Casa din vis [+15]

[sunshine]

Este primul meu fic sper sa va placa.


Capitolul I

Un semn.

Ma trezesc brusc.Un fior rece imi patrunde in tot corpul in camera este intuneric,ma indrept spre geam cu pasi repezi sa-l inchid.In camera mea se aude un strigat ciudat asemeni unui plans de copil care ma cheama.Fug repede sa aprind lumina,in jurul meu nu este nimeni.O sting si ma pun in pat.Incep sa strang perna la piept ingrijorata si speriata de acel plans stins.
Ore ce a fost asta?.Incet,incet pleoapele imi sunt tot mai grele.Plannsul copilului se aude din ce in ce mai tare zgariindu-mi timpanele.Ma trezesc speriata din acel vis adanc in care am fost scufundata.
Inca ingrijorata aud o alta voce,care ma cheama din bucatarie.Trezita la realitate imi dau seama ca acea voce imi este cunoscuta,e vocea mamei mele.Ma grabesc spre bucatarie.O vad pe mama cu lacrimi in ochi.
- Ce sa intamplat?intreb eu.Mam a inceput sa planga cu lacrimi amare si nu areusit sa spuna nimic,
-S-a intamplat ceva cu Raul?
-Da,Maya.Fratele tau...a...murit azi noapte.Piciorele mele au inceput sa tremure,brusc mi-am amintit de plansul de azinoapte.era strigatul de ajutor al fratelui meu, care de cateva zile era in spital bolnav de o boala incurabila.
Mama m-a rugat sa o insotesc la spital ca sa-l luam pe fratele meu sa-i facem o inmormantare cum se cuvine.Am fost uimita sa-i vad chipul palid.Nu-mi vine sa cred cum zace nemiscat pe patul de spital,el care era atat de plin de viata.Avea un par negru si drept,ochi lui erau albatri.
Dupa inmormantare eu si cu mama ne-am intors acasa.Am intrat in camera fratelui meu pentru a-mi alina dorul.Pe un raft am gasit un album,putin prafuit,l-am rasfoit si am dat peste o poza in care era tatl si fratele meu.Nu-mi venea sa cred ca ne-au lasat singure pe mine si pe mama.Obosita de atata tristete,ma intind in patul fratelui meu si dintr-o data aud din nou acel plans de copil.
De unde vine?Ce inseamna asta?

Intrand in casa

Strigatul de copil dispare lasandnin urma lui un chip,era fratele meu.Speriata imi pun cele doua maini incercand sa-mi frec ochii dar acel chip nu disparea.Am vrut sa-l ating brusc imaginea a disparut,am sarit repede din pat vrand sa-i spun mamei cele intamplate.In gandul meu spunandu-mi ca ea nu ma va crede.
Trecuse o saptamana,o luna,un an de cand s-a intamplat incidentul si tot o data de cand eu si cu mama ne-am mutat in casa ce-a noua.Am ajuat-o pe mama sa despacheteze lucrurile din baxuri.Mama m-a trimis sa-i iau ceva pentru cina.In drum spre magazin m-am oprit spre un cos de gunoi sa arunc o hartie ce-mi "bantuia" buzunarul de cateva zile.
Langa mine stateau doi oameni,au inceput sa vorbeasca despre casa de pe strada 3 casa cu numarul 656.Brusc mi-am dat seama ca vorbesc despre casa unde locuiam noi.Am vrut sa ma apropiu de ei far sa observe.Am inceput sa ma prefac ca,caut ceva in telefonul mobil,au inceput sa vorbeasca.
"-Da, stiu casa.Ma mir cum vechi locatari au reusit sa scape din casaaceea.
-Da.Cine ar vrea sa locuiasca intr-o casa bantuita?Nu eu.
-Amice, crezi ca stiu noii locatari de casa acaeia va este bantuita?
-Nu stiu,dar hai sa nu mai vorbim despre asta, imi da fiori.
Am ramas stupefiata la auzul acestor cuvinte.Adica cum?Casa noastra cea noua sa fie bantuita?Si mai ales de cine?.La prima vedere cand vezi casa iti faci o impresie forte buna despre ea,era mare ,spatioasa nici de cum bantuita.Au zind acestea de la cei do barbati fug repede spre casa fara sa mai iau cele necesare pentru mama.

Maya
http://2.bp.blogspot.com/_6JuMv1Z_hos/Sq...irls99.jpg
RAul
http://i733.photobucket.com/albums/ww332...s/bOY2.jpg
Mama
http://i310.photobucket.com/albums/kk431...d687ec.jpg

[Hope:)]

buna! yupyyyyyy sunt prima!

sa incepem cu inceputul:
-ideea: cam folosita in multe filme, totusi nu prea am vazut ficuri cu aceasta ,,tema", ca sa-i zic asa...e bunicica pe moment, sa vedem cum o sa evolueze
-descrierea: aici esti varza....trebuie sa lucrezi mult la ea. adica....sentimentele le-ai descris bine, totusi, cand ai ajuns la acea casa ar fi trebuit sa descrii si tu macar gradina, sau ceva...
- actiunea e cam grabita. puteai sa faci primul capitol cu inmormantarea, apoi al doilea cu mutarea, sau gaseai tu ceva, dar ti-am zis: mie mi se pare grabita
-dialogul: e bunicel...iti lipsesc verbele care insotesc replica, gen
,,-Buna Mirabela! spune ea chicotind si scarpinandu-se-n cap...."
vezi tu, gasesti ceva interesant....

asa...greseli de testare am gasit multe. stiu ca lenea asta ne omoara pe toti, dar incearca sa corectezi de 2-3 ori inainte de a posta
cateva repetitii, dar la astea nu e problema, se rezolva;)

deci...abia astept nextu', si sa nu te prind ca renunti, ai inteles?

P.S.: am criticat ficul, nu pe tine

[βεκi]

Capitolul I

Un semn.

Ma trezesc brusc.Un fior rece imi patrunde in tot corpul. In camera este intuneric,ma indrept spre geam cu pasi repezi sa-l inchid.In camera ( nu suna bine repetita >.< ) mea se aude un strigat ciudat asemeni unui plans de copil care ma cheama.Fug repede sa aprind lumina,in jurul meu nu este nimeni.O sting si ma pun in pat.Incep sa strang perna la piept ingrijorata si speriata de acel plans stins. ( Incearca sa dezvolti putin propozitiile , deoarece nu suna bina )
Oare ce a fost asta?.Incet,incet pleoapele imi sunt tot mai grele.Plansul copilului se aude din ce in ce mai tare zgariindu-mi timpanele.Ma trezesc speriata din acel vis adanc in care am fost scufundata.
Inca ingrijorata aud o alta voce,care ma cheama din bucatarie.Trezita la realitate imi dau seama ca acea voce imi este cunoscuta,e vocea mamei mele.Ma grabesc spre bucatarie.O vad pe mama cu lacrimi in ochi.
- Ce sa intamplat?intreb eu.Mama a inceput sa planga cu lacrimi amare si nu a reusit sa spuna nimic.
-S-a intamplat ceva cu Raul?
-Da,Maya.Fratele tau...a...murit azi noapte.Piciorele mele au inceput sa tremure,brusc mi-am amintit de plansul de azinoapte.Era strigatul de ajutor al fratelui meu, care de cateva zile era in spital bolnav de o boala incurabila.
Mama m-a rugat sa o insotesc la spital ca sa-l luam pe fratele meu sa-i facem o inmormantare cum se cuvine.Am fost uimita sa-i vad chipul palid.Nu-mi vine sa cred cum zace nemiscat pe patul de spital,el care era atat de plin de viata.Avea un par negru si drept,ochi lui erau albatri. ( Ai tendinta sa schimbi timpul verbelor si nu e bine )
Dupa inmormantare eu si cu mama ne-am intors acasa.Am intrat in camera fratelui meu pentru a-mi alina dorul.Pe un raft am gasit un album,putin prafuit,l-am rasfoit si am dat peste o poza in care era tata si fratele meu.Nu-mi venea sa cred ca ne-au lasat singure pe mine si pe mama.Obosita de atata tristete,ma intind in patul fratelui meu si dintr-o data aud din nou acel plans de copil.
De unde vine?Ce inseamna asta?

Intrand in casa

Strigatul de copil dispare lasand in urma lui un chip,era fratele meu.Speriata imi pun cele doua maini incercand sa-mi frec ochii dar acel chip nu disparea. ( iar schimbi timpul verbelor ) Am vrut sa-l ating brusc imaginea a disparut,am sarit repede din pat vrand sa-i spun mamei cele intamplate, in gandul meu spunandu-mi ca ea nu ma va crede.
Trecuse o saptamana,o luna,un an ( pana la urma cat timp a trecut ? xD ) de cand s-a intamplat incidentul si tot o data de cand eu si cu mama ne-am mutat in casa ce-a noua.Am ajuat-o pe mama sa despacheteze lucrurile din baxuri.Mama m-a trimis sa-i iau ceva pentru cina.In drum spre magazin m-am oprit spre un cos de gunoi sa arunc o hartie ce-mi "bantuia" buzunarul de cateva zile.
Langa mine stateau doi oameni,au inceput sa vorbeasca despre casa de pe strada 3 casa cu numarul 656.Brusc mi-am dat seama ca vorbesc despre casa unde locuiam noi.Am vrut sa ma apropiu de ei fara sa observe.Am inceput sa ma prefac ca,caut ceva in telefonul mobil,au inceput sa vorbeasca.
"-Da, stiu casa.Ma mir cum vechi locatari au reusit sa scape din casa aceea.
-Da.Cine ar vrea sa locuiasca intr-o casa bantuita?Nu eu.
-Amice, crezi ca stiu noii locatari de casa aceea va este bantuita? ( nu inteleg o_o )
-Nu stiu,dar hai sa nu mai vorbim despre asta, imi da fiori.
Am ramas stupefiata la auzul acestor cuvinte.Adica cum?Casa noastra cea noua sa fie bantuita?Si mai ales de cine?.La prima vedere cand vezi casa iti faci o impresie forte buna despre ea,era mare ,spatioasa nici de cum bantuita.Auzind acestea de la cei do barbati fug repede spre casa fara sa mai iau cele necesare pentru mama.

Well cu ce sa incep ? Se vede ca este primul tau fic , dar nu este nimic , cu totii invatam din greseli ^^ . Ai multe greseli , dupa cum vezi si tu , in general greseli de tastare . Iti dau un sfat . Inainte sa postezi capitolul , incearca sa il mai verifici o data , ca sa te asiguri ca nu ai greseli . Stai cam prost la descriere . Puteai sa descri si tu mai mult sentimentele fetei in legatura cu moartea fratelui ei . Din cele spuse de tine nu prea reiese ca fetei ii pasa xD . De parca nu ar fi murit . Actiunea mi se pare cam grabita o_o . Incearca sa dezvolti actiunea , descrierea , ma intelegi tu =]] .

Ideea mi se pare originala , nu am mai intalnit un asemenea fic . Chiar imi place si astept continuarea . Sper sa nu te lasi de scris din cauza celor spuse de mine . Nu am vrut sa te critic , doamne fereste . Am vrut sa iti dau cateva sfaturi pentru a te perfectiona . Nimeni nu s-a nascut invatat , nu-i asa ? :)) . Sunt curioasa ce se va intampla cu Maya si mama ei in continuarea , deoarece imi plac la nebunie povestile cu case bantuite xDD .

Spor la lucru <33 Chuu xoxo

[sunshine]

Multumesc pentru sfaturi.

Capitolul II

Barbatul din casa.


Ajung in tocul usii vrand sa deschid usa,m-au trecut apele.In acel moment ma gandeam cum sa-i spun mamei sa nu creada ca am inebunit si ma gandeam mai ales daca e bine.Mama statea pe canapea cu capul plecat,puteam sa-i zaresc lacrimile transparente ce-i cadeau pe fusta ei udand usor materialul.Mi-a spus ca ii este dor de fratele meu si ca si-a amintit acele clipeNe vrand sa-i fac rau spunandui cele intamplate dar totusi i-am povestit ce s-a intamplat pe drum,ea m-a linistit spunandu-mi ca uni oameni exagereaza.Usurata ma indrept spre camera mea.Cand intru vad o dezordine mare mult praf,forte multe cuti de despachetat.
Am inceput sa-mi fac ordine,orele treceau pe nesimtite.
-Gata,am terminat!imi spun in gand.Dormitorul arata bine ca nou.Patul dublu cu ciarceafuri albe,cuvertura maro,camera avea o culoare roz.
-off...oftez si i-au in brate perna si ma las incet pe pat adormind usor.
Nu mai aveam vise de mult cu fratele meu.Desi in noaptea aceia am avut un vis ciudat.

In casa era un barbat avea parul scurt de culoare castanie,pielea lui era alba,avea un costum pe el de culoarea alba,cu o cravata neagra.In vis il urmaream peste tot,eram in casa nostra dar era parca mai schimbata avea alte culori.Am ajuns in gradina,acolo gradina era cu trandafiri rosi,albi,galbeni si roz.Erau cei mai frumosi trandafiri.Am atins un trandafir alb,m-am zgariat la deget sangele a curs pe petalele trandafirului.La auzul strigatului meu de durere acel barbat m-a auzit,s-a apropiat de mine pentru o clipa totul s-a transformat in cenusa.
Mi-a zis:
-NU ai ce cauta aici,pleaca inainte sa fie prea tarziu.
-Nu voi pleca ,aici locuiesc.
S-a apropiat de mine incercand sa ma sugrume.
M-am trezit brusc eram toata transpirata si speriata,tremuram din toate incheieturile.M-am dus la baie,mi-am dat cu apa pe fata linistindu-ma ca a fost dor un vis dar stiam ca nu este asa fiindca gatul ma durea tare rau, aveam urme iar degetul imi sangereaza.

Imi sterg lacrimile cu un prosop alb.Fug pe toate cele douazeci de trepte in minte aud vocea acelui om.Incerc sa ma adun cu toata puterea.Ma tot gandeam ce sa fac ca sa plecam din casa. Adorm pe scari pana dimineata.

Se face ora 6 dimineata cand mama se trezeste,speriata vazanduma ca am dormit pe scari. Ne mai putand s-i dau explicati,dintr-o data explodeaza instalatia electrica provocand un incendiu mare.
Atunci mi-am dat seama ca acel barbat din vis vorbea serios.

[βεκi]

Iar ai grabit actiunea mah -.- . Parca vrea sa fuga de noi . Descrie mai bine ideeile , dezvolta putin . Totul se petrece atat de repede . Puteai sa descri mai bine acel vis , sentimentele fetei si aparitia acelui strain .

Imi sterg lacrimile cu un prosop alb.Fug pe toate cele douazeci de trepte .In minte aud vocea acelui om.Incerc sa ma adun cu toata puterea.Ma tot gandeam ce sa fac ca sa plecam din casa. Adorm pe scari pana dimineata. ( grabita rau actiunea , dezvolta propozitiile ) .

Se face ora 6 dimineata cand mama se trezeste,speriata vazandu-ma ca am dormit pe scari. Nemaiputand sa-i dau explicatii ,dintr-o data explodeaza instalatia electrica provocand un incendiu mare.
Atunci mi-am dat seama ca acel barbat din vis vorbea serios. ( totul s-a intamplat asa intr-o secunda o_o )

Am corectat doar partea asta , deoarece a avut destul de multe greseli si nu ma refer doar la greselile de tastare . Sfarsitul a fost atat de grabit , parca ziceai "hai sa se termine mai repede capitolul" . Nu stiu , vezi ca nu e de bine =] . Incearca sa citesti cateva fic-uri daca vrei , pentru a te inspira la scris . ( nu ma refer a le copia propozitiile sau intreaga poveste >.< ) . Vezi ce faci cu descrierea si actiunea .
In general mie imi place ideea , deoarece cum am mai spus si inainte sunt atrasa de povesti cu case bantuite xD . Sper ca pe parcurs capitolele sa fie mult mai frumoase decat acestea .

[sunshine]

Capitolul III

Incendiul

Focul a cuprins toata casa in cateva minute.Ceata de fum m-a facut sa o pierd pe mama din vizor.Incercam sa o caut, dar nu puteam sa o vad, puteam doar sa o aud.Imi striga sa incerc sa ies afara si sa ma salvez.Dar nu puteam sa plec fara ea.Cum sa o las acolo?Sunt sigura ca nici ea nu m-ar fi lasat acolo.
Gandul ca nu voi mai trai nu ma afecta atat de mult,dar gandul ca nu o voi mai vedea pe mama ma inspaimanta.Alergam pe coridor incercand sa gasesc o iesire.Fumul gros imi inunda nasul,imi facea ochii sa lacrimeze.Picioarele nu ma mai ascultau.Am cazut jos.
Simt ca imi arde tot corpul si ca nu-mi mai pot deschide ochii,nu mai vedeam nimic.
Spiritul parca vroia sa-mi paraseasca corpul si credeam ca o sa mor,cand o strangere puternica de mana ma face sa-mi dau seama ca inca traiesc.Cineva incerca sa ma salveze din foc.Cu ultimele puteri imi deschid ochii sa privesc persoana care incerca sa ma salveze.Era mama.Dar din cauza fumului puternic si a arsurilor de pe corpul ei mi-a scapat mana.Nu mai aveam putere nici macar sa o strig.
Cand credeam ca totul e pierdut,am simtit inca o data cum cineva incerca sa ma salveze,dar de data aceasta nu mai puteam deschide ochii sa vad.Dar dintr-o data nu mai stiam nimic de mine.Mi-am pierdut cunostinta.
Cand am deschis ochii totul in jurul meu era schimbat.Nu recunosteam nimic si pe nimeni.
Unde eram?Ce s-a intamplat?Cine erau oamenii de langa mine?...Cine...cine sunt eu?Nu imi mai aminteam nimic.
Vad pe cineva apropiindu-se de mine.Avea un halat alb.S-a asezat langa mine si mi-a spus:
-Buna Maya.Eu sunt doctorul Roman.Am avut grija de tine de la incendiu incoace.
-Incendiu?Ce incendiu?
Nu mi-a raspuns nimic, ci a inceput sa-mi puna unele intrebari la care nu stiam raspunsul.Mi-a spus Maya.Oare asta este numele meu?
-Ce zi este astazi?am intrebat eu.
-Of,au trecut asa multe zile de cand suntem aici ca le-am pierdut sirul.
Simteam ca toata lumea vroia sa-mi ascunda ceva.De ce?Ce se intamplase?Chiar daca nu-mi aminteam aveam o presimtire ca ceva nu este in regula.De ce nimeni nu vrea sa-mi spuna nimic?
-Dar totusi,tu cine esti?Am intrebat-o pe fata care statea langa patul meu.
-Sunt Diana,prietena ta din copilarie.Nu-ti mai amintesti de mine?
-Imi pare rau,dar nu-mi aduc aminte cine sunt eu,cum as putea sa-mi aduc aminte cine esti tu?
-Lasa ca o sa ai destul timp sa-ti amintesti tot ce am facut impreuna.
Ne cunoastem de la 5 ani si de atunci am fost cele mai bune prietene.
-Dar de ce esti tu langa mine? Unde sunt parintii mei?Vor veni mai tarziu?
A urmat un lung moment de tacere,lucru care imi intarea sentimentul ca ceva nu este in regula.