22-12-2009, 09:40 PM
Mulţumim tuturor de aprecieri.
Ţin să să fac o mică precizare, dacă cineva îndrăzneşte măcar să ia o fărâmă din ideile poveştii , sau orice legat de aceasta o să îl fac bucăţi micuţe micuţe, o să îl torturez după care o să îl ucid. Exagerez, dar dacă văd vreo tentă cât de mică de plagiatură jur că o să devin un demon cu tot cu corniţe şi codiţă D: asta e pentru ceva ce mi- a sărit mie în ochi zilele astea :]] . Acum, lectură plăcută!
[center] M-am întâlnit ieri cu el. E foarte schimbat Amber . Nu ştiu ce să zic; am auzit de faza cu Caroline . Ea e soră-mea şi el un foarte bun prieten. Prefer să stau de-o parte.
Eu aşa văd lucrurile[/center]
Mai erau câteva minute până să se sune când Danny mi-a trimis răspuns la bilet. Am oftat citindu-l şi i-am răspuns scurt.
[center] Aşa e. Şi totuşi, mă doare. Eu sunt între 3. O să rezolv asta azi. [/center]
A zâmbit într-un mod neutru şi mi-am întors privirea spre profesor notând tema. Era atât de urât că începusem iar liceul. Toată săptămâna liberă zburase atât de repede.. Lili şi părinţii ei au plecat, pentru că verişoara mea avea examene finale în acest an iar mătuşa şi unchiul aveau serviciu. Mă bucurasem de prezenţa lor acasă, a fost foarte plăcut. Deşi mi-am petrecut destul de mult timp ca şi perete între Yale şi Josh. Se certau tot timpul; şi verişorul meu încă nu plecase.
După ce s-a sunat am zburat din clasă ştiind că urma să mă întâlnesc cu Jay. Trebuia să vorbesc cu el, sigur dacă nu stăteam în preajma sa urma să iasă afară şi să uite că are examen. Iar eu azi aveam treabă. Reuşeam eu cumva să rezolv şi această treabă.
Era pe la jumatea lui martie, un soare atât de frumos apăruse pe cer şi dădea destulă căldură. Când am ieşit din clădire am văzut câteva priviri aţintindu-se asupra mea. Acelea erau ale unor băieţi, se uitau la mine aşa de câteva zile – sau erau săptămâni? Am zis că nu are prea multă importanţă şi am mers mai departe. Îmi lăsasem părul desprins azi, fără niciun accesoriu. Purtam uniforma deşi îmi lăsasem sacoul în clasă şi cravata îmi era foarte puţin deranjată. Am mers spre locul în care urma să mă întâlnesc şi... Am rămas aproape mută.
Inima a început să îmi bată foarte tare, accelerându-mi nebunia şi dorinţa de a lovi. Cu cât stăteam mai mult cu Jay cu atât de mult începeam să îl ador şi mai tare şi .... Mă simţeam ciudat atunci când era vreo fată în preajma lui. Eram geloasă, şi îmi fusese mutlă vreme greu să o recunosc. Acum o acceptam.
Dar imaginea unei fete sărind peste iubitul meu şi sărutându-l pe buze nu a fost deloc una plăcut. Mi-am simţit trupul tremurând şi pentru prima dată lacrimile nu au sosit. Probabil asta urma să se întâmple mai târziu. Picioarele mi s-au mişcat involuntar; chiar dacă aş fi vrut să mă opresc corpul meu se mişca fără voia mea.
- Jayson …
Aş fi vrut ca vocea mea să pară mai clară dar văzându-i expresia feţei m-am înmuiat. Era uimit ca şi mine, şi poate indiferent la ceea ce tocmai se întâmplase. Îmi acorda doar mie atenţie. Un zâmbet ciudat mi s-a aşternut pe faţă , o ştiam. Dar nu începusem să mă calmez în adevăratul sens al cuvântului. M-am apropiat de fata ce stătea lângă Jay, nu o cunoşteam. Am măsurat-o câteva clipe din priviri. Ok, era frumoasă. Înaltă ( cred că în jur de 1.75 ) , era „ dotată †şi avea o faţă .. drăguţică. Am încercat să nu iau aparenţele în seamă. Trebuia să apăr ce am eu. A zâmbit batjocoritor văzându-mă.
- Să fim serioşi, ce vezi la asta? Jay, crede-mă , ţie îţi trebuie o tipă bine de tot.
Jayson tocmai se pregătea să îi facă ceva sau să dea replică dar l-am apucat de mână şi m-am uitat la el cu o expresie ce am dorit să fie impunătoare. Turbam de nervi şi încercam să îmi păstrez calmul academic, aşa cum învăţasem la internat. Am tras aer adânc în piept şi mi-am ridicat fruntea sus privind-o sfidător.
- Şi tu crezi că eşti acea tipă bine?
S-a uitat uimită la mine, probabil nu se aştepta să ripostez. Aveam faimă în liceu ca fiind „ nevinovată †şi fata care niciodată nu ar lovi pe nimeni. Nu fusese descoperită bătaia dintre mine şi Kate. Şi pe o parte chiar mă bucuram. Totuşi asta nu însemna că eu trebuia acum să stau şi să privesc cum ceea ce iubesc îmi este luat. Fata avea un păr lung şi drept, tot blond ca şi al meu. Ochii îi erau ciocolatii, putea avea un băiat foarte uşor. Dar acum nu îşi găsise „ partenerul †. Şi trebuia să o fac să înţeleagă acest lucru.
- Uite ce este , nu ştiu cum te cheamă şi nici nu mă interesează dar te bagi pe un front străin. Ai face bine să mergi să te fâţâi în altă tabără pentru că aceasta este deja locuită; iar Jay e cu mine. Fie că îţi place, fie că nu. A fost un gest mai mult decât disperat din partea ta , să îl săruţi vreau să spun. Asta pentru că ştii că el niciodată nu ar face aşa ceva din proprie intenţie. Simţi nevoia să îi atragi atenţia. Am râs sarcastic. O faci în mod negativ şi pici şi prost.
M-am uitat în jur şi ea a putut vedea colegii ce s-au poziţionat în jurul nostru pentru a se uita la ceartă. Părea să nu se lase atât de uşor şi s-a apropiat de mine. Am făcut şi eu doi paşi în faţă dându-i drumul lui Jay la mână . I-am făcut semn să nu se apropie şi acesta a oftat.
- Numele meu este Ginger. Şi nu sunt o curvă, cum tocmai ai insinuat. Jay nu e de nasul tău, păpuşă fără creier.
Am început să râd zgomotos.
- Cine este persoana fără „ creier†aici?
Am tăcut pentru alte câteva minute timp în care ne-am apropiat şi mai tare una de alta. Am auzit pe cineva bătând din palme şi restul persoanelor făceau zgomot. Nu atât de tare cât să apară un profesor totuşi . Nu vroiam să mă implic şi în asta.
- Tu dragă, tu. Nu eşti de nasul lui Jay. Pricepe asta odată.
M-a luat de păr foarte delicat, fiind obişnuită cu agresiunile violente ale lui Kate . Am văzut chiar un zâmbet dezamăgit pe buzele ei atunci când acea Ginger şi-a înfipt degetele în părul meu. I-am răspuns fetei cu o palmă peste faţă. Clipă în care mi-a dat drumul strânsorii.
- Nu te apropia de ce nu e al tău.
Am adăugat scurt şi sec. A început să ţipe.
- Ce al cui? Al tău? Hai să fim serioşi. Cu toţii văd că nu vă potriviţi. Eşti doar o mironosiţă cu două feţe.
S-a uitat în jur încercând să găsească aprobări. Câteva fete chiar au făcut-o şi atunci s-a întâmplat un lucru ciudat. Kate a început să râdă.
- EÅŸti chiar neÅŸtiutoare , Ginger.
A continuat râsul iar eu am înţeles insinuările sale. Şi ea mă jignise aşa de multe ori, aşa că se aştepta să iau măsuri. Şi chiar mă deranja să aibă dreptate, pentru că urma să o fac.
După ce am primit o palmă înapoi m-am aruncat asupra blondei şi am ţinut-o de mâini astfel încât să nu se ridice. Se pare că este bine atunci când ai şi lecţii de auto-apărare la un internat de fete.
A scrâşnit din dinţi şi s-a pus peste mine încercând să mă lovească. Nu a durat mult până m-am ridicat, i-am mai dat o palmă şi am adăugat.
- Ştii ce? Nu îmi pasă nici de tine nici de ideile tale stupide. Îl iubesc pe Jay, fie că îţi pasă ţie şi întregului pământ, fie că nu . Sper să îţi intre în cap asta, data viitoare când te apropii de el nu o să mai fiu aşa de drăguţă.
Am văzut că îi dăduse sângele uşor din buză şi mă întrebam când o lovisem. Se pregătea să mai zică ceva când a sosit un profesor. L-am recunoscut pe domnul Hofman ce preda informatica la clasa mea. M-am înroşit lăsând capul în jos, însă acesta era foarte amuzat.
- Voi două, în biroul directorului. Acum.
A rostit acesta pe un ton amuzat. Eu m-am înroşit şi mai tare la faţă iar acea Ginger mă ataca cu privirea. Kate mi-a zâmbit ciudat.
- Doar atât? A adăugat atunci când urmam profesorul. Cred că am chicotit şi mi-am văzut de drum. Nu înainte să mă uit la Jay şi să îi transmit prin ochi „ cu tine rezolv mai târziu†. Speram că înţelesese mesajul.
Odată ce am intrat în birou am putut vedea pe domnul director privindu-mă serios.
I-a făcut semn domnului Hofman să plece iar eu şi Ginger ne-am aşezat la îndemnul aceluia.
- Ce s-a întâmplat fetelor? Domnişoară Has, nu e prima dată când veniţi la mine pe această lună. Credeam că aţi încetat cu luptele. Mai întâi cu domnişoara Lussie, apoi cu Kreks, şi acum cu..?
Kreks ? Katherine Kreks? Acum înţelegeam de ce Kate se uita atât de „ frumos†la mine astăzi. Pentru că avea un motiv destul de bine întemeiat. Poate că eu şi cu aceasta aveam conflicte dar înţelegeam că avea mai mari probleme cu rivala mea.
S-a uitat la mine întrebător şi am putut zări ridurile de pe chipul acestuia .Era bătrân. Am oftat înroşindu-mă şi mai tare, lăsându-mi capul în jos.
- Amber Settle.
Am zis scurt şi parcă tonul îmi era spart. Muream de ruşine.
- Ah. A scos acesta . Deci, Has, vreau ca lucruri de genul acesta să nu se mai întâmple. Cine a început bătaia?
Blonda a sărit.
- Ea!
M-am uitat îmbufnată la aceasta şi după la domnul director. Am dat din cap în semn negativ.
- De fapt nu am făcut decât să mă apăr, aceasta m-a lovit prima totuşi.
- Ea m-a agresat moral. A adăugat rivala mea.
- De fapt, aceasta a făcut prima acest lucru. Răspundeam când ochii bătrâni mă priveau.
- Aşa nu ajungem nicăieri. A spus acesta. O să trimit o scrisoare părinţilor tăi , Settle . Iar tu, Has, ai face bine să îl trimiţi pe tatăl tău la liceu. Ai două zile de exmatriculare. Te-am avertizat că la următoarea abatere de genul acesta o păţeşti. Poţi pleca.
A înjurat ceva încet cât să nu fie auzită şi eu m-am ridicat.
- Domnişoară Settle.
Am înghiţit în sec.
- Da?
- Ei bine, fratele tău trebuie să fie Joshua, nu ? Am dat din cap.
- Spune-i că eu chiar aştept să câştige şi anul acesta în turneul final, este ultimul său an.
După aceasta am ieşit. Părinţii mei urmau să înnebunească. Vreau să spun.. Reclamaţie? Pentru că m-am bătut la liceu. Ce frumos, prevăd o pedeapsă mare cât „ capul meu †. Am fost informată că pot pleca acasă pentru următoarele ore; mai erau doar două. Mi-am luat lucrurile şi am dispărut.
Trebuia să discut cu Jay. Asta după ore, pentru că trebuia să îi spun.. câteva lucruri. Mă deranja atât de tare faptul că fusese sărutat. M-am gândit brusc la faptul că mai era puţin şi venea ziua acestuia . Aveam de rezolvat ceva înainte ca el să iasă de la ore. L-am sunat pe Yale.
- Da?
A răspuns acesta. L-am chemat să mă ia de la liceu şi acesta a sosit. Maşina lui, model pe care nu îl cunoşteam, era neagră. Se potrivea cu ochii acestuia. Am intrat şi l-am pus să oprească oriunde. Vroiam să discut ceva cu el.
- Uite ce e. Ştii că ea este prietena mea. Şi el este fratele meu.
- Iar eu vărul tău. A adăugat indiferent.
- Foarte bine. Aşa este. De aceea aş vrea să nu mai continui cu asta. Îţi spun sincer, ştii că eu întotdeauna am fost dreaptă – ea ţine foarte mult la Joshua. Şi pe tine sincer nu prea te place. Am oftat. Ştii prea bine că îmi pare rău , pentru că probabil te-ai îndreptat. Recunoaşte că şi tu ai greşit... Unele lucruri ca acestea nu se iartă. Şi dacă se întâmplă asta , nu există prea multă înpăcare. Aşa e Caroline..
Pentru prima dată eram foarte hotărâtă să rezolv asta. Vroia să protesteze.
- Îţi dau o ultimă şansă de a o cuceri pe drept . Să mergi la ea , să îi mărturiseşti sau ce vrei tu. Dacă nu merge, pleci din Boston şi îţi găseşti altă fată.
A zâmbit.
- Te-a pus cineva ?
I-am răspuns sincer.
- Nu . Dar nu mai vreau să văd pe nimeni suferind . Te rog.
A dat din cap .
- Asta pentru că ai cerut-o tu, şi pentru că. . . A făcut o pauză. Tu întotdeauna ai ştiut ce a fost mai bine pentru mine. Cred că trebuia doar să mă oprească cineva. M-am săturat, oarecum, să fiu personajul negativ. O ultimă încercare, atât şi renunţ dacă e cazul.
- Bine Yale... Ştiam că o să fi rezonabil. L-am îmbrăţişat.
- Nu sunt rezonabil, accept realitatea.
Privirea îi era tristă. Ştiam cum fusese toată viaţa lui , dar nu aveam de gând să anunţ pe nimeni de asta. Fusese făcut pentru genul de bărbat bogat care o să aibă o mie de amante şi o singură soţie. Pe care o va ţine mai mult din interes. Ştiam asta, mă durea pentru că era vărul meu. Iar el? El nu mai putea face nimic oricum.
L-am rugat să mă lase acasă la Jay. Când am intrat în casă era doar Maria, el încă nu sosise.
Ţin să să fac o mică precizare, dacă cineva îndrăzneşte măcar să ia o fărâmă din ideile poveştii , sau orice legat de aceasta o să îl fac bucăţi micuţe micuţe, o să îl torturez după care o să îl ucid. Exagerez, dar dacă văd vreo tentă cât de mică de plagiatură jur că o să devin un demon cu tot cu corniţe şi codiţă D: asta e pentru ceva ce mi- a sărit mie în ochi zilele astea :]] . Acum, lectură plăcută!
Capitoul 51
[center] M-am întâlnit ieri cu el. E foarte schimbat Amber . Nu ştiu ce să zic; am auzit de faza cu Caroline . Ea e soră-mea şi el un foarte bun prieten. Prefer să stau de-o parte.
Eu aşa văd lucrurile[/center]
Mai erau câteva minute până să se sune când Danny mi-a trimis răspuns la bilet. Am oftat citindu-l şi i-am răspuns scurt.
[center] Aşa e. Şi totuşi, mă doare. Eu sunt între 3. O să rezolv asta azi. [/center]
A zâmbit într-un mod neutru şi mi-am întors privirea spre profesor notând tema. Era atât de urât că începusem iar liceul. Toată săptămâna liberă zburase atât de repede.. Lili şi părinţii ei au plecat, pentru că verişoara mea avea examene finale în acest an iar mătuşa şi unchiul aveau serviciu. Mă bucurasem de prezenţa lor acasă, a fost foarte plăcut. Deşi mi-am petrecut destul de mult timp ca şi perete între Yale şi Josh. Se certau tot timpul; şi verişorul meu încă nu plecase.
După ce s-a sunat am zburat din clasă ştiind că urma să mă întâlnesc cu Jay. Trebuia să vorbesc cu el, sigur dacă nu stăteam în preajma sa urma să iasă afară şi să uite că are examen. Iar eu azi aveam treabă. Reuşeam eu cumva să rezolv şi această treabă.
Era pe la jumatea lui martie, un soare atât de frumos apăruse pe cer şi dădea destulă căldură. Când am ieşit din clădire am văzut câteva priviri aţintindu-se asupra mea. Acelea erau ale unor băieţi, se uitau la mine aşa de câteva zile – sau erau săptămâni? Am zis că nu are prea multă importanţă şi am mers mai departe. Îmi lăsasem părul desprins azi, fără niciun accesoriu. Purtam uniforma deşi îmi lăsasem sacoul în clasă şi cravata îmi era foarte puţin deranjată. Am mers spre locul în care urma să mă întâlnesc şi... Am rămas aproape mută.
Inima a început să îmi bată foarte tare, accelerându-mi nebunia şi dorinţa de a lovi. Cu cât stăteam mai mult cu Jay cu atât de mult începeam să îl ador şi mai tare şi .... Mă simţeam ciudat atunci când era vreo fată în preajma lui. Eram geloasă, şi îmi fusese mutlă vreme greu să o recunosc. Acum o acceptam.
Dar imaginea unei fete sărind peste iubitul meu şi sărutându-l pe buze nu a fost deloc una plăcut. Mi-am simţit trupul tremurând şi pentru prima dată lacrimile nu au sosit. Probabil asta urma să se întâmple mai târziu. Picioarele mi s-au mişcat involuntar; chiar dacă aş fi vrut să mă opresc corpul meu se mişca fără voia mea.
- Jayson …
Aş fi vrut ca vocea mea să pară mai clară dar văzându-i expresia feţei m-am înmuiat. Era uimit ca şi mine, şi poate indiferent la ceea ce tocmai se întâmplase. Îmi acorda doar mie atenţie. Un zâmbet ciudat mi s-a aşternut pe faţă , o ştiam. Dar nu începusem să mă calmez în adevăratul sens al cuvântului. M-am apropiat de fata ce stătea lângă Jay, nu o cunoşteam. Am măsurat-o câteva clipe din priviri. Ok, era frumoasă. Înaltă ( cred că în jur de 1.75 ) , era „ dotată †şi avea o faţă .. drăguţică. Am încercat să nu iau aparenţele în seamă. Trebuia să apăr ce am eu. A zâmbit batjocoritor văzându-mă.
- Să fim serioşi, ce vezi la asta? Jay, crede-mă , ţie îţi trebuie o tipă bine de tot.
Jayson tocmai se pregătea să îi facă ceva sau să dea replică dar l-am apucat de mână şi m-am uitat la el cu o expresie ce am dorit să fie impunătoare. Turbam de nervi şi încercam să îmi păstrez calmul academic, aşa cum învăţasem la internat. Am tras aer adânc în piept şi mi-am ridicat fruntea sus privind-o sfidător.
- Şi tu crezi că eşti acea tipă bine?
S-a uitat uimită la mine, probabil nu se aştepta să ripostez. Aveam faimă în liceu ca fiind „ nevinovată †şi fata care niciodată nu ar lovi pe nimeni. Nu fusese descoperită bătaia dintre mine şi Kate. Şi pe o parte chiar mă bucuram. Totuşi asta nu însemna că eu trebuia acum să stau şi să privesc cum ceea ce iubesc îmi este luat. Fata avea un păr lung şi drept, tot blond ca şi al meu. Ochii îi erau ciocolatii, putea avea un băiat foarte uşor. Dar acum nu îşi găsise „ partenerul †. Şi trebuia să o fac să înţeleagă acest lucru.
- Uite ce este , nu ştiu cum te cheamă şi nici nu mă interesează dar te bagi pe un front străin. Ai face bine să mergi să te fâţâi în altă tabără pentru că aceasta este deja locuită; iar Jay e cu mine. Fie că îţi place, fie că nu. A fost un gest mai mult decât disperat din partea ta , să îl săruţi vreau să spun. Asta pentru că ştii că el niciodată nu ar face aşa ceva din proprie intenţie. Simţi nevoia să îi atragi atenţia. Am râs sarcastic. O faci în mod negativ şi pici şi prost.
M-am uitat în jur şi ea a putut vedea colegii ce s-au poziţionat în jurul nostru pentru a se uita la ceartă. Părea să nu se lase atât de uşor şi s-a apropiat de mine. Am făcut şi eu doi paşi în faţă dându-i drumul lui Jay la mână . I-am făcut semn să nu se apropie şi acesta a oftat.
- Numele meu este Ginger. Şi nu sunt o curvă, cum tocmai ai insinuat. Jay nu e de nasul tău, păpuşă fără creier.
Am început să râd zgomotos.
- Cine este persoana fără „ creier†aici?
Am tăcut pentru alte câteva minute timp în care ne-am apropiat şi mai tare una de alta. Am auzit pe cineva bătând din palme şi restul persoanelor făceau zgomot. Nu atât de tare cât să apară un profesor totuşi . Nu vroiam să mă implic şi în asta.
- Tu dragă, tu. Nu eşti de nasul lui Jay. Pricepe asta odată.
M-a luat de păr foarte delicat, fiind obişnuită cu agresiunile violente ale lui Kate . Am văzut chiar un zâmbet dezamăgit pe buzele ei atunci când acea Ginger şi-a înfipt degetele în părul meu. I-am răspuns fetei cu o palmă peste faţă. Clipă în care mi-a dat drumul strânsorii.
- Nu te apropia de ce nu e al tău.
Am adăugat scurt şi sec. A început să ţipe.
- Ce al cui? Al tău? Hai să fim serioşi. Cu toţii văd că nu vă potriviţi. Eşti doar o mironosiţă cu două feţe.
S-a uitat în jur încercând să găsească aprobări. Câteva fete chiar au făcut-o şi atunci s-a întâmplat un lucru ciudat. Kate a început să râdă.
- EÅŸti chiar neÅŸtiutoare , Ginger.
A continuat râsul iar eu am înţeles insinuările sale. Şi ea mă jignise aşa de multe ori, aşa că se aştepta să iau măsuri. Şi chiar mă deranja să aibă dreptate, pentru că urma să o fac.
După ce am primit o palmă înapoi m-am aruncat asupra blondei şi am ţinut-o de mâini astfel încât să nu se ridice. Se pare că este bine atunci când ai şi lecţii de auto-apărare la un internat de fete.
A scrâşnit din dinţi şi s-a pus peste mine încercând să mă lovească. Nu a durat mult până m-am ridicat, i-am mai dat o palmă şi am adăugat.
- Ştii ce? Nu îmi pasă nici de tine nici de ideile tale stupide. Îl iubesc pe Jay, fie că îţi pasă ţie şi întregului pământ, fie că nu . Sper să îţi intre în cap asta, data viitoare când te apropii de el nu o să mai fiu aşa de drăguţă.
Am văzut că îi dăduse sângele uşor din buză şi mă întrebam când o lovisem. Se pregătea să mai zică ceva când a sosit un profesor. L-am recunoscut pe domnul Hofman ce preda informatica la clasa mea. M-am înroşit lăsând capul în jos, însă acesta era foarte amuzat.
- Voi două, în biroul directorului. Acum.
A rostit acesta pe un ton amuzat. Eu m-am înroşit şi mai tare la faţă iar acea Ginger mă ataca cu privirea. Kate mi-a zâmbit ciudat.
- Doar atât? A adăugat atunci când urmam profesorul. Cred că am chicotit şi mi-am văzut de drum. Nu înainte să mă uit la Jay şi să îi transmit prin ochi „ cu tine rezolv mai târziu†. Speram că înţelesese mesajul.
Odată ce am intrat în birou am putut vedea pe domnul director privindu-mă serios.
I-a făcut semn domnului Hofman să plece iar eu şi Ginger ne-am aşezat la îndemnul aceluia.
- Ce s-a întâmplat fetelor? Domnişoară Has, nu e prima dată când veniţi la mine pe această lună. Credeam că aţi încetat cu luptele. Mai întâi cu domnişoara Lussie, apoi cu Kreks, şi acum cu..?
Kreks ? Katherine Kreks? Acum înţelegeam de ce Kate se uita atât de „ frumos†la mine astăzi. Pentru că avea un motiv destul de bine întemeiat. Poate că eu şi cu aceasta aveam conflicte dar înţelegeam că avea mai mari probleme cu rivala mea.
S-a uitat la mine întrebător şi am putut zări ridurile de pe chipul acestuia .Era bătrân. Am oftat înroşindu-mă şi mai tare, lăsându-mi capul în jos.
- Amber Settle.
Am zis scurt şi parcă tonul îmi era spart. Muream de ruşine.
- Ah. A scos acesta . Deci, Has, vreau ca lucruri de genul acesta să nu se mai întâmple. Cine a început bătaia?
Blonda a sărit.
- Ea!
M-am uitat îmbufnată la aceasta şi după la domnul director. Am dat din cap în semn negativ.
- De fapt nu am făcut decât să mă apăr, aceasta m-a lovit prima totuşi.
- Ea m-a agresat moral. A adăugat rivala mea.
- De fapt, aceasta a făcut prima acest lucru. Răspundeam când ochii bătrâni mă priveau.
- Aşa nu ajungem nicăieri. A spus acesta. O să trimit o scrisoare părinţilor tăi , Settle . Iar tu, Has, ai face bine să îl trimiţi pe tatăl tău la liceu. Ai două zile de exmatriculare. Te-am avertizat că la următoarea abatere de genul acesta o păţeşti. Poţi pleca.
A înjurat ceva încet cât să nu fie auzită şi eu m-am ridicat.
- Domnişoară Settle.
Am înghiţit în sec.
- Da?
- Ei bine, fratele tău trebuie să fie Joshua, nu ? Am dat din cap.
- Spune-i că eu chiar aştept să câştige şi anul acesta în turneul final, este ultimul său an.
După aceasta am ieşit. Părinţii mei urmau să înnebunească. Vreau să spun.. Reclamaţie? Pentru că m-am bătut la liceu. Ce frumos, prevăd o pedeapsă mare cât „ capul meu †. Am fost informată că pot pleca acasă pentru următoarele ore; mai erau doar două. Mi-am luat lucrurile şi am dispărut.
Trebuia să discut cu Jay. Asta după ore, pentru că trebuia să îi spun.. câteva lucruri. Mă deranja atât de tare faptul că fusese sărutat. M-am gândit brusc la faptul că mai era puţin şi venea ziua acestuia . Aveam de rezolvat ceva înainte ca el să iasă de la ore. L-am sunat pe Yale.
- Da?
A răspuns acesta. L-am chemat să mă ia de la liceu şi acesta a sosit. Maşina lui, model pe care nu îl cunoşteam, era neagră. Se potrivea cu ochii acestuia. Am intrat şi l-am pus să oprească oriunde. Vroiam să discut ceva cu el.
- Uite ce e. Ştii că ea este prietena mea. Şi el este fratele meu.
- Iar eu vărul tău. A adăugat indiferent.
- Foarte bine. Aşa este. De aceea aş vrea să nu mai continui cu asta. Îţi spun sincer, ştii că eu întotdeauna am fost dreaptă – ea ţine foarte mult la Joshua. Şi pe tine sincer nu prea te place. Am oftat. Ştii prea bine că îmi pare rău , pentru că probabil te-ai îndreptat. Recunoaşte că şi tu ai greşit... Unele lucruri ca acestea nu se iartă. Şi dacă se întâmplă asta , nu există prea multă înpăcare. Aşa e Caroline..
Pentru prima dată eram foarte hotărâtă să rezolv asta. Vroia să protesteze.
- Îţi dau o ultimă şansă de a o cuceri pe drept . Să mergi la ea , să îi mărturiseşti sau ce vrei tu. Dacă nu merge, pleci din Boston şi îţi găseşti altă fată.
A zâmbit.
- Te-a pus cineva ?
I-am răspuns sincer.
- Nu . Dar nu mai vreau să văd pe nimeni suferind . Te rog.
A dat din cap .
- Asta pentru că ai cerut-o tu, şi pentru că. . . A făcut o pauză. Tu întotdeauna ai ştiut ce a fost mai bine pentru mine. Cred că trebuia doar să mă oprească cineva. M-am săturat, oarecum, să fiu personajul negativ. O ultimă încercare, atât şi renunţ dacă e cazul.
- Bine Yale... Ştiam că o să fi rezonabil. L-am îmbrăţişat.
- Nu sunt rezonabil, accept realitatea.
Privirea îi era tristă. Ştiam cum fusese toată viaţa lui , dar nu aveam de gând să anunţ pe nimeni de asta. Fusese făcut pentru genul de bărbat bogat care o să aibă o mie de amante şi o singură soţie. Pe care o va ţine mai mult din interes. Ştiam asta, mă durea pentru că era vărul meu. Iar el? El nu mai putea face nimic oricum.
L-am rugat să mă lase acasă la Jay. Când am intrat în casă era doar Maria, el încă nu sosise.