After a broken heart

[Too Many Dreams.]

Disclaimer: Nu detin nici un personaj, toate apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari. :)

ejoy :):)


Cap. 1 – Misiunea

Toamna venea incet-incet intr-un mic satuc numit Konoha. Norii pufosi se plimbau pe cerul de azur. Frunzele copacilor deveneau din ce in ce mai aramii. Unele dintre ele cadeau pe pamant, formand un covor natural, multicolor.
La geamul unei case marisoare dar modeste statea ganditoare o fata cu parul roz ca florile ciresilor abia infloriti. Pielea ei alba se asorta perfect cu parul ei lung si matasos.
Numele acestei finite angelice este Sakura Haruno, o eleva la academia ninja. Este chiar cea mai buna eleva din scoala. Pe langa marele Sasuke Uchiha.
Sakura statea gaditoare la fereastra camerei sale. A doaua zi incepea scoala. Alte ore plictisitoare, alte antrenamente grele…dar cel mai rau…alte respingeri din partea lui Sasuke. Rozalia tinea la Sasuke mai mult ca la orice pe lumea asta. Dar el o respingea din ce in ce mai tare.
Trecuse de acum ceva timp de cand incepuse scoala. Sakura era din ce in ce mai indurerata din cauza ca tinea asa de mult la Sasuke iar lui parca nici nu ii pasa.

Kakashi sensei ii chemase pe membrii echipei 7, echipa sa, la o intalnire in urmatoarea dimineata la ora 5, deoarece avea sa ii anunte ceva foarte important. Membrii acestei echipe erau Sakura Haruno, despre care se spune in sat ca era floarea de cires, Sasuke Uchiha, un baiat foarte puternic si intelligent, cu parul negru si ochii mai negri decat intunericul noptii si Naruto Uzumaki, un baiat cu parul blond si ochii albastri, dar care nu era prea priceput, era cam repezit, dar foarte ambitios, cu capul in nori, gata sa te amuze oricand.
Kakashi era renumit in satul sau pentru ca intarzaia foarte mult si in alte sate ca un ninja copiator.
Ca de obicei, Kakashi intarzaia. Sasuke era la locul intalnirii primul, fiind punctual ca de obicei, Sakura a venit exact la ora 5, iar Naruto a mai intarzaiat 30 minute. Dar cei 3 au asteptat pana la ora 10 ca sa vina senseiul lor. Naruto a sarit cu gura pe el:
-Kakashi sensei, dumneavoastra stiti ce e aia ora 5? Sau ati crezut ca ora 5 inseamna ora 10??
-Nu va suparati, sensei, dar intr-un fel naruto are dreptate. Chiar trebuie mereu sa intarzaiati asa de mult? a intrebat Sakura pe un ton discret in timp ce ego-ul ei spunea “Cha!! Sa vezi, mosnege, ce bataie iti trageam daca nu erai senseiul meu!!!” nu mai avea mult si ego-ul acela exploda.
In tot acest timp, Sasuke statea calm sprijinit de un copac. Nu prea il interesa ca senseiul iarasi a intarzaiat asa de mult.
-Bun, zise Kakashi, hai sa terminam cu cearta si sa va zic ce am de spus. Trebuie sa va pregatiti de o noua misiune care va incepe maine. Va dura doar 3 zile. Trebuie sa cautam o floarea-de-colt aflata in varful unui munte catre care va voi conduce eu. Aceasta floare le trebuie medicilor pentru a o vindeca pe Tsunade-Sama de raceala pe care a luat-o si datorita careia ea se afla la spital. Va trebui sa ne luam 2 corturi cu noi, fiecare va veti aduce cate un sac de dormit si o patura in plus, in caz ca va va fi prea frig. Nelamuriri?
-Kakashi-Sensei, daca ne vom lua 2 corturi cu noi, inseamna ca vom dormi cate 2. cine va dormi cu cine? a intrebat finut Sakura.
-Voi decide acolo. Imi pare rau dar acum nu am timp, trebuie sa rezolv niste treburi. Pe maine!
-Pe maine! au spus Sakura si Naruto in acelasi timp, in timp ce sasuke a spus foarte plictisit “Ok. Pa”


Cap 2.
Veni si urmatoarea zi, in care cei 4 plecau la drum, asa ca elevii lui Kakashi erau dimineata in fata portilor satului, gata de plecare. Kakashi i-a surprins pe elevii sai, pentru ca de data aceasta nu a mai intarzaiat.
Au mers foarte mult prin padure, pana sa ajunga la poalele muntelui. Venise deja seara, impreuna cu luna si suratele ei, stelele. La apusul soarelui Kakashi a hotarat sa isi aseze tabara tocmai pe pajistea de la poalele muntelui pe care se afla acea floarea-de-colt speciala.
-Kakashi sensei, ati spus inainte de misiune ca veti hotari aici cine cu cine doarme. a spus Sakura un pic rusinata.
-Ah, corect! Era sa uit de asta! Multumesc ca miai adus aminte. Deci…un moment sa ma gandesc….
In tot acest timp ego-ul Sakurei spunea “Aah…de ce? Sunt in echipa cu doi baieti, si cu un mos….offf…sper sa ma puna cu sasuke macar!!”
-Ok, trebuie sa fim putin prudenti, asa ca eu voi dormi cu naruto, iar Sakura cu Sasuke.
In acest timp, ego-ul sakurei spunea “Cha!! Cine e cea mai tare?? O da, o da…o zi mai buna ca asta nu am mai avut, mai bine zis seara!!!!”
-Bine….ma duc sa ma plimb un pic…..spuse Sasuke pe tonul lui obisnuit de indiferent.
-Ok, dar ai grija sa nu intarzaii! a spus Kakashi grijuliu.
Sakura a mers in cortul ei sa pregateasca sacii de dormit. I-a aranjat cum a putut mai bine si mai frumos.
Peste 15 minute, Sasuke deja a ajuns inapoi in tabara. Sakura deja atipise in cort. Sasuke, nevrand sa o deranjeze, a pasit usor si s-a culcat si el. Nu trecuse mult timp de cand cei doi s-au culcat si niste zgomote ciudate se auzeau din cortul celorlalti. Sakura s-a trezit speriata si a iesit sa vada ce se intampla. A vazut ca Sasuke inca nu dormea, asa ca l-a intrebat usor:
-Sasuke, ce se aude?
-Astia doi sforaie pe rupte! a spus Sasuke printre chicoteli, in timp ce incepuse si Sakura sa se hilizeasca. Eu ma duc sa ma plimb putin. Vrei sa vii? a intrebato pe Sakura cu o voce mai calma decat oricand.
-Da, de ce nu? E mai bine decat sa ii ascult pe astia doi.
Cei doi au mers intr-un mica poiana din apropiere. Vantul incepuse sa fie destul de rece. Sakura nu avea decat o pijamaluta cu maneci si pantaloni trei sferturi. Incepuse sa tremure de frig. Sasuke a observat asta, si a luat-o in bratele lui calzi si puternice.
Pentru un moment, Sakura a ramas fara cuvinte, dar sa lasat mai moale in bratele brunetului. Voia sa profite cat mai mult de moment, stia ca nu se va mai intampla prea curand.
Dupa cateva minute, Sasuke ii dadu drumul Sakurei din brate.
-Sakura, trebuie sa te intreb ceva. De ce m-ai protejat mereu asa de mult?
-…Stii, eu intotdeauna am tinut enorm la tine si te-am iubit la fel de mult, nu ca alte fete care sunt indragostite numai de infatisarea ta. Eu mereu te-am iubit mai mult decat ca pe un frate…dar......am vazut ca ma indepartezi din ce in ce mai mult. a spus rozalia in timp ce lasa libera sa curga o lacrima fierbinte pe obrazul ei.
Sasuke, vazand reactia fetei, i-a spus
-Stii, trebuie sa iti spun ceva….
~Va urma!~

[Miranda.]

Ce anume ii va spune?:x:x:x. Fara suparare dar te rog frumos sa nu grabesti actiunea. Acum ma gandesc la concertul pe care l-au tinul Naruto si Kakashi. Oare pana unde se auzea =))? De fap Sasuke si Sakura ar trebui sa fie multumiti ca au dat un concert vocal, daca ar fi mancat fasole ar fi fost si mai rau =)). Pune repede continuarea acestei povesti deoarece imi da o senzatie de curiozitate.

[Too Many Dreams.]

....si...partea a 2-a :) @};-


Cap. 3

Sasuke, vazand reactia fetei, i-a spus:
-Stii, trebuie sa iti spun ceva….eu mereu am tinut la tine enorm. Nu te-am respins. Doar ca, cu celelalte fete din academie pe capul meu, care sunt obsedate de mine, daca ar fi vazut ca eu ies cu tine undeva, tu nu ai mai fi avut viata buna aici. Intelegi?
-Inteleg perfect! spuse Sakura in timp ce lasa pe obrazul ei sa curga o lacrima fierbinte si cristalina.
Sasuke nu a mai stat la vorba si ii luase barbia fetei intre degetele lui fine si amandoi isi unira buzele moi intr-un sarut fierbinte si plin de iubire. Brunetul nu mai statu prea mult pe ganduri pana sa isi ia rozalia de mijloc si sa o mangaie cu tandrete pe solduri. Sakura era rosie toata, dar nu se lasa prada emotiilor si il lua pe Sasuke de gat si se juca cu parul lui negru si catifelat. Se simtea in al noualea cer: reusise sa ii fure inima celui care o avea pe a sa de multa vreme.

Trecuse cam o ora de cand cei doi isi impartaseau dragostea in inima padurii. Pe Sakura deja o luase somnul. La fel si pe Sasuke. Dar nu voia sa ii arate iubirii ei asta. Intr-un sfarsit Sakura nu mai putea sa ramana treaza.
-Sasuke, imi pare rau, dar nu mai pot sa raman treaza, sunt foarte obosita de la drum. Eu merg la culcare. Vrei sa vii?
-Desigur. Nu te voi lasa singura niciodata!
In ochii de onix ai brunetului, care de obicei emanau numai ura, indiferenta sau raceala, se putea citi o dargoste pura.
Sakura lasa capul in jos, ca suvitele rozalii de par sa ii ascunda roseata din obraji si zambetul de pe chipul ei angelic.
Pe drumul spre tabara, Sakura nu mai putu sa reziste si se prabusi pe pamantul moale. Sasuke s-a uitat intr-un suflet la ea si a observat, la lumina lunii, ca iubirea vietii lui era foarte palida. O lua in brate si s-a dus cu ea in tabara si il trezi, desi cu greu, pe Kakashi sensei, si ii spuse ca merge cu Sakura in sat, la doctori, sa vada ce a patit Sakura.
-Vino putin cu mine.
-Ce s-a intamplat?
-Iti place de ea, nu?
-Nu asta este important acum!
-Este chiar evident. O iubesti. Se vad in ochii tai teama si disperarea pe care o ai in suflet.
-Da, bine! Si??? Ai ceva impotriva??
-Nu. Nu am nimic impotriva. Doar ai grija de ea. stai langa ea, orice ar fi.
-Da. Bine. Dar ai grija sa nu afle nimeni asta sau o vei pati rau!
-Bina, bine. Nu trebuie sa te ambalezi asa. Ai grija!
Desi a avut de parcurs un drum lung pana in Konoha, Sasuke a mers cat a putut de repede numai ca Sakura sa se simta iar bine si sa se restabileasca pe picioarele ei.
-Ma ajuta si pe mine cineva aici????
-Da, ce s-a intamplat? spuse o doamna cu parul roscat-visiniu, cu ochi albastri si halat alb.
-Doamna doctor, Sakura, fata din bratele mele nu se simte bine deloc!
-De ce? Ce s-a intamplat? Trebuie sa imi spui tot inainte sa incep sa o examinez.
-Bine.
Sasuke lua o gura mare de aer si ii povesti totul pana la cel mai mic detaliu.
-…..si ne-am sarutat, iar apoi, ea a spus ca vrea sa se duca la culcare, ca nu mai poate sa stea treaza. Apoi, mergeam spre corturi si nu mai aveam mult de mers, iar ea pur si simplu s-a prabusit in fata mea! Va rog, va implor sa o insanatositi cat mai repede!
-Din cate mi-ai povestit, rezulta ca ea chiar te iubeste. Alimentatia ei nu a fost prea buna in ultima vreme, s-a deshidratat si a aparut o lipsa mare de vitamine in organism. Se va rezolva in seara asta!
Sasuke se lumina la fata ca si cum ar fi vazut o raza de soare dupa ani de intuneric.
-Doamna doctor! Pot sa va rog ceva?
-Depinde despre ce e vorba.
-Va rog, aveti grija sa nu afle nimeni de dragostea pe care i-o port Sakurei.
-Aaa, desigur! Stai linistit, secretul tau e pe maini sigure! Nu voi spune nimanui.
-Va multumesc mult!
-Nu ai pentru ce! Aa, si inca un lucru: sa ma chemi cand Sakura se va trezi.
-Desigur!

Trecu o vreme si Sasuke nu mai putu sta treaz, si adormi cu capul in poala Sakurei. Ea, se trezi la un moment dat, si il observa pe Sasuke dormind pe ea. Se gandi: “Oooo! Ce dragut este cand doarme!!”
Desi trecusera numai 3 minute de cand il observa pe Sasuke dormind asa dulce, rozalia nu se putu abtine si incepu sa il maingaie pe parul lui fin. Sasuke se trezi imediat si observa ca iubirea lui se trezi.
-Sakura!!! Te-ai sculat! Credeam ca nut e voi mai vedea! spuse brunetul imbratisand-o.
-Dar ce s-a intamplat? Unde sunt? Imi aminesc doar ca eram in misiune cu tine, si tu mi-ai spus adevarul, ca ma iubesti si ca tii la mine, apoi mergeam spre tabara sa ne culcam. Apoi, nu imi mai amintesc nimic….


Sakura:

Doamne, ce este in capul meu? Asta trebuie sa fi fost doar un vis. Sasuke? Sa ma sarute, sa imi spuna ca ma iubeste? Pe mine? Dar totusi....pe mine memoria nu ma inseala niciodata. Este adevarat!
...Realizand asta, nu ma pot controla si il strang pe Sasuke in brate din ce in ce mai tare. Nu il pot lasa. Simt cum bratele lui puternice se "gudura" pe langa corpul meu. Aud deodata niste batai in usa salonului. Off....de-as avea ceva la indemana sa arunc in cel care imi strica momentul cu Sasuke!!


Sasuke:

E adevarat. Totul e adevarat. Am gasit o fata care sa nu fie obsedata de mine, ea chiar ma iubeste! Numele aceste fiinte...este asa de melodios! Ma face sa simt...ca vreau sa zbor! Imi gasesc acum linistea in bratele ei, o pot tine aproape de mine. Cred ca nu o sa o mai las din brate prea curand! Aud un sunet strident, din spatele meu. Ii dau drumul iubirii mele din fortareata mea calcuroasa ce o inconjura si ma uit sa vad cine ne strica momentul, cine ne strica linistea. Vad ca este doctorita. Ii arunc oarecum o privire cam bosumflata, dupa care ma asez cuminte pe scaunul din salon.



Cap. 4


-Dar ce s-a intamplat? Unde sunt? Imi aminesc doar ca eram in misiune cu tine, si tu mi-ai spus adevarul, ca ma iubesti si ca tii la mine, apoi mergeam spre tabara sa ne culcam. Apoi, nu imi mai amintesc nimic….
-Pai, ne indreptam spre tabara, iar tu te-ai prabusit din senin. Apoi eu te-am adus la spital sa se vada daca esti in ordine. spuse Sasuke in timp ce o tinea strans de mana.
-Dar acum ma simt foarte bine, Sasuke. Ce a spus doctorita? Pot sa merg acasa?
-Cand am vorbit cu ea, i-am povestit tot ce s-a intamplat aseara. Si a spus ca se va rezolva in seara asta.
-Bun, atunci ma duc sa ma schimb! spuse Sakura in timp ce dadea sa se ridice din pat, dar Sasuke o lua in brate, o puse inapoi pe pat si ii spuse sa il astepte acolo.
Sasuke se duse sa o cheme pe roscata. Fugi cat putu el de repede ca sa nu o faca pe Sakura sa astepte prea mult.
-Deci, cum te simti, Sakura? Esti bine?
-Da, doamna, ma simt perfect! Va rog, pot sa merg acum acasa?
-Desigur, dar numai dupa ce te examinez putin. Nu va dura mult. Acum da-ti putin bluza jos. Sasuke, poti te rog sa ne lasi putin singure?
-Da doamna. spuse Sasuke iesind din camera cu putina roseata in obraji.

Intre timp, in salon, doctorita ii verifica Sakurei respiratia, care era destul de normala.
Sasuke astepta cu nerabdare sa isi vada iar ingerul. Intr-un bun final Tsunade ii spuse ca poate sa intre in camera. El se duse direct la Sakura si o intreba daca poate pleca. Sakura nu ii raspunse, doar il saruta dulce si se ridica din pat, luandu-l in brate. Asta insemna ca da.
-Sakura, hai sa ne oprim la mine acasa. Sa mancam ceva. Casa mea e ceva mai aproape decat a ta. Ce spui? Vrei?
-Da, vreau. Plus ca, nu prea vreau sa merg la mine acasa. Nu am chef de intrebarile enervante a le parintilor mei despre misiuni.
-Ok.
...Si mersera impreuna imbratisati spre casa lui Sasuke.
Sakura era destul de obosita din cauza calmantelor administrate de cei de la spital. Nu mai putea sa mearga prea mult. Se prabusi in genunchi chiar cand mai aveau doar zece metri si intrau pe poarta casei lui Sasuke. Brunetul si-a dat seama imediat de ce se intampla, asa ca isi lua floarea de cires in brate si o duse pe canapeaua din sufragerie.
Rozalia ramasese destul de surprinsa, se astepta ca locuinta lui Sasuke sa fie mai diferita, nu asa de calduroasa si primitoare. Ea credea ca Sasuke locuieste intr-un spatiu ceva mai rece. Ii placea sa stea acolo mai mult decat la ea acasa.
-Vrei sa mancam ceva?
-Dsigur. Dar…nu prea stiu ce as vrea sa mananc….
-E in regula. Hai sa comandam ceva! Ok?
-Este perfect! nu ar strica niste pizza.

La un moment dat, Sakura se scula intr-un pat de spital. Neji, cel mai bun prieten al ei, era chiar langa patul ei si o veghea.
-Neji, ce s-a intamplat? Nu imi amintesc mai nimic…..spuse Sakura, incercand sa ascunda de el ceea ce stia si credea ca s-a intamplat intre ea si Sasuke.
-Bine ca te-ai trezit. Iti voi povesti totul. Dar mai intai, bea niste ceai, esti cam palida. Ai mai avut si un somn foarte agitat.
-Bine. spuse Sakura luand canita de langa noptiera ei din salon.
Neji i-a povestit totul. Ea defapt era in misiune cu echipa 7 si cu Kakashi sensei. Toti mersesera la culcare. Dimineata ea nu se mai scula deloc. Senseiul echipei invoca imediat un caine ninja care avea si abilitati medicale. El i-a descoperit o lipsa mare de vitamine in sange.
-Si Sasuke? Este bine, nu?
-Da, desi este si el aici in spital. A avut multe rani in urma unei lupte impotriva celor din satul sunetului. Dar acum este bine.
-Neji, te rog, ma poti duce la el? Eu tin nespus la el, cred ca stii si tu.
-Da, cum sa nu? Vino dupa mine...
Cei doi s-au dus in salonul lui Sasuke care se parea ca avea un somn cam agitat. Sakura isi intinse mainile deasupra lui. Ele se inconjurara de o cantitate modesta de chakra. Voia sa ii linisteaca lui Sasuke cat decat somnul.
-Sakura, ce faci? spuse Neji luand-o de mana.
-Vreau doar sa ii linistesc putin somnul. Nu suport sa il vad asa.
Sasuke, auzind mica disputa dintre cei doi, deschise cu greu pleoapele lui care acundeau niste ochi de onix, de care te puteai indragosti oricand.
-Hei, ce se intampla aici? Sakura, ce faci? Ar trebui sa fii in patul tau, odihnindu-te. spuse brunetul grijuliu, dar nu voia sa arate asta.
-Sasuke, imi pare rau ca te-am trezit, eu voiam doar sa iti linistesc somnul agitat. Imi pare rau. spuse rozalia si iesi din salon.
Dupa vreo doua zile, si Sakura, si Sasuke au fost externati din spital.
Rozalia a mers direct acasa si l-a sunat pe Neji.
-Alo?
-Alo, Neji! Salut, sunt Sakura. Poti veni peste 30 de minute pe la mine? Am nevoie de sfatul tau.
-Desigur, daca vrei, voi fi acolo in 15 minute.
-Perfect!
Neji ajunse la Sakura acasa putin mai devreme decat termenul stabilit.
-Haidem in camera mea. Trebuie sa iti zic totul mai pe lung. Nu pot sa te mint in legatrura cu ce stiu eu despre ce s-a intamplat in noaptea misiunii.

~Va urma!~

multumesc celor care m-au incurajat! s-ar putea casa pun nextul saptamana asta! :)

[Miranda.]

Aceasta intrebare apare sa fie banala dar importanta. Ai avut cumva povestea pe sun? Stilul acesta de realizare a povesti este foarte asemanator cu cel de pe sun, dimensiunea de asemenea. Intrebarea aste este din simpla curiozitate, exista si linile de dialog care ma fac sa cred ca gresesc in legatura cu sun.
Descrierea povesti este cam slaba, citeste niste povesti care au descriere, o sa vezi diferente. Stiu ca ai impresia ca povestea ta este perfecta, asta simt si eu dar nu este asa, si eu sunt constienta ca nu sunt perfecta.
Bye Bye!

[Flash]

Nu l-ai închis tu, my dear eu ţi l-am închis că nu aveai disclaimer. ._. WTF tu măcar ştii ce zici ?
Normal că ţi l-am închis doar nu stăteam după tine şapte'ji de mi de ani ca să pui un disclaimer. Treci pe la regulament şi ţi-am mai atras odată atenţia cu privire la reguli.

[Who said i have to be normal]

Hey sis, am primit noua adresa a ficului tau, dar să comentez, voi lua fiecare capitol în parte. Capitolul 1 cum am mai spus a fost cam mic. Dialogul nu este în exces. Naraţiunuea bunicică cât a fost. Descrierea şi ea prezentă. Acţiunea nu mii se pare aşa de grăbită. Capitolul 2 şi el este micuţ dar este destul de bun. Dialogul este bunicel, nu mii sa părut sec. Naraţiunea nu pre este prezentă. Descrierea nici ea nu este prezentă. Acţiunea nu mii se pare alergată. Capitolul 3 este mai lung şi asta este bine. Dialogul, săracul este în exces, dar nu este sec. Naraţiunea nu prea este. Descrierea nici ea nu e prezentă. Acţiunea nu este foarte grăbită. Capitolul 4 să vedem ce pot zice de el. Dialogul este cam multicel dar nu lafel de mult ca în celelal capitol. Descrierea este prezentă. Naraţiunea este şi ea prezentă. Acţiunea nu este grăbită. Asta este părerea mea. Sper să nu te laşi de scris din cauza comentariului meu. Dacă te-am supărat cu ceva îmi pare rău. Aştept nextu! Succes!

[Too Many Dreams.]

bun, deci, mai tarziu voi posta si eu capitolul 5.

sa vedem....cateva raspunsuri:
1. adaioana: nu, nici macar nu am auzit vreodata de sun (ca site) :))
si sa stii ca nu mi se pare chiar deloc ca am o poveste perfecta, ci mi se pare ca is cam cea mai varza de pe site :))



si...sis:
3. Who said i have to be normal: nu mai suparat deloc! chiar mersi ca ma ajuti sa ma perfectionez! si mai ales, ca tu o spui frumos, adica...nuj cuma zic, da esti mai finuta.

multumesc tuturor!

voi posta cam in 45 de minute sa poate mai mult capitolul urmator :)

[Flash]

Un user nu poate închide un topic înţelegi ? Doar moderatorii şi administratorii pot închide un topic. Când închizi un thread, nu mai poţi posta în el . . . scrie posturi, chestii trestii.
Tu nu l-ai închis ._. for god sake, că nu ai avut cum. Poţi intra într-un topic dăh, doar că nu poţi posta în el. Lămurit ?

[Too Many Dreams.]

olla! am venit cu capitolul 5! sper saa va placa, nu am avut timp sa il corectez, ca e deacuma 11 noaptea, si ma bate mama la cap sa ma culc :die: marog....
enjoy :X

Cap. 5 O mare dilema



Neji ajunse la Sakura acasa putin mai devreme decat termenul stabilit.
-Haidem in camera mea. Trebuie sa iti zic totul mai pe lung. Nu pot sa te mint in legatrura cu ce stiu eu despre ce s-a intamplat in noaptea misiunii.
…Si ii povesti tot ce stia ca s-a intamplat. Sarutul, dezvaluirile lor, totul.

Sakura:

Huh! ...Bine ca am avut curajul sa ii spun tot lui Neji. Bina ca nu mi-am irosit curajul si vremea! Desi suntem prieteni de la gradinita, de cand eram mici boboci de trandafir, iar acum am ajuns flori care si-au deschis petalele, si si-au ascuns spinii, ca arme secrete. Acum sunt un ninja. Un ninja care intr-o buna zi spera sa devina cunoscut, un ninja care doreste sa salveze si mai multe vieti. Neji imi este cel mai bun prieten, iar eu sint cea mai buna prietena a lui. Ups! Am uitat sa va povestesc despre el! Imi pare rau! Neji este un tip tare de treaba, misterios, cu parul lung, negru, cu cateva reflexii satene. Are ochii de un mov foarte deschis, datorita carora te poti inmuia foarte usor, daca isi arata partea lor blanda. Nici eu, dar nici el, nu ne-am imaginat vreodata ca va exista ceva intre noi. Fiecare are viata lui. Cand ne mai vorbin unul altuia, ne spunem cam totul. El, desi este de aceeasi varsta cu a mea, este mai trecut prin viata decat mine. Mereu imi da cele mai bune sfaturi.
Bine, acum i-am spus totul, ma inteb ce va spune…
-Deci tu spui ca asta stii ca s-a intamplat. Se poate sa fi fost adevarat, dar am o vaga idee ca nu. Am venit la spital imediat ce am aflat ca nu te simti prea bine, si am observat ca nu ai un somn chiar asa de linistit. Erai foarte agitata.
-Inteleg. Voi continua sa ma gandesc la varianta ta. Cred mai mult in ea. Iti multumesc mult, Neji! ii spun eu bunului meu prieten, dupa care el imi spune ca a primit un mesaj de la verisoara lui, Hinata, care spune ca are nevoie de ajutor. Hinata este si ea de asemenea cea mai buna prietena a mea. Ea seamana foarte mult cu verisorul ei. Are aceiasi ochi, dar parul il are violet foarte inchis cu reflexe albastre. Mereu prietena mea intra in incurcaturi pentru ca este cam prea timida si se blocheaza foarte usor, sau, din contra, ca este prea indrazneata cu baietii care o enerveaza.
Il conduc pe Neji la usa, dupa care merg in camera mea. Ma indrept ghidata de suflet catre balcon, si privesc catre livada cu ciresi, care acum era toata pictata numai in culori pastel. Eu mereu am detestat toamna, care mereu aduce o perioada mare de “moarte” plantelor, copacilor, dupa care se trezesc iar la viata, abia primavara. Incep sa nu ma mai inteleg pe mine insami. Pana acum uram sa traiesc toamna, dar acum, am o stare de spirit care ma face sa vreau sa stau mai mult sa privesc apusul.
Merg inapoi in camera mea, si imi caut prin dulap haine cu care sa merg la o mica plimbare. Imi iau primele haine pe care le gasesc ca se potrivesc, in care ma pot misca asa cum vreau. Imi pun pe mine un tricou rosu, fara maneci, iegari scurti, negri spre gri inchis, o fusta alba, despicata pe laterale, sandalele mele ninja, si cotierele albe, impreuna cu bentita mea rosie, cu semnul Konohai pe ea. Nu imi pasa cum arat, vreau doar sa ies din casa, sa merg intr-un loc linistit, sa-mi pot aduna mai usor gandurile. Nu mai am rabdare sa ies pe usa, asa ca sar direct de pe geam, prin pomii din fata camerei mele. Merg ghidata doar de suflet si picioare, gandurile mele fiind in alta parte, undeva departe. Ma opresc undeva, de unde pot vedea apusul dintr-o ipostaza foarte frumoasa. Ma asez pe o creanga mai solida, imi indrept privirea spre apus si ma pierd in gandurile mele. Ma gandesc, ma gandesc, pana vad o umbra care se cam apropie dintre muntii sub care urma sa dispara soarele. Nu mi-a mai pasat de nimic, continuam sa ma gandesc.
Se face putin mai frig, dar nu imi pasa de nimic. Ma retine de la gandurile mele doar sentimentul pe cre il am: ma simt privita.
Mai trece ceva timp, iar eu tot nu ma misc de pe acea creanga. Afara se face cam frig, asa ca incep sa tremur. Deodata simt pe cineva stand langa mine. Ma uit cu coada ochiului, si zaresc pe cineva cu par negru si ochi de onix. Clar este Sasuke. Ma intreb ce face aici.
-Sasuke, ce fa….
Dar nici nu termin de zis, ca simt cum imi pune pe spate o jacheta calduroasa. Eu raman paralizata de gestul lui. Tot ceea ce simt, sunt numai fluturi is stomac, jacheta lui Sasuke, si caldura din ochii lui Sasuke, care ma face sa ma simt in al 9-lea cer.
-Nu pot sa te las sa tremuri aici. Ce se intampla? Ai patit ceva? imi spune Sasuke si ma ia in brate. Pe moment, raman putin pierduta, dar imi revin usor.
-…Nu, nu am patit nimic. Sunt bine, Sasuke, multumesc de intrebare! Tu ce faci aici? Ce s-a intamplat?
-Nimic, ma gandeam doar la tine. Vin in 5 minute!
Eu raman pe creanga fara sa mai spun nimic. Privesc in gol. Parca nici macar o secunda nu a trecut, ca ma trezesc cu un buchet mare de trandafiri in brate si cu o mana puternica care ma inconjoara si ma tine de umar. Asa am stat noi doi toata noaptea pe acea creanga de copac.


:love:

scuze inca o data de greseli, si ca e scurt![posturi unite]
uitati aici si cateva adrese ca sa va faceti o mica iedee despre personaje: :)

sakura: http://194.88.148.40/?mmid=05e41629eac088ae7 (privind apusul)
neji: http://media.photobucket.com/image/neji%...pg%3Fo%3D8

sasuke: http://media.photobucket.com/image/sasuk...g%3Fo%3D47

[Who said i have to be normal]

Hey sis! Am apărut cu un comentariu! Prima dacă o să mai fiu prima până termin eu de scris. Deci capitolul este bun. Dialogul este mai puţin şi nu este sec. Descrierea este bună. Naraţiunea şi ea este bună. Acţiunea nu mii se pare grăbită. Se vede o diferenţă în bine, mă bucur că ai venit cu nextu. Dar când o să vină nextu? Ce frumos Sasuke să îi aducă flori Sakurei. Succes şi aştept nextu!