Eu sunt mare fana a groazei si a intamplarilor triste asa ca aceasta carte ma atrage. Pot sa spun ca nu mi se pare horror chiar daca asta ii este reputatia. Mi se pare frumoasa si in acelasi timp intrigata si Sf o face si mai adorabila.
Horror e prea mult zis. E exagerat zis. Nici thriller nu merge. Pur si simplu cartea are o urma de mister si aventura, care te tine in priza pana la sfarsit si te face sa vrei cu adevarat sa sti ce se va intampla si ce este sau cine este cu adevarat Dracula. Asta e tot. Nu e horror, doar mister.
Oricum e o carte buna si o recomand
Cred ca autorul a pus mai mult accent pe ideea de morti-vii sugatori de sange decat pe groaza pura.Cum s'a zis deja,tensiunea si misterul sunt prezente de la inceput pana la sfarsit,ceea ce e mare lucru.Din aceasta cauza este inca un best-seller.Eu ma asteptam sa fie mai ingrozitoare,insa mi'am dat seama ca frumusetea cartii reiese din alte elemente.
Mi'a placut cum romanul e compus din jurnalele diferitelor personaje,astfel ele caracterizandu-se atat pe sine,cat si pe ceilalti protagonisti.
Reinfield mi'a declansat,cred,cele mai multe sentimente:repulsie,mila,dispret si tristete pentru sfarsitul sau.
Doctorul Van Helsing m'a impresionat prin darzenia sa si daruirea totala in distrugerea maleficului Conte.
In concluzie,as reciti'o cu mare placere cand voi mai avea ocazia.
Am citit si eu cartea, dar nu mi s-a parut horror deloc. Nu se poate incadra la aceasta categorie, desi asa i s-a cam dus vestea ca e o carte cu vampirii din Transilvania, care te va speria si tot baliverne d'astea pentru marketing. :]] Ei bine, da , a fost o carte draguta , cu urme de mister pe alocuri. Dar nu horror.
Ei bine, in mare parte cartea mi-a placut. A fost o lectura placuta pentru vara trecuta, mai ales ca ma fascineaza aproape tot ce tine de SF , gen vampiri, varcolaci sau fantome :]].
Ei bine, e unul dintre clasicele cu vampiri, si pentru cei pe care ii intereseaza subiectul, e un must to read.
Cred că aceasta nu este neapărat întrebarea potrivită care ar trebui pusă în cazul acestei cărți (dac-ar trebui pusă vreo întrebare cu adevărat). Este horror, nu este? De fapt, Bram Stocker - în cazul de față - este cunoscut sau bine cunoscut ca fiind inițiatorul personajului Contele Dracula în literatură (mai ales sub respectiva fațetă), dând naștere unor numeroase interpretări, ecranizări, controverse, discuții, și așa mai departe. Să ne amintim, pe de altă parte, că apare prin anul 1897 când discuția despre vampiri nu era atât de bine-cunoscută, atât de ...comercializată, pricepută, imaginată, etc. Era doar un subiect încă ne-exploatat cu adevărat literar -nu foarte complex -la fel ca și genul horror care, în aparență, apare ca ceva neclar/obscur și reprezentare/imaginare/descriere până într-un anumit punct. Nu am idee până când, nu citesc mult horror și nu am cunoștințe culturale în această privință. Însă, dacă ne referim la background-ul descriptiv al romanului, la modul în care este reprezentat și intenționat, poartă o alură horror. Chiar și așa, nu cred că este adevărata (și, în nici un caz, singura) menire a romanului. Romanul se încadrează, într-adevăr, în genul horror, literatură cu/despre vampiri, gotic și se referă și la lumea engleză post-colonială, la imigrare... are mai multe implicații, nu doar faima de a fi un roman horror (și de aici să devină o operă discutabilă).
Este adevărat că așteptările mele erau altele în privința acestui roman (auzind atât de multe despre el, eram gata să îl savurez). Mi-am dat seama că trăiam o impresie greșită tocmai pentru că priveam dintr-o perspectivă eronată : nu așa trebuie privit romanul, nu în modul în care o facem noi astăzi, sătuli și plini de horror, iubitori de imagini creepy, cât mai înfricoșătoare, sângeroase, cât mai de speriat, cât mai directe, vulgare, cât mai neascunse. Literatura de prin anii aceia nu se manifesta în aceeași manieră : nici modul de reprezentare și descriere nu era la fel de clar, nu era la fel de concis, ușor de exprimat și liber cum este astăzi; iar eu cred că, dacă îl privim cum trebuie, romanul este cu adevărat horror. Ipostazele descrise sunt menite de a crea o atmosferă gotică, transmițând spiritul genului horror. Din unghiul din care privesc eu lucrurile, astfel se prezintă această operă.
Bram Stocker, pân' la urmă, nici n-a intenționat să numească romanul Dracula la început, ci ceva The Wamyr, Dracula fiind respectivul conte sub același nume. Dar, aflând despre Vlad al II -lea și numele lui de Dracul, ”the dragon”, a rămas fascinat și l-a folosit pentru opera sa, tocmai astfel conferind o alură (mai) înspăimântătoare operei sale. hah -pentru noi lucrurile astea poate că sunt întrucâtva penibile, dar cred că raportat la contextul spațio-temporal (istoria, draga de ea, nelăsându-ne niciodată de izbeliște), poate fi interpretat ca un roman horror, neuitând de aparențele romanului gotic, obscur, încadrându-se în larga literatură despre vampiri.
E un roman bun -depinde din ce unghi îl privești și ce așteptări ai. De obicei, așteptările se canalizează într-o direcție greșită. De aici, neînțelegeri.
