de material. Privesc acea bucatica de culoare gri ce are inca doua culori si anume alb si rosu. Imi dau seama ca acest material apartine din bluza lui Sasuke si incep sa fug pentru a vedea ce s-a intamplat.

Maresc viteza cand vad mai multe cutite agatate de copaci. La un moment dat o vad pe Karin intr-o balta de sange. Fug catre ea si incep s-o vindec. Roscata isi deschide ochii si ma priveste stiind ca nu mai are mult de trait. Isi ridica mana cu puterea care i-a ramas si deschide gura pentru a spune ceva insa cuvintele nu-i ies din gura. Dupa mai multe incercari se da batuta insa eu tot incerc sa o ajut.
-Yuna, pleca de aici daca vrei sa mai traiesti. Sa...Sasuke a inebunit, imi spune roscata foarte greu in timp ce gafaie iar durerile pun stapanre pe trupul sai si ochii i se inchid.

Imi indrept mai multa chakra in maini pentru a o salva insa imi dau seama ca este deja prea tarziu. Cateva lacrimi isi fac aparitia pe chipul meu fara voia mea. De ce plang? Niciodata n-am suportat-o insa imi pare rau ca ea a... murit. Ma ridic in picioare si maresc viteza pana ajung intr-o campie intansa. Privesc locul care este plin se sange si aproape distrus ceea ce inseamna ca a fost o lupta adevarata aici. Imi indrept privirea prin toate colturile posibile pana ceva mic si rotund imi atrange atentia. Ma indrept rapid catre acel loc si spre uimirea mea este un... ochi. Ma aplec si-l iau in mana. Incremenesc cand vad ca acest organ are sharingan. Este ochiul lui...
-Este al unui membru al clanului Uchiha, imi spune o voce rece care se afla in spatele meu.

Ma ridic speriata si-l privesc pe Sasuke care are sangle la abii ochi. Inghit in sec datorita fricii care a pus stapanire pe trupul meu. Il vad cum face niste semne din maini si curand apare Chidori. Se indreapta cu viteza spre bine si...

Ma trezesc repede si respir greu. Privesc in jur si-i vad pe toti cum dorm cu exceptia lui Sasuke. Il caut cu privirea si-l vad intr-un copac de pe cealalta parte a lacului. Inghit in sec si ma ridic in picioare. Ce a fost cu visul acela? Parea atat de real. M-a speriat ingrozitor ceea ce nu mi s-a mai intamplat pana acum. Fara sa-si dea seama ma asez pe aceasi creanga langa el.
-Nu poti dormi? il intreb cu o voce rece pe brunet pentru a nu-si da seama ca imi este teama de el.
-Te-as putea intreba acelasi lucru, imi spune fiind atent la stelele de pe cer. Luna imi aminteste de noaptea in care Itachi a omorat clanul. Este exact aceeasi luna ca cea de acum zece ani. Azi s-au implinit fix zece ani de atunci, imi spune dupa care isi indreapta privirea catre mine.

Raman uimita de lucrurile pe care mi le dezvalui si mai presus de toate vocea sa nu mai este rece. Este blanda si in acelasi timp pare una undurerata, trista, melancolica. Il privesc in ochii sai negri care acum exprima caldura. Ma face sa ma simt ciudat. Raman nemiscata timp de cateva minute dupa care in minte imi apare imaginea cu Sasuke din visul meu ceea ca ma face sa-mi schimb directia privirii. Brunetul ramane uluit de comportamentul meu dupa care mana sa si-o pune peste a mea. Fac ochii mari si ma uit pentru a vedea daca este adevarat sau am inceput sa inebunesc insa se pare ca da. Ce este cu el?
-Te simti bine? il intreb eu in timp ce obrajii prind o culoare rumenie. Multumesc ca este seara si nu ma poate vedea pentru ca nu stiu ce i-as putea spune.
-Ma simt bine in compania ta, imi spune cu aceasi voce blanda. Esti diferita, nu ma inebunesti precum Karin sau alte fete si parca tie as putea sa-ti dezvalui anumite lucruri, imi spune in timp ce-mi strange mana mai tare.

Raman uimita de vorbele brunetului. Cumva acesta nu este un alt vis? Imi indrept privirea catre sol deoarece nu vreau ca brunetul sa vada roseata de pe chipul meu. Daca pana acum cateva secunde nu se observa acum este total vizibil. Ce se intampla cu mine? De ce ma simt asa? Inima incepe sa bata cu putere. Nu ma intimideaza insa vorbele sale par atat de sincere si de blande ceea ce n-am mai vazut sau mai bine zis auzit la un alt baiat. Imi musc buza de jos si doua picaturi de sange se scurg usor.
-Cred ca ar trebui sa plec. Sa nu vada cineva ca lipsim, ii spun in timp ce cobor din copac.
Cat de frumos este ficul asta 8-> Sa moara Gibilan! Nici nu stiu cum sa comentez ca sa nu fac spam. Ideea este foarte originala.Hmmm am observat o chestie care e diferita fata de anime Din cate am vazit ei Sas`ke nu i'a obligat pe Suigetsu,Karin si Jugo sa i se alature in echipa In fine asta nu e important.Descrierea e perfecta Dialogul nu e sec iar actiunea nu este grabita.Sa stii ca atunci cand am citit ultimul capitol, la acel vis prima oara m'am bucurat ca a murit Karin Nu o suport deloc .Dar m-ai si speriat cu ultima parte din vis.O.o .Ai greseli de scriere da nu e nimic grav.In rest nimic si astept next si sa ma anunti si pe mine cand il pui :">
Buna! Inca un capitol minunat! Nici nu stiu ce as mai putea spune. Doamne... deci ce m-am speriat atunci cand ai descris scena visului Yunei... am crezut ca este real... uh, asta da cosmar! Ma bucur ca nu a fost adevarat. Imi place la nebunie atitudinea lui Sasuke atunci cand e doar bruneta prin preajma. Il ador, o ador si pe ea, te ador si pe tine, dar tu deja stii asta, nu?! Pai... ai avut cateva greseli de tatsare, insa nu mi se par prea importante... chiar deloc importante. Dialogul nu a fost deloc sec... ba chiar foarte bine gandit. Descrierea si dialogul- ca intotdeauna sunt superbe!
Abea astept continuarea. te pup si Craciun fericit prajiturica mea:*
Este cel mai bun fic pe care l-am citit pana acum! ( fara suparare pentru alti scriitori )Vreau sa spun...atitudinea lui Sasuke este exact ca cea din episoade,fara "adaptari" speciale.Dialogul nu este deloc sec.Il ai prin fiecare fragment.La descriere te-ai intrecut!Este modul de expunere care m-a impresionat.Naratiunea nu este nici ea grabita ceea ce este bine,faci totul sa para atat de real...
Totul a inceput simplut dar cu o idee originala,ceea ce mi-a placut.Totul a fost minunat si chiar relaxant pentru cititor.Cred ca ai lucrat mult la el...Apoi faptul ca isi amintea fiecare detaliu a fost chiar reusit.Iar visul...Cosmarul mai bine spus am crezut ca era chiar real si am putut sa-mi imaginez cum murea Karin...si Sasuke...zici ca era un film horror de a inceput sa-mi cam fie frica.Ai respectat tot ceea ce se intampla intr-un adevarat cosmar.Pana acum este superb.
Atitudinea lui Sasuke in preajma celorlalti este total diferita de cea pe care o are cand este cu fata.Isi ascunde sentimentele de altii pentru a nu parea slab si sentimental.O idee foarte buna.
Pe scurt...sa nu cumva sa nu termini povestea ca eu iti sunt o cititoare fidela.Daca nu vei mai scrie vei face contact cu zidul ca si Suigetsu:zuppy08: ( gluma) Continua !!!!! Astept nextul
Ei bine, inca un capitol. Sper sa nu va innebunesc. Si m-am invatat minte. Nu ma scriu nici un capitol decat cand sunt singura in casa sau voi fi sigura ca parintii nu mai intra peste mine deoarece astazi cand scriam capitolul 9 la "You changed me" ai mei intrau in camera din 5 in 5 minute si ma innebuneau. Nu mai spun ca se holbau pe monitor si-mi spuneau ca in loc sa citesc si eu o carte numai stiu de care eu citesc ficuri sau scriu si m-au cam enervat. Cel putin tata are o problema ca mie imi ia un an sa citesc o carte care ne da profa de romana sa citim si una politista o citesc intr-o zi. Oricum sa revenim cu nextul. Sper ca aici sa nu va mai dezamagesc atat de tare.

Capitolul 5


Razele soarelui coboara pe chipul meu ceea ce ma enerveaza. Deschis ochii care incearca sa se adapteze la lumina aceasta si privesc in jur. Toti cu exceptia lui Sasuke dorm. Unde or fi restul? Si cum se face ca tocmai el inca nu este in picioare? Imi amintesc vorbele spuse de brunet aseara. Oare a fost un vis? Inca nu pot sa cred ceea ce mi-a spus. Ma ridic si ma indrept spre el. Insa inainte, pentru a fi sigura ca nu voi fi prinsa incerc sa le simt chakra. Perfect se afla la cativa kilometri distanta ceea ce le va lua ceva pana sa ajunga aici. Cel putin o ora sau mai bine avand in vedere ca ei se indeparteaza de acest loc. Ma bucur ca nu sunt atat de rapizi.

Ma aproprii usor de el pentru a nu-l trezi. Ii analizez toate trasaturile. Ce se intampla cu mine? De aseara am inceput sa simt altceva pentru el. Cand sunt in preajma sa simt cum sangele imi clocoteste in vede. Inima parca doreste sa fuga cat mai departe posibil iar obrajii mei prind o nuanta rosiatica cand ii aud glasul bland. Oare sunt indragostita de el? Nu Yuna, nu poate fi posibil. Nici macar nu stiu ce inseamna cuvantul dragoste asa ca de ce ar trebui sa ma gandesc la asa ceva? Ma aproprii de el usor si ma asez in vine.

Imi indrept mana spre chipul sau pentru a da la o parte parul ce ii ascunde ochii sub care se afla cearcane. Il privesc asa minute in sir dupa care dau sa ma ridic pentru a aduce niste mancare insa o mana o prinde pe a mea ceea ce ma face sa-mi intorc privirea catre brunet. Il observ cum ma analizeaza fiind inca obosit. Se ridic in timp ce pe mine ma trage mai aproape de el pana ajung sa fiu in bratele sale puternice. Nu spun nimic si-l simt cum ma strange mai tare de parca nu ar vrea sa ma piarda.
-Sasuke... spun si-l strang la randul meu in brate. Ce se intampla cu tine, continui cu o voce joasa.

Nu primesc nici un raspuns. Imi da drumul din stransoare si il privesc in ochi. Ce se intampla cu el? Ce se intampla cu mine de fapt? Simt cum obrajii mei se infierbanta asa ca privesc in jos. Ma musc de buza tare incat cateva picaturi de sange cad pe mana brunetului. Devine un tic sa-mi musc buza. Cel putin cat timp sunt cu el. Mana brunetului imi atinge barbia si ma obliga sa-l privesc din nou in ochi. Incerc sa evit contactul vizual cu el. Deja imi este rusine de mine. Cum de cateva cuvinte m-au schimbat? Am fost inmuiata de acele vorbe pe care inca le mai aud. Sunt impregnate in mintea mea.
-Yuna, ce mi-ai facut? ma intreaba Sasuke cu o voce joasa. De ce ma comport asa? De ce atunci cand sunt cu tine imi vine sa te strang in brate si sa nu-ti mai dau drumul?

Il privesc in ochi. Acelasi lucru l-as putea intreba si eu. De ce? De ce simt acelasi lucru pentru el? Atatia ani l-am urat si acum m-am inmuiat asa de usor. Aceasta nu sunt eu. Nu poate fi posibil. De ce? Simt cum o lacrima coboara usor pe chipul meu ceea ce-i atrage atentia lui Sasuke. Se uita mirat la mine iar eu incep sa plang in adevaratul sens al cuvantului. Il imbratisez cu putere in timp ce ii umezesc bluza. Imi raspunde fara a mai spune un cuvant. De ce plang? Nici eu nu stiu. Poate pentru ca niciodata nu m-am mai simtit asa. Poate din cauza faptului ca daca as sta departe de el mi s-ar rupe inima.
-Nu stiu, spun eu printre suspine. Nu stiu de ce plang, de ce ma simt asa. Vreau sa stiu insa nu gasesc raspunsul. De ce mi se intampla asta? Mai bine spus ce mi-ai facut tu! spun in timp ce incep sa plang din ce in ce mai tare.

Imi da drumul si ma priveste in ochi. Roseata din obraji inca n-a disparut si cu ochii inlacrimati arat precum un copil mic. Nu am mai plans asa niciodata. In toata viata mea n-am plans decat de doua ori. Atnci cand am fost luata de langa mama mea si la varsta de sapte ani cand am avut un accident ingrozitor cu un jutsu de-al lui Orochimaru. In rest n-am plans din alt motiv iar acum o fac din cauza unei prostii. Cat de slaba sunt. Mainile lui Sasuke se plimba pe chipul meu pentru a sterge lacrimile. Ma priveste fix, analizand fiecare detaliu. Pe chip ii apare un mic zambet destul de vizibil dupa care ma saruta pe frunte si ma imbratiseaza la loc. Stam asa o vreme, nu stiu cat de mult insa ma simt mult prea bine pentru a- parasi bratele.

Imi da drumul si imi spune ca se duce sa aduca ceva de mancare. Il las sa plece si eu raman in acelasi loc in care eram cat timp stateam in bratele sale. Dupa cateva minute Karin, Suigetsu si Juugo se intorc cu mancare. Roscata priveste in jur si din priviri ma intreaba unde este Sasuke.
-S-a dus sa aduca de mancare, cel putin asa mi-a spus, zic eu pe un ton superior.

Nu doresc sa dau de banuit. Nu vreau sa-si dea seama cineva despre asta. Ce vor crede despre mine. Oricum, cred ca Sasuke ar face la fel ca si mine. Ii privesc pe Juugo si Suigetsu cum fac focul pentru a manca peste. Stiu ca am mancat doar aseara insa incepe deja sa-mi fie rau. M indrept spre lac si simt privirea nervoasa a roscatei care ma urmareste. Ce mai vrea si asta acum? Sa zbor pana la Sasuke pentru a-l aduce. Cand imi vine sa ma intorc la ea sa-i spun vreo doua ajunge brunetul si ma prinde de mana. Cand simt asta imi iau imediat pana pentru a nu fi observata de cineva. Spre norocul meu toti erau cu spatele. Rasuflu usurata si plec de langa brunet ceea ce-l lasa cu un semn de intrebare. Ma intorc spre el si-l privesc rece dupa care isi da seama ceea ce fac si ma urmeaza.

Dupa o masa aproape linistita am plecat in drum spre Konoha. Se pare ca Sasuke doreste sa distruga satul ala. Nu trebuia sa am incredere in el. Nici macar n-am cautat informatii despre Satul Ierbii asa cum a promis si vrea sa distrugem satul. Il privesc nervoasa. Oare vrea sa se razbune pe mine? Nu inteleg de ce ar vrea sa-si arate aceste sentimente de fata cu altcineva. Si oricum, nu gandeste limpede sau ce? Noi cinci contra unui sat intreg nu vom reusi niciodata. Nu vreau sa mor. Cel putin nu pana nu-mi voi cunoaste parintii.

Toata ziua ne-am petrecut-o fugind spre acel sat afurisit. Peste o saptamana vom fi acolo. Luna rasare usor pe cer ceea ce inseamna ca trebuie sa ne oprim si sa ne odihnim insa Sasuke nu are de gand. Nu vrea sa se opreasca. Ba din contra. Mareste pasul ceea ce pe mine ma enerveaza. Dispar intr-un nor de fum iar Suigetsu ma striga fiind singurul care a observat. Restul nu se opresc insa ce ma deranjeaza cel mai tare este ca Sasuke nici macar nu l-a bagat in seama pe Suigetsu. Apar in fata brunetului ceea ce a fost o mare greseala. Nu m-am sincronizat destul de bine iar Sasuke n-a mai avut timp sa opreasca ceea ce inseamna ca s-a ciocnit de mine. Ne dezechilibram si cadem in lacul peste care ar fi trebuit sa trecem. Facem contact cu apa rece si il simt pe brunet din ce in ce mai aproape de mine.

Ma priveste in ochi la fel facand si eu. Ma prinde de talie si isi aproprie fata de a mea. Nu a durat mult si buzele sale au facut contact cu ale mele. Strang dintii pentru a nu-l lasa sa mearga pana la capat insa nu reusesc deoarece ma musca de buza ceea ce ma face sa deschis buza involuntar. Isi strecoara limba usor si o mangaie pe a mea. Incerc sa ma eliberez din stransoare datorita faptului ca nu mai am oxigen si nu numai din acest motiv. Brunetul a prins curaj ceea ce ma enerveaza. Nu face el ce vrea din mine. Il intru in joc si cand nu se asteapta il musc de limba. Ma elibereaza iar eu urc la suprafata. Ajunsa sus incep sa respir aerul curat. La un interval scurt de timp isi face si Sasuke aparitia insa nu-i dau importanta. Ies din apa fiind uda learca si ii vad pe cei trei asteptandu-ne.
-Idioato! Uite ce i-ai facut lui Sasuke al meu,striga roscata nervoasa dupa care fuge catre el.

"Sasuke al meu" ? Cred ca glumesti. Ma prefac ca nu am auzit si ma indrept spre cei doi baieti. Juugo imi da bluza sa deoarece a mea era uda. O accept si caut un loc unde as putea sa ma schimb fara sa fiu observata de cei doi dar mai ales de Sasuke. Cine stie ce va mai face daca ma va vedea doar in lenjerie? Nu l-as fi crezut in stare de asa ceva. Nu mai pot avea incredere in el. "Ce mi-ai facut?", huh. Vezi sa nu, am fost fraiera ca ti-am crezut cuvintele insa nu pot cadea in aceeasi plasa de doua ori. Uchiha, habar n-ai cu cine te-ai pus. Cand ma gandesc ca am crezut ca el simte ceva pentru mine. Ce fraiera am fost.
:X Se pare ca sunt prima Ce pot sa spun? Mi-a placut Ai descriere din plin, actiunea nu e grabita, naratiunea este buna iar dialogu` nu este sec. Imi place ca ai combinat romantismul cu comedia Chiar am ras cand s-au ciocnit. Se pare ca Yuna incepe sa se indragosteasca de Sas`ke Greseli de scriere nu am vazut decat intr-un loc in rest n'am stat sa ma uit. So, astept next si spor la scris.


Ps:Mersi ca n'ai mai bagat un vis dinacela :))
Bunaaa! Inca un capitol minunat! Deci, dupa cum ti-am mai spus, imi place atitudinea lui Sasuke in prezenta Yunei.
Greseli de tastare ai avut doar una sau doua, cert e ca nu am vazut mai mult. Greseli de exprimare ai avut vreo trei facuute, probabil, din neatentie:

"Deschis ochii care incearca sa se adapteze la lumina aceasta si privesc in jur. Toti cu exceptia lui Sasuke dorm. Unde or fi restul? Si cum se face ca tocmai el inca nu este in picioare?" -> Poate, adica, sigur vroiai sa spui ca toti cu exceptia lui Sasuke s-au trezit. Da, asta vroiai sa spui ^^

Ma aproprii de el usor si ma asez in vine. -> Ma apropii de el si ma asez Pe vine in fata lui. Suna mai bine asa:)

Cam astea ar fi greselile. Ma rog, dupa cum ti-am mai spous mai sus, mai ai doua- trei greseli de tastare minore, insa oricum daca ti le-as spune oricum nu le-ai gasi unde sunt sa le corectezi. Ar fi o pierdere de timp.

Descrierea si narratiunea... ce pot oare a spun rau despre acest oua figuri de stil?! Nimic, iti spun eu ca nimic. Nici nu cred ca ar mai trebuii sa mentionez de ele pentru ca devin din ce in ce mai bune.

Stiu, stiu ca ti-am spus ca nu mai zic asta, insa nu ma pot abtine: Abea astep[t continuareaaa:X

Te pup dulce prajiturica mea! >:D< :*
deci.. ce pot sa zic?
aaaaa da! doar ca...
ITI IUBESC FICUL:X:X:X
e cel mai bun din cate am citit, ai o idee originala, si se pare ca pana acum Sakura nici macar nu apare in acest fic, sau Naruto.. inf;) intelegi u ce vreu sa zic:))
oricum.. acest fic e foarte tare, mereu stau cu sufletul la gura, pana cand aduci neXtul.. si nu vad de ce acum ar fi diferit?__ mai ales dupa un asemenea capitol:X:X
so..neXt:*:*
P.S. sa ma ununti si pe mine cani pui continuarea:*:)[posturi unite]
:)):)) cani:)):))-->
--> cand***:)
eeh stii cum se zice..
graba strica treaba [se pare ca tocmai mie mi'a stricat'o]:))
Cum i-am spus si Marinei, aseara mi-au venit idei cat pentru inca cinci capitole insa le voi posta pe rand. Nu am vazut greselile de exprimare pe care le-am avut si nu stiu cum de mi-au scapat insa de data aceasta sper sa nu mai am. Mentionez ca este necorectat. Pai, aici este nextul.

Capitolul 6

Au trecut trei zile de cand am avut acea "experienta" afurisita cu cretinul asta. Si cand te gandesti ca am tinut la el. Clar nu ma simteam bine atunci. Acum ne aflam in drum spre Konoha. Normal ar fi trebuit sa ne ia o saptamana insa datorita faptului ca brunetul nu ne lasa usor pana maine seara ne vom afla acolo. Oftez si incerc sa-mi alung gandurile astea. Nu inteleg cum de nimeni altcineva n-a avut curajul sa-i spuna brunetului vreo doua. Din partea roscatei nu am la ce sa ma astept. Juugo la fel, el este tacut. Chiar daca ar fi pe moarte nu s-ar plange ceea ce ma enerveaza. Numai Suigetsu ar fi cel de la care m-as fi asteptat sa spuna ceva insa nici el.

In fata noastra, dintr-un nor de fum isi face aparitia un tip din Akatsuki ce poarta o masca portocalie. Ne oprim si ii spune lui Sasuke de o misiune neindeplinita. Acesta se uita ciudat la el, la fel ca si mine. Ciudatul acela ma analizeaza dupa care isi indreapta privirea catre sol.
-Chiar ma intrebam pe unde umblati. Cumva vrei sa parasesti Akatsuki sau doar te-ai dus sa faci rost de noi ajutoare? Daca prima varianta este cea corecta cred ca stii in ce te bagi, nu-i asa Sasuke? il intreaba pe brunet privindu-l in ochi.

Langa el isi face aparitia un tip. De fapt o planta sau ce mama naibii o fi si asta. Il privesc deoarece parca auzisem de la Orochimau ceva legat de un membru Akatsuki. Este un tip cu doua personalitati sau ceva de genu care seamana cu o planta. Doar sa fii chior si surd pentru a nu-ti da seama ca descrierea aceasta se potriveste cu tipul asta. Imi indrept din nou privirea catre tipul acela pe care il cheama Madara. Da, asa l-a numit Sasuke.

Ii spune brunetului ca satul a fost distrus de Pein, liderul Akatsuki. Perfect, misiunea noastra s-a terminat. Imi lipesc spatele de trunchi si doresc sa spun ceva insa mascatul ala nu ma lasa. Isi intreaba planta cine este noul Hokage. Hokage? Parca asa isi numesc cei din Konoha pe lideri. In satul ierbii parca sunt numiti Kamizekage sau ceva de genul. Iarba aia miscatoare ii da un nume cunoscut mie si anume Danzo. De ce imi pare atat de cunoscut? Il privesc cu o ura dupa care ma uit la Sasuke care sta intr-un loc. Este uimit de lucrurile pe care le-a aflat. Dupa minute in care privirea sa a fost atintita spre raul ce treaverseaza langa copacii pe care ne aflam noi, isi muta privirea spre noi sau mai bine zis spre mine.

La intersectia dintre privirile noastre nu mai fac prostia pe care am facut-o inainte si-l infrunt. Il privesc cu o raceala in ochi. Nu vreau sa creada ca i-am picat in capcana. In nici un caz. Se enerveaza de tupeul meu dupa care il priveste pe Madara. Se intoarce si incepe sa prinda viteza. Fara a-si indrepta privirea catre noi, ne spune sa-l urmam. Cei trei o iau in fata mea si cand dau sa plec si eu vocea lui Madara ma opreste.
-Ti-as sugera sa nu-i stai in cale lui Sasuke, asta daca tii la viata ta, imi spune dupa care impreuna cu planta miscatoare se spulbera intr-un nor gros de fum.

Raman nemiscata si ma gandesc la ceea ce mi-a spus. Cum adica sa nu-i stau in cale? Ceva nu-mi miroase a bine. Tipul asta stie ceva si nu doreste ca Sasuke sa stie. Ma intreb despre ce este vorba. Raman asa pret de cateva minute dupa care realizez ca am ramas in urma datorita faptului ca nu le mai simt chakrele celorlalti. Incep sa fug din ce in ce mai tare si in cinci minute i-am ajuns din urma. Suigetsu ma intreba ce am patit, fiind ingrijorat. Ii spun ca nu am nimic si raman ingandurata.

Simt cum picioarele ma dor si se inmoaie usor. Este si normal avand in vedere ca in ultimele nopti nu prea am mai dormit si ne-a tinut numai pe drumuri. Oboseala isi pune amprenta nu numai pe mine ci si pe cei trei coechipieri. In mana mea apare putina chackra care curand o materializez si o arunc spre brunet. Ii trece pe langa obraz si ii face o mica zgarietura. Se intoarce gata de lupta in timp ce eu ma opresc si il privesc nervoasa.
-Sefu, cred ca ar trebui sa ne odihnim,ii spun, primul cuvant care mi-a iesit din gura fiind spus cu sarcasm in timp ce restul au fost serioase. Cu totii suntem extenuati datorita faptului ca nu am mai luat o pauza de ore intregi si nu vom putea lupta, mai adaug.

Ma priveste cu ura dupa care coboara pe sol. Cei trei zambesc si il urmeaza. Un simplu "Multumesc" ar fi prea mult din partea lor, nu? Imi dau ochii peste cap si ma asez langa un copac. Tot ce vreau este sa dorm. Nu mi-e foame, nici sete. Inchid incet ochii si in cateva clipe ajung pe taramul cosmarurilor. Nu le pot numi vise. Oricum nu ma pot plange, m-am obisnuit sa am cosmaruri in fiecare seara.

Un sunet ma trezeste. Sar ca arsa si simt cum cineva ma prinde de mana. Vreau sa scot o injuratura insa vinovatul imi pune mana la gura. Ma strange tare dupa care ma ia in brate si fuge cu mine. Cand ne aflam la o distanta considerabila de locul de odihna al echipei mele ma lasa jos. Ma intorc nervoasa cu pumnul pregatit insa raman socata cand vad ca vinovatul nu este nimeni altul decat Sasuke. Imi prinde pumnul cu usurinta si-l strange. Imi trag mana din stransoarea sa si il intreb nervoasa ce doreste. Nu spune nimic si o ia in partea opusa locului in care se afla echipa. Merge si imi face semn sa-l urmares. Oftez si merg cu pasi marunti spre el.
-Stii Yuna, tu te cam joci cu focul si cat de curand te vei arde, imi spune cu o voce ce nu exprima nici un sentiment.


Asta da schimbare, pana acum cand eram nomai noi doi vorbea diferit cum mine si mai facea si alte prostii. Ma mir ca pana acum nu a incercat sa ma violeze. Imi dau ochii peste cap dupa care imi lipesc stapele de trunchiul unui copac. Incerc sa-mi limpezesc gandurile insa o idee minunata insa face aparitia. Schitez un mic zambet si ma indrept spre Sasuke dupa care imi lipesc corpul de al sau. Imi asez mainile in jurul gatului sau dupa care il privesc in ochi.
-De ce spui asta Sasuke? il intreb cu o voce trista. Eu intr-un final mi-am dat seama ce simt pentru tine iar tu asa faci? Te joci cu sentimentele mele? mai adaug in timp ce imi aproprii buzele de ale sala.

Observ ca nu se lasa mai prejos si ii apare un zambet pervers in coltul gurii. Cand se afla milimetric de buzele mele ma despart de el. Ramane uimit si ma priveste ciudat. Imi aranjez bluza in timp ca imi trec mainile pe langa sani. Nu-mi vine sa cred ca fac asa ceva insa vreau sa-i vad limitele. Acel mic zambet devine unul mare si se aproprie de mine cu pasi marunti. La distanta de doi pasi eu dispar intr-un nor de fum.
-Acum chiar poti spune ca m-am jucat cu focul, ii spun in timp ce vantul adie usor prin parul meu. Eu ti-as sugera sa ai grija cum te vei comporta cu mine pe viitor.

Cobor de pe creanga si ma indrept spre locul unde cei trei se adihnesc. Ma asez si incer ca adorm insa nu mai reusesc. Nici nu mai am nevoie. Am dormit destul. Il aud pe brunet cum vine si ii simt privirea atintita spre mine dupa care se aseaza si incearca sa adoarma. Dupa cateva minute ma ridic si ma plimb usor prin acel loc. As prefera sa stau de paza. Pana la urma suntem destul de aproape de Konoha si nu as vrea sa fim prinsi.
Buna! Te ador prajiturica! Acest capitol e genial si l-ai pus si rapid:>:>

O singura greseala am vazut, defapt... doua:

Incerc sa-mi limpezesc gandurile insa o idee minunata insa face aparitia. -> Incerc sa-mi limpezesc gandurile insa o idee minunata isi face aparitia.

mai adaug in timp ce imi aproprii buzele de ale sala. -> de ale sale

Si cam ata. In rest, toutul a fost perfect. Il ador pe Sasuke[oh, Doamne, chiar o fac:X], o ador pe Yuna si te ador pe tine puiutu` meu!

Ti-am mai spus ca nu voi mai mentona nimic de descriere si astea ca stii ca-s perfecte[ups... tocmai am spus:))]

Habar n-am ce as mai putea spune decat: Astept tot asa de repede continuarea:*
Ai O.o Cum de am observat ca ai pus nextu` de abia acum? Rusine sa imi fie -_-" Pentru inceput vreau sa iti multumesc ca nu ai povestit cosmarul -_-' cine stie ce ochi mai gasea pe jos [am fobie la chestiile astea O.o]. Descrierea e buna, dialogul la fel, actiunea nu e grabita deci nu mai are rost sa comentez. Greseli de tastare nu am vazut. Chiar am ras la capitolul asta =)) Mai ales cand a apaurt Mazarel 8-> =)). In rest nimic. Astept next :*
Da, pana la urma postez astazi la toate trei. Inafara faptului ca va multumesc mult pentru comentarii va urez Lectura placuta!

Capitolul 7

Ne aflam intr-o incapere subterana impreuna cu planta miscatoare. Lumina nu poate intra deoarece nu exista nici o fereastra si mai este si faptul ca suntem sub pamant. Aici ar treibui sa se intalneasca toti liderii satelor? Ciudat loc si-au mai ales. Stam tacuti si in acelasi timp suntem atenti la orice miscare. Daca ne prind atunci va fi o lupta serioasa. Liderii tuturor satelor din Taramul Focului contra unor pusti si a unei plante. Interesant lupta. Si mi-ar placea si mai mult daca i-as vedea doar pe ei luptandu-se, fara sa ma puna pe mine la socoteala. Roscata ar ceda inca de la inceput.
-Sigur asta este locul unde se vor intalni? intreb eu in soapta in timp ce privesc un tunel ce duce spre aceasta incapere.

Sasuke se uita nervoas la mine insa nu-i dau nici cea mai mica atentie. De la ultima noastra "discutie" s-a linistit ceea ce pe mine practic ma bucura. Planta da afirmativ din cap dupa care priveste tunelul. Dupa cateva minute care practic pentru Suigetsu i s-au parut a fi ani lumina si nu numai pentru el, roscata ne anunta ca simt cateva chakre care se idreapta catre noi. Realizam ca este vorba despre liderii pe care ii asteptam si ne canalizam chakra in talpi pentru a sta pe tavanul incaperii. In acest intuneric nu se vede nimic nici la doi metri dar sa se mai uite in sus si sa ne vada pe noi la distanta de cel putin zece metri.

Niste voci incep sa se auda si in mai putin de doua minute se afla in incapere. Ii privim pe toti. Nici unul nu poarta vreo bandana deci ar trebui s-o luam pe ghicite ca sa afla care este Danzo. Credca ar trebui sa corectez putin. De jos nu se poate vedea in sus prea bine insa inevrs se vede destul de clar ceea ce este un plsu pentru noi. Uchiha intreaba care dintre cei prezenti este Danzo. Dintre toti care se afla acolo numai o singura persoana ar fi exclusa si anume o femeie roscata. Parca intr-un fel imi este mila de ea. Singura reprezentanta a sexului frumos intre atatea animale. Mai ales ca are destul de multe de aratat.

Oftez si aud planta cum spune ca cel din mijloc. Sasuke se uita in acea directie iar ochii sai sunt plini de ura. Din cate am inteles, Danzo este unul dintre batranii satului deci este de cand Sasuke locuia acolo. Nu-i stie nici macar pe astia? Si mai vrea sa-i si omoara. Ce fraier poate fi si brunetul asta. Dupa zeci de minute in care conducatorii satelor au discutat acestia s-au evaporat usor. Singurii ramasi fiind cei care trebuie sa-i pazeasca. Pentru a fi siguri ca au plecat roscata se concentreaza in incercarea de a le simti chakrele insa fara folos. Sasuke se uita la noi cu subinteles insa nici unul nu are curajul sa coboare pentru a infrunta acei ninja ce se afla la vreo zece metri sub noi.

Oftez deoarece acestia nu-si misca nici un deget in speranta ca cineva va face ceva. Nervoasa din cauza acestora cobor eu fara a fi simtita de coechipierii mei. Ce sa mai spun de cei care se afla jos. In mai putin de un minut, cretini care au nesimtirea sa se numeasca ninja cad la pamant unul cate unul. Simt cum Sasuke priveste uimit si coboara fiind urmat de restul. Brunetul se indreapta nervos catre mine si ma apuca de brat fortandu-ma sa-l privesc in ochi. Nu credeam ca va reveni la vechiul comportamen si mai ales de fata cu restul. Cu totii privesc scena uimiti, mai ales Karin care ar fi in stare sa ma omoare.
-Ai ceva impotriva? il intreb in timp ce-mi smulg mana.
-Da, tu iti dai seama ca noi avem nevoie de informatii? ma intreaba nervos cu o voce rece.

Oftez si incerc sa nu tip in gura mare pentru a aduce alti ninja pe aici. Cat de proasta ma crede? Normal ca m-am gandit si la acest detaliu. Ma intorc spre ei si le spun unde au de fapt liderii adevarata intrulnire. Suigetsu incepe sa rada de prostia lui Sasuke si planta enervanta zambeste in coltul gurii. In rest Juugo nu schiteaza nici o emotie iar Karin ar fi vrut sa-mi traga o palma daca Suigetsu nu ar fi prins-o. Zambesc la randul meu si-l privesc pe Sasuke cu un aer superior ceea ce-l enerveaza din ce in ce mai tare.

Cat iubesc sa-l vad pe brunet nervos, ca se simte inferior ceea ce lui chiar nu-i prieste. Insa ce sa-i fac? El si-a cautat-o cu lumanarea. El nu m-a lasat sa scot un singur cuvant din gura asa ca tot el va plati pentru nesabuinta sa. Insa toate la timpul lor. Disparem intr-un nor gros de fum si ajungem intr- incapere a unei cladiri. Privesc in jur uimita de tot ce era acolo. Poate pentru unii nu ar fi cine stie ce insa eu nu am cunoscut niciodata o arhitectura atat de ampla. Simt privirea lui Sasuke cum trece prin mine ceea ce ma face sa ma simt ciudat. Am ramas doar noi cinci deoarece planta a disparut. Nu-i voi simti lipsa in nici un caz.

Deci acum ncepe toata distractia. Acum vom vedea de ce sunt in stare colegii mei de echipa si liderii satelor. Desteptul de Suigetsu incepe sa vorbeasca tare ceea ce ne aduce niste musafiri. Doi ninja incearca sa ne captureze insa sansele lor sunt minuscule. In mai putin de 1 minut se afla la pamant insa altii vin in ajutorul amicilor cazuti la datorie. Ne pregatim de lupta insa se pare ca Sasuke s-a ocupat de toate. Unul dintre ochii sai, si anume cel drept are activat sharingan, un nivel ceva mai avansat iar in spatele sau apare un schelet mare ce imprastie o chakra rosie care te-ar putea speria.

O privesc pe Karin care pare total uimita de puterea brunetului. Nu inteleg ce este cu ea. Practic cuvantul mentionat de mine ceva mai devreme este unul gresit. Pare inspaimantata de brunet. O privesc ciudat pret de cateva minute dupa care imi atintesc privirea catre brunet. Ce se petrece cu adevarat aici?
Iubirica:X Ai pus nextu` si ce mi'a mai placut foarte tare frate:> Descrierea este buna dar parca ar fi mai mers olecutza. Naratiunea, actiunea si dialogul sunt si ele la fel de bune. Greseli de tastare probabil ca erau, dar eu nu le-am vazut. Ma amuza cand zici ,,planta..." =)) Suna amuzant Il cheama Zetsu :">. Zii macar si tu ,,Aloe cu ghimpi" :"> Sau ,,Mazarel" cum ii mai zic eu Gata tac ca devin T~T"
Da, chiar asa! Ce se intampla cu adevarat aici? Prajituricaa, nu ma anunti si pe mine cand pui nextu` ?;;) Ca de obicei, totul a fost superb si capitolul a fost lung, pe placul meu:>:>
Trebuie sa spun ca m-ai lasat in suspans, ceea ce e bine, defapt, ceea ce e foarte bine. Mi-a placut iesirea nervoasa[ ma rog, prea mult spus] a lui Sasuke:))
Gresel de tastare/exprimare n-ai avut, sau sunt eu prea chioara de nu am vazut:)))
Ah, era sa uit, intr-un paragraf ai repetat de cateva ori la rand cuvantul "practic" si nu suna prea bine.
Cam atat. Pa prajiturica mea si multa inspiratie pe viitor:*
mwahahahaha>:)...cat imi place de Yuna:X
imi place ca ii place sa'l scoata pe Sasuke din pepeni si ca vrea sa-i pun rabdarea la incercare, insa asa cum zice si Sasuke se cam joaca cu focul, si parca vad ca in curand se va arde^^
acum legat de aspectul ficului;)
nu am nimic de comentat, deoarece este perfect. Sti sa descriii sentimentele, sa folosesti dialogul cu cap, nu il folosesti in exces, asa cum fac altii [de exemplu eu], si nu este de'loc sec.
Puteai folosii mai multa descriere, dar oricum nu ar fi suficienta, asa ca... deocamdata stai bine;)
spor la scris, si sa ai multa imaginatie ca sa aduci repede nextul:">
P.S. sa ma anunti si pe mine cand pui nextul^^
kiss u:*