Mercenar la Beirut este o cartulie despre... razboi, intr-o mare masura ( Beirut face referire la capitala Libanului, in Liban are loc actiunea ).
Imi pare rau ca nu pot oferi informatii suplimentare ca: anul publicatiei si alte informatii de acest gen, de cartea aceasta am dat intamplator in biblioteca personala si momentan nu o am acasa - in orice caz, sa trecem peste asta ( am incercat o cautare pe google dar nu am gasit mare lucru so I can't inform you with anything, my bad ).
Plotul cartii este destul de simplu, un jurnalist decide sa ia un interviu destul de complex unui libanez care a intrat in lumea razboiului inca de mic, din cauza circumstantelor. De fapt, Marwan ( libanezul ) este vazut in ochii jurnalistului ca un criminal, un monstru ce a cazut prada unor circumstante nefaste si din pricina lor a trebuit sa se transforme intr-un astfel de criminal, sa ia arma in mana si sa isi traiasca viata pe baza razboiului. Desi, la inceput as putea spune ca de fapt jurnalistul il trateaza ( in mintea sa, desigur ) pe libanez doar ca si un ucigas si nu il poate vedea ca si o potentiala <victima >.
In orice caz, mie mi-a placut mult cartea, au fost multe scene interesante.
Stilul a fost simplu dar nu si stupid, a fost scris intr-un anumit fel de a putea fi inteles, nu impopotonat cu tot felul de descrieri inutile, ceva care desi nu pot spune ca a fost chiar " scurt si la obiect" destul de logic tratat, fara a fabula si totusi fara a lasa de o parte sentimentele ce au fost destul, uneori foarte bine accentuate.
Personajul Marwan, din perspectiva naratorului ( acela fiind "jurnalistul" ) a fost foarte bine evidentiat, trasaturile lui erau destul de bine conturate si am putut sa "citesc" prin acesta, sa inteleg prin tot ceea ce a trait el. M-a captivat acest lucru, pentru ca nu puteam sa nu fiu de acord cu el, sa nu il inteleg dupa toate lucrurile ce avusesera loc.
Intr-o anumita masura se poate admite faptul ca aceasta carte este intr-un fel chiar induiosatoare prin multe pasaje, pentru ca daca stai sa te gandesti putin la asta realizezi ca razboiul chiar a avut loc, si de fapt diverse razboaie au avut loc, ca multe persoane chiar au fost supuse unui asemenea destin, ca multi poate au devenit astfel criminali si s-au obisnuit cu ideea aceasta, de parca nici macar nu ar fi fost adevarata, de parca... Nu, de parca a ucide nu era un fapt atat de grav, pur si simplu era in atributiile acelei persoane si de fapt nici nu lua acest fapt in considerare. Ceva destul de trist, tragic we could say si, deci, profund, induiosator. Desi nu pot afirma ca m-a induiosat atat de tare cartea, recunosc a fost destul de buna si te captiveaza, iti intra in sange ( in sensul ca , poate, te emotioneaza ) dar nu am fost chiar atat de profund miscata - doar ca trebuie recunoscut, cartea este buna ( cel putin din punctul meu de vedere ).
Mi-au placut foarte multe faze din aceasta carte, de fapt fiecare pasaj a fost interesant in felul lui, toata " evolutia" lui Marwan. Poate cel mai mult mi-a placut etapa copilariei sale si aveam un fel de bucurie idioata in momentul in care a luat arma in mana, cand a invatat cum sa o manuiasca si asa mai departe. Poate ca am fost doar eu, dar alea au fost pasaje foarte captivante si pur si simplu imi batea inima mai tare, si poate este anormal - era un lucru rau, razboiul ala. Dar intervenea aici dorinta de a apara, de a ii proteja pe ceilalti, de a... Pur si simplu de a fi intr-un fel sau altul patriot. Bineinteles, fronturile se pot schimba adesea, intervine si un fel de razbunare, poate pentru restabilirea propriului ego. Dar nu asta este important, sau poate ca da, oricum in carte sunt tratate toate aceste aspecte.
A mai fost si faza aceea cu copilul care mi-a placut la nebunie ( de aici se vede ce caracter sadic am, hah ) dar nu m-am putut abtine, a fost o faza foarte buna si... Hmm, dura, intr-un fel sau altul - damn, se poate afirma asta : a fost dura!
.
Ceea ce m-a mai atras foarte mult la aceasta carte a fost modul in care povestea totul Marwan, cum se intamplase... Cu atat de multa lipsa de sentiment, in anumite clipe, de parca erau normale acele etape. Si tocmai asta te facea sa te nelinistesti, cum poate vorbi cineva asa, de parca ar povesti ce a facut ieri intr-o zi obisnuita, de parca doar s-ar fi uitat la cer toata ziua. Mintea lui, actiunile sale, personalitatea sa, trecutul sau - atat prezentul cat si viitorul, toate au menirea sa capteze cititorul.
E o carte mai mult decat reusita in special pentru aura atat de realista transmisa.
Voi ati citit?
Imi pare rau ca nu pot oferi informatii suplimentare ca: anul publicatiei si alte informatii de acest gen, de cartea aceasta am dat intamplator in biblioteca personala si momentan nu o am acasa - in orice caz, sa trecem peste asta ( am incercat o cautare pe google dar nu am gasit mare lucru so I can't inform you with anything, my bad ).
Plotul cartii este destul de simplu, un jurnalist decide sa ia un interviu destul de complex unui libanez care a intrat in lumea razboiului inca de mic, din cauza circumstantelor. De fapt, Marwan ( libanezul ) este vazut in ochii jurnalistului ca un criminal, un monstru ce a cazut prada unor circumstante nefaste si din pricina lor a trebuit sa se transforme intr-un astfel de criminal, sa ia arma in mana si sa isi traiasca viata pe baza razboiului. Desi, la inceput as putea spune ca de fapt jurnalistul il trateaza ( in mintea sa, desigur ) pe libanez doar ca si un ucigas si nu il poate vedea ca si o potentiala <victima >.
In orice caz, mie mi-a placut mult cartea, au fost multe scene interesante.
Stilul a fost simplu dar nu si stupid, a fost scris intr-un anumit fel de a putea fi inteles, nu impopotonat cu tot felul de descrieri inutile, ceva care desi nu pot spune ca a fost chiar " scurt si la obiect" destul de logic tratat, fara a fabula si totusi fara a lasa de o parte sentimentele ce au fost destul, uneori foarte bine accentuate.
Personajul Marwan, din perspectiva naratorului ( acela fiind "jurnalistul" ) a fost foarte bine evidentiat, trasaturile lui erau destul de bine conturate si am putut sa "citesc" prin acesta, sa inteleg prin tot ceea ce a trait el. M-a captivat acest lucru, pentru ca nu puteam sa nu fiu de acord cu el, sa nu il inteleg dupa toate lucrurile ce avusesera loc.
Intr-o anumita masura se poate admite faptul ca aceasta carte este intr-un fel chiar induiosatoare prin multe pasaje, pentru ca daca stai sa te gandesti putin la asta realizezi ca razboiul chiar a avut loc, si de fapt diverse razboaie au avut loc, ca multe persoane chiar au fost supuse unui asemenea destin, ca multi poate au devenit astfel criminali si s-au obisnuit cu ideea aceasta, de parca nici macar nu ar fi fost adevarata, de parca... Nu, de parca a ucide nu era un fapt atat de grav, pur si simplu era in atributiile acelei persoane si de fapt nici nu lua acest fapt in considerare. Ceva destul de trist, tragic we could say si, deci, profund, induiosator. Desi nu pot afirma ca m-a induiosat atat de tare cartea, recunosc a fost destul de buna si te captiveaza, iti intra in sange ( in sensul ca , poate, te emotioneaza ) dar nu am fost chiar atat de profund miscata - doar ca trebuie recunoscut, cartea este buna ( cel putin din punctul meu de vedere ).
Mi-au placut foarte multe faze din aceasta carte, de fapt fiecare pasaj a fost interesant in felul lui, toata " evolutia" lui Marwan. Poate cel mai mult mi-a placut etapa copilariei sale si aveam un fel de bucurie idioata in momentul in care a luat arma in mana, cand a invatat cum sa o manuiasca si asa mai departe. Poate ca am fost doar eu, dar alea au fost pasaje foarte captivante si pur si simplu imi batea inima mai tare, si poate este anormal - era un lucru rau, razboiul ala. Dar intervenea aici dorinta de a apara, de a ii proteja pe ceilalti, de a... Pur si simplu de a fi intr-un fel sau altul patriot. Bineinteles, fronturile se pot schimba adesea, intervine si un fel de razbunare, poate pentru restabilirea propriului ego. Dar nu asta este important, sau poate ca da, oricum in carte sunt tratate toate aceste aspecte.
A mai fost si faza aceea cu copilul care mi-a placut la nebunie ( de aici se vede ce caracter sadic am, hah ) dar nu m-am putut abtine, a fost o faza foarte buna si... Hmm, dura, intr-un fel sau altul - damn, se poate afirma asta : a fost dura!
Ceea ce m-a mai atras foarte mult la aceasta carte a fost modul in care povestea totul Marwan, cum se intamplase... Cu atat de multa lipsa de sentiment, in anumite clipe, de parca erau normale acele etape. Si tocmai asta te facea sa te nelinistesti, cum poate vorbi cineva asa, de parca ar povesti ce a facut ieri intr-o zi obisnuita, de parca doar s-ar fi uitat la cer toata ziua. Mintea lui, actiunile sale, personalitatea sa, trecutul sau - atat prezentul cat si viitorul, toate au menirea sa capteze cititorul.
E o carte mai mult decat reusita in special pentru aura atat de realista transmisa.
Voi ati citit?