Este ora 20.00 seara, de obicei oamenii se aduna la caslele lor si lenevesc alaturi de cei dragi. Totusi, astazi, ai putea spune ca intregul glob s-a adunat in fata unui stadion destul de cunoscut. Tineri, batrani, baieti, fete, toti s-au adunat sa asisete la concertul celui mai mare cantaret japonez al secolului, �Axel�.
Momentul mult asteptat soseste cu rapiditate, iar pe scena, alaturi de trei frumoase dansatoare isi face aparitia un tanar inalt, imbracat intr-un costm negru mulat, din piele. Parul argintiu si ochii gri innebuneau orice om normal, in vreme ce gratia si frumusetea te indemnau sa stai intreaga zi sau noapte sa-l privesti. Ceea ce era si de asteptat, miscarile corpului sau erau perfecte, determinandu-i pe ceilalti sa danseze in ritmul pe care il dicta.
Ca de obicei, publicul extaziat il facea sa simta vibratiile din fiecare fan de acolo, insa in aceasta noapte se simtea straniu. Din primul rand, doi ochi albastrii il priveau insistent, era prima oara cand se simtea stanjenit, iar ritmul muzicii trecea pe langa el.
Timp de doua ore a cantat incercand sa uite de acei ochi patrunzatori. Albastrul limpede te ametea, iar expresia sobra te speria.
Intr-un final, concertul s-a incheiat, iar argintiul s-a indreptat , alaturi de colegii sai de trupa, catre spatele scenei. Ca de obicei, ziaristii bantuiau, asteptand ca marele cantaret sa le dea un interviu, insa el nu aparea.
Pe usa din spate, tanarul se furisa, atent, sa nu fie descoperit. Orice greseala i-ar fi pus cateva sute de oameni pe capul care il durea. Vazandu-se liber, a luat-o la fuga, pana la intrarea din parcul vecin.
Vantul adia usor, iar el se bucura de racoare si de aerul proaspat de afara. Nimeni nu mai hoinarea la acea ora, asa ca se putea plimba in voie pe strazile parcului.
Florile de cires purtate de vant, il invaluiau, dandu-i senzatia ca se afla intr-o alta lume. Stomacul il durea insa, deoarece el nu mancase nimic in acea zi, iar boala nu-i ingaduia sa faca asta.
Privirea i se intuneca si simtea ca ii tremurau picioarele. Neputand sa-si mai mentina echilibrul, a cazut fara vlaga la pamant. Ultimul lucru pe care l-a vazut inainte de a lesina a fost o suvita roscata de par.
Timpul trecuse, rezele soarelui se filtrau printre draperiile albastre ale unei camere micute, decorate insa frumos. Un birou maroniu, o biblioteca si un dulap de aceeasi culoare alcatuiau piesele de mobilier. Parchetul din lemn de bambus lucea sub un covor bej.
Pe un pat destul de lat, dormea precum un inger vedeta acelei seri. Chiar langa el, pe un scaun, statea un adolescent roscat, tinand in mana o tava cu mancare, ce consta intr-un castron cu orez si un pahar de suc.
Ochii albastri erau atintiti asupra chipului, parca vrajit, al cantaretului.
�Si cand doarme, pare atat de frumos��. Nefiind constient de ce face, a intins mana, mangaiindu-i obrazul stang. Argintiul a sarit ca ars, ridicandu-se in sezut si deschizand ochii larg. O durere usturatoare l-a sagetat, determinandu-l sa-si acopere abdomenul cu mana stanga si sa cada inapoi pe perna moale.
A oftat ostenit, privindu-l pe roscatul speriat de bombe.
-Tu ai fost?a intrebat acesta, straduindu-se sa zambeasca.
iti voi pune o intrebare:-Cand ai de gand sa incetezi sa ne mai uimesti? Ficul tau este apsolut superb.Naratiune ai descriere de asemenea..ce as putea sa-ti spun..ah da ca am opservat cateva
greseli de tastare si pe alocuri ai cam grabit actiunea...sau mi se pare:-? ma rog vreau continuarea. frumos ca intodeauna
Eu comentez!Eu comentez!Imi place mult cu ai inceput si deja imi imaginez o frumoasa relatie intre cei doi:perv:..Ma bucur sa vad un alt fic yaoi pe aici....care sigur imi va placea avand in vedere ca imi place inceputul.
Mi se pare destul de origial si interesant.Bine ca ai pus imagini cu personajele fic-ului.
E un capitl destul de scurt si greseli nu am prea gasit,foarte putine si mici
1)vreme ce gratia si frumusetea te indemnau... -suna mai bine in vreme ce gratia si frumusetea lui te indemnau...
E ce mia atras atentia a fost partea �Stomacul il durea insa, deoarece el nu mancase nimic in acea zi, iar boala nu-i ingaduia sa faca asta.�doar nu cumva e bolnav.Cel putin eu asta am inteles sper ca nu are vreo boala incurabila in ultima faza:99:.Totusi ai reusit sa-mi starnesti curiozitatea.
Pune repede capitolul urmator:pls:
Gambate!Ja ne^:hug:
-E�eu, ati lesinat si�
Roscatul rosi de-ndata, fastacindu-se si fiind pe cale sa scape tava. Desi el era tulburat, ochii lui albastri straluceau mai puternic ca oricand.
-Hmm, poate. Ciudat, nu-mi amintesc nimic!afirma Axel, incercand sa se ridice, fiind insa prea slabit.
Roscatul a pus tava de-o parte si l-a ajutat sa se ridic in sezut, rezemandu-si spatele de perete. Desi nu era sigur, Axel avea impresia ca acei ochi ii erau cunoscuti, iar senzatia acelei atingeri era la fel de bizara ca cea de mai devreme. Pentru prima oara se simtea intimidat, trecuse peste multe obstacole pentru a ajunge ceea ce era, iar niciunul nu I s-a parut catusi de putin important. Nu mai tresarise vreodata pe scena, nu mai avusese vreodata senzatia ca vocea lui raspuna pentru cineva, altcineva decat el. Niciodata nu se mai gandise ca miscarile lui sunt appreciate mai mult decat ca un biet artist care s-a desprins de ceilalti prin frumusete si sacrificii. Devenise egoist, considerandu-se superior, nu mai daduse importanta altcuiva, dar in acea seara, brusc, a simtit teama, teama de a gresi, team ape care nu o mai avusese pana atunci sip e care nu credea ca o va avea vreodata. Totul parea atat de simplu, totusi penmtru el era complicat, complicat sa inteleaga shimbarea aceea brusca si nemaiintalnita de el pana atunci.
-Va simtiti bine?
Brusc, a realizat ca roscatul il privea ingrijorat, zgaltaindu-l usor.
-Da, sigur, doar, � ma gandeam, apropos, numele meu este Axel, mi-ai putea spune asa?
-Stiu ca va cheama Axel, cine nu ar sti! Intreaga Japonie cat si restul mapamondului vas tie, odata am crezut ca si eu va cunosteam, dupa aceea am realizat cat de tampit eram! In fine, asta e pentru dumneavoastra, ma duc sa prepar ceai!
Intinzandu-i, tava roscatul a disparut din camera, inchizand usa in urma lui. Axel privea stupefiat cand usa, cand tava cu mancare. Daca s-ar fi atins de orez ar fi capatat puteri, in schimb, l-a pus deoparte, ridicandu-se cu greu din pat. Nu-si putea mentine echilibrul, insa nici nu cadea, o motivatie mai puternica decat dorinta de a trai, l-a impins catre usa. A apasat clanta, si a scos capul afara, sprijinindu-se cu mana stanga de peretele interior.
Pravalit pe parchetul rece, roscatul privea in gol. Nu plangea, dar nici nu radea, inexpresivitatea lui era plina de inteles doar pentru o singura persoana, Axel. Se simtise si el candva asa, dei nu-l cunostea pe pusti, parea sa inteleaga fiecare gest, ba chiar sa-l prevada.
-Sa inteleg ca iti cer prea mult daca te rog sa-mi spui ce s-a intamplat? A intrebat acesta, asezandu-se ostenit langa baiat.
-Poate, nici eu nu stiu. In urma cu o ora singurul meu vis era sa va vad de aproape, am obtinut cu greu bilete in primul rand, am asistat la concert, apoi, cand v-am vazut cazand am sperat sa fie un cosmar. Intr-un fel eram fericit, aveam ocazia sa stau alaturi de o stea vestita op intreaga noapte, veghind asupra ei, dar totodata ma simteam ca un nenorocit, simtind ca ma bucur pentru necazul singurei peroane pe care o stimam. Acum daca v-as spune sa plecati, nu mi-as ierta-o pentru restul vietii, daca v-as spune sa ramaneti m-as simti ca un misel, care spera sa va aiba aproape. Acum ce fac? Ma prostesc aici plangandu-mi de mila, cand ar trebui sa va ingrijesc. Realizatide ce ma simt inutil. Intotdeauna a fost asa!
Axel asculta, asculta, zambind, povestea baiatului. Ar fi vrut sa reactioneze, dar vorbele nu ieseau, doar un singur gest, i-a ridicat barbia, in dorinta lacoma de a simti gustul acelor buze suave.
Eh, iata continuarea, nu-i cine stie ce... sper ca u-s multe greseli de tastare, dar nu le-am corectat...
Ai pus continuarea,ce bine!!!!E frumos capitolul acesta,dar am gasit cateva greseli de tastare
1)vocea lui raspuna -vocea lui rasuna
2)appreciate mai mult -apreciate mai mult...
3)team ape care -teama pe care...
4)sip e care nu -si pe care nu...
5)totusi penmtru el era -totusi pentru el era...
E mai sunt ele cateva,dar sunt mici si nu are rost sa le mai enumar.In rest nu am nimic de comentat.Ai descriere suficienta,la fel si dialog,dar e cam scurt capitolul.Abea astept nextu,sper sa fie un pic mai lung si sa-l pui repede.
chiar shi tu Ice_angel_234 comentstorul nr. 1 in acest sait nu ai observat
1)l-a ajutat sa se ridic- l-a ajutat sa se ridice
2)nu I s-a parut catusi de putin important-ppoate ai vreu sa te exprimi alt fel?
3)-Da, sigur, doar, � ma gandeam, apropos- cred ca s este aici in plus
4)mapamondului vas tie-iar s este in plus
5)dei nu-l cunostea pe pusti- ce ai vrut sa scrii aici?
6)am sperat sa fie un cosmar- mam
7)op intreaga noapte- fara comentarii
8)Realizatide ce ma simt inutil- ...
Ice_angel_234 eu nu vad nici o gresheala in
1)vocea lui raspuna -vocea lui rasuna
1.Ice_angel: meci ca mi-ai aratat greselile, si multumesc pentru incurajare. Voi incerca sa le mai corectez daca am timp.
2.Zoey: greseala este ca am pus un "p" la "rasuna", in rest, merci pentru ca mi-ai aratat greselile...
So, next chapter:
Agonie.
Roscatul simtea cum limba cantaretului isi facea luc printre buzele sale incinse, explorand in voie si simtind cum incepe sa se incalzeasca si sa tremure.
Axel a rupt lent sarutul, atintindu-si privirea asupra acelei mari albastre si inlacrimate. Deoarece roscatul a ramas fara cuvinte, argintiul a rostit incet, desi nimeni nu era prin jur:
-Pustiule, iti spun sincer, esti prima persoana pe care am sarutat-o fara motiv!
-De ce?! A strigat roscatul, ridicandu-se in picioare, vrand sa plece.
-Pentru ca asa am simtit!i-a replicat scurt cantaretul, tragandu-l de mana si indemnandu-l sa se aseze peste genunchii lui. Fiind prea absorbit de frumusetea lui, roscatul nici nu a realizat cat de palid era. Dintr-o data, cantaretul a inceput sa tuseasca zgomotos. Speriat, baiatul s-a alarmat, ridicandu-se si asezandu-si mainile pe umerii lui Axel.
O dara de sange se prelingea pe obrazul acestuia, in vreme ce el incerca sa mai vorbeasca inteligibil:
-Numele,.. numele tau!
-Eu, incerca Sho sa-l dezmeticeasca, SHO! Stai, nu!
Baiatul striga din rasputeri, insa argintiul era inconstient, nu mai reactiona.L-a ridicat cu greu, plasandu-l pe canapea si sunand in disperare la o salvare.
Ii verifica pulsul incontinuu, constatand ca scadea. I-a cuprins chipul cu palmele, sarutand scurt buzele reci. Astepta sa-I raspunda, sa-l sarute asa cum facuse mai devreme, insa raspunsul nu venea. Plangea, lacrimi amare pentru cel la care tinea.
Salvarea a sosit, iar Axel a fost transportat de urgenta la spital.
Trecusera doua ore de cand cantaretul intrase in operatie, insa roscatul nu stia nimic de el, nici macar ce boala avea.
Intr-un final, din sala a iesit un doctor in etate, ce I s-a adresat:
-Ii sunteti ruda?
-Umm, sa zicem ca un prieten apropiat, cum se simte? Ce are?
-Asta ar trebui sa-mi spuneti dumneavoastra, cred ca e bolnav de cel putin un an! Pneumonie in ultima faza! Trebuia sa ia pastille, sa urmeze un tratament, eventual sa treaca saptamanal apoi lunar pe la medic! Boala nu a fost tratata, din contra, a fost agravata!
-Si asta ce inseamna! EL CUM SE SIMTE!
-Tare mi-ar placea sa mai simta ceva�este in coma, il ducem la terapie intensive, desi eu cred ca nu ar trebui sa intrati, va faceti degeaba sperante! Ma scuzati!
-STAI! Cum il pot ajuta, trebuie sa existe o cale!
-Si mie mi-ar placea sac red asta, am indepartat cheagul, dar inima este obosita, iar plamanii nu mai rezista in acest fel! Practic are nevoie de timp, timp pe care trebuia sa-l fi acordat inainte sa fie in pragul mortii!
-DOCTORE!
Strigatul ingrozit al unei asistente i-a facut pe amandoi sa tresara.
-Veniti repede!
Disperat, roscatul a navalit inauntru, desi asistentele si medical ii interzisera s-o faca. Plangand nebun, l-a luat pe Axel in brate, reprosandu-i:
-Esti un nenorocit! Daca ma lasi singur nu te voi ierta cat oi mai trai!
Asistentele voiau sa-l indeparteze, insa doctorul le-a facut semna sa il urmeze catre hol. Nu mai aveau oricum ce sa faca. Insa roscatul a continuat sa planga sis a-l jeleasca. Lacrimi cristaline se scurgeau e pieptul cantaretului, cazand precum picaturile de ploaie. Era singur, sentiment pe care nu l-a mai avut.
Aparatul s-a oprit, indicand ca nu mai simtea pulsul cantaretului. Si totusi roscatul s-a oprit din plans, incercand cu ultimele forte sa-I cuprinda buzele intr-un sarut suav.
Etoo, stiu ca e cam scurt, si scuze pentru dialog, trebuia sa evidentieze disperarea si de asemeni sa mai dea niste date legate de starea si boala lui Axel.
Gomen pentru ca l-am imbolnavit... dar ma revansez eu:))
Of..Of ce trist e ficul asta:mean:.Sa nu cumva sa indrazneasca sa moara ca nush cei fac~.Sa-l lase singurel pe Sho???Nui corect!:99:
Oricum ce pot zice super si capitolul asta.Ca si celelalte de fapt .:chuu:.E un pic cam scurt,insa foarte frumos si interesant.Dar de ce Axel nu a spus nimanui de boala lui?"?Sau de ce nu a mers la doctor sa se trateze?Pentru raspunsurile la aceste intrebari trebuie sa astept urmatorul capitol pe care sper sa-l pui cat mai repede deorece sunt curioasao//o
Grseli nu ai avut.Am gasit doar cateva si sunt micute....
1) isi facea luc-isi face loc
2) sa ia pastille-sa ia pastile
3)terapie intensive-terapie intensiva
Nu am mai vazut altele,dar nici nu le-am cautat atenta.
�-EL CUM SE SIMTE!
-Tare mi-ar placea sa mai simta ceva�este in coma� faza ast o fost super:ha:,chiar m-am amuzat de raspunsul doctorului..
Gambate!!!Ja ne^:hug:
-Nu te voi lasa sa mori!ingana roscatul printre suspine. I-ar fi fost greu sa creada ca face toate astea pentru un strain, insa in acel moment nu mai gandea lucid.
-Nu stiu cine o sa ma omoare prima, boala sau tu!
-AXEL!izbucni roscatul fericit. �Cum ai�?
-Chiar ma stresa aparatul acela pentru tensiune, de unde era sa stiu ca tu o sa crezi ca am dat coltu�?
-Si de ce nu ai zis ceva pana acum?Esti atat de imposibil�
-Sunt, dar mi-a placut sa cred ca macar cineva ar regreta daca eu as muri.
�Cineva�? Ai mii de fani ciudatule, si-mi zici mie ca numai eu as regreta. Totusi, avand in vedere ca deja jumatate din continent stie ca el e in spital, cum de parintii lui nu au venit?!�
Axel era albicios, insa intr-un fel chiar parea fericit. Brusc, telefonul incepe sa sune. Roscatul ridica receptorul, iar din celalalt capat al firului, o voce glaciala I se adreseaza:
-A supravietuit?
-Mda, cine sunteti si ce vreti?!a intrebat roscatul intrigat de lipsa de politete cu care i-a raspuns femeia.
-Sunt mama pacientului, asistenta mi-a spus ca trebuie sa sun aici! Cum s simte fiul meu?!
Desi parea suparata, era mai multi furioasa. �Telefon? Ce spui de �ma urc in masina si vin acolo�, adica e fiul tau cucoana!�
-Da, se simte mai bine, insa sunt sigur ca�
-Bine, la revedere!
�Probabil ca tocmai a suferit cea mai mare dezamagire a vietii ei, deabia astepta sa scape de mine!�
-Noi suntem o familie saraca! Nu avem cum sa-ti platim tie studiile! Esti obligat sa ramai aici si sa muncesti cu sapa in mana, asa cum au procedat si stramosii tai!
�Dupa ce am plecat, nu a mai auzit nimic de mine, doar de la televizor. Acum suna aici�ciudat.�
Argintiul era obosit, insa nu dorea sa doarma. A preferat sa priveasca acei doi ochi pretiosi. Era ciudat, niciodata nu a mai facut asa ceva pentru nimeni, intotdeauna dorea sa fie singur, insa acum�era diferit.
-Nu vrei sa stii cine a sunat?
-Stiu cine a fost la telefon, si sunt bucuros daca nu aflu nimic legat de femeia aceea!
-Dar e mama ta si�
-Ea nu-mi este mama! O mama nu face ce a facut ea! O mama nu da viata ca sa aiba un rob in plus in gospodarie!
Ar fi vrut sa ceara detalii, dar era intelept sa taca in acele momente. Se priveau, parca lumea si timpul se oprisera in loc. Straniu� Durere, tristete, fericire, lacrimi zambete si suspine, toate erau nesemnificative. Parea un vis, unul nesfarsit. Un sunet straniu i-a trezit pe cei doi din visare. Era stomacul roscatului, care nu mai mancase nimic de ceva vreme.
-Du-te la bufet si mananca ceva!i-a ordonat bolnavul.
-Nu vreau!Vreau sa stau cu tine!a replicat acesta ferm.
-Daca nu mananci o sa ajungi mai rau ca mine!
-Ma pot inbolnavi de orice daca nu mananc, numa� de pneumonie nu! Oricum�poate ma duc sa-mi iau ceva de mancare!Vin acum, sa nu te misti!
�Unde as putea sa ma duc?�se intreba cantaretul zambind. Se simtea mai bine.
Deodata, usa camerei s-a deschis, si un tanar inalt, blond, care il privea intr-un mod bizar pe Axel si-a facut apartia zambind, sau mai bine zis, ranjind. Argintiul a tresarit, iar starea lui s-a schimbat radical, agitatia instalandu-se in mod clar.
-Ti-a fost dor de mine?!a intrebat acesta, trantind si incuind usa.
oooo...chear cand era mai interesant te-ai opritttttt?? ooff....sa pui repede continuarea ca vreu sa aflu cine e aceea persoana si de ce Axel se tema de ea..si ce legatura area ceea persoana cu Axel..ooo..mor de nerabdare sa aflu....ok..povestea e super dar are mici greseli de tastatura...care ar trebui corectate...ok gata sa pui repede continuarea te rogg...Multumesc
Yupiii...ai pus continuarea ce bine.Imi place mult fic-ul acesta al tau.E super!ma bucur ca Axel si-a revenit sau cel putin s-a trezit....dar cine e tipul care tocmai a intrat in camera???Foarte buna fel de-a incheia...ne lasi in suspans pana la urmatorul capitol,dar imi place.O fi oare acesta vre-un fost iubit?Crae se pare ca la cam speriat pe Axel...Abea astept sa vad continuarea si sa aflu cine e asa ca te rog frumos sa o pui cat mai repede.
Greseli ca de obicei nu am vazut,poate cateva mici de tastare dar nu prea am chef sa le enumar.
Gambate!Ja ne^
“Nu!El nu! De ce o fi venit? A crezut ca o sa-I moara distractia si va avea alta de gasit?!”
-Din vina mea te-ai apucat de muzica, datorita mie ti-ai dorit cu atat de multa indarjire si acum, vrei sa te sinucizi din cauza mea?!l-a intrebat blondul, apropiindu-se de el si inclestandu-si degetele in jurul barbiei artistului.
-Da, inainte imi doream sa traiesc, pentru tine! Acum imi doresc sa mor, ca tu sa dispari! De cand am devenit jucaria ta, de cand ai inceput sa ma tratezi ca un obiect, visul meu s-a naruit! De ce? Pentru ca noi doi era visul meu!
Ochii negri, mistici ai blondului erau acum atintiti asupra cantaretului, care la randul lui il privea pe baiat, dar era inexpresiv.
-E o minciuna, si tu stii bine! I-a raspus acesta, muscandu-I cu tandrete buza de jos, apoi acaparandu-I intreaga gura. L-a cuprins cu grija in brate, fara a rupe sarutul.
In afara cabinetului, roscatul, doctorul si inca doua asistente se straduiau sa deschida usa.
-Cine a incuiat-o?!a izbucnit medicul catre asistente.
-Nu stim! Dar eu nu-mi gasesc cheia, era pe birou, acum a disparut!i-a raspuns una dintre ele.
-Sigur ca a disparut, este de cealalta parte a usii!i-a raspuns medicul furios.
Roscatul privea dezmatul, ingrijorat de ceea ce ar putea pati Axel daca nu intrau ai repede acolo.
“Cine si de ce ar incuia usa?! Nu are sens!”
-AXEL, ESTI ACOLO?! A strigat acesta, batad cu palma in usa.
Brusc, argintiul l-a impins pe blond, fiind parca trezit din visare.
-Da! Umm, stai putin! Ran, descuie si ascunde-te, si ai grija sa nu auda nimeni!i-a soptit acesta blondului, care a facut precum i-a fost ordonat, apoi s-a ascuns sub patul de spital al lui Axel, care strigase:
-Intra!
-Axel, ce te-a apucat?!a izbucnit roscatul, intrand precum o furtuna in camera, urmat de doctori.
-Domnule, ne spuneti va rog ce s-a intamplat?!i s-a adrest si doctorul.
-Ma simt bine, nu s-a intampat nimic.
-Perfect, haideti, inapoi la treaba.
Ramasi aparent singuri, cei doi se priveau. Sho a realizat de la bun inceput ca ceva nu era in regula, asa ca la intrebat pe cantaret:
-Ce s-a intamplat? Cu mine sper ca poti fi sincer!
-Pot, insa nu acum! Te rog sa ma lasi singur o vreme!
“Ce m-a apucat?! De ce? Vreau sa ramana, dar Ran…”
-Fie, voi pleca!a raspuns acesta, ridicandu-se furios si plecand. Era suparat pentru felul in care i-a spus ca vrea sa stea singur, dupa ce el se straduise din rasputeri sa nu se desparta de el nici cateva secunde.
-Acum…continuam ce am inceput?i s-a adresat blondul, incercand sa-l sarute pe argintiu din nou, insa acesta l-a tinut la distanta, insistand ca este gresit. Totusi, blondul era prea insistent si avea mai multa forta. L-a luat din nou in brate, sarutandu-l cu daruire.
Afara, roscatul se opreste din drum, suparat.
“Ahh, iar am plecat fara portofel, ma intreb ce se mai intampla, ca mai inainte desteptu ala s-a incuiat inauntru, acu poate incearca sa-si taie gatul!” gandea acesta deschizand usa, pe care cei doi au uitat sa o mai incuie.Imediat ce privelistea I s-a dezvaluit, a inlemnit in dreptul usii, neputand sa mai faca nicio miscare, simtea ca lumea I se naruie in fata ochilor.
Hmm...multumesc pentru commuri, ma bucur ca macar 2 persoane citesc...
Continuarile vin mai greu pentru ca netul de pe laptop e foarte incet... si de asta nu intru des.
Yes......ai pus continuarea. Ce bine,desi a trebuit sa astept destul de mult pentru acest capitol chair a meritat toata asteptarea. E un capitol frumos, la fel ca si restul fic-ului.
Blondul ala ce are de gand sa faca?Vine asa cand are el chef si-l saruta pe Axel, care culmea se si lasa!Cum se poate asa ceva, il raneste pe Sho ...Desi cred ca spre binele lui,mai bine isi lasa acolo portofelul, asa nu-l mai prindea pe Axel in acea situtie.
Greseli nu am observat,nici nu le-am cautat, fiind prea captivata de actiune,dar cand am vazut cat de scurt e cpitolul imi venea sa aruc leptopul si ca sa fie si mai si unde te-ai gandit sa termini capitolul? E chiar cand era mai interesant....acu iar o sa am de asteptat pana sa vad cu reactioneaza Sho, si ce o sa zica Axel...
Abea astept next-ul si sper sa-l pui cat mai repede!
Gambate!Ja ne^
un nou fic de al tau :chuu: ...chiar imi place foarte mult... de ce nu ai pus continuarea:(?
Ai greseli de tastare... cam multe...adik cam in toate cap...
Cam mult dialog,descriere nu prea ai,naratiunea cam seaca cei drept...dar totusi imi place povestea foarte mult
Abia astept continuarea...poate te gandesti si o pui mai repede dak nu...:grr:
Multumesc mult pentru commenturi, iata continuarea:
Regrete.
Socat fiind, s-a dat doi pasi inapoi, inchizand usa. Apoi s-a asezat pe un scaun de pe hol, incercand sa inteleaga ce I s-a intamplat.
“Nu…nu voi pleca. El are nevoie de cineva alaturi, ramane de vazut pe cine va alege! Nu conteaza ce face, eu nu pot sta acasa, stiind ca el este in spital!”
Intre timp, in salonul spitalului, argintiul ii vorbea baiatului:
-Ren…uite, a trecut deja un an! Eu nu voi putea sa te iert! Intelege, am pe altcineva alaturi acum, nu-mi distruge inca o data viata!
-Fie, te las sa te gandesti! O saptamana! Peste o saptamana daca nu vii acasa, sau dai un telefon, plec! Si nu ma vei mai putea vedea, auzi sau simti niciodata! Alegerea iti apartine!
Acestea fiind zise, blondul a iesit din cabinet, lasandu-l singur pe cantaret. De pe scaun, roscatul il urmarea cu privirea. “Tipul are ceva muschi, e mai mare ca mine, si parul acela blond… Mai bine mi-as lua adio, la urma urmei, unei vedete nu i-ar sta bine cu unul mai mic de brat. O sa rada lumea de el!”
Era greu sa conturezi in cateva secunde un peisaj de basm distrus doar printr-o singara privire. Era greu sa-ti imaginézi o lume sfasietoare cand totul parea a fi perfect. Pasii il purtau catre cabinet in timp ce mintea ii zbura catre acele cateva secunde rupte din rai, datorate doar acelei unice persoane care s-a transformat intr-un iad. Fusese o intorsatura bizara de situatie, insa acum. Voia doar sa il vada pe cantaret pus pe picioare si sanatos. Dupa, avea mai multe variante, la care nu ar fi vrut sa se gandeasca inca.
Ezitand, a deschis din nou acea usa, fiindu-i parca frica de sine insusi, de reactia pe care o putea avea sau de emotiile care puteau da oricand pe afara, eliberand durerea si furia interiorizate excesiv si sfasietor.
Odata ce i-a intalnit privirea a avut o reactie neobisuita, a zambit, a zambit sincer, in ciuda tristetii si durerii a zambit. Uimit si totodata fericit a inaintat, de parca nimic un i s-ar fi intamplat. Cineva sau ceva parea sa fi sters totul cu un burete vindecator, miraculos. Avea ciudata dorinta de a-i dobandi iubirea indiferente ce l-ar fi putut costa acest impuls. S-a asezat pe scaun, spunandu-i pe un ton vesel:
-Am chef sa ma distrez ! Ce-ai zice daca as aduce DVD-playerul cu mine si am vedea un film diseara ? Tu alegi filmul si eu aduc popcornul. Astfel o sa uiti de spital si de boala ! Ce zici ?
Propunerea ii suna precum un ecou aburit. Auzea, dar un asculta, doar aproba si zambea fortat, gandindu-se ca ar vrea sa vada cel mai santeros film cu putinta.
-Mirrors! Rosti acesta, ranjind la gandul ca undeva, in subconstient, Ran era sfasiat in mii de bucatele iar sangele un aparea, doar cuburi de gheata tasneau din venele vinetii. Era o panorama demna de dispret, dar cum in realitate un s-ar fi atins nici macar de un fir de par din capul lui. Inca ii simtea parfumul, desi in acelasi timp dore asa-l faca sa sufere, exact cum a suferit si el. Printre ganduri macabre, alte cuvinte din partea roscatului i-au inundat auzul:
-Mirrors ? Bine… dar eu, ei bine, eu ma cam sperii. Dar o sa fie bine atata timp cat nu dai la maxim si nu ma obligi sa vad partile… sangeroase.
-Sigur ca da ! Doar o sa fiu langa tine tot timpul ! De ce iti faci griji?!
Usa se indrepta usor catre perete, iar doctorul urmat de asistenta lui de nadejde intra zambitor, pregatindu-se sa dea o veste buna.
-Dragii mei, am o veste excelenta, doua de fapt: prima, Axel, esti externat, iar a doua, acest minunat tanar mi-a promis ca te va ingriji cu cea mai mare atentie, pe toate perioada de convalescenta!
Din spatele celor doi, blondul isi facu aparitia ranjind victorios:
-Multumesc domnule doctor, de aici preiau eu, il ajut sa se imbrace si-l duc direct acasa !exclama acesta incantat la vederea expresiei roscatului care ramase efectiv cu gura cascata.
Doctorul s-a retras, inchizand usa si lasandu-i pe cei doi rivali cu privirile scanteind si omorandu-se parca intre ele.
deci...draga fetita, pot declara ca urasc cand ma lasi in suspans!cum ii poti face asta lui Sho?Adik el e asa dragut si pare un ursulet de plus iar tu il fati sa vada duritatea vietii!!!esti ceva de speriat!!!!Deci trebe sa te dau in judecata!!!Cum poti sa ii faci asa ceva...sa le faci asa ceva?Este crima pura!
Ador ficul tau si astept u nerabdare urmatorul capitol.
Acum criticile(sa nu crezi ca ai scapat): Fusese o intorsatura bizara de situatie, insa acum.
Asta ar suna mai bine invers:"Insa acum fusese o intorsatura de situatie foarte bizara"
si a doua mea critica este ca mi se pare ca esti cam sadica dar cred ca imginatia ta bogata continutul uluitor al capitolului compenseaza chestia asta.Pana la urma...ce farmec ar mai avea daca ar fi totul un paradis pe toata durata ficului?
Imi place, continua.
Deci vreau sa zic ca e superb. E... uimitor:) Destul de interesant si original- bine, exceptand faptul ca ideea cu un simplu om si cu o vedeta e cam uzata, cu faptu ca NEAPARAT unul dintre personajele principale a fost parasit de parinti/prieteni , si a suferit din dragoste si ca trecutul i se reintoarce si ca intra in spital...*ahem* ma intelegi:) In rest e foarte bine. Destul de ciudat ca toti cei ce folositi poza cu tipul cu parul rosu ii ziceti Sho( ca in ficul lui Kaname parca). Astept urmatorul capitol, si da, sa stii ca sunt o fana:)
Isi dorea sa sara la bataie, insa nu ar fi vrut sa faca o scena. Ar fi vrut sa planga, dar nu putea. Ii era imposibil sa se miste, neuronii sai ii amortisera, un mai trimiteau niciun impuls. Avea ganduri marete cu cateva secunde in urma, dar acum isi dadea seama ca erau utopice. Un avea putere sa isi impuna dorinta, mai ales in fata unui munte ca acel baiat. Dar, un avea de gand sa renunte asa usor. Avea macar o idee.
-Salut. Numele meu este Sho. Incantat! Acesta intinzandu-i mana.
-Ma bucur de informatie, dar daca ar trebui sa retin numele fiecarei nevastuici pe care o calc in picioare cred ca as putea scrie o agenda de telefoane a intregii lumi!raspunse acesta rece, ca si cand ar fi vorbit despre vreme.
-Ren! Ce cauti aici? Si cine-ti da dreptul sa-l jignesti ?interveni Alex ridicandu-se in coate.
-Papusa, eu jignesc pe cine vreau eu ! Inteles ? spuse acesta, zambind intr-un mod ciudat, pozitionandu-si mainile de-o pare si de alta a cantaretului.-Vreo obiectie ? continua el, apropiindu-si capul exagerat de mult de chipul uimit de sub el.
-De asta nu te-am mai putut suporta ! Dupa ce ai inceput sa-ti castigi astfel existenta, nu numai ca ai devenit nesimtit, dar erai diferit. Mai mult de atat. Ii tratai pe toti ca niste animale! Lumea nu e chiar asa cum ti-o imaginezi tu. Daca ai renunta ti-ar fi mult mai bine. De asta am plecat! Erai diferit. Nu mai aveam nimic de impartit.
Era de asteptat sa actioneze ca o fiara, insa Ren a dezaprobat oftand din cap, indreptandu-se catre roscat.
-Daca astepti invitatii speciale sa-mi spui! Ce dracu stai acolo ca o paiata! Jet!vorbise cu un calm mascat Ren, si asteptand ca roscatul sa reactioneze in vreun fel, insa el nu i-a adresat decat patru cuvinte lui Axel :
-Am fost un prost !
Apoi s-a retras tinand spatele drept si lasandu-i pe cei doi cu gurile cascate. Nu intelegeau ce voia sa spuna, dar blondului nici ca i-ar fi pasat.
Axel nu intelegea nimic, dar nici nu voia sa-i ai vada mutra blondului. In mumentul in care roscatul a disparut pe usa aceea a realizat ca ar fi preferat sa-l aiba pe el alaturi decat pe acel nenorocit, de fapt stiuse asta de la bun inceput.
Ce bine ca ai pus 2 capitole .. Asa am avut mai mult de citit
Imi place de profu' si nu mi-a venit sa cred ca i-ai oprit tocmai cand incepeau "sa se incinga spiritele". De ceee? De ce nu i-ai lasat sa continue? . Da a fost dragut si asa :chuu:
Ren ala chiar e stresant..are cam multe impresii..of cat ma poate enerva..
Astept sa citesc continuarea si sincer chiar mi-ar placea sa se intample ceva intre Sho si prof
Cam atat..succes :bye:
excelenta continuare! mi-a placut felul in care au evoluat lucrurile...:love: chiar mi s-a parut bine gandita interventia profesorului de matematica(si eu sunt o fana a matematicii ) si consider ca a procedat bine oprindu-se din devorarea corpului roscatului...:yes: :yes: .ma intreb ce ganduri are acum acesta despre blond ??? :yes:
Abia astept NEXT-UL deci GAMBATE . :pls: :pls:
:bye:
nolazy-> ma bucur ca ti-a placut.. din pacate nu prea o sa pot sa pun mereu atat de multe capitole la un loc:(
ony-chy-> "un"-ul e de la wordu' meu... cat despre impresie... nu stiu:-? poate cine stie.... vad cum ii aduc impreuna :->
IuBy_ArIaNa-> multumesc pt. comment! Sper sa mai citesti in continuare...
dark_angel_princess -> tanx! O sa ma straduiesc si pe viitor.
Asa ca va multumesc din nou pt. incurajari si sper ca nu v-am facut sa asteptati pea mult!
8.Regasire.
Cei trei au intors capul. Cel care tocmai le luase apararea era chiar Axel, cu mainile incrucisate la piept, stand rezemat de tocul usii.
Arata chiar mai bine decat pana acum ! gandea roscatul vrand sa-i sara in brate, dar ar fi fost o nesabuinta, la urma urmei nici nu stia exact ce simte.
-Deci...iata pentru cine suspina matematicianul meu! Axel... Chiar nu e cine stie ce roscatule! Ai niste gusturi ciudate... ce sa zic!
Sho simtea nevoia sa rada, dar in acelasi timp sa-i arda doua palme usturatoare. Totusi il salvase mai devreme... asa ca a hotarat sa se abtina si de la una si de la alta.
Axel este bine! Este viu, nevatamat, si nu cred ca tipul asta l-a atins! E ciudat, dar mi-e mila de el. Nici macar nu stiu de ce...
-Eh, ce sa-i faci! Numele meu este Shinchirou Ayashi si sunt doar profesorul lui de matematica... Inacantat!
Axel a dat mana cu el, apoi a plecat capul, incercand sa-si puna ideeile cap la cap.
-Sho, imi pare rau... eu chiar tin la tine! Dar tu trebuie sa-ti termini studiile, iar eu sa ma duc la repetitii! Nu voi fii decat un ghimpe in plus pe car va trebui sa te straduiesti sa pasesti fara sa te proptesti prea mult de el !
Reactia roscatului a fost cu totul neasteptata. I-a sarit in brate argintiului, strangandu-l cu putere, aproape lasandu-l fara aer.
-Am luat o decizie !incepu acesta tragand aer in piept si stapanindu-si lacrimile de fericire.
-O sa lupt pana la capat ! Si un-mi pasa daca tu vrei sa un sa ma ai alaturi, o sa te fac sa ma iubesti! Este o promisiune !
Argintiul ramasese fara grai, si chiar daca ar mai fi putut vorbi nu stia ce sa spuna, baiatul acela avusese forta de a intra in casa unui necunoscut, de a tari dupa sine un profesor si de a-si risca libertatea si timpul sau pretios pentru el ! Il cunostea de putin timp, de fapt stia chiar foarte putine despre el, dar cu siguranta nu avea sa lase lucrurile asa ! Voia sa-l cunoasca ! Voia sa-si cunoasca propria persoana ! Dar inainte de asta trebuia sa scape de trecut.
-Ren!striga acesta desprinzandu-se de Sho si tinandu-l cu mana dreapta la piept.
-Da, stiu, nu ma mai vrei pe mine, vrei sa apartin trecutului! Dar ca si nevastuica asta rosie de aici, nu am de gand sa renunt! Voi lupta si eu! Nevastuica, ai castigat batalia asta si te felicit, dar data viitoare nu te mai las sa scapi nevatamat!a replicat Ren stergandu-si firicelul de sange de pe fata si intrand in casa.
Cei trei au ramas singuri, privindu-se reciproc. Totusi blondu-l s-a gandit sa destinda putin atmosfera, apucandu-i cu ambele maini gulerul lui Axel. Argintiul s-a speriat, privind nedumerit expresia serioasa de pe chipul blondului.
-Fii atent aici! Sho... daca pateste ceva fii sigr ca o sa aflu! Iar daca aflu o sa fi prima persoana pe care o voi lua la pumni!
Axel zambi impacuitor, aproband cu miscari din cap. Spera sa-i dea drumul, dar totusi l-a mai privit pret de cateva secunde, pentru a fi sigur ca a inteles mesajul.
-Hehe, el este foarte grijului, stati linistit!a intervenit si roscatul, fiind contrazis numaidecat.
-Judecand dupa starea in care erai… ma cam indoiesc ! Dar in fine… sa nu zici ca nu te-am avertizat !
Oh nu ! Astazi e miercuri ! I-am promis lui Setsuna ca o sa fiu la ora 17.00 la club!! Si e deja 16! Poate reusesc sa-l iau pe Sho cu mine totusi...
-Hei, Sho, ma intrebam... vrei sa iei o pauza si sa mergem sa bem ceva cald?
Zi ca da, altfel m-am fript!
-Pai... de ce nu? ... Unde?
-Clubul Iumak !a raspuns acesta punandu-si mana la ceafa si zambind amuzat. Era cel mai sofisticat club din oras. Mari celebritati se inghesuiau sa ajunga la el. Sho nici nu visase sa calce intr-un astfel de loc. De fapt nici macar nu-si dorise asta. El nu avea destui bani de aruncat pe asa ceva si nici timp ca sa aloce unor snobi care nu aveau alta treaba decat sa se duca intr-un club. Mereu considerase ca un astfel de spatiu nu merita efortul, dar oferta era atractiva. Chiar socanta.
-Eu… Haide, esti un biet nimic pe langa aia de acolo ! O sa-l faci de ras ! Nu merita sa te duci ! N-ai ce cauta printre bogatani, vezi-ti de lungul propriului nas !
-Nu fi fraier !il indemna profesorul cu o bataie usoara pe spate. Nu mereu ai o asemenea ocazie ! Invata sa te mai si distrezi! Il las pe mana ta, dar te-am avertizat! Iar tu Sho, pregateste-te pentru un inceput in forta, o sa vorbesc cu directoarea sa-ti dea liber restul acestei saptamani, ia-ti temele, lectiile de la clasa, si fii gata sa infrunti furia profesorilor. Ei nu sunt prea incantati de absenta notelor! Pa-pa!
Astfel, s-a intors la masina sa si a pornit in viteza pe soseaua relativ libera.
-Haide, sa ne grabim, doar nu o sa aparem asa in fata acelor tipi!il indemna Axel, apucandu-l de incheietura si tropaind cu putere catre cel mai apropiat Taxi.
-Catre “Shangai-Shop”, RAPID!
___________________________________________________
Urmatorul capitol... cand o da Domnu' sa am timp sa scriu:D in continuare va fi ceva yaoi sper:-ss .
Sper sa-ti dea Domnu' mult mai mult timp liber decat ai avut pana acum, ca sa nu ma mai lasi sa astept atat
Revenind.. profu' este absolut incantator.Felul in care se poarta si vorbeste il face sa fie super dragut o//o . Eu daca as fi in locul roscatului l-as lasa pe Axel si as ramane cu domnul prof .Dar banuiesc ca atata timp cat il iubeste pe celalalt, nu prea e nimic de facut... Oricum..poate ii viitor o sa existe unele momente de tandrete intre ei...asta ar fi perfect (intre Sho si prof ma refer ) :pls:
In continuare o sa vedem yaoi..abia astept
Inca o data..sa te grabesti !
bye bye :bye:
nolazy-merci de comment, se pare ca esti singura care mai citeste.
RegasireII
Sho inmarmurise. Fusese doar o singura data acolo. Era un magazin cu diverse obiecte vestimentare, dar nu s-a mai incumetat sa calce pe acolo. Cea mai ieftina pereche de pantaloni costa 70.000 de yeni.
-Da...dar, este...
-A fost rapid!exclama Axel intinzandu-i soferului o bacnota care depasea cu mult pretul calatoriei. Asteapta-ne aici!
-Da... da domnule!se balbai sofeul privind stupefiat suma de bani.
Cei doi au inceput sa alerge de colo-colo, pana cand Axel a fost multumit de un mic magazin, asa ca s-au hotarat sa intre.
Hainele parca straluceau, fiecare in vitrine separate, aranjate migalos, puse cu multa atentie la locul lor si doua femei gata sa le ofere celor doi ceea ce doreau sa cumpere.
-Un costum negru pentru mine va rog, iar pentru el… aratati-mi cam ce aveti in materie de pantaloni si sacouri. In timp ce cantaretul s-a dus sa se schimbe, Sho privea inca stupefiat magazinul si pe femeia care ii tot arata tipuri de pantaloni si bluze. Acesta ramanea intotdeauna parca vrajit, astfel s-a strans un teanc imens de haine in cateva secunde. La scurt timp a aparut si Axel, care nu intelegea ce se intampla.
-De ce nu-ti alegi… Sho ?!
Roscatul avea gura deschisa si cu greu se putea deosebi de un caine caruia tocmai i-ai pus un bol cu carne proaspata in fata.
-Poti sa inchizi gura si sa te opresti din salivat!ii sopti Axel la ureche in timp ce se straduia sa-i aleaga niste piese vestimentare potrivite. Intr-un final s-a decis pentru un costum gri si un tricou alb mulat pe corp. Pantofii de lac erau o piesa de rezistenta chiar si separat, insa toate la un loc puse pe corpul roscatului erau departe de a putea fi descrise in cuvinte. Acum Axel era cel care saliva, caci nu-l mai vazuse pe roscat imbracat asa, si nu-i statea deloc rau.
-Multumim, luati cardul ! Sho, vino sa-ti scot etichetele !a spus Axel, rupand atele de la haine si dandu-i hartiile roscatului pentru a le arunca. Acesta a ramas blocat cand a observat suma pe care o presupunea achizitonarea acelor piese vestimentare. In mod normal si a mia parte din ea ar fi putut goli buzunarele unui om normal.
-Este…
-Hai sa mergem !exclama argintiul in vreme ce o luase la picior catre taxiul care ii astepta inca in fata cladirii.
S-au urcat, trantind usile, iar masina a pornit cu o viteza uimitoare. Roscatul privea imaginile desfasutandu-se in fata ochilor sai cu o viteza care le facea imposibil de distins. Masinile se contopeau in departare, formand o lunga linie neclara. Intreaga sa viata ii parea un vis, unul ciudat, incredibil de frumos, in ciuda suferintei pe care a trebuit s-o indure pe tot parcursul anilor nesfarsit de lungi. Brusc, i se parea ca timpul a inceput sa se scurga prea repede, secundele alergau pe langa el, iar dorul de a-l imbratisa pe Axel si de a se simti protejat devenea insuportabil.
O frana brusca l-a zdruncinat, trezindu-l din visare, iar Axel a deschis usa coborand. Sho l-a urmat.
-Unde suntem? A intrebat acesta privind buimac in jurul sau. Lumini peste lumini, fiecare coltisor din localul acela stralucea, in vreme ce afisul ii starni curiozitatea: “The Ghost”. Citise despre acest club.... in revistele de paparazzi din tarabe. Niciodata nu visase sa ajunga aici.
-Clubul meu preferat! Stai sa-l vezi pe dinauntru! Este plin de picturi superbe ! Iar bauturile si camerele lor sunt minunate !!
Cand au pasit inauntru, muzica data la maxim si mirosul puternic de fum de tigara i-a provocat o stare de ameteala lui Sho. Dar nu s-a “bucurat” prea mult de ea, caci telefonul a inceput sa-i sune.
-E imposibil sa vorbesti aici, vino!
Astfel, argintiul a descuiat usa, captusita cu piele, a unei camere cu numarul 6, intrand alaturi de roscat si incuind la loc.
-Alo ?a rasunat vocea lui Sho, urmata de una clar deslusita pana si de Axel, desi difuzorul nu era activat.
-Sa inteleg ca nu pot avea incredere intr-un prost ca tine ! In zece minute sosesc, si ai face bine sa-ti ascunzi fata, pentru ca daca iti vad mutra o sparg ! Asemenea rusine... m-a sunat directoarea in I T A L I A! Atat de grava este situatia ta! Nu mai treci pe la scoala, nu mai faci nimic util. Nu inteleg nici de ce mai faci umbra pamantului degeaba !
Roscatul avea ochii cascati, iar mainile ii tremurau. Axel s-a gandit ca ar fi vreo fosta prietena dee-a lui, asa ca a luat receptorul din mana si a hotarat sa se adreseze cat mai dur posibil femeii :
-Ba’ femeie! Cine mama naibii crezi tu ca esti sa-i vorbesti asa!
-Sunt mama lui, iar tu ce esti ? Vreun tacanit care l-a sechestrat ? Atunci lichideaza-l mai repede !
-Hehe ! Nu zau… cea lichidata vrei fi tu cucoana daca ma mai iei cu minciunele ! Ciau si sa nu te mai prind pe linia asta, mai bine m-ai suna direct pe mine!
-Chiar asa… iar tu cine esti ?
-Nu cred ca exista om in viata care sa nu recunoasca numele de “Axel”!
Putea sa-si imagineze expresia de pe chipul femeii. Probabil una neagra. Tocmai se rastise la unul dintre cei mai influenti oameni din Japonia. Putea fi lichidata in cateva ore.
-D… domnule Axel ?! Dar ce cauta fiul meu cu cineva ca dumneata ? Am gresit numarul? Sau... poate ca si-a pierdut mobilul? Imi pare rau... eu...
-Calmeaza-te femeie! Ma doare-n cot de ce faci tu. Doar nu te atinge de pretiosul meu Sho ca-ti fac creierii piftie!
Astfel a trantit clapa, zambind satisfacut... inca o persoana ramasa cu gura cascata! Gandi acesta, indreptandu-si privirile din nou asupra baiatului care parea mai mult decat abatut.
-Relaxeaza-te, m-am ocupat eu de ea... auzi.. maica-ta!spuse acesta ironizand clar ultimile doua cuvinte.
-Chiar era mama mea! Si chiar o sa ma faca bucati bucatele daca nu ajung acasa.
Buna am citit si acest fic pe care il ador si chiar vroiam sa-ti la comm sa postezi mai repede si sper sa o faci de acum in colo. Pfuuu! Ce urat a vorbit cu mama soacra, saraca femeie. Abia astept sa vad yaoi intre cei doi asa ca spor la scris si mult timp liber ca sa postezi mai repede. Pa pa.