Soaptele realitatii

[Cookiesor]

Buna! Puteti sa ma numiti nebuna pentru ca nu ma deranjeaza insa am venit cu o noua idee! Probabil faptul ca am scapat de teze ma face sa ma simt asa insa ce mai conteaza? Inainte de a incepe, nu stiu daca ati dat un clik pe acest nou fic datorita autoarei, titlului sau din pura curiozitate. Dupa mine a treia varianta pare cea ma normala deoarece stiu ca la capitolul "titlu" nu ma descurs. Nu reusesc niciodata sa gasesc un titlu care sa capteze atentia cititorului. Acum ca v-am spus tot ce era de spus putem incepe. Lumini, camera si motor!

Disclimer: Nu deţin nici un personaj ce îi aparţine lui Masashi kishimoto din anime-ul/manga-un “Naruto” şi nu fac profit de pe urma acestor personaje/întâmplări.

Soaptele realitatii

Capitolul 1

Vantul adie usor prin parul meu de culoarea abanosului. Ochii de un violet intens privesc luna ce a rasarit nu demult pe bolta cereasca. Incep sa se auda zgomote care provin de la pasarile nocturne ceea ca ma face sa ma simt bine. Mereu am iubit aceste sunete care imi gadila auzul. Insa cel mai mult le iubesc pe cele provocate de durerea oamenilor care sufera din diferite motive. Fie durere sufleteasca fie a trupului. Stiu, sunt o cretina deoarece ma bucur de durerea altora insa asa sunt eu. In durere am crescut. N-am stiut ce este aceea dragoste, prietenie sau ce inseamna sa treiesti cu adevarat. De la o varsta frageda am fost rapita din satul meu si adusa la acest criminal caruia nu-i pasa ce patest oamenii care ii sunt loiali.

Timp de cincisprezece ani am fost antrenata de acest om fara inima care nu mi-a spus niciodata ce inseamna sentimentele pe care le simt toti copii sau adolescentii de varsta mea. Poate am simtit si eu aceste sentimente insa nu tin eu mine. Nici macar chipul fapturii care mi-a dat viata nu-l stiu. Oftez usor si ma indrept spre inchisoarea pe care o protejez. Oare chiar a murit? Zvonurile sunt insa habar n-am. A trecut un an de cand am aflat ca Orochimaru a murit insa nici acum nu sunt sigura. Ma gandesc sa plec si sa le dau drumul oamenilor de aici. Insa ce voi face cand voi pleca? Unde ma voi duce?

Intru in cladirea bine ascunsa si trec de celulele oamenilor care l-au tradat pe acel criminal. Poate din acest motiv n-am vrut sa parasesc acest loc. Daca este de fapt in viata? Atunci as incurca-o rau de tot daca as parasi aceasta temnita plina de parazitit. Asa este. Cei ce se afla aici nu sunt nimic altceva decat paraziti. Ajung in fata unei usi mari si o deschid incet. Ma misc in reluare. Insa ce mi-ar pasa? Eu sunt stapana peste acest loc. Fac un pas in incapere si sunt asaltata de o voce foarte cunoscuta insa foarte enervanta.
-Yuna-chan! rasuna numele meu in incapere ceea ca ma inebuneste.

Ridic privirea nervoasa si vad patru persoane cu robele celor de la Akatsuki. In fata mea se afla cel care mi-a strigat numele. Un baiat cu parul de un albastru deschis si ochii care seamana perfect cu ai mei. Dintii de rechin demonstreaza ca el a fost unul dintre experimente nebunului de Orochimaru. In spate se afla o fata roscata cu ochii care impart aceasi culoare cu parul si o pereche de ochelari ce ii ascunde putin. Karin, mereu am urat-o pe fata asta. La rand se afla un barbat cu parul portocaliu, plin de muschi ce are pe el o roba imensa. In final, ultimul care probabil ar fi trebuit sa fie primul din aceasta descriere este un brunet cu ochii care seamana cu negrul abisal de afara. Mostenitorul celui mai puternic clan din satul lui si anume Sasuke Uchiha. Ii privesc cu o oarecare ura.
-Ce cautati aici? ii intreb cu o voce rece care pe unii i-ar putea speria.
-A trecut ceva timp de cand nu ne-am mai vazut, corect Yuna? ma intreaba brunetul privindu-ma fix. Cred ca ai observat ca facem parte din Akatsuki si echipa mea mai are nevoie de un membru iar tu este cea mai potrivita datorita puterii tale de vindecare si kekeghenkaiul tau.

Raman nemiscata de ceea ce-mi spune Uchiha insa nu las acest lucru sa se vad pe chipul meu. Ii privesc pe toti cu un aer superior supa care ma lipesc de perete si analizez fiecare cuvant din propozitia spusa de Sasuke. Ma mira. Parca as vrea sa-l ajut insa doar pentru a scapa din acest loc. Dar as prefera sa-mi incep o noua viata decat sa-mi irosesc fiecare secunda pretioasa din viata mea cu aceste persoane insuportabile. Oricum, am aflat raspunsul la intrebarea mea. Orochimaru a fost omorat ceea ca ma bucura dar ma si intristeaza. Vroiam sa simt chiar eu acea placere de a-l omori. Da-l aud cum ma implora sa-i crut viata care pentru mine nu a facut nici doi bani. Recunosc, ii sunt datoare pentru tot ajutorul pe care mi l-a oferit insa nu intratat de mult incat sa nu-l elimin de pe acest paman ca pe un parazit. Diferenta intre cei de aici si el nu cred ca exista.
-De ce esti in Akatsiki? Nu vroiai sa-l omori pe Itachi? il intreb pastrandu-mi tonalitatea pe care am avut-o inainte.

Il vad pe Sasuke cum se nerveaza. Insa este ceva ciudat. Desi este enervat de replica mea in ochii lui se poate citit tristetea. Ce s-a intamplat? Raman in pozitia in care eram inainte insa pe fata lui Sasuke apar niste semne negre. Semnul blestemat se dezlantuie. Credeam ca a invatat sa-l controleze. Brunetul face niste semne din maini dupa care se indreapta cu viteza mare catre mine. Nu ma misc din locul in care ma aflu. De ce sa depun mai mult efort cand pot sa-l termin chiar cand ajunge in dreptul meu. Cand se afla la o distanta de un metru de mine pregatesc niste semne insa nu reusesc sa le termin pe toate deoarece Karin imi tine mainile iar Suigetsi si Juugo pe brunet. Ce cretini. N-am mai avut parte de o lupta adevarat de ult iar Sasuke ar fi fost un rival pe masura insa timpul nu a intrat in sac.

Pai cam atat pentru astazi, sper ca v-a placut si sa imi spuneti cum vi se pare idea mea. Sunt cam aeriana pentru ca am uitat sa pun disclaimer-ul.

[Layla.]

soo, i'm first :d
imi place chiar forte mult
naratiunea- la locul ei
descrierea- la locul ei (absolut geniala ;) )
dialog-perfect
chair nu sunt eu cea mai perfecta (defapt nu prea sunt deloc) dar asta e parerea mea
astept next
chuu&gambate :*

[Marina.]

Heyy! Un nou fic! Uraaa! Stii ca te ador, nu?;;)
Imi place. Ideea e chiar buna. Imi place foarte mult descrierea. Naratiunea e buna, foarte buna si armonioasa, iar dialogul nu e sec si e bine gandit.
Ai avut, cred ca vreo trei greseli de tastare, eu o sa ti le spun doar pe cele care mi-au sarit in ochi:
Akatsiki- Akatsuki
Suigetsi- Suigetsu

Cam astea ar fi. Imi place ca ti-ai creat propriul personaj. Imi place chiar foarte mult. Sper ca Yuna sa accepte sa faca parte din echipa lui Sasuke.

Abea astept continuarea[si nu doar la asta] asa ca pune-te pe scris prajiturica mea ;)

[Cookiesor]

M-am intors. Multumesc pentru comentarii si sper sa va placa si acest capitol.

Capitolul 2


Il privesc cu dispret pe brunet dupa care ma intorc cu spatele si plec insa nu inainte de a-i "ruga" ceva.
-Daca tot va aflati aici, ati putea sa le dati voi drumul acestor parazitit? Insa aveti grija sa nu va infectati cu prostia pe care o au dar cred ca este prea tarziu oricum, le spun si parasesc incaperea.

Pentru a fi sigura ca nu voi fi oprita ma teleportez departe de acel loc iar in urma mea las un nor de fum. Nu stiu ce fete au facut insa nici nu ma intereseaza. Ajung apropape de un sat si incep sa prind viteza. Vreau sa scap de tot ce-mi aduce aminte de Orochimaru, de Sasuke si de restul cretinilor. Intru in satul care nu pare a fi unul important deoarece nu sunt garzi la intrare. Este unul in care ninja sau oamenii simpli poposesc.Trec pe langa magazinele de acolo iar silueta mi se poate vedea intr-o oglinda. Ma opresc pentru a ma privi mai indetaliat. Parul negru imi ajunge pe la fund, panatolii rosii sunt trei sferturi si o bluza larga neagra apropae rupta imi acopera restul corpului. Am nevoie de o chimbare. Intru intr-un magazin pentru a-mi alege niste haine iar ochii imi sunt atrasi de o pereche de pantaloni scurti gri, o bluza neagra decoltata si un maieu tot gri insa putin mai deschis fata de pantaloni. Mai cumpar niste cizme de ninja si parasesc acea cladire micuta.

Ma mai plimb cu sacosile prin sat pana dau de un motel. intru si cer unei femei sa-mi de-a si mie o camera pe care o platesc. Urca pana la primul etaj si descui usa. Intru si arunc sacosile cat colo. Ma indrept spre baie cu un kunai in mana si imi tai parul astfel incat sa ajunga pana la umeri dupa care il filez. Scot putina vopasea violet si imi fac cateva suvite. Ma imbrac cu hainele cumparate si dau sa arunc vechea gentuta pentru cutitele kunai insa acolo gasesc o cutiuta mica. O deschis si in interiorul ei se afla un lant care are un medalion cu semnul clanului meu. Mi-l pun la gat usor. O luna neagra ascunde o micuta stea de culoare mov. Acesta este semnul. Arunc restul hainelor la gunoi si privesc pe balconul din camera mea.

Coman o portie mica de ramen dupa care mai privesc prin sat. Ma aflu intr-un restaurant micut. Ce mai sat este si acesta. Voi pleca maine insa am avut nevoie de o schimbare. O voce ma anunta ca ramenul meu este gata si ma apuc sa-l manac incet. Ma simt asa de bine, am scapat de acea temnita pe care trebuia s-o pazesc. Lumea mea parca a venit la viata. Inchid ochii si savurez mancarea de parca ar fi ultima. Cine stie? Nu Yuna, nu te gandi la astfel de lucruri. Multi ninja si-ar dori sa aibe macar jumatate din puterile tale. Ma opresc usor din mancat si ma intreb. Oare, cum voi invata restul tehnicilor. Vreau sa spun ca Orochimaru m-a invatat anumite tehnici care sunt foarte puternice insa tehnicile clanului meu le-am descoperit singura. Trebuie sa descopar cumva. Termin de mancat portia si o platesc dupa care ma indrept spre biblioteca.

Intru in incinta si o intreb pe femeia de la birou unde sunt cartile despre cele mai puternice clane. Ma anunta ca este la primul ataj iar eu ii multumesc si fug pe scari. Ajung acolo si caut cartile cu clanurile din Satul Ascuns in Iarba. Gaesc unsa si ma asez la masa si caut lucruri despre clanul Sakimichi. Il gasesc la rpimele pagini insa nu spune nimic din ce ma intereseaza despre el. La ce m-am gandit? Cum sa scrie intr-o carte lucruri despre un clan puternic. Dau sa pun cartea la loc insa o foaie cada din aceasta. Pare destul de noua. O desfac si vad ca este arborele genealocig al clanului meu. Cel putin din ultimii douazeci de ani. Imi gasesc numele si citesc ceea ce scrie acolo. Se pare ca ma mai cheama si Keiko. Nu mi se potriveste in nici un caz. Nu sunt un copil fericit. Pun pagina in buzunar iar cartea o las pe masa. Cobor scarile si o salut pe femeie dupa care parasesc biblioteca.

Merg prin satu cu gandul la acel arbore genealogic. Deci clanul meu le da primilor copii doua nume pentru a sti ca ei sunt cei care urmeaza sa-l conduca. Practic eu ar trebui sa-l conduc insa am vazut ca mai am doi frati si inca o sora. Nici unul nu are doua numa ceea ce inseamna ca sora mea a fost nascuta inainte ca eu sa fiu rapita si cand ceilalti doi s-au nascut nu s-a mai putut. Ce chestie ciudata in legatura cu acest clan. Cred ca stiu ce voi face. Voi cauta Satul Ascun in Iarba pentru a afla detalii.

Insa cum il voi gasi? Tot ce stiu este ca este pe Taramul Focului insa unde se afla exact habar nu am. Oftez. Asta chair ca este greu. Simt greutate care se afla pe spatele meu dupa care o voce insuportabile.
-Yuna-chan! Te-am gasit din nou! imi tipa in ureche Suigetsu.

Il prind de mana si-l arunc de pe mine. Face contac cu zidul din fata. Il privesc nervoasa dupa care ma intorc insa Sasuke se afla la cativa milimetri de mine. Ma dau cativa pasi inapoi pentru a nu fi chiar atat de aproape de el dupa care imi incrucisez mainile la piept.
-Tot nu ma lasati in pace, corect? ii intreb pe toti care par a fi de fata. Oamenii din preaja sa dau la o parte pentru a nu fi implicati in aceasta "reuniune".
-Yuna, fie ca vrei sau nu tu vei face parte din echipa mea, ai inteles? imi spune sasuke cu o voce enervata.
-Stii cred ca ar trebui sa vorbim maine despre asta. Afara s-a intunecat iar eu mi-am inchiriat o camera la un motel si imi este somn, ii spun eu in timp ce casc.

Sasuke se enerveaza si ma apuca de brat. Ma smucesc insa vad ca nu glumeste. Nu cred ca a glumit vreodata tipl asta insa vreau doar sa dorm. Il privesc nervoasa dupa care reusesc sa-mi trag mana. Ma dau cativa pasi inapoi pana simt ca spatele meu face contact cu zidul unei cladiri.
-Cu o cinditie! ii spun cu o voce calma iar Sasuke isi ridica o spranceana. Daca veti veni cu mine pana in Satul Ierbii, continui.
-Foarte bine insa daca ma tradezi ai incurcat-o, imi spune la randul sau.

Dau afirmativ dupa care plec spre motel si sunt urmata de cei patru. Ce ma "distractie" ma asteapta cu astia.

[Dufresne]

Se pare ca sunt prima ^_^ Felicitari pentru un nou fic minunat.Mie personal imi place cum decurge actiunea,Naratiunea dialogul si descrierea mie mi se par chiar bune.Nu cred ca am ce sa-ti reprosez.Doar cateva greseli de tastare.Greseli care ii pot scapa oricui,deci nu te ingrijora nu e nimc grav.Uite cateva dintre ele:
Gaesc-gasesc
unsauna
rpimele-primele
numanu ma
preaja-preajma
sasukesasuke
cinditie-conditie]
Dupa cum vezi sunt putine si nu ai de ce sa-ti faci griji.As vrea sa-ti spun ca ideea fic-ului tau imi place foarte mult.De-abia astept sa vad ce ne pregatesti in urmatorul capitol >:D< :*
aaa..era sa uit.T_T Mie personal chiar imi place numele fic-ului tau.Chiar m-a atras ;)
Bafta!

[Marina.]

Buna! Inca un capitol minunat din partea prajituricii mele :*
Imi place cum decurge actiunea si imi place si schimbarea pe care si-a facut-o Yuna. Mi-o si imaginez... superba, desigur:>
Ai avut cateva greseli de tastare, dar nimic grav. Uh... abea astept continuarea. Snt sigura ca va fi un fic pe cinste. Ma bucur ca ai venit asa repede cu continuarea. Sper ca de data asta sa fii la fel de harnica;)
Descrierea imi place, doar ca... poate mi se pare mie, insa trebuia sa mai descrii putin sentimentele fetei. Mi s-a parut prea robotic ce a facut ea [ete cine vorbeste :| :)) ]
In rest, totul e bine, adica... foarte bine.

Astept continuarea. Pupici si spor la scris:*:*:*

[Cookiesor]

Am adus noul capitol. M-am gandit sa schimb putin asezarea in pagina. Voi aduce nextul la celelalte ficuri maine. Sper sa va placa.

Capitolul 3


Stau nemiscata in speranta ca inamicul nu ma va observa. Dupa cateva minute care mie mi s-au parut a fi secole vocile dispar iar in urma lor lasa o dara groasa de fum. Ies din ascunzatoarea mea si privesc in jur. Nu mai este nimeni ceea ce inseamna ca nu ma sunt cautata. Rasuflu usurata si iau o viteza cat se poate de mare catre ascunzatoara lui Orochimaru-sama. Parul negru, este prins intr-o coada micuta iar doua suvite imi alinta chipul plin de zgarieturi. Am reusit sa scap de misiunea aceasta de rankul S al lui Orochimaru-sama.

Cand ma aflu la cativa kilometri de ascunzatoare, un kunai imi zgarie pielea fina. Ma opresc si ma intorc repede insa un alt kunai imi strapunge inima. Simt cum acel lichid vital incepe sa curga fara a se opri si fiecare secunda mi se pare a fi ultima. Chiar asa este. Durerea insuportabila se resimte in tot corpul. Suvitele se avanta in spate in timp ce eu sunt in cadere libera. Ochii mi se inchid usor si imi simt sfarsitul aproape.

Imi deschid ochii cu greu si privesc in jur. Ma aflu intr-o incapere in care lumina nu are pe unde intra. Ma ridic de pe asa numitul pat insa o durere ma opreste. Desfac putin kimonnoul de culoare rosie si privesc bandajul din jurul pieptului. Ating usor locul acela insa durerea reapare. Usa care duce spre incaperea aceasta se deschide lent iar pe ea isi face aparitia un brunet. Il privesc atenta iar acesta de aseaza pe un scaun improvizat din cutii. Nu spun nimic insa din privirea mea poate intelege ca doresc o explicatie. Isi incruciseaza mainile in jurul pieptului si ofteaza.
-Cum se face ca Orochimaru a ales o persoana atat de slaba pentru a-l servi? Credeam ca are si el putina demnitate, spune in timp ce ma priveste cu dispret.

Tac. Nu-i raspund la intrebare si imi atintesc privirea catre podea. Nu vrea sa-l privesc. Cum poate fi o persoana atat de rece? Din vorbele sale am simtit mania pe care o poarta in suflet. Deschid gura pentru a spune ceva insa cuvintele nu-si fac aparitia ceea ca ma face sa par a fi o idioata incurabila. Inghit in sec fiind sigura ca el a privit aceasta scena.
-Am fos epuizata datorita faptului ca avusesem o lupta grea si nu am avut timp sa ma odihnesc, ii spun cu o voce joasa.

Il privesc in ochii sai abisali unde reusesc sa ma pierd. Baiatul din fata mea pare a avea aceeasi varsta cu mine si anume treisprezece ani. Nu l-am mai vazut pana acum. Oare el este cel pe care Orochimaru-sama il vroia? M-a lasat pe mine pentru a-i lua lui corpul insa nu ma deranjeaza. Macar stiu ca sufletul meu nu va bantui nestingherit pe acest pamant. Se ridica si se indreapta cu pasi repezi spre mine. Ma apuca de obraji, uchiile sale intrand in carnea mea. Ma face sa-l privesc in ochi ceea ce nu-mi convine. Se aproprie de urechea mea si imi spune ca nu vrea ca eu sa fiu nefolositoare in aceasta misiune comparandu-ma cu fosta sa colega de echipa. Imi da drumul dupa care paraseste incaperea in graba fara a mai spune ceva. Imi ating usor ranile provocate de el si sterg acele picaturi vascoase de pe chip.


Ma trezesc speriata din nu stiu ce cauza si rasuflu greu. Inima parca doreste sa paraseasca locul in care sa afla. De ce am visat prima mea intalnire cu brunetul? Nu l-am placut niciodata. Felul in care m-am comportat cu el era ciudat deoarece pana atunci nu prea intalnisem baieti de aceeasi varsta cu mine. Nu stiam cum sa ma comport cu sexul opus. Imi era teama ca voi pati ceva. Avusesem lupte cu o groaza de barbati si nu-mi era teama insa cand venea vorba sa colaborez cu ei, inima imi pulsa atat de tare incat simteam cum pamantul se invarte din ce in ce mai tare si numai eu simt acea schimbare brusca.

Cobor usor din pat pentru a fi sigura ca nu o trezesc pe roscata si ma indrept spre balcon. Deschin usor usile si calc pe cimentul rece. Afara sunt intampinata de vantul care parca vrea sa ma doboare. Ma sprijin de balustrada si imi amintesc prima intalnire cu Suigetsu.


Picaturile nu contenesc sa cada din cerul care parca doreste sa ma tina in aceasta pestera. Ma aproprii de focul facut de mine unde pot simti caldura care are grija de trupul meu slabit dupa luptele avute in aceasta misiune. Cum se face ca Orochimaru-sama ma pune sa merg mereu singura? Daca nu singura atunci cu Sasuke ceea ce ma face sa tip din cauza nervilor pe care mi-i provoaca acest baiat. Intind usor mainile spre sursa de caldura. Le las la o distanta destul de buna astfel incat sa nu ma ard.

Ma intind pe spate si imi asez capul pe perna facuta din roba taiata in o groaza de bucati. Inchid ochii si taramul viselor pline de ura, razboaie, lupte si sange se aproprie de mine cu repeziciune. In cateva minute dispar pe acest taram insa nu inainte de a vedea chipul unui copil de cinci ani care implora sa ramana cu mama sa. O lacrima mi se scurge dupa care nu ma tiu de urmeaza.

Deschid ochii si simt niste picaturi de apa ce-mi ating chipul. Ma ridic in sezut speriata si chakra mea devine in curand un obiect ascutit. In fata mea se afla un pusti cu un an mai mic decat mine care zambeste precum un idiot. Dintii sai destul de ascutiti ii zgarie putin buza. Pare destul de incomod sa ai o asemenea dantura insa il privesc speriata dar in acelasi timp cu ura.
-Hei, tu trebuie sa fii Sakimichi Yuna, corect? ma intreaba cu un glas de copil. Eu sunt Suigetsu si m-a trimis lordul Orochimaru sa te duc la noua locatie unde vom avea o misiune cu pustiul ala...Uchiha parca il chema, imi spune fiind nesigur de numele celui cu care trebuie sa imi duc sau mai bine zis sa ne ducem la sfarsit misiunea.

Imi dau cu palma de frunte si imi vine sa iau acel kunai si sa ma strapung singura. Amuc voi avea doi idioti. Ma ridic in timp ce ma sterg pentru a nu avea urme de praf sau altceva pe hainele mele si ma indrept spre iesirea din pestera. Il chem si-i spun sa ma ghideze dupa care pustiul o ia inainte.


Ce n-as da sa nu ii fi intalnit pe acest cretini. Oftez si imi dau seama ca nu pot schimba trecutul. Nu stiu ce inseama sa ai sentimente pentru cineva. De fapt siu, pentru acestia patru sau mai bine zis trei avand in vedere ca Juugo nu ma enerveaza, stiu. Ura, dispret si alte sinonime ale acestor cuvinte. Imi indrept privirea catre cerul instelat. Ce vad oamenii atat de interesant la el? Este doar o panza de culoarea abisului plina de puncte care mai de care mai mici. Stea cazatoare? Da, am vazut insa nu cred in faptul ca iti pot indeplini dorinte.

De undeva din apropriere, doua perechi de ochi ma privesc atent. Ii spun acelei persoane sa iasa la lumina si isi face aparitia langa mine. Brunetul ma intreaba ce fac treaza la o ora ca acesta iar eu nu-i raspund. Cel putin nu dupa ce imi mai limpezesc gandurile.
-Si eu te-as putea intreba acelasi lucru daca m-ar interesa insa nu-mi pasa de tine sau de viata ta, ii raspund cu o ura in glas pe care cred ca a simtit-o.

Isi incruciseaza nervos mainile in jurul pieptului si se aproprie de balustrada. Priveste acea coperta de culoare inimii mele umbrite de ura. Exact, nu este diferenta intre culoarea cerului sau culoarea inimii mele. Nu este pura. As minti daca as spune ca a fost vreodata. Inchid ochii si astept raspunsul brunetului pe care il stiu deja.
-Iti dai seama ca deja ai facut-o, nu? ma intreaba cu o voce rece.

Exact ceea ce am crezut ca-mi va spune. Stiam asta chiar de cand am gandit intrebarea. De fapt nu pot spune ca am gandit-o mult timp. Nu am stat atat de mult timp sa-i raspund la intrebarea pusa ci am aranjat fiecare "dosar" din mintea mea. Numai de intrebarea sa nu-mi pasa. Ma intorc cu spatele si ma indrept spre usa care duce la intrarea in camera.
-Mai bine plec pana nu-si va da seama Karin ca noi doi am avut o conversatie la o astfel de ora. Nu-mi este frica de ea insa n-am nici un chef de iesirile ei, ii spun si inchid usa insa nu inainte de a fi sigura ca pleaza si el. Ma indrept spre pat si ma sez dupa care imi inchid ochii obositi.

Deci c-am atat pentru astazi, sper sa va placa.

[Heaven]

Buna! Imi place foarte mult ficul tau, e genial, superb. Imi place ca ti-ai creat propriul personaj. Si ce mai personaj... imi place:X Atitudinea Yunei e pur si simplu minunata, o ador. Pacat ca nu e una ca ea si in anime. Imiplace foarte mult numele si personalitatea acesteia, dar cel mai mult imi place ca e distanta cu toti, mai ales cu Sasuke, insa sper ca el e p[ersonajul masculin principal. Sper:>
Descrierea e perfecta, minunata. Chiar imi place foarte mult. Dialogul e bine gandit, chiar foarte bine, iar naratiun ea e perfecta. Greseli de tastare am vazut doar trei, insa imi e prea lene si somn sa le mai caut acum. Abea astept urmarotul capitol pe care sper ca-l vei posta cat de curand.

[Marina.]

Buna prajiturica mea! Ti-am mai spus ca ador cum scrii? da, cred ca da. Adica... era imposibil sa nu-ti fi spus. Acest capitol-ca si celelalte, deasemenea, dar aici vorbim de ultimul- e superb, minunat. A fost mare, destul dem are dupa parerea mea, insa, chiar si asa... as mai fi vrut sa citesc. Acest fic imi capteaa total atentia. Nu mai sunt atenta la nimic atunci cand incep sa citesc. De exemplu, acum: Eu citeam si nu mi-am dat seama ca a intrat mama in camera, asa ca dupa ce am terminat, am vazut-o langa minecitind si ea. M-am speriat de moarte. Vezi, poate ma faci sa mor aici de inima:))

In fine, sa trecem la fic: Descriere- e din plin, e minunata, sublima. Imiplace chiar foarte mult.
Dialog-Bine gandit si deloc, chiar deloc sec.
Naratiune- Perfecta, doar ce credeai, asta sa nu fie buna? Nici gand >:)
Greseli tastare/ exprimare- nici nu se pune problema.

Abea astept continuarea prajiturica mea draga! Ne auzim data viitoare:*

[Biscu' iz back ^^]

Superb fic >:D< ... Descrierea este minunata si folosesti cele mai superbe figuri de stil , cat despre imaginile artistice se pare ca predomina acest text minunat . Ai o naratiune foarte buna si la dialog de descurci de minune insa ai cateva greseli de tastare presupun , sau de graba . Oricum actiunea decurge lin si armonios , este usor de inteles si atrege cititorul .
Iti doresc mult succes in continuare si multa , multa inspiratie !!! >:D<

Chu'! :X