16-12-2009, 03:40 PM
Bună xD .
@ Fantasy Eyes -- merci că citeşti mereu şi comentezi. Mda. Geo e un cretin idiot câteodată =]] în fine, să îl uităm pentru câteva secunde.
@ Yumina - mersi că ai trecut pe aici =]]] . Eh , lasă-l pe Geo, avem ceva de rezolvat înainte.
Sper să vă placă capitolul :-s.
Lectură plăcută!
Când am ajuns acasă, m-am declarat foarte fericită. Dat fiind că era prima zi după vacanţă, nu avusesem nimic de scris sau de învăţat. Era o adevărată uşurare - astfel puteam sta în pat toată ziua, fără să mă gândesc la nimic şi totodată la tot.
Mă întrebam ce vrusese să spună cu adevărat George prin acele vorbe. Şi de fapt, înţelegeam dar... Nu vroiam să accept. Vreau să spun : Kate? Ce însemna ea ? Nimic nu mai însemna! Chiar dacă nu îmi amintesc ca Jay să fi spus asta. A spus? Nu îmi amintesc. Şi asta doare , pentru că nu pot ştii cu adevărat ce este în sufletul lui. Nu înţeleg cu exactitate ce simte.
Aş putea să îl întreb . Sigur mi-ar răspunde. Însă, sincer?
Şi sunt eu destul de puternică să suport un adevăr crud?
Adevărul este : nu . Chiar dacă tânjesc să aflu, încă nu pot. O să pot vreodată? Am timp să mă gândesc la această întrebare altădată. Când altădată?
Mintea îmi era învăşuită de mii şi mii de gânduri, parcă toate diferite. Aveau un singur punct comun, acela fiind Jay. Mă înnebunise complet iar George mă derutase. Eu aveam încredere în Jay. Întotdeauna avusesem. Sau aşa îmi plăcea să cred. Îl puteam învinovăţii dacă încă mai simţea ceva pentru Kate? Desigur că nu ...Adică, o iubise. Poate încă o mai iubeşte. Dar asta îmi provoacă o foarte mare durere. Nu aş mai putea fii cu el deşi aş tânji în fiecare secundă după prezenţa lui şi după atingerile, săruturile... lui. De tot ceea ce reprezenta el. Nu mai puteam fi nici amică cu el dacă era cazul acela, însă trebuia. Pentru că îi promisesem fratelui meu.
Nu. De ce mă transformasem într-o negativistă fără pereche? Trebuia să fiu directă, trebuia pur şi simplu să îl întreb. Da, o să pun mâna pe telefon şi o să fac acest lucru. Nu am curajul. O să încerc mai târziu, da. Mai târziu.
Brusc aud ţârâitul provocat de telefon. Nu era Jay, am răsuflat uşurată. Nu ştiam cum aş fi reacţionat în acest moment. Asta pentru că... Asta petnru că , pur şi simplu.... Mă învionvăţeam că nu aveam curajul să îi zic ce îmi trântise George în faţă. Asta pentru că fusesem o mare proastă să îi zic „ nimic †când mă întrebase : ce ţi-a spus George? Da , foarte bine.
Am zis să îmi îndrept întreaga atenţie asupra telefonului. Mă suna Caroline.
- Alo prinţesă.
- Bună Caro. Ce faci?
Vroiam ca tonul meu să pară vesel.
- Ă , bine bine. Am auzit că ai avut nişte conflicte cu tipele de la tine din clasă, ai nevoie de o mână de ajutor?
Am răspuns repede.
- Nu –nu. E totul ok. Am ripostat destul. Nu cred că or să mai fie probleme. Mulţumesc de grijă.
- Aaa. Bine atunci. Azi nu te-am văzut. A chicotit. Ce mai faci?
Am încercat să nu par prea tristă, dar nu mi-a reuşit. Ştiind că prietena mea mă cunoştea destul de bine, i-am povestit tot ceea ce se întâmplase cu Geo.
- Morţii măsii, frate. Deci Amber eu cred că Jayson nu mai simte nimic pentru jegul ăla uman feminin, crede-mă. Dă-o în... pu.. Înţelegi tu ce vreau să spun. Nu te mai stresa atât. Nu are cum, vărâmeu pe tine te iubeşte.
Nu puteam să tac.
- De unde ştii? Aşa zicea şi despre Kate, că o iubeşte. Poate că doar pe ea o iubeşte.
Clar , sunam ca ÅŸi un copil de 10 ani .
- Mda. POATE, dar nu te-ai gândit că se poate ca pe tine să te fi iubit iar, dintotdeauna şi să fi crezut că simte ceva pentru Kate?
Asta mă făcea să mă gândesc puţin. Însă, nu credeam faptul posibil. Aş fi vrut să fie adevărat totuşi.
- Nu cred.
- Atunci vorbeşte cu Jay. O să te lămurească. Vrei să discut eu cu el?
Cum să facă aşa ceva? Nu. Pentru că ... Nu. O să vorbesc eu cu el. Sau mai bine, nu. O să aştept să ...
- Nu e nevoie . O să discut eu cu el când o să simt asta.
Ce mincinoasă devenisem.
- Bine puiule. Dacă ai nevoie de ceva, să mă suni. Eu ies cu Josh în seara asta. Nu ieşi şi tu? Jay ce planuri are?
Am oftat.
- Nu l-am sunat însă nu prea am chef de ieşit. Distracţie plăcută. Te iubesc, pa.
- Şi eu . Te pupăcesc, bye.
Am lăsat micuţul obiect în pat şi am intrat la duş. Am vrut să îmi iau pijamaua pe mine şi să intru în aşternut. Dar am văzut că am patru apeluri de la un număr necunoscut. Am sunat înapoi.
- Alo?
Tonul îmi era întrebător.
- Salut dragă. Ghici cine sunt?
Nu recunoşteam vocea, deşi avea o nuanţă cunoscută.
- Uimeşte-mă . Am spus cu o voce plictisită.
- Kate drăguţo. Să nu crezi că nu am aflat că acum umblii după Jay. Sau mă rog , că sunteţi împreună. S-o crezi tu păpuşă, nu ţi-a ajuns bătaia de data trecută? Mai vrei? Mda, nu cred că se poate întâmpla aşa ceva. Vreau să spun... Nu poţi rezolva nimic singură, o vei pune pe Caroline să mă bată. Mare chestie. Sau ce o să faci? O să îl rogi pe Josh sau pe Jay, mai bine ,să îmi facă ceva? Probabil că Jay se va arunca direct în patul meu. Mă iubeşte scumpo, nu uita asta.
Tremuram de-a binelea ţinând acel micuţ obiect printre degete. Eram încă goală, doar în lenjerie intimă. Şi nu tremuram din cauza frigului. Am scos un oftat prelung pentru a mă calma şi am fost sigură că l-a auzit şi Kate. Speram că l-a considerat drept unul plictisit şi indiferent.
DeÅŸi nu era.
Am analizat cu atenţie vorbele ei. Fiecare cuvânt şi fiecare semnificaţie. Azi îmi fuseseră întinşi prea tare nervii şi nu mai puteam suporta. Azi era şi ziua în care trebuia să confrunt măcar jumătate din probleme.
- Accept provocarea.
Am zis într-un final. Am simţit că era uimită, dar satisfăcută.
- Nu ai nici o şansă.
M-am gândit la posibilitatea că ar mai putea veni cu cineva, şi să îmi tragă „ ţeapă †aşa că m-am asigurat să pun nişte condiţii.
- În parcul de lângă liceu. În douăzeci de minute, doar tu şi cu mine. Însă, dacă vii cu altcineva promit să ai şi tu parte de surprize.
Ce era cu mine? Cred că şi pe ea o uimisem.
- Deci asta e adevărata scorpie din tine, nu ? Foarte bine. Normal că vin singură, nu am nevoie să pun pe nimeni să te bată. Tu nu te uiţi în oglindă?
- Eu vin să discutăm.
Am încercat să ignor celelate vorbe. Vreau să spun, deja aveam nervii întinşi la maxim. Nu mai exista o limită, şi dacă se rupea... Cine ştie? Şi în plus ,mergeam acolo doar să lămurim problema şi ca ea să nu se mai bage între mine şi brunet. Mă săturasem până peste cap de ea , ideile şi ameninţările ei. Nu o mai suportam.
M-am îmbrăcat cu ceva lejer, o geacă mai subţire , o pereche de pantaloni în care mă puteam mişca uşor şi nişte ghete stil sport. Am ieşit repede din casă, având părul bine strâns. Îmi era cam frig la urechi, dar nu am luat asta în seamă.
- Unde te duci scumpo?
M-a întrebat aleatoriu mama. Am uitat să îi cer permisiunea. Ce urât.
- Mă întâlnesc cu o prietenă în parcul de lângă liceu. Dacă întârzii îl poţi trimite pe Josh după mine.
Am zâmbit fals , mă bucuram că nu îmi putea zări chipul.
- Sau pe Eric, băiatul acela nu e acasă. Pa dragă.
- Pa mami.
Am strigat înainte să închid uşa. Am fugit spre locul în care se afla Kate, presupunând că mă aştepta şi i-am trimis un mesaj scurt lui Caroline.
[center] Ştii, cât de repede poţi apărea în parcul de lângă şcoală?
Nu e nimic prea important sau urgent, vreau doar să am o discuţie în particular cu Kate.
Åži poate vii ca spectator. De departe.
Dacă poţi , mersi. Dacă nu ... Îţi povestesc mai târziu.
Te pupăcesc.
[/center]
Era un mesaj banal. Însă nu vroiam să recunosc că îmi e frică şi că aş fi vrut să fie acolo în caz că lcururile o luau cu adevărat razna.
Am ajuns în parc foarte repede, Kate părea că de abia ajunsese şi ea. Avea părul desprins, era îmbrăcată sport ca şi mine şi mă ţintuia cu privirea sa rece. Şi batjocoritoare aş adăuga eu. M-am apropiat de ea uitându-mă fix în ochii săi. Telefonul mi-l stinsesem. Nu vroiam să fiu deranjată.
- Deci?
Am întrebat aproape plictisită.
- Jay este al meu.
Am oftat.
- Nu mai este.
Gata . Până aici! Cum poţi spune că este al tău? Nu . Nu este un obiect ,şi oricum dacă ar trebui să fie catalogat astfel, atunci era al meu şi doar pentru mine. De abia mi-am stăpânit imboldul de a spune asta şi de a scoate limba la ea.
Noi două nu puteam fi niciodată prietene. Asta era sigur.
- Eşti sigură?
NU o mai suportam.
- Da.
Asta a sunat mai categoric decât am crezut că voi putea scoate vreodată un cuvânt. Eram mulţumită de mine. Mi-a tras o palmă, asta a durut. Printr-o mişcare la fel de rapidă m-a trântit în zăpadă. Ah , şi asta a durut. Violenţa nu e o soluţie, calm Amber. Am încercat să îmi zic în minte. Dar a aruncat ultima bombă, iar eu trebuia să explodez.
- Doar se foloseşte de tine. Nu o să te iubească niciodată.
Într-o fracţiune de secundă, aşa mi s-a părut mie, mă aflam în picioare. Am sărit peste ea, trupul fiindu-I trântit în zăpadă. Mă aflam peste ea şi începusem să o privesc cu o ură necunoscută mie până atunci. Ochii îmi erau în lacrimi, o simţeam. Dar nu nmă puteam opri. Cuvintele acelea nu puteau fi adevărate, îmi era aşa de teamă de ele. Şi nu vroiam să o recunosc, dar eram nesigură . I-am trântit o palmă zdravănă peste faţă. Şi apoi încă una, şi apoi încă una până ce am simţit că începe să îmi returneze loviturile. Bine că avea părul desprins. Mi-am băgat o mână în el şi am început să trag. Tare, tare şi tot mai tare până ce m-am trezit cu câteva fire – mai multe – în mână.
Eram groaznică. Dar pentru această dată , nu puteam lua în seamă acest lucru. Eram practic inconştientă de propriile mele acţiuni. Mă ridicasem de pe ea şi începuse să mă înjure şi încerca să mă lovească cu picioarele. A reuşit într-adevăr să îmi dea un pumn în stomac – ah şi ce a durut asta!
- Au.
Mi-a scăpat printre buze şi mi-am dus mâinile instinctiv către burtă.
- Doar al meu este. Şi doar pe mine mă doreşte. Să nu uiţi asta.
A repetat cu acel ton crud pe care îl uram din tot sufletul meu. Şi nu mai puteam . Aşa că am izbucnit în plâns. Nu putea fi adevărat.
M-am năpustit asupra ei lovind-o şi eu în stomac cu pumnii. A scos un sunet dureros după care am continuat să o lovesc. Am trântit-o în zăpadă şi m-am năpustit iar asupra ei. Ne rostogoleam printre fulgii albi îngrămădiţi pe sol, lovindu-ne într-una. Am muşcat-o de una din mâini şi mi-am pus degetele în jurul gâtului ei.
Eram psihopată, oare?
Am strâns-o de câteva ori după care m-am ridicat şi am aruncat un morman de zăpadă pestea aceasta. I-am mai dat două picioare, care nu îşi aveau locul – vreau să spun, o bătusem deja. Am simţit că îmi curge sânge din buză şi probabil şi din nas, am simţit şi zgârieturile şi celelalte lovituri, dar am zis să le ignor. Şi ea avea destule, plus că îi lipsea o parte din păr.
A urmat ÅŸi replica mea.
- Uite ce e Kate, eu nu dau doi bani pe tine şi pe tot ce este al tău. Eu îl iubesc pe Jay şi dacă el e cu mine înseamnă că mă iubeşte. Poţi să mori de oftică dar nu se mai gândeşte la tine. Doar cu mine vrea să fie, şi asta te deranjează. De fapt şi de drept, nici nu cred că te urăşte . Asta ar însemna să simtă ceva pentru tine, iar eu nu cred că o face . Ştii ce? Poţi să te duci naibii cu tot ce ai tu şi să rămâi în prostia ta. Eu între timp o să rămân cu Jay. Pe mine mă iubeşte, să îţi intre bine în cap asta.
Am plecat, fără să mai privesc în spate. Am auzit-o înjurând şi am mărit pasul. La o distanţă nu prea mare am văzut-o pe Caroline râzând. Am înţeles că era de mult acolo.
- Şi eu care de abia aşteptam să intervin. Ce naiba e cu tine? Mică mică, dar rea pe bune.
Râdea fără oprire. M-a îmbrăţişat şi mi-a mângâiat faţa.
- Eh avem nevoie de niÅŸte pansamente.
Am zâmbit.
- Am auzit ce i-ai zis lui Kate. Aşa se face, prinţesă.
Am dat din cap aprobator. Nu ÅŸtiam ce fusese cu mine. Mergeam spre casa mea acum.
- Nu sunt prea sigură de vorbele mele, dar din moment ce Jayson este cu mine.. Ar trebui să muncesc pentru relaţia asta şi să apăr ceea ce avem. Nu ştiu dacă mă iubeşte cu adevărat. Dar sunt destul de naivă cât să îl iubesc eu şi să cred că şi el o face. În plus, ştiu că dacă nu o să fiu dedicată complet, o să regret mai târziu.
Mi-am şters sângele ce începuse să îmi curgă din jurul nasului. Mi-l zgâriasem rău de tot. Am oftat gândindu-mă ce explicaţie îi voi da mamei.
- Nu am fost singura care a asistat la „ spectacol†mi-a zis ea nesigură. Probabil de ce reacţie urma să am. M-am uitat urât la ea.
- Nu am inclus şi pe altcineva în mesaj Caro.
A dat din cap vinovată.
- Îmi pare rău. Le-am zis să dispară ca să nu îi vezi ,şi totuşi. . . Sunt prietena ta cea mai bună, trebuia să îţi zic.
Mi-am dat ochii peste cap, şi când tocmai am vrut să întreb „ cine ? †am simţit cum trupul îmi este ridicat în aer.
@ Fantasy Eyes -- merci că citeşti mereu şi comentezi. Mda. Geo e un cretin idiot câteodată =]] în fine, să îl uităm pentru câteva secunde.
@ Yumina - mersi că ai trecut pe aici =]]] . Eh , lasă-l pe Geo, avem ceva de rezolvat înainte.
Sper să vă placă capitolul :-s.
Lectură plăcută!
Capitolul 47
Când am ajuns acasă, m-am declarat foarte fericită. Dat fiind că era prima zi după vacanţă, nu avusesem nimic de scris sau de învăţat. Era o adevărată uşurare - astfel puteam sta în pat toată ziua, fără să mă gândesc la nimic şi totodată la tot.
Mă întrebam ce vrusese să spună cu adevărat George prin acele vorbe. Şi de fapt, înţelegeam dar... Nu vroiam să accept. Vreau să spun : Kate? Ce însemna ea ? Nimic nu mai însemna! Chiar dacă nu îmi amintesc ca Jay să fi spus asta. A spus? Nu îmi amintesc. Şi asta doare , pentru că nu pot ştii cu adevărat ce este în sufletul lui. Nu înţeleg cu exactitate ce simte.
Aş putea să îl întreb . Sigur mi-ar răspunde. Însă, sincer?
Şi sunt eu destul de puternică să suport un adevăr crud?
Adevărul este : nu . Chiar dacă tânjesc să aflu, încă nu pot. O să pot vreodată? Am timp să mă gândesc la această întrebare altădată. Când altădată?
Mintea îmi era învăşuită de mii şi mii de gânduri, parcă toate diferite. Aveau un singur punct comun, acela fiind Jay. Mă înnebunise complet iar George mă derutase. Eu aveam încredere în Jay. Întotdeauna avusesem. Sau aşa îmi plăcea să cred. Îl puteam învinovăţii dacă încă mai simţea ceva pentru Kate? Desigur că nu ...Adică, o iubise. Poate încă o mai iubeşte. Dar asta îmi provoacă o foarte mare durere. Nu aş mai putea fii cu el deşi aş tânji în fiecare secundă după prezenţa lui şi după atingerile, săruturile... lui. De tot ceea ce reprezenta el. Nu mai puteam fi nici amică cu el dacă era cazul acela, însă trebuia. Pentru că îi promisesem fratelui meu.
Nu. De ce mă transformasem într-o negativistă fără pereche? Trebuia să fiu directă, trebuia pur şi simplu să îl întreb. Da, o să pun mâna pe telefon şi o să fac acest lucru. Nu am curajul. O să încerc mai târziu, da. Mai târziu.
Brusc aud ţârâitul provocat de telefon. Nu era Jay, am răsuflat uşurată. Nu ştiam cum aş fi reacţionat în acest moment. Asta pentru că... Asta petnru că , pur şi simplu.... Mă învionvăţeam că nu aveam curajul să îi zic ce îmi trântise George în faţă. Asta pentru că fusesem o mare proastă să îi zic „ nimic †când mă întrebase : ce ţi-a spus George? Da , foarte bine.
Am zis să îmi îndrept întreaga atenţie asupra telefonului. Mă suna Caroline.
- Alo prinţesă.
- Bună Caro. Ce faci?
Vroiam ca tonul meu să pară vesel.
- Ă , bine bine. Am auzit că ai avut nişte conflicte cu tipele de la tine din clasă, ai nevoie de o mână de ajutor?
Am răspuns repede.
- Nu –nu. E totul ok. Am ripostat destul. Nu cred că or să mai fie probleme. Mulţumesc de grijă.
- Aaa. Bine atunci. Azi nu te-am văzut. A chicotit. Ce mai faci?
Am încercat să nu par prea tristă, dar nu mi-a reuşit. Ştiind că prietena mea mă cunoştea destul de bine, i-am povestit tot ceea ce se întâmplase cu Geo.
- Morţii măsii, frate. Deci Amber eu cred că Jayson nu mai simte nimic pentru jegul ăla uman feminin, crede-mă. Dă-o în... pu.. Înţelegi tu ce vreau să spun. Nu te mai stresa atât. Nu are cum, vărâmeu pe tine te iubeşte.
Nu puteam să tac.
- De unde ştii? Aşa zicea şi despre Kate, că o iubeşte. Poate că doar pe ea o iubeşte.
Clar , sunam ca ÅŸi un copil de 10 ani .
- Mda. POATE, dar nu te-ai gândit că se poate ca pe tine să te fi iubit iar, dintotdeauna şi să fi crezut că simte ceva pentru Kate?
Asta mă făcea să mă gândesc puţin. Însă, nu credeam faptul posibil. Aş fi vrut să fie adevărat totuşi.
- Nu cred.
- Atunci vorbeşte cu Jay. O să te lămurească. Vrei să discut eu cu el?
Cum să facă aşa ceva? Nu. Pentru că ... Nu. O să vorbesc eu cu el. Sau mai bine, nu. O să aştept să ...
- Nu e nevoie . O să discut eu cu el când o să simt asta.
Ce mincinoasă devenisem.
- Bine puiule. Dacă ai nevoie de ceva, să mă suni. Eu ies cu Josh în seara asta. Nu ieşi şi tu? Jay ce planuri are?
Am oftat.
- Nu l-am sunat însă nu prea am chef de ieşit. Distracţie plăcută. Te iubesc, pa.
- Şi eu . Te pupăcesc, bye.
Am lăsat micuţul obiect în pat şi am intrat la duş. Am vrut să îmi iau pijamaua pe mine şi să intru în aşternut. Dar am văzut că am patru apeluri de la un număr necunoscut. Am sunat înapoi.
- Alo?
Tonul îmi era întrebător.
- Salut dragă. Ghici cine sunt?
Nu recunoşteam vocea, deşi avea o nuanţă cunoscută.
- Uimeşte-mă . Am spus cu o voce plictisită.
- Kate drăguţo. Să nu crezi că nu am aflat că acum umblii după Jay. Sau mă rog , că sunteţi împreună. S-o crezi tu păpuşă, nu ţi-a ajuns bătaia de data trecută? Mai vrei? Mda, nu cred că se poate întâmpla aşa ceva. Vreau să spun... Nu poţi rezolva nimic singură, o vei pune pe Caroline să mă bată. Mare chestie. Sau ce o să faci? O să îl rogi pe Josh sau pe Jay, mai bine ,să îmi facă ceva? Probabil că Jay se va arunca direct în patul meu. Mă iubeşte scumpo, nu uita asta.
Tremuram de-a binelea ţinând acel micuţ obiect printre degete. Eram încă goală, doar în lenjerie intimă. Şi nu tremuram din cauza frigului. Am scos un oftat prelung pentru a mă calma şi am fost sigură că l-a auzit şi Kate. Speram că l-a considerat drept unul plictisit şi indiferent.
DeÅŸi nu era.
Am analizat cu atenţie vorbele ei. Fiecare cuvânt şi fiecare semnificaţie. Azi îmi fuseseră întinşi prea tare nervii şi nu mai puteam suporta. Azi era şi ziua în care trebuia să confrunt măcar jumătate din probleme.
- Accept provocarea.
Am zis într-un final. Am simţit că era uimită, dar satisfăcută.
- Nu ai nici o şansă.
M-am gândit la posibilitatea că ar mai putea veni cu cineva, şi să îmi tragă „ ţeapă †aşa că m-am asigurat să pun nişte condiţii.
- În parcul de lângă liceu. În douăzeci de minute, doar tu şi cu mine. Însă, dacă vii cu altcineva promit să ai şi tu parte de surprize.
Ce era cu mine? Cred că şi pe ea o uimisem.
- Deci asta e adevărata scorpie din tine, nu ? Foarte bine. Normal că vin singură, nu am nevoie să pun pe nimeni să te bată. Tu nu te uiţi în oglindă?
- Eu vin să discutăm.
Am încercat să ignor celelate vorbe. Vreau să spun, deja aveam nervii întinşi la maxim. Nu mai exista o limită, şi dacă se rupea... Cine ştie? Şi în plus ,mergeam acolo doar să lămurim problema şi ca ea să nu se mai bage între mine şi brunet. Mă săturasem până peste cap de ea , ideile şi ameninţările ei. Nu o mai suportam.
M-am îmbrăcat cu ceva lejer, o geacă mai subţire , o pereche de pantaloni în care mă puteam mişca uşor şi nişte ghete stil sport. Am ieşit repede din casă, având părul bine strâns. Îmi era cam frig la urechi, dar nu am luat asta în seamă.
- Unde te duci scumpo?
M-a întrebat aleatoriu mama. Am uitat să îi cer permisiunea. Ce urât.
- Mă întâlnesc cu o prietenă în parcul de lângă liceu. Dacă întârzii îl poţi trimite pe Josh după mine.
Am zâmbit fals , mă bucuram că nu îmi putea zări chipul.
- Sau pe Eric, băiatul acela nu e acasă. Pa dragă.
- Pa mami.
Am strigat înainte să închid uşa. Am fugit spre locul în care se afla Kate, presupunând că mă aştepta şi i-am trimis un mesaj scurt lui Caroline.
[center] Ştii, cât de repede poţi apărea în parcul de lângă şcoală?
Nu e nimic prea important sau urgent, vreau doar să am o discuţie în particular cu Kate.
Åži poate vii ca spectator. De departe.
Dacă poţi , mersi. Dacă nu ... Îţi povestesc mai târziu.
Te pupăcesc.
[/center]
Era un mesaj banal. Însă nu vroiam să recunosc că îmi e frică şi că aş fi vrut să fie acolo în caz că lcururile o luau cu adevărat razna.
Am ajuns în parc foarte repede, Kate părea că de abia ajunsese şi ea. Avea părul desprins, era îmbrăcată sport ca şi mine şi mă ţintuia cu privirea sa rece. Şi batjocoritoare aş adăuga eu. M-am apropiat de ea uitându-mă fix în ochii săi. Telefonul mi-l stinsesem. Nu vroiam să fiu deranjată.
- Deci?
Am întrebat aproape plictisită.
- Jay este al meu.
Am oftat.
- Nu mai este.
Gata . Până aici! Cum poţi spune că este al tău? Nu . Nu este un obiect ,şi oricum dacă ar trebui să fie catalogat astfel, atunci era al meu şi doar pentru mine. De abia mi-am stăpânit imboldul de a spune asta şi de a scoate limba la ea.
Noi două nu puteam fi niciodată prietene. Asta era sigur.
- Eşti sigură?
NU o mai suportam.
- Da.
Asta a sunat mai categoric decât am crezut că voi putea scoate vreodată un cuvânt. Eram mulţumită de mine. Mi-a tras o palmă, asta a durut. Printr-o mişcare la fel de rapidă m-a trântit în zăpadă. Ah , şi asta a durut. Violenţa nu e o soluţie, calm Amber. Am încercat să îmi zic în minte. Dar a aruncat ultima bombă, iar eu trebuia să explodez.
- Doar se foloseşte de tine. Nu o să te iubească niciodată.
Într-o fracţiune de secundă, aşa mi s-a părut mie, mă aflam în picioare. Am sărit peste ea, trupul fiindu-I trântit în zăpadă. Mă aflam peste ea şi începusem să o privesc cu o ură necunoscută mie până atunci. Ochii îmi erau în lacrimi, o simţeam. Dar nu nmă puteam opri. Cuvintele acelea nu puteau fi adevărate, îmi era aşa de teamă de ele. Şi nu vroiam să o recunosc, dar eram nesigură . I-am trântit o palmă zdravănă peste faţă. Şi apoi încă una, şi apoi încă una până ce am simţit că începe să îmi returneze loviturile. Bine că avea părul desprins. Mi-am băgat o mână în el şi am început să trag. Tare, tare şi tot mai tare până ce m-am trezit cu câteva fire – mai multe – în mână.
Eram groaznică. Dar pentru această dată , nu puteam lua în seamă acest lucru. Eram practic inconştientă de propriile mele acţiuni. Mă ridicasem de pe ea şi începuse să mă înjure şi încerca să mă lovească cu picioarele. A reuşit într-adevăr să îmi dea un pumn în stomac – ah şi ce a durut asta!
- Au.
Mi-a scăpat printre buze şi mi-am dus mâinile instinctiv către burtă.
- Doar al meu este. Şi doar pe mine mă doreşte. Să nu uiţi asta.
A repetat cu acel ton crud pe care îl uram din tot sufletul meu. Şi nu mai puteam . Aşa că am izbucnit în plâns. Nu putea fi adevărat.
M-am năpustit asupra ei lovind-o şi eu în stomac cu pumnii. A scos un sunet dureros după care am continuat să o lovesc. Am trântit-o în zăpadă şi m-am năpustit iar asupra ei. Ne rostogoleam printre fulgii albi îngrămădiţi pe sol, lovindu-ne într-una. Am muşcat-o de una din mâini şi mi-am pus degetele în jurul gâtului ei.
Eram psihopată, oare?
Am strâns-o de câteva ori după care m-am ridicat şi am aruncat un morman de zăpadă pestea aceasta. I-am mai dat două picioare, care nu îşi aveau locul – vreau să spun, o bătusem deja. Am simţit că îmi curge sânge din buză şi probabil şi din nas, am simţit şi zgârieturile şi celelalte lovituri, dar am zis să le ignor. Şi ea avea destule, plus că îi lipsea o parte din păr.
A urmat ÅŸi replica mea.
- Uite ce e Kate, eu nu dau doi bani pe tine şi pe tot ce este al tău. Eu îl iubesc pe Jay şi dacă el e cu mine înseamnă că mă iubeşte. Poţi să mori de oftică dar nu se mai gândeşte la tine. Doar cu mine vrea să fie, şi asta te deranjează. De fapt şi de drept, nici nu cred că te urăşte . Asta ar însemna să simtă ceva pentru tine, iar eu nu cred că o face . Ştii ce? Poţi să te duci naibii cu tot ce ai tu şi să rămâi în prostia ta. Eu între timp o să rămân cu Jay. Pe mine mă iubeşte, să îţi intre bine în cap asta.
Am plecat, fără să mai privesc în spate. Am auzit-o înjurând şi am mărit pasul. La o distanţă nu prea mare am văzut-o pe Caroline râzând. Am înţeles că era de mult acolo.
- Şi eu care de abia aşteptam să intervin. Ce naiba e cu tine? Mică mică, dar rea pe bune.
Râdea fără oprire. M-a îmbrăţişat şi mi-a mângâiat faţa.
- Eh avem nevoie de niÅŸte pansamente.
Am zâmbit.
- Am auzit ce i-ai zis lui Kate. Aşa se face, prinţesă.
Am dat din cap aprobator. Nu ÅŸtiam ce fusese cu mine. Mergeam spre casa mea acum.
- Nu sunt prea sigură de vorbele mele, dar din moment ce Jayson este cu mine.. Ar trebui să muncesc pentru relaţia asta şi să apăr ceea ce avem. Nu ştiu dacă mă iubeşte cu adevărat. Dar sunt destul de naivă cât să îl iubesc eu şi să cred că şi el o face. În plus, ştiu că dacă nu o să fiu dedicată complet, o să regret mai târziu.
Mi-am şters sângele ce începuse să îmi curgă din jurul nasului. Mi-l zgâriasem rău de tot. Am oftat gândindu-mă ce explicaţie îi voi da mamei.
- Nu am fost singura care a asistat la „ spectacol†mi-a zis ea nesigură. Probabil de ce reacţie urma să am. M-am uitat urât la ea.
- Nu am inclus şi pe altcineva în mesaj Caro.
A dat din cap vinovată.
- Îmi pare rău. Le-am zis să dispară ca să nu îi vezi ,şi totuşi. . . Sunt prietena ta cea mai bună, trebuia să îţi zic.
Mi-am dat ochii peste cap, şi când tocmai am vrut să întreb „ cine ? †am simţit cum trupul îmi este ridicat în aer.