Iluzii [+16 / +18]

[Teh]

Merry Christmas to everyone. I wish you all the luck in the world <3 Mulţumim de comentarii şi aprecieri !! <3 Am venit de Crăciun un capitol '' special '' dacă îl pot numi aşa. Voi îl consideraţi special? :]].
>:d<Lectură plăcută!

Capitolul 55

- Uau , David! Nu-mi vine să cred. Mă bucur pentru tine! Şi ce-o să fie?
Stăteam în sufragerie, doar şi eu şi prietenul meu Dave. Apăruse aici de vreo două ore şi începusem să vorbim despre diverse lucruri. Nu îmi venea să cred că tanti Anne era însărcinată. Şi încă în luna a patra, nu ştiam dacă se poate ştii de pe atunci ce sex va fi copilul. Însă eu una eram atât de încântată.
Orice alt copil probabil că s-ar fi simţit pe dinafară şi ar fi zis cu egoism că nu îi pasă de surioara, sau fratele ce urma să vină. Acesta nu era David, se bucura enorm pentru asta.
- Ştii , măcar aşa or să aibă şi ei companie. Eu nu o să stau prea mult pe acasă. Îmi cunoşti idealurile.
Mi-a zis el imediat după ce mi-a dat vestea cum că mama lui este însărcinată. Trebuia să o vizitez şi să îi duc un cadou. Dar ce? Încă nu ştiam dacă o să fie fată sau băiat.
- Nu ştiu ; mama nu vrea să ştie. Speră să fată şi tata la fel. Pentru mine nu contează, o să îl , sau o să o iubesc la fel de mult. Îţi vine să crezi ? O să fie o diferenţă de cinsprezece ani între noi. A început să râdă gândindu-se serios la acest lucru. Oricum nu conta atât de mult vârsta, ştiam amândoi.
A mai stat în jur de o jumătate de oră, în care mi-a povestit despre noua lui prietenă – diferită faţă de cea cu care fusese la petrecerea lui Jay. Înţelegeam că le trata pe fiecare în parte special şi că Mimi mereu o să aibă un loc special în inima lui. Am scos de la el şi o informaţie pe care probabil nu vroia să o dezvăluie. Aceea că fetiţa asta se mutase din oraş şi îi spusese să o uite. Se pare că asta şi făcea.
Într-un fel mă bucuram pentru el. Aşa putea să îşi urmeze visul. Şi cu trecerea timpului, ştiu că nu va mai simţi acelaşi lucru pentru ea. Am oftat, poate suna urât dar el ar fi putut să renunţe la visul lui pentru iubirea asta. Şi nu aş fi fost fericită pentru că mai devreme sau mai târziu, ar fi suferit.
L-am sărutat pe obraz înainte să plece şi m-a îmbrăţişat strâns.
- Te iubesc dadi.
- Åži eu.
Am spus încet urmărindu-i paşii ieşind din casă. Mi-a făcut cu mâna, cărându-şi chitara în spate şi eu i-am zâmbit. Aşa era el. M-am uitat la ceas, era destul de târziu. Ar fi trebuit să mă pregătesc; tocmai când urcam în camera mea am auzit uşa de la intrare.
- Oh cred că o să plouă afară.
- Se poate , oricum luăm maşina. Te schimbi?
- Da, trebuie să fac un duş.
M-am uitat la părinţii mei şi am început să râd . Simţeam că ceva se schimbase în mine şi mă bucuram într-atât că erau fericiţi încât nu aveam cuvinte să îmi exprim sentimentele. Am mers către aceştia şi i-am îmbrăţişat strâns.
- O, ce e asta prinţesă?
Tata m-a sărutat pe frunte şi mi-a mângâiat părul iar mama mi-a zâmbit . Atât de cald, mă bucuram că erau părinţii mei.
- Într-o jumătate de oră plecăm, fuguţa că Angel a zis că e meniu special în seara asta.
Întotdeauna era dacă stăteam bine să mă gândesc. Mai erau câteva zile, sau săptămâni? Până la balul de absolvire a lui Jay şi fratelui meu. Dăduseră şi luaseră toate examenele. Nu ştiam cât de fericit era Jay cu ceea ce urma să facă în continuare, însă Josh era în culmile bucuriei. Faptul că putea juca baschet în continuare îl încânta. Făcea o facultate de managemeant în paralel, şi putea intra foarte uşor într-o echipă. Baschetbalist profesionit, într-adevăr urma să devină unul. Fusese într-atât de deştept cât să vrea să facă acea facultate, pentru mai târziu când va trebui să se retragă din sport pentru a-şi întemeia o afacere. Asta mă făcea să mă gândesc cât de responsabil era.
Îmi zisese într-o seară că se gândeşte serios să se însoare cu Caroline; era secret şi aşa a şi rămas. În plus, o parte din eforturile lui erau şi pentru ea. Am înţeles atâta lucru.
Când am ajuns în cameră, am făcut un duş şi mi-am schimbat hainele. Era doar o zi normală în care luam cina acasă la „ familia Asazuki”. Era pentru a sărbători faptul că Josh şi Jay absolveau şi au crescut; lucruri de genul acesta. În fond, ei se cunoşteau de când se născuseră şi făceau totul împreună. Am ales o pereche de blugi simpli de culoare neagră şi un tricou mov în stil sport. Mi-am luat o pereche de adidaşi albi şi părul mi l-am prins într-o coadă sâtrânsă. Am luat un lănţic şi o brăţară din argint, asortând şi o pereche de cercei şi am fost gata. M-am privit fugitiv în oglindă, nimic special.
Şi părinţii mei erau îmbrăcaţi simplu. Am mers cu maşina tatei, Josh a stat în faţă iar eu şi mama în spate. Ciudat, de obicei mama ocupa locul ăla. Am chicotit gândindu-mă cât de serioasă era absolvirea fratele meu.
Am intrat ultima în casă, lucru iar neobişnuit. Am mers repede şi din foarte mare neatenţie , m-am împiedicat. Dintr-o dată trupul meu era lipit de parchet. Ceilalţi au început să râdă şi m-am văzut nevoită să fac şi eu acelaşi lucru în timp ce mă chinuiam să mă ridic . Unchiul Takumi a venit lângă mine şi m-a ajutat.
- Ce ne facem noi cu tine, micuţo?
Am scos jucăuş limba şi am încercat să mă echilibrez. Am privit prin zonă şi l-am văzut pe Jay coborând de la etaj. Purta o pereche de pantaloni negrii şi un tricou alb. Hm, era atât de sexi. A trebuit să îmi alung gândurile pentru că deja devenisem roşie.
Ceilalţi păreau să nu observe cât de intens ne priveam şi cum ochii noştri erau aţintiţi doar unul asupra celuilalt. Sau observaseră? Nu am lua în considerare acest lucru şi am mers spre el. Fără să fug prea tare, pentru a evita să mă împiedic iar. Ceilalţi plecaseră în sufragerie, mai dura până mâncam şi probabil după masă ar fi trebuit să ne uităm la TV sau ceva asemănător. Jay mi-a zâmbit, sigur pe sine şi m-a luat în braţe.
Parcă trecuse o veşnicie de când ne văzuserăm ultima dată. Asta cred că fusese ieri.
I-am zâmbit cald în timp ce faţa lui s-a apropiat de a mea, şi buzele noastre s-au contopit într-un sărut . Şi de această mişcare superbă îmi fusese dor. Limba lui a început să se mişte prin fiecare colţişor al gurii mele iar eu am decis să îi răspund în acelaşi mod. Îşi ţinea degetele pe bărbia mea iar eu îmi pusesem braţele în jurul gâtului său.
- Trebuie să vorbim.
Mi-a zâmbit într-un fel aparte, cum nu o mai făcuse ... Niciodată. Oare ce se întâmpla? Am văzut că tonul îi era serios şi mi-ar fi plăcut să cunosc înţelesul. Speram să nu fie nimic de rău. Mi-a luat mâna într-a sa şi am plecat din hol. M-a dus afară, prin uşa din spate de la bucătărie. Ducea spre grădiniţă, unde avea poziţionat un leagăn de două persoane. Ne-am aşezat pe pernuţele de acolo şi el a început să ne mişte.
- Amber... Eu te iubesc, foarte mult.
Am dat din cap întorcându-mi faţa spre acesta, dar plecase de acolo. Acum se afla în faţa mea. Când se întâmplase asta?
- Åži eu...
Am încercat să adaug, dar şi-a pus un deget în jurul buzelor mele în semn că ar trebui să păstrez tăcerea.
- Despre asta vreau să vorbim.
Cât de serios putea fi. A respirat adânc şi ochii lui i-au întâlnit pe ai mei. Fix şi fără teamă, m-am uitat în ei. Acel verde intens era minunat, şi eu nu mă puteam sătura de persoana lui. Oare se va întâmpla asta vreodată?
În timp ce se aşeza în genunchi în faţa mea şi a oprit leagănul, am simţit că inima o să mi se oprească. Nu mai gândeam, nu mai simţeam. Sau făceam aceste lucruri? Nu îmi puteam da seama. Eram concentrată doar asupra lui şi a feţei sale. Mi-a prins o mână într-a sa, cea stângă şi m-a privit eschivându-se. A înghiţit în sec.
- Amb... Ambe.. Amber..
Începuse să se bâlbâie iar eu mă întrebam unde era încrederea de mai devreme. Nu puteam ghici ce urma să facă , îmi era teamă să o fac. Nu cunoşteam detaliile şi aş fi vrut să am dreptate, pe o parte. Şi pe de altă parte nu ştiam ce să gândesc. Vroiam să uit şi să trăiesc momentul.
S-a eschivat iar.
- Te... Iubesc. Mu... Mult de tot... Åži..
A făcut o pauză îndelungată.
- Vrei să fi... ştii tu, ei bine... vrei... vrei să ... Fi so... soţ... soţia mea?
Am tăcut, mintea mi-o luase razna şi inima îmi înnebunise. Bătea cu nebunie. În timp ce spunea asta a scos o cutiuţă pe care aproape că a scăpat-o. A scos un inel micuţ şi fragil iar eu de abia puteam deduce modelul. Pentru că aveam lacrimi în ochi. Eram atât de fericită.
Aveam de abia 16 ani, aproape 17. Şi totuşi.. Îl iubeam mai mult decât orice şi nu vroiam să îl pierd. Încă nu mă puteam gândi la căsătorie . Eram prea mică, ştiam asta. Şi poate că peste câţiva ani nu voi mai avea aceaşi părere. Poate, dar atunci voi putea spune nu.
Acum eram prea fericită petnru a analiza detaliile şi ceea ce urmau să zică părinţii mei. Nu îmi păsa. Nu mai conta pentru mine.
- Da.
Am zis pe un ton hotărât în timp ce acesta îmi punea inelul pe deget. Mă înroşisem la faţă şi simţeam că urma să explodez. Acesta şi-a apropiat chipul de al meu şi am văzut că buzele îi tremurau uşor.
Mi-am pus degetele pe faţa sa albă şi l-am sărutat. Buzele noastre s-au unit încă odată însă mai intens decât o făcuseră vreodată.
- Te iubesc enorm Jay.. Şi vreau să fiu cu tine pentru totdeauna.
M-a strâns în braţe, trecânduşi mâna prin părul meu şi desfăcându-l. Mi-a sărutat lent gâtul până ce m-a ascuns la pipetul său. Leagănul se mişca uşor.
- Mi-era uşor frică că nu vei spune da.
Am chicotit trăgându-mă mai aproape de el.
- Cum aş fi putut? Am privit inelul ce îmi părea că străluceşte în întuneric.
- E atât de frumos. Mulţumesc Jay. Chiar vreau să fiu cu tine.
- Şi eu. Mai mult decât orice. Ştiu că poate e prea curând... Dar asta simt că trebuie să fac acum. Eu o să merg la facultate, şi tu rămâi la liceu. O să ne vedem mai rar, ştiu asta. Dar eu simt nevoia să ne lege ceva. Ceva ce ne va ţine împreună indiferent de timp şi de unde este fiecare.
Am dat din cap ştergându-mi lacrimile.
- Cine ar fi crezut? La început eram doar fraţi iar eu am ajuns acum să .... să... Lacrimile îm curgeau şi tonul îmi era tremurat. Să te iubesc mai mult decât orice.
S-a ridicat, şi printr-o mişcare elegantă m-a ajutat şi pe mine să o fac. Trupul său mă încălzea, şi trecându-şi degetele reci peste chipul meu am putut simţi că noi gândeam la fel.
După câteva minute în care nu am făcut decât să stăm îmbrăţişaţi în faţa acelui leagăn, fratele meu ne-a strigat.
- Ce naiba faceţi... acolo? Hai că e gata cina.
Mi-am prins rapid părul şi brunetul m-a luat de mână.
- Rămâne momentan micul nostru secret?
A spus acesta chicotind iar eu am dat din cap. Categoric.
- Le spunem... Altădată!
Şi am început să râdem.
Eu m-am aşezat lângă logodnicul meu. În ce fel suna! Nu mă puteam auzi spunând acest cuvânt cu voce tare aşa că mi-am înghiţit gândurile. Amber, pentru Dumnezeu.
Am vorbit la cină de mai multe lucruri, nu am fost atentă decât atunci când era vorba de relaţia noastră.
- Cine ştie, poate peste câţiva ani o să se căsătorească prinţesa cu băiatu’ meu şi o să ne adunăm noi, ăştia bătrânii să avem girjă de nepoţi.
Unchiul Takumi râdea dar Jay s-a înecat cu mâncarea. Toţi au început să rânjească, cu excepţia mea care am înghiţit în sec.
Noi deja aveam în gând asta dar cum ar fi reacţionat ei dacă le-am fi spus? L-am văzut pe Jay chicotind şi mi-am dat seama că şi el s-a întrebat acelaşi lucru.
- Eh, sunt prea tineri să se gândească pentru asta. Cine ştie ce o să se întâmple în viitor?
A adăugat mama şi eu am dat din cap nesigură. Josh a comentat şi el.
- Nu ştiu, eu peste vreo doi ani mă însor. A dat din cap hotărât şi toţi s-au întors spre el. Eu deja ştiam povestea.
- Eu unul o iau pe Caroline odată ce termină liceul.
Tata a intrat în discuţie.
- Să vedem dacă aşa o să mai gândeşti şi peste doi ani.
- Facem pariu?
Au tăcut la tonul lui convins. Ştiam că mama nu era prea fericită cu situaţia asta, dar nu prea conta. Ei vroiau ca mai întâi să ne facem o viaţă şi după să ne decidem ce să facem cu vieţile noastre. Să nu regretăm mai târziu, înţelegeam asta. Însă ei nu înţelegeau, au fost şi ei ca noi? Atunci când iubim, nu ne mai gândim la nimic altceva. Exista posibilitatea ca pe viitor eu şi Jay să ne răzgândim. Dar atunci deja vom fi umpluţi de dragoste şi nu vom putea regreta ceea ce s-a întâmplat între noi. Iar eu, această cerere... Nu o voi putea uita niciodată.
- Dacă Josh se însoară, eu îl susţin.
Am chicotit bând puţin din sucul de portocale. Cred că iar eram roşie la faţă. Brunetul m-a tras lângă acesta şi m-a sărutat. Ceilalţi nu au protestat, şi chiar dacă o făceau... Era deja prea târziu pentru aşa ceva, pentru că luasem propriile mele decizii.
- Te iubi.
Am adăugat jucăuş către Jay şi ceilalţi au chicotit.