Furtuna celei de-a douazecea primaveri

[Ops!]

Acesta este primul meu fic de tip jurnal.

Inceputuri nepromitatoare

Sambata, 13 iunie

Ura! Astazi am terminat scoala post-liceala de mamose si o sa ajung asistenta medicala! Pana in septembrie voi lucra ca si chelnerita si poate ca o sa strang bani pentru o mica garsoniera in sectorul cinci... Dupa aceea voi lucra ca si moasa si o sa am o viata minunata! Ura! An douazeci de ani si voi fi pe picioarele mele. Parintii ma privesc cu o mandrie neprefacuta, in special mama, careia i s-a facut chiar rau vazandu-mi rezultatul neasteptat de mare. Lui tata ii zambeste mustata caruntita de ani si mai apoi ii aud glasul plin de caldura:

- Ioana, Ioana... Daca ai sti ce fericiti suntem ca o sa ai o meserie atat de frumoasa! Esti atat de isteata... Nu se poate sa n-ai o viata plina de bucurii!
Ma simt flatata, dar tati intotdeauna a avut chichita asta de a ma supraestima. In copilarie eram o grasana fara pereche, iar el tot ma incuraja sa pasesc pe catwalk si desi ma rotunjeam pe zi ce trecea zicea ca sunt trasa prin inel. In schimb, mami este parca trista pentru reusita mea. Nu sunt prea ingrijorata, deoarece melodramatismul este o trasatura caracteristica ei, dar parca este prea de tot. Incepe chiar sa planga, de parca as fi fost la razboi.
- Nica mea... Te asteapta atatea lucruri grele, atatia oameni rai... Va trebui sa treci prin ce am trecut si eu cand eram de varsta ta...
Glasul sau este mult prea stins pentru a fi ceva de bine, de obicei vorbind asemeni unei soprane intr-un concert. Bine, nu trebuie sa fiu pesimista, trebuie sa ma adun. Am fost cea mai buna si viata imi va surade. Intram toti trei in vechea noastra Supernova rosie si plecam spre micul nostru apartament, povestindu-le pe drum subiectele care ne-au fost date. Sunt atat de obosita incat, imediat ce intru in casa, dau iama spre camera mea si ma prabusesc in pat. Nu ma mai ridic, desi mami striga ca trebuie sa iau cina, ca o sa-mi scada glicemia si ca n-o sa fiu pregatita pentru marea calatorie. Care calatorie? Ua... Mai bine as trage un pui de somn...

Duminica, 14 iunie

Cucurigu! Suna ceasul meu. Aceasta chestie enervanta care are placerea sadica de a ma trezi in fiecare dimineata nu ma lasa nici acum sa-mi vad de visele mele. Trebuia sa-l pun sa sune la... Dumnezeule! E opt dimineata! La ora noua trebuie sa fiu la cursuri! Ma duc in graba spre baie si fac un dus rapid, ma-mbrac in graba cu o fusta lalaie, roz si cu floricele verzi pe ea, imi pun o bluza alba si mult prea decoltata, imi prind parul lung si castaniu intr-o coada de cal cu un elastic roz-bombon, imi iau cartile si caietele si fug. Cand sa pun mana pe clanta...
- Ioana! Unde crezi ca te duci, domnisoara? o aud pe mami tipand.
- Pai... eu... scoala...
- Ce scoala visezi, copila? Of, of, of! Saracuta de tine! Numai la scoala ti-e gandul! Nu esti ca si Virgiliu, care, dupa facultate, pentru ca stii ca el face Finante-Banci se duce imediat la discoteca si se distreaza pana seara! Si are niste note...
- Mama! Logic ca are niste note de invidiat, doar nu degeaba este la particular! Pana la urma... Ma lasi sa plec la cursuri?
- Nu-ti mai amintesti ca ai dat examenul ieri si ca ai luat cel mai mare punctaj? Cred ca inceput sa te lase memoria, biata de tine... Nu este normal, mai ales in floarea varstei. Dar stai linistita! Am descoperit medicamentul medicamentelor, care iti aduce gandurile inapoi dupa o singura inghititura.
- Pari rupta dintr-un spot publicitar... ii raspund, ma schimb in graba in niste haine decente si iau micul-dejun.
Uneori am impresia ca numai tie, nene Jurnal, iti pot spune prin ce trec. Lasand asta, se pare ca marele cosmar abia acum a inceput. Stau pe fotoliu si incerc sa pornesc televizorul, dar nu sunt lasata de catre tata, care are un rucsac in spate.
- Cand am zis calatorie, ne-am referit la faptul ca tu o sa pleci de la noi din casa. Stii, noi, cand terminam scoala, eram lasati de parinti sa plecam prin lume si sa ne facem rostul. Cel putin asa era in familiile noastre, dupa cum stii. Iar noi vrem sa pastram traditia. Bine, nici chiar cu sfintenie, pentru ca ti-am pus in rucsac si cinci sute de lei.
- Ce gluma buna! rad eu, dar sunt constienta ca e un ras nervos. Serios, nu mai este Ziua Pacalelilor.
- Noi nu glumim... intervine mami. Nu stii ce greu ne-a fost noua! Dar ne-am cunoscut, am deschis impreuna un magazinas care, intr-adevar, a dat faliment, dar am mai castigat niste banuti si i-am pus deoparte. Chiar si el profesor si eu croitoreasa, niciodata n-aveam probleme finanicare. Nu, Giby?
Giby este alintul de la Gilbert, numele tatei. El intotdeauna a vrut sa se dea drept englez, desi in realitate avea doar parinti excentrici. Dar inca sunt socata. In rucsac am doar cinci sute de lei, periuta de dinti si pasta, o carte despre sarcina, o camasuta de noapte si o geaca din blugi, plus hainele pe care le am pe mine, adica un tricou, o pereche de pantaloni si niste adidasi. Daca ei au putut supravietui, cred ca pot si eu s-o fac. Cred. Nu mi se poate intampla mie asta! Ies din bloc si totul se invarte cu mine. Bine, Ioana, aduna-te, respira adanc... Unde poti merge? A, da! Este un hotel destul de aproape si este relativ ieftin, deci poate stau acolo cateva zile. Maine trebuie sa ma prezint la un restaurant si sa incep sa lucrez. Diferenta va fi doar ca voi plati nu stiu ce suma pe zi si ca voi fi singura cuc. Merg vreo-suta de metri si asta e, Hotel Sora. Merg la receptie unde femeia cu machiaj strident si fusta scurta da din genele ultra-rimelate si imi spune ca este o camera libera, la etajul cinci. Imi ofera cheile fara prea mare chef si imi zice ca trebuie sa platesc o suta de lei pe zi. Se putea si mai rau...

Iertati-ma ca nu este un fic prea reusit, sper ca data viitoare voi face mai bine.

[Zăpă]

Heya (*.*)


Onytsa a ajuns ji p`aci...

Deci...imi place la nebunie dupa primul capitol,este atat de...nu stiu...normal..parca real...Povestea unei fete inteligente,care dupa ce afla parintii ca este prima la rezulate o trimite "prin lume" cum faceau ji parintii lor...[:))]...deci este absolut superb...imi place la nebunie,mai ales ca mi se pare ji amuzant

Descrierea-nu este multa,dar nici putina...cred ca ar trebuii sa mai lucrezi la ea
Actiunea-deloc plictisitoarea...imi place...ji este foarte amuzanta...doar putin grabita
Dialogul-nu este sec si este cat trebuie,plus ca mai contine ji putin sarcasm:bv:
Naratiunea-narezi la persoana I,ceea ce imi place...este un fel de jurnal:x

O idee...il ador...este atat de neintalnit...original 100%:bv:

Am vazut una sau doua greseli de tastare daca nu ma insel,dar nu le mai scriu ca ca mi`e somn[:))]

Titlu:absolut superb...m`a atras:chuu:

Sper sa pui nextu` repede,caci sunt tare curioasa sa jtiu ce se va intampla cu Ioana:x

Ja ne` ji multa inspiratie:*

[Ops!]

Hotel Sora, fratele meu!

Ma intind pe patul tare si pornesc televizorul. Ce nai... Aia sunt eu? Am fost denumita "senzationala" de catre directorul scolii? Privesc cu drag ecranul, desi ma sacaie rau vocea reporteritei, zau ca ar trebui sa faca niste cursuri de canto!
- Si, domnule director, Ioana a avut dintotdeauna rezultate sclipitoare? il intreaba jurnalista, apropiindu-se de el.
- Conita, vezi ca imi bagi microfonul ala in gura! Ei bine, in primul an a fost mediocra, dar a recuperat extraordinar de mult. Pot spune ca m-a uimit in sensul deloc rau al cuvantului. Vestimentatia ei excentrica a adus cateva remarci rautacioase din partea elevilor, dar a scos-o la capat pana la urma. Este o mandrie pentru Institutul nostru, si cred ca am spus tot cu asta.
Incep sa topai de bucurie prin camera minuscula, iar in scurt timp ma dau cu capul de perete. Realitatea e dureroasa... Am o viata jalnica si de maine incep munca intr-un restaurant dintr-un parc. A opta minune a lumii, n-am ce zice! Nene Jurnalule, iarta-ma ca ma plang intr-un hal fara de hal, dar pe tine nu te-a trimis nimeni in lume, cel putin nu Domnul si Doamna Copac. Imi dau jos pantofii din picioare pentru ca mi-am dat seama ca am murdarit cearsaful cu ei. La stiriau aparut chestii neinteresante, ca si adevarata cauza a mortii lui Jeane Roger, iepurele verde al Martei nu stiu care si fusta mini a lui Gay. Ma dezgusta astfel de lucruri, nu invata telespectatorul de rand absolut nimic util, iar persoanele invitate la diverse emisiuni poarta un fel de batiste in jurul soldurilor si bluze stramte. Acelea sunt niste pipite care nu dau nicio dovada de moralitate... Inceteaza, Ioana! Imi dua seama ca am vorbit exact ca si bunica mea, desi mami mi-a zis mereu sa n-o ascult, caci e cam senila... Oricum, n-o sa ajung sa crosetez pulovere roz pentru nepoti, asta niciodata! Ii voi invata lucruri utile, ca si mentinerea siluetei, oferirea primului ajutor, moralitatea si in general tot ce tine de aceasta lume. Dar de unde am inceput si unde am ajuns! Parca eram doar o absolventa de scoala post-liceala, nu viitoare bunica. Mi se par cam suspecte ridurile care au inceput sa-mi apara pe fata.. Nu, sigur este doar imaginatia mea! Dar nu poate fi doar iluzie bataia din usa care devine mai insistenta cu fiecare secunda. Devin foarte entuziasmata. Oare e mama, care in sfrasit si-a dat seama ca nu e bine sa ma trimita in lumea larga cu doar cinci sute de lei in buzunar? O fi Virgiliu, care s-a decis sa-mi cada la picioare? Fug si apas clanta in graba, pentru a vedea pe covorul din fata camerei mele o superba gramajoara cu rxcremente de pisica, iar langa aceasta un biletel scris gresit gramatical si cu cateva cuvinte in engleza:
" Hei, sweetie, tia- placut my gift? E de la my cat, Jenny. Daca iti place, I'll give you more. La revedere, Damien."
Izbucnesc in ras, iar lacrimile din ochi mi se prabusesc pe obrajii rosii. Ma intreb daca nu cumva este o gluma proasta. Da, exact asta trebuie sa fie. Nimeni nu poate sa fie atat de prost incat sa faca o asemenea magarie... sau nu. Din incaperea vecina iese un pusti de vreo paisprezece ani. Este aproape la fel de inalt ca si mine, iar in ochi observ ca are doua sclipiri jucause. Un zambet larg ii da viata chipului, iar nasul mic si pistruiat ii sta in aer. Nervoasa si in acelasi timp amuzata, il intreb:
- Baietas, stii cumva cine mi-a pus chestia asta -si arat spre gramajoara urat mirositoare- in fata usii?
Raman impietrita cand imi raspunde pe un ton jucaus:
- My dear, nu ti-ai dat seama ca e vorba de mine? Sunt un biet copil din America si am vrut sa fac o gluma. Hei, nice de tine sa ai un rezultat atat de mare la examen. Trebuie sa plec. La revedere si pofta buna!
Coboara in graba pe scari, iar eu clocotesc de manie. Cum a putut? Trebuie dat afara urgent. Nu poti sa faci ceva de un asemenea prost gust cuiva mai in varsta decat tine! Bine, trebuei sa ma calmez. Echilibru sufletesc, cum zicea si Bridget Jones... Nu trebuie sa fiu impulsiva, trebuie doar sa-i rup capul! Fac un pas inapoi ca sa ma intorc in odaie, dar simt ca am calcat in ceva. La naiba cu yankeul ala mic! Respir adanc si o pornesc si eu pe treptele intortocheate pana ajung in fata receptionerei, care juca sah de una singura. Pe un ton extrem de calm ii povestesc toata tarasenia cu baietanul. Observ ca are aceeasi privire ca atunci cand am intrat in hotel. Este mai mult decat indiferenta. Pentru Dumnezeu, ce-o intereseaza?
- Domnisoara, nu putem sa va ajutam. Familia micului Damien este foarte instarita si ne plateste in dolari. Daca as face ceva as fi concediata si tin mult la meseria asta. Este mai bine decat atunci cand eram pe centu... Nu conteaza.
Pufnesc. Am batut atata drum -adica cinci etaje- pentru a afla ca pustiulica e fiul unui nene foarte bogat. Sigur il distreaza atitudinea mea. Numai ce vorbesc de el, caci si apare. Este fericit. Dintii sai albi, perfecti, aproape ca ma orbesc, iar o tanara domnisoara sta de gatul lui. Bine, am acceptat ca e un yankeu cu "malai", dar sa aiba o prietena in timpul in care eu citeam Dostoievski e prea de tot! Mi-l imaginez la Stalpul Infamiei, biciuit pana la moarte, strigand dupa ajutor. Ma retrag in camera mestecand o injuratura printre dinti, iar o femeie de serviciu a maturat gramajoara buclucasa. Ma apuc sa citesc cartea despre perioada de sarcina a unei femei, o carte de vreo cinci sute de pagini, cu scris minuscul si expresii greu de inteles. Trece astfel timpul in zbor, iar pe nesimtite se face ora pranzului. Merg sa mananc la bufetul suedez pe care nu l-am remarcat prima data. Aici intalnesc diverse mancaruri, de la supe aburinde la pui rumeniti. Aromele se combina intr-un mod placut, invadandu-mi narile. Incep sa gust din fiecare fel cate o imbucatura, dar cand sa iau din tarta cremoasa ce imi face cu ochiul, simt cum cineva imi sare in carca.
- Haide, joaca-te cu mine! Nu fi rea ca my babysitter!
- Bai! Daca tu chiar crezi ca e asa placut sa te iei de o persoana, ei bine... Nu te mai lua de mine, tanc prost-crescut!
Toti cei care mancau in voie buna se intorc spre mine si ma privesc foarte ciudat. Perechi de ochi albastri, verzi, negri sau caprui ma sfredelesc neincetat. Damien roseste, obrajii sai devenind trandafirii, iar buzele ii tremura. O, nu. Sa nu cumva sa planga! Cred ca mai ibne as lua-o la goana spre camera mea. O femeie trecuta de cincizeci de ani imi pune piedica chiar inainte sa ajung la scari si ma anunta ca o sa ma coste. Ameircan imputit, mic, rasfatat si... Nene Jurnalule, iarta-ma daca o sa injur.

Luni, 15 iunie

Of! Ma doare capul de nu mai pot! Stau pe o perna pufoasa, iar greata isi face simtita prezenta. Pana la urma, ce s-a intamplat intamplat ieri? Sau a fost un vis toata tarasenia cu plecatul in lume si Damien? Nu, sunt tot in Hotel Sora,deoarece peretii vernil, mobilierul modest si televizorul micut sunt aceleasi. Observ ca pe usa intra o femeie imbracata cu totul si cu totul in alb, iar carliontii de culoarea soarelui i se revarsa pe umerii lati. In ciuda chipului placut, are o constitutie solida si vocea sa groasa ma uimeste.
- Domnisoara, cum va mai simtiti? Chiar v-ati ales cu o bataie pe cinste de la doamna Johnson.
- Si receptia n-a dat-o afara, nu i-a facut ceva?
- Dumneavoastra chiar credeti ca oamenii au mai suportat fitele marii familii de oameni de afacere? Bineinteles c-a fost izgonita, desi au amenintat ca ne dau in judecata pentru rele tratamente aplicate omului.
Chicotesc, deoarece expresia acestei tinere este foarte schimbatoare. De la mirare la amuzament, de la tristete la ironie...
- Ati fost intr-o stare de lesin de la ora doua si un sfert pana acum, la opt si jumatate dimineata. Ati dori un calmant pentru durere?
A zis opt si jumatate? Opt si... Trebuie sa plec, si asta urgent! La ora noua ma asteapta seful restaurnatului. Ma schimb in hainele de zi si trag o fuga sanatoasa pana in statia de autobuz, in durmul meu dand peste cativa oameni ce mi-au mai aruncat cate o injuratura. In statie... Soc si stupoare! Au facut soferii greva! Astazi nu functioneaza nimic... Of, trebuie sa ma grabesc. O iau la sanatoasa si da-i si fugi, si da-i si fugi! Ma izbesc de toti cei ce-mi ies in cale, ma latra cainii, dar efortul merita. In putin timp -cel putin, cred ca n-a durat mult- imi apare in fata parcul Herastrau. Am rasuflarea taiata de la atata "alergatura", vorba mamei, dar trebuie sa ajung la restaurant. Din fericire, e doar la o aruncatura de bat si, dupa vreo zece, cincisprezece pasi, il vad pe sef care imi iese in intampinare:
- Asadar, Ioana, noua angajata? Imi pare bine sa te cunosc si misca-ti fundul la treaba, ai intarziat douazeci de minute!

[Zăpă]

Bunaaa (o.o)


Ai pus next,cred ca asta este ziua mea norocoasa;))

Deci,acum sunt sincera si`ti spun ca dor ficul asta.Parca ar fi parte din Liceenii sau mai stiu eu ce film de prin anii `80.Nu`mi vine sa cred ca ai atata imaginatie.Bravo tie!cat despre acest capitol,a fost absolut minunat.Descrierea,ai avut din plin,deci nu am ce comenta.Naratiune-buna si deloc plictisitoare.Actiunea-a decurs normal si mi`a placut deosebit de mult.Dialog-foarte tare dialogul,incerci sa`l faci amuzant,si iti iese de minune.Nu este sec si nici nu faci exces de el.
Greseli de tastare/exprimare nu am vazut,dar nu am fost foarte atenta dupa ele.Cuvintele sunt foarte bine alese si se imbina foarte armonios intre ele.Ai un mod foarte bun de a scrie si pot spune chiar amuzant.Lucrurile sunt bine redate si totul se intelege perfect.
Imi pare rau de tot ca ceilalti nu`ti lasa comentarii si nu inteleg de ce:-??.Ficul asta imi place tare mult si sper sa`l continui,caci eu astept cu mare nerabdare urmatorul capitol.Sunt foarte curioasa ce va face Ioana la serviciu,cum se va descurca cu colegii de acolo,daca va mai vorbii cu parintii sai si daca se va mai certa cu Damien.Btw...Damien este foarte tare,plus ca vorbeste romengleza[:))].Foarte bine cladit caracterul asta.
Inca odata astept next` si sper sa nu renunti la povestea asta;;)

Ja ne` si multa inspiratie:*

[Ops!]

Munca, munca si iar munca


Barbatul m-a dus intr-o camera din fundul restaurantului, unde mi-a oferit o uniforma, ce-i drept, foarte scurta si incomoda pentru mine si mi-a oferit un carnetel. Peste catva timp, m-am trezit umbland de nebuna din masa in masa, servind unor oameni mancare. Toate merindele, de la omlete savuroase cu sunca la o prajitura usoara si pufoasa, de la ceai din fructe de padure, cald si revigorant la cafele tari. Toate aromele mi-au oferit un sentiment placut, de fericire si de pofta potolita. Dar, ca de obicei, realitatea mi-a tras o palma zdravana -de la care inca mai am urme rosii pe obraz, de-altfel- si mi-a amintit ca n-am avut micul dejun! Lacrimi imi invadeaza ochii, dar trebuie sa lucrez mult, mult, pentru a reusi sa stau macar o saptamana la hotel. In curriculum vitae este scris clar ca locuiesc cu parintii in cutare loc. Voi fi nevoita sa raman in gazsda la cineva, sa-mi schimb buletinul... Asta daca nu voi fi inainte saltata de politie pentru ca n-am respectat legea. Se pare ca gandurile mi-au rapit o buna parte din timp, caci aud vocea sefului meu:
- Fato, misca-te mai repede! Dupa ce ca ai un par de-mi sperii clientii, mai si stai locului cu nota de plata in mana! Mai trebuie sa-ti spun sa-ti misti fundul ala? Hai!
- Mos gras, chel si impotent... soptesc eu si ma reapuc de treaba.
Dau nota clientei, care ma priveste pe sub genele extra rimelate, iar buzele care se observa de la o posta ca sunt lucrate cu ser botulinic, caci, deh!, ca asistenta ii stiu denumirea, i se largesc intr-un ranjet de maimuta, care ii lasa la vedere dintii lati si galbeni. Pur si simplu dezgustator! Iau banii, fug, preiau comenzile unor colege, iar asta numai ca sa ii fac pe plac domnului cu nasul ca de elefant ce zbiarea la mine in momentele de reculegere. Cum esti destept, nene Jurnal, ti-ai dat seama ca e inteligentul de patron al meu. Predau cu grija felurile de mancare solicitate, desi s-a mai intamplat ca un snitel de pui sa sara in decolteul unei domnisoare sau o supa sa murdareasca sacoul vreunui om de afaceri, dar banuiesc ca nu este asa mare paguba.
Aproape ca o iau la goana printre mese, cand simt ca cineva mi-a ridicat fusta minuscula. Aud rasetele infundate ale sefului si chicotelile celorlalte colege. Ma intorc sa vad cine a fost faptasul acestei fapte abominabile si ma intampina un tanar cu doi ochi mari, verzi, care parca arunca flacari mistuitoare, un zambet tamp si un par lung si negru, probabil un dar al Noptii. Mi se pare ca l-am mai vazut pe baiat... O, Doamne! Este chiar Virgiliu!
- Hei, draguta, acum esti chelnerita mai nou? mi se adreseaza. Se pare ca pest... patronului tau ii convine sa te vada in situatia asta, nu?
Nervii ma cuprind si, cu toata puterea pe care o am, il palmuiesc peste obrazul alb din marmura. M-a cam durut, la propriu. Stiu ca este posibil sa fiu concediata imediat, dar trebuie sa imi asum riscul. Virgiliu incepe sa rada, desi un firicel de sange care a rasaritde pe buza lui incepe sa isi croiasca drum pe gat... Dupa aceea, o ia la goana. Cred ca am zdrelit-o rau de tot. Mai ales ca e un bogatan, gen Damienica. Observ ca ceasul arata ora doisprezece. Cat de repede poate sa treaca timpul!
- Este pranzul! Asta inseamna putin dans Caramell! Cea condamnata... pardon, binecuvantata, este Ioana Larousse, cea mai noua ospatarita de la restaurantul "Trei lulele, trei surcele"!
Da, cred ca o sa izbucnesti in ras, nene Jurnal, cand imi vei auzi numele de familie. Parintii bunului meu tata s-au vrut a fi francezi, dar de fapt numele lor de familie era... Fasole. Niste mici schimbari si ne-am trezit cu nume de dictionar enciclopedic! Dar ce vrea sa spuna hodorogul ala cu "dans Caramell" ? Sa nu cumva sa ma puna sa dansez pe porcaria aia de cantecel...
Nu se poate! M-am trezit miscand din solduri pe cel mai enervant cantec din cate s-au facut pe lume! Vreau sa ma opresc, dar nesuferitul de patron ma pune sa zambesc si sa continui "dansul". Am o slujba mai rea decat cea de maturator de strada. Acolo macar nu ai nesansa sa intalnesti niste perversi sau futangii, ca in restaurant. Dar cu Virigliu si Damienica prin peisaj, chiar ca nu ma pot apuca de facut curatenie! Incep sa ma simt murdara. Parul mi s-a incalcit in hal fara de hal, broboane de transpiratie imi apar in fiecare clipa pe frunte, iar ochii au devenit mandri purtatori de cearcane. Adorabil.
In cele din urma, cantecelul scandinavilor a luat sfarsit, iar eu incep sa fac curatenie si in continuare sa preiau comenzile colegelor.
O blonda cu ochi albastri si gura mica, dar din care ies porumbei mereu, cand vede ca nu mai poate flirta cu bogatanul de la masa trei pe dreapta, imi pune o piedica de sare toata supa pe tanara in costum de culoarea maslinelor scaldate sub soare, cu ochelari pe nasul carn si peste toate acestea un decolteu generos. Incepe sa tipe ca o scorpie, dar, pana la urma, nu e de mirare, deoarece mancarea era fierbinte. Lacrimi amare de crocodil incep sa isi faca loc printre tonele de fond de ten, iar oxigenata este data afara pe loc. Nu mai aud decat o injuratura savuroasa cu cruci, biserici si mame. Asta ma face sa zambesc, caci aveam mare nevoie! Continui sa muncesc pe branci, iau locul femeilor de serviciu, ajut bucatarul, iar toate acestea din cauza situatiei mele disperate si dorintei mele de bani. Este adevarat, prajiturile au iesit cam piperate, pizza cam dulce, iar friptura extrem de sarata, dar nu cred ca isi va da seama cineva. Astfel orele zboara, iar eu as vrea sa plec. Se face saptesprezece, iar eu mai-mai sa-mi dau duhul! Imi vajaie capul si am slabit pe putin un kilogram. La ora cinci si jumatate, sunt luata de pe gresie si tarata in vestiar de catre doua fete mai solide. O sa primesc leafa rapid, dar, pana atunci, ma intind pe banca. Una dintre ele incepe a vorbi:
- Fata, vezi ce se intampla daca ne furi painea de la gura la propriu si la figurat? Toate am patit asa, pana la urma, chicoteste ea. Toothie chiar a ajuns la psital cu perfuzii dupa o ora de munca in continuu.
- Merci ca mi-ai spus, domnisoara Foofie, ii raspund cu jumatate de gura. Daca se poate, imi permiteti sa-mi iau leafa?
Ma simt de parca un camion m-ar fi lovit fix cand aveam cel mai obraznic flirt cu Virgiliu. Of, inceteaza, Ioana, inceteaza! Este doar un pervers, murdar, las, tampit care are din intamplare o moaca draguta si o familie cu malai! Ma clatin pe picioare, dar pana la urma imi apuc hainele cu care am intrat aici si imi iau banii de pe masa. Incep sa fug asa cu ma fugit "perfectul student la Finante-Banci, draga!" asa cum zicea mama. Can ies din parc, o pornesc pe jos si ma linistesc cu greu. Violetul apusului scalda oamenii in caldura, iar eu incep sa filosofez de parca as fi Machiavelli. Dintr-odata, simt cum o piatra ma izbeste in ceafa, iar o durere persistenta incepe sa ma streseze. Ma uit la faptas si raman socata. Un pusti inalt si slabanog, cu tenul neatins de acnee, cu pistrui simpatici pe nasul carn si cu ochi limpezi ca oglinda ma priveste amuzat. De gatul lui sta o pipita ce pare topita dupa banii lui, iar pe partea cealalta a strazii e mama adolescentului, care ma fixeaza cu ochi plini de venin. In mana copilandrului zaresc o prastie, iar furia ma face sa ma inrosesc. Sangele imi urca in obraji si pot simti asta. E clar ca nu-l pot lovi, nu cu Motherzilla prin preajma. Aud vocea pitigaiata a lui Damien, care are putina ironie care s-ar vrea subtila:
- Hei, sweetie, ce parere ai despre acest present?
- Prefer sa iti pastrezi caodurile pentru tine, ii raspund cu un aer superior. Stii ce cred eu? Esti doar un pusti care se baga degeaba in seama, profita de averea lui si se prosteste cu asa-zisa "romengleza". Stii ce? Scuteste-ma!
Incepe sa rada, iar zgomotul pe care il scoate este atat de duios... Dantura lui perfecta iese la iveala, iar mama sa pare mandra de dintii fara cusur. Gata, nu-l mai vreau la ghilotina, prefer sa-l duc la Fecioara de Fier!

[Ana.]

Iti iubesc ficul!
Are o asa tenta de ironie care ma incanta. Intr-un fel imi pare rau de Ioana (sa nu uit sa mentionez ca-mi place ca are un nume romanesc). Parintii aia sunt ticniti, s-o dea afara din casa? :O Imi place personalitatea pustiului, Damien. :D Este o fire foarte vulcanica si pusa pe sotii. Evident ca e un copil crescut in puf si snob, dar asta e partea a doua. :))
Descri foarte bine, ai dialog care nu e sec si naratiune cata se poate. Greseli de tastare nu am vazut.
Deci e super bine! Imi place si sper sa postezi continuare cat mai repede! Ja ne! :-h

[Zăpă]

Heya(*.*)


Scuze de intarziere, asa sunt eu, mereu intarzii :)).

Sa lasam la o parte micul meu defect si sa trecem la comentat. Poi... eu stiu... ei bine, acest capitol a fost perfect! Mi-a placut foarte mult si iti ador ficul, desi cred ca ti-am mai zis asta:)). Descriere ai avut ce-i drept si nu am ce comenta aici. Ai un mod foarte atractiv de a scrie, plus ca ai un vocabular foarte dezvoltat si variat. Naratiune ai si imi place la nebunie. Actiunea este foarte, foarte amuzanta si deloc grabita. Faci lucrurile sa fie atat de frumoase si comice, iar asta ma face sa citesc mai mult. Dialogul a fost bun, nu faci exces de el si nu este sec, plus ca ii adaugi sarcasmul ce face acest fic foarte bun. Greseli de tastare/ exprimare nu am vazut. Ei bine,cam atat, nu am ce comenta, caci totul e in ordine.

Onytsa iti ureaza succes!

[Ops!]

Proful de romana

Se opreste din ras, iar eu multumesc Cerului pentur asta, caci mai aveam putin si orbeam! Privirea sa este teribil de batjocoritoare, iar pipita ce nu s-a desprins nici acum de gatul lui incepe sa chicoteasca.
- I always knew ca esti desteapta, Joan! Cu toate astea, eu chiar mai am probleme cu romanian language.
Ce ma enerveaza! Mi-as dori sa fiu cunoscuta ca o nebuna, pentur ca atunci cand l-as face ping-pong sa motivez ca l-am luat drept un sac de box. Dar realitatea, pusa mereu pe sotii, a vrut ca eu sa fiu perfect normala si sa am pe cap un pusti imatur si tembel. In plus, mi-a zis numele in engleza! Chiar se poate asa ceva? Oricum, cand o sa-si omoare parintii din greseala si o sa mosteneasca toata afacerea va ajunge pe drumuri, iar eu voi merge intr-un Lamborghini alaturi de Virigliu... Taci, Ioana! N-ai vazut ce ti-a facut? Nene Jurnal, am si eu dreptul sa visez...
Din spate rasare un tanar nu prea aratos, ce are un aer de profesor. Parul negru cu reflexe albastrui, pe care il estimez cam pana pe la umeri, este prins in banala coada de cal, iar ochelarii ii sunt nelipsiti. Ranjeste, iar zambetul sau de maimuta ma face sa pufnesc in ras. Expresia lui redevine serioasa si ii tranteste lui Damien o palma peste ceafa de-l lasa lat. Vazand acestea, pitipoanca de azi spala putina, speriata probabil de reactia barbatului.
- Domnisoara, v-am vazut la restaurant si m-am distrat copios. Va miscati foarte gratios pe acea melodie. Probabil voi frecventa restaurantul de-acum incolo. Eu sunt Adrian Costache, am douazeci si doi de ani si sunt profesor de limba romana.
Fas! Si cica gonesc clientii! Intr-adevar, ma miscam cu gratie... Pe cantecelul ala nesuferit. Nu e frumos, dupa cum am mai spus, dar e dragut pentru un prof de romana. Of, am inceput sa cataloghez barbatii dupa meserii! Asta nu e foarte bine, am auzit eu. Doar ca eu si nenea de fata am cam uitat ca Motherzilla e prin apropiere. Mergand silentios ca un elefant, cotoroanta ii da un cot in spinare tanarului de vine peste Damienica. Este atat de uluit, incat cade intr-un lesin profund. Asta a fost eroul meu, n-am ce zice!
- Asa meriti, boschetar nesuferit! urla femeia, iesita din minti. N-ai haine de firma, dar totusi imi ranesti copilasul! Se poate asa ceva?!
Doamna nu isi da seama ca in ochii mei e cel putin penibila. Parul grizonat ii sta in sus, iar ochii ca fierea dau sentimentul de prostie monumentala. Este mare pacat de rochia neagra, dantelata, mulata, care ii accentueaza colaceii de pe abdomen si de pantofii cu toc, care dovedesc un deosebit bun gust. Dar nu pe Motherzilla.
- Mult stimata doamna, ma adresez ei, imi pare sincer rau pentru ceea ce s-a intamplat fiului dumneavoastra. Dar va rog sa intelegeti ca Damien m-a agresat fizic, iar fraierul... adica barbatul, si-a facut datoria. Permiteti-mi sa-l ajut.
Ma aplec sa ii intind o mana profesorului, care si-a revenit in simtiri. Din pacate, se aude ceva paraind... Fusta mea foarte scurta s-a rupt. Vai s-amar! Aud niste fluieraturi ale unor golanasi si pot sa pariez ca au si fotografiat scena caraghioasa. Simt cum sangele imi urca in obraji, iar ca sa nu strig imi musc buzele. Cred ca urmele dintilor vor ramane acolo pentru mult timp... Dar, lasand acest incident extrem de neplacut, proful de romana s-a ridicat cu greu de la pamant, banuiesc ca di ncauza lui Damien, care e o "saltea" cam osoasa... Tanarul se ofera sa ma conduca pana la hotel, in timp ce cotoroanta spumega si scoate pe gura cele mai otravite cuvinte din cate am auzit... Sper sa nu fie cianura. Incep sa discut cu barbat despre metonimie, metafore, interjectii si o multime de lucruri legate de materia ce-o preda, asta ca sa nu fie atent la ce fac cu mainile mele, care se straduiesc sa acopere ruptura. Sunt teribil de jenata, Nene Jurnal. Mi-as dori sa fii un print frumos si bogat, care sa ma scape din viata asta jalnica pe care o duc in spinare. Trece o ora si jumatate, iar soarele rosiatic a fost acoperit de nori cenusii, ca ochii lui Damienica. Sunt la fel de urati si au aceeasi culoare. Cand ajunsesem sa vorbim despre discursul iubirii romantice, stropi grei de ploaie incep sa ude pamantul uscat de arsita de acum cateva zile. O melancolie dulce-amaruie imi cuprinde fiinta, iar acelasi sentiment il impartaseste si profesorul, care tace malc pentru prima oara de cand il cunosc, deis nu-l stiu decat de o ora si zece virgula cinci minute. Continuam sa mergem cu pasi lenti, iar intrarea in hotelul Sora ne umple de tristete. Ne despartim cu greu, iar eu dau iama in camera mea, unde o menajera face, a... lupte greco-romane cu directorul hotelului. Raman gura-casca, caci o femeie de patruzeci de ani are parte de ceea ce eu, o persoana abioa trecuta de adolescenta, nici n-am visat. Dar este pur si simplu inadmisibil, nene Jurnal! Pe un ton matur, le spun celori doi:
- Cum puteti face asa ceva, oameni buni, mai ales in camera unei tinere respectabile?! O sa il anunt pe director, o sa fiti concediati...
- Doamna, eu sunt directorul, imi aminteste barbatul, care ma umple de nervi. Intr-adevar, este ceva imoral ce fac aici, dar greseala este pur omeneasca...
- Eu stiam ca directorii de hotel sunt niste animale. Ei bine, am o conditie ca sa nu va parasc celor de la Protectia Consumatorului. Toata saptamana asta nu voi plati nimic.
- Doamna, dar suntem in plina criza financiara! Vreti sa dam faliment, nu vedeti cat de amarati suntem? Eu zic sa negociem altcumva...
- Nici nu ma gandesc! Ori asta, ori cei de la Sindicat va zboara creierii la Stalpul Infamiei! Dumneavoastra decideti!
Pus la zid ca-n timpul Revolutiei, batranul imi accepta conditia, se imbraca, o ajuta pe femeia de serviciu sa-si aranjeze fusta si cocul si o iau la picior. Se pare ca m-a atins Norocul! Pana duminica voi fi fara grija, iar apoi... O sa vad eu ce mai fac. Acum am nevoie urgenta de un dus! Ma indrept cu pasi repezi in baie, unde imi las fusta rupta si bluza cu un decolteu foarte generos. Ma privesc in oglinda si ma ingrozesc: chiar arat ca Muma Padurii. Parul meu saten este ciufulit, si sa nu mai spun de miros -a fost imbacsit cu fum de tigara-, iar moaca mea face o baba de o suta de ani sa para Miss Univers. Ma duc in cabina, iar jetul de apa fierbinte imi induce o stare de moleseala, insa care nu persista mult, fiind inlocuita de una de prospetime. Samponul, desi ieftin, este o binecuvantare pentru podoaba mea capilara, care a tanjit dupa el. Sapunul aproape fara miros ma face sa ma simt curata, iar simturile mele devin mai ascutite, desi nu imi pot da seama de ce. Cu greu ies din minunata cabina, ma imbrac in camasa aspra de noapte si ma trantesc in pat. Fratele meu, tre' sa dorm, caci maine ma trezesc devreme! Am nevoie de bani ca sa-mi cumpar si ue o rochie si sa ma coafez. Este o nevoie fireasca a tinerei femei in general...

Marti, 16 iunie

Uf! M-am trezit la ora patru dimineata, cu capul vajaindu-mi, si habar n-am de ce. Lipsa somnului poate duce la asemenea simptome, deci probabil ca durerea atroce se datoreaza faptului ca am dormit excesiv de mult. Imi trec peria prin par, il prind cu un elastic si ma asigur ca arat respectabil. Stiu ca restaurantul se pregateste pentru deschidere de la ora sase, dar, pentru ca greva soferilor de mijloace de transport in comun n-a incetat, dupa cum s-a anuntat ieri la stiri, va trebui sa o iau la pas pana in Herastrau. Carpesc in graba fusta buclucasa, ma imbrac in hainele de ospatarita, ma dau cu apa de parfum de prost gust de pe noptiera si ma privesc in oglinda. Perfect! Cu mult mai bine decat ieri, acum par de vreo treizeci si ceva de ani... Ochii de un verde deschis nu mai au nici urmm de cearcane, iar buzele mi le inrosesc cu rujul pe care l-a uitat ieri menajera... Ies din camera de hotel increzatoare, dar pe hol... Soc si stupoare! Pe pereti, la fiecare zece centimetri, se zaresc afise cu fusta mea rupta si cu lenjeria rosie care iese la iveala. Sigur au fost acei golani, acei neispraviti! Sau cumva... Mana lui Damienica, care, profitand de potenta lui financiara, a comunicat cu acei derbedei si a pus o asemenea porcarie pe pereti. Incep sa le smulg de la locul lor, si umblu asa in treaga cladire, mirosul de parfum devenind treptat "mireasma" transpiratieim care devina din ce in ce mai clara... Nene Jurnalule, m-am bucurat prea devreme!


Ierati-ma ca n-a fost un capitol prea reusit...