Duel: Savarina Ali, She and Little M [ Runda a doua in desfasurare ]

[Savarina Ali]

Buna tuturor. M-am decis sa sparg gheata cum Miruna nu e pe mess si nebuna de Anna inca nu a gasit titlu =_=" Am venit cu „adorabila mea capodopera” sper sa fie mai buna ca cealalta in orice caz. Si cam atat am de spus. Ingrozire placuta ... adica Lectura placuta :d


[center]Prolog[/center]

Viata! Un cuvant, doar atat. Ce semnifica pentru unii? O metoda de a se distra? De a se plictisi? De a iubi? De a proteja? Numai ei stiu. Pentru o famile inseamna iubire si protectia celui drag.
De cand esti mic te gandesti ce poti sa faci ca sa rasplatesti persoana iubita. In generl un copil se gandeste la parintii sai. Ei au grija de el pana poate sa-si ia zborul din cuib. Parintii au grija ca aripile puiului sa nu fie subrede cand acesta trebuie sa paraseasca adapostul in care a crescut. Parintii sunt alaturi de tine la primii pasi, la primul cuvant rostit, la prima lacrima. Sunt langa tine cand esti la prima iubire. Dragostea de adolescent. Aceasta este cea mai frumoasa si totusi cea mai dureroasa.
Parintii simt nevoia de a avea grija de puiul lor. Chiar si atunci cand ii cearta, o fac pentru ai proteja, nu pentru ai jicni. Vor ca ei sa aibe tot ce isi doresc si sa nu regrete nimic in viata.
Nu toata lumea gandeste la fel. De ce? De ce unii sunt rai cu persoana iubita? Poate ca nu exista cu adevarat sentimente intre ei. Poate sunt obligati. Uneori anumite personae vor sa iubeasca asa de mult incat ajung la adoptii, dar cei care dau copii spre adoptie? Ei au suflet? Sunt la fel de inghetati perecum un aisberg?
Nu putem stii ce e in mintea lor. Numai ei stiu. Nici noi nu stim ce ne este scris. Putem sa traim si numai o zi, daca asta ne este destinul.
O femeie trebuie sa aleaga intre sotul ei si minunata ei fetita? Ce poate sa aleaga? Sa mearga impreuna cu sotul ei intr-u loc mai bun si sa-si lase fiica in voia sortii? Sau sa aleaga fetita si sa se desparta de sotul ei? O decizie grea in fata judecatoriei Domnului. Decizia ei poate sa fie importanta pentru toti trei. Alege viata sau moartea?


[center]La granite dintre viata si moarte[/center]

Bip, bip, bip sunetul asta se aude in creierul meu si nu vrea sa iasa. Ce este acest sunet? Incerc sa-mi deschid ochii, insa pleoapele imi sunt grele. Parca le-am lipit cu aracet si nu pot sa le mai deslipesc. Incerca sa-mi misc mainile, degetele, membrele dar nimic. Parca as fi calcata de tren, ce se intampla cu mine? Tot ce imi amintesc este ca eram cu sotul meu si fiica noastra in drum spre parcul de distractii si apoi o lumina stralucitoare si acum negru.

[center] FlashBack [/center]

Trebuia sa mai trecem strada ca sa ajungem la masina. Am auzit nistre caini latrand si micuta mea Dia s-a speriat si s-a dus mai in fata, insa mai in fata a insemnat in strada. Seara se lasese si pe ea se vedeau numai felinarele si farurile de la masini. Spre fetita mea venea cu repziciune o masina.
-Diaaa !!! am strigat eu si sotul meu in acelasi timp si ne-am dus dupa fetita.
Am vazut o lumina puternica care banuiesc ca era farul masinii. Se auzea cum cauciucurile masinii au franat brusc, dar nu a avut sufficient timp si m-a lovit din plin si pe mine si pe sotul meu. Am mai auzit cateva plansete de copil apoi am simtit ca sunt luata pe sus si … negru in fata ochilor.

[center]EndBack[/center]

Am simtit o mana micuta care mi-o strange ape a mea si cateva picaturi de apa apoi niste suspine, asta inseamna ca erau lacrimi. Mana aceea catifelata ma facea sa tremor involuntar. M-am fortat sa deschid ochii sis a-mi misc degetele. Cu degetele a fost putin mai usor, insa cu ochii simteam ca ma rup toata. Simteam ca cerul mi se rupe in cap. Am reusit intr-un final sa ridic pleoapele greoaie, insa totul era in ceata. Am clipit de cateva ori cu greutate, ca sa pot privi totul mai limpede … Eram intr-o incapere vopsita in alb. Mi-am lasat privirea sa circule prin camera, si am vazut inca un pat in care era sotul meu. Avea o masca de oxigen pe fata si se vedea dupa modul in care pieptul se misca, ca nu era prea bine. Mi-am mutat privirea spre aparatul la cere era si el conectat iar dungile acelea se miscau lent de sus in jos. Aveam o presimtire proasta insa nu stiu de ce. Mi-am lasat privirea sa circule in continuare prin camera si langa patul meu strangandu-mi mana am vazut-o pe Dia. Aceasta plangea de mama focului. Cristatlele umede curgeau din ochii ei mai rau ca la o stropitoare. Ma chinui putin sa imi ridic mana si sa ii sterg lacrimile. Aceasta si-a deschis brusc ochii si m-a imbratisat puternic, iar eu am inceput sa tusesc. O asistenta care era in incapaere si se uita cu atentie la doua radiografii s-a intors spre mine si a venit repede pentru a-mi pune masca de oxigen pe fata. De abia puteam respire.
Dia ma strangea de mana. Cu degetul mare de la acea mana o mangaiam incet pe manuta ei. Trebuia sa o fac sa se calmeze, insa in acea postura nu puteam face asta. Am inceput sa tusesc si sa-mi pierd cunostinta. Am inchis ochii si nu mai simteam nimic. Am auzit-o pe asistenta cum striga dupa doctor sip e Dia cum plangea. In scurt timp doctoral a venit in camera si o asistenta o tine ape fiica mea, din cate am inteles deoarece aceasta planga foarte rau.
Am simtit cum mi-a fost administrat un somnifer. Am adormit instantaneu. In fata mea totul a devenit alb. Mergeam cu pasi marunti fara sa pic in gol. Totul era alb si nu mai simteam nici o durere. Am mers asa pana o lumina galbena si foarte stralucitoare a aparut in calea mea. Am avut nevoie sa-mi inched usor ochii deoarece lumina era prea puternica pentru privirea umana.
-Poti sa deschizi ochii acum, imi spuse o voce blanda, iar eu fac intcmai.
In fata mea era un porumbel alb. In jurul capului sau era o aura stralucitoare. Nu imi dadeam seama unde sunt asa ca am intrebat cu teama.
-Esti in Rai draga mea, imi spuse porumbelul lasnadu-ma masca.
-Cum adica? Il intreb eu cu lacrimi in ochi. De fiica mea cine va avea grija?
-Lasa-ma sa termin de explicat si vei vedea, imi spune acesta si eu aprob numai pentru a afla adevarul. Inca nu esti in Raiul propriu-zis, esti la granite dintre viata si moarte. Doctorii se straduiesc cu socuri sa te aduca la viata, imi spuse acesta si intinde aripa stanga aratandu-mi in aer intr-un dreptunchi cum doctoral se chinuie sa ma tina in viata cu socuri. Fata mea plangea in bratele unei asistente care nu putea sa o linisteasca. Aceasta este lumea ta, viata ta daca vrei sa ramai in vie cu fiica ta, iar aceasta –intinde aripa dreapta si intr-un dreptunghi apar eu si sotul meu fericiti zambind amandoi - este viata daca accepti moarte. Vei fi fericita alaturi de sotul tau in Rai, in Paradisul Ingerilor.
Dupa ce imi spune acestea in locul celor doua chenare apar sotul si fiica mea. M-a pus sa aleg intre ei doi. Am inchis ochii si au inceput sa-mi curga pe obraji cristalele umede. Erau asemenea picaturilor de ploaie. Picaturi de ploaie ce cad din cerul inimii mele. Mi-am deschis brusc ochii si am privit pasarea alba. M-am uitat catre cele doua comori ale mele mai atenta si am vazut ca erau amandoi imbracati in alb, ca si mine defapt.
-Nu poti sa faci asta, tip eu la pasare. Cum poti sa faci asa ceva? Unde e mila lui Dumnezeu? Nu el spunea ca trebuie sa iubim pe toti? Nu? Acum de ce ma pune pe mine sa aleg? Eu ii iubesc pe amandoi, spun si ii iau de man ape cei doi. Nu pot alege. E ca sic and mai pune sa aleg intre bine si rau, tip eu la acesta.
-Deci tu spui ca nu poti sa alegi intre ei nu? ma intreaba acesta. Ce semnifica ei pentru tine? continua Porumbelul intrebarea.
-Nu, nu pot! ii spun eu cu lacrimi in ochi. Este ceea ce El ne-a invata, sa nu facem discriminari, spun eu in continuare. Cum as putea allege intre fiica mea, sange din sangele meu si sotul meu cu care sunt legata pe viata? Cum poti distruge legatura mama fica? Sau legatura din fata Altarului? il intreb eu déjà incepand sa plang cu lacrimi mari.
Porumbeleul se uita fix in ochii mei vrand sa vada daca mint sau nu. Lacrimile mele erau sincere, oricat as fi incercat, daca alegeam pe unul din ei as fi facut discriminare, asa ca mai bine il lasam pe el sa aleaga de partea cui ma lasa.
-Daca tot trebuie sa aleg, iti dau tie onoare, spun eu lasand privirea in jos. Tu decizi de partea cui ma pastrezi. Tu decizi daca lasi o fetita fara parinti sau daca incalci propriile reguli din fata Altarului, ii spun eu inca cu privirea in jos strandandu-I pe cei doi de mana, lacrimile continuand sa curga.
Tacerea s-a asternut peste noi. Nu pot estima cat au insemnat pentru mine acele secunde, minute, ore … nu puteam stii cat a durat totul, insa stiu ca eu nu puteam sa mai resist mult acestei presiuni. Simteam cum picioarele imi cedeza si nu mai stiam cat timp puteam sa stau asteptand raspunsul decisiv.
-Sa fii fericita alaturi de cei pe care ii iubesti, aud vocea porumbelului si apoi simt un soc pe pieptul meu.
Am tresarit puternic deschizandu-mi ochii si indoindu-mi spatele. Doctorul a rasuflat usurat iar eu ma uitam in jur. Sotul meu statea privindu-ma pe mine cu niste ochi mici.
-Ai reusit, imi spune acesta zambind cu greutate.
-Nu eu, noi am reusit, spun eu si doctoral se uita ciudat la noi. Nu ne-ati crede daca va spunem, ii zic eu zambind si acesta aproba.

[center]***[/center]

Dupa doua saptamani eu si sotul meu am iesit din spital. Din incinta spitalului am iesit toti trei. Dia era in mijloc si ne tine ape amandoi cu manutele ei micute. Sora mea care a venit din Italia ca sa aibe grija de micuta mea raza de soare cat am fost noi in spital, ne-a facut o poza si ne-a spus ca aceasta poza v-a fi o amintire placuta peste ani.

De atunci am invatat ca sunt incurcate caile Domnului. Nu voi uita cat timp voi trai aceasta experienta. Asa am invatat sac red mai mult ca viata e deosebita si ca trebuie traita cu fiecare clipa deoarece asta este viata si trebuie sa o avem langa noi orice s-ar intampla …

[center]~~~~~Sfarsit~~~~~[/center]


Succes Anna si Succes Miru [eu nu imi spun pentru ca sunt sigura de rezultat =_="]