15-08-2012, 09:32 PM
Din cate imi aduc eu aminte (exceptand perioada claselor primare, care este aproape total absenta din capul meu), n-am plans niciodata la o nota mica, dar am fost suparata, sau uneori, culmea, bucuroasa ca imi mai variam si eu notele la anumite materii. In generala nu prea aveam note mici, mai ales pe 4 nu l-am intalnit niciodata in perioada aia. Dar am facut cunostinta cu el in liceu, si tare nesuferit imi era si imi este saracul. Prefer sa iau doi de 5 decat un 4 si un 6 (aici ma refer la materiile pe care chiar nu le suport). Am fost suparata de cateva ori pentru note mici in liceu, dar, paradoxal, mama, cea care m-ar fi certat zile intregi in generala pentru astfel de note, m-a consolat mereu si a zis ca asta e, daca nu am facut acum bine, voi face altadata. Ideea e ca ii spun mereu notele mici, si de aia nu ma cearta. Prefer sa fac asa decat sa le afle la sedinta.
Hetalia
Sa fii deschis nu inseamna sa fii receptiv la ce iti place tie, ci la ce este bine, atfel te numesti "om cu prejudecati", eticheta pe care oamenii din ziua de azi o pun numai celor demodati, dar nu se vad pe ei...
Sa fii deschis nu inseamna sa fii receptiv la ce iti place tie, ci la ce este bine, atfel te numesti "om cu prejudecati", eticheta pe care oamenii din ziua de azi o pun numai celor demodati, dar nu se vad pe ei...