Iluzii [+16 / +18]

[Khonsu]

yupyy....capitol extra :X.....chiar daca e din punctul de vedere a lui Danny, pe care am ajuns sa nu-l sufar...Sper ca o sa se trezeasca din obsesia pe care o are pentru Amby...si poate se indragosteste de fata aia :P:...ar fi cel mai bine.
Ia sa corectam un pic capitolul...ca am vazut niste greseli :P: (fac asta doar ca sa nu invat pentru teza la franceza:)): )

[center]Danny[/center]

O privesc si innebunesc. Nu stiu ce dracu e cu mine. Ce am patit, sentimentele mele fata de ea erau cam prea profunde si obsesive. Ma intrebam daca e doar din placerea de a avea ceea ce voia si Jayson, sau doar era un sentiment(era doar un sentiment -ai grija la exprimare,si mai ales la inversiuni)care nu-mi dadea pace, nu ma lasa sa dorm cu gandul ca altul, care nu sunt eu, o atinge, ii simte buzele si toate celelalte chestii. Nu ma puteam gandi cum avea un baiat sa ii atinga trupul acela parca de statuie, contrstruit(construit) prea perfect. Era mica de statura, dar cred ca asta o facea si mai adorabila decat era. Am fost un las incercand sa pofit de ea. Dar ce dracu puteam sa fac ? Am fost beat. Dar sunt prost ? Asta e doar o scuza, dorinta se simte si cand esti treaz(si cand sunt treaz). ma uram(Ma), uram faptul ca am departat-o de mine, ca am facut in asa fel incat sa nu ma mai vrea sa ma mai vada niciodata.(exprimare gresita..ai grija la inversiuni si repetitii.Cred ca suna mai bine"sa nu mai vrea sa ma vada vreodata) Gresisem si o regretam, dar nu aveam ce sa fac. Nu puteam da timpul inapoi sa evit (Nu puteam da timpul inapoi ca sa/si sa evit aceasta nenorocire)aceasta nenorocire. Si totusi, ma gandesc, ce s-ar fi intamplat daca Jay nu ar fi aparut, as fi continuat ? Sigur ca da ! Imi era mila de mine. Ma uram. E a doua zi dupa intamplare, ma satur sa stau in casa. Ieri dimineata am privit-o, s-a speriat, dupa cum ma gaandeam,(gandeam) corpul ei a reactionat asa cum ar reactiona un animal care a cazut prada aceluias pradator a doua oara. Priveam agitat bautura care se afla pe mini-bar. Ma tenta, dar aveam sa renunt. Sa nu mai fac aceeasi greseala de doua ori. Aceeasi prostie, care poate a doua oara urma sa fie consumata. Enervat de tentatia mult prea mare la vederea bauturii am plecat din casa. M-am dus sa ma plimb. Brusc, am ajuns la casa lui Jayson. Am privit-o de doua ori iar apoi am inaintat. Am batut la usa, odata, de doua ori, a doua oara mi-a raspuns matusa Angelique. Ochii ii erau inlacrimati, de ce naiba plangea ? S-a certat cu unchiul Takumi ?

- Ce s-a intamplat ? am intrebat cu un ton scazut.
- Jayson ... mi-a spus retragandu-si cuvintele.
- Ce e cu el ? am intrebat enervat.
- E la spital, se pareca(se pare ca) a avut un accident. [i]zis si facut, a pufnit in plans. (nu prea are un inteles...era mai bine "zise,si apoi a pufnit un plans")

Cand am au auzit(cine au?:| este "cand am") de accidentul lui Jayson cred ca buzele mi s-au arcuit intr-un zambet care nu ar trebui sa-si aiba locul pe fata mea. M-am gandit pentru o secunde(secunda) cum ar fi daca el ar muri, eu as fi avut(eu as avea....incurci timpurile) cale libera spre inima lui Amber. Era perfect ! Dar totusi, gandurile rele mi-au fost spulverate(spulberate). M-am panicat, eram in stare sa gandesc ca si un criminal, daca ma gadeam(gandeam) mai bine si un criminal in serie ar putea gandi mult mai 'cald' decat mine. Matusa Angelique m-a luat de brat, si practic m-a obligat sa ma duc(mai bine suna"sa merg") cu ea. Am intrat in Porsche-ul ei si a pornit grabita. Cu mana dreapta si-a cautat agitata telefonul in geanta, cand l-a gasit a format un numar si si-a dus mobilul la ureche.

- Takumi ! O(h), Daoamne (Doamne)! Jayson ! a luat o gura de aer iar apoi a continuat.
- E in spital ! A avut un accident azi dimineata in drum spre scoala. Oh, Takumi ! Vin-o la spitalul central, te rog ! se ruga de unchiul inca cu lacrimile in ochi. Vin-o repede, am nevoie de tine ! a inceput sa strice(strige) in timp ce conducea.

I-am(Daca ai zis I-am, nu trebuia sa mai pui si "ei": "I-am putut vedea clar lacrimile curgand pe fata") putut vedea clar lacrimile curgand pe fata ei, nici macar nu se sinchisea sa le stearga, nu o mai vazusem pe matusa sa planga. In acel moment mi-am dat seama ceea ce era Jayson pentru ea. Unicul copil, tot ce avea mai sfant pe lume impreuna cu unchiul Takumi. Nu stiam de ce nu au mai avut o fata, sau chiar un alt baiat. Ma intriga acest fapt. Nu mi-a venit sa cred cat cat(doar un"cat" :P:) de repede am putut ajunge la spital. A parcat masina destul de stramb, dar nu cred ca i-a pasat. Pe cand sa iasa din masina s-a impiedicat, dar nu a cazut, a continuat sa mearga, mai bine zis sa fuga. Era agitata. Am urmarit-o si eu pana la receptie si a intrebat de fiul ei, dar nu i-a folosit numele, ci a cerut informatii despre accidentul care s-a petrecut pe strada cu pricina. Ne-au informat ca era intr-o operatie destul de complicata si mai avea sa dureze ceva timp. Asta a nelinistit-o si mai mult pe Angel. Dupa ceva timp a aparut si Takumi cu Eric si Elisse. Toti trei aveau chipurile ingrozite. Liss s-a dus la Angel si a luat-o in brate. Matusa nu-si mai stapanea lacrimile dandu-le frau pe fata ei.(se intelegea ca pe fata ei le-o dat drumu...nu era nevoie sa pui si "ei" )
Dupa vreo ora sau ceva in genul, am vazut-o intrand pe Amber cu Caroline, Josh si Dave in urma ei. Arata ingrozitor, avea ochii rosii si umflati. Un sentiment de dezamagire s-a izbit in plin de mine. Nu credeam ca putea sa arata(sa arate) in halul acela doar .... doar pentru unul ca si el . Mi-am incruntat privirea, m-am intorsc(intors) cu spatele la ea ca sa nu o vad. La scurt timp, enervat sa (de)suspinele ei, am plecat. Am auzit-o pe Caroline strigandu-ma dar nu m-a interesat. Nu voiam sa mai fiu cu ei. Pentru mine Jayson era acum un rival, nici pe departe o ruda, de acum, eram intr-o competitie, trofeul cel mare v-a fi dragostea lui Amber si toata fiinta ei. gadeam(Gandeam) obsesiv, poate chiar ciudat.

Saptamanile au trecut, iar Amber tot cu Jay statea. Ma durea acest fapt, dar in acelasi timp imi alimenta ura fata de el. Accidentul a fost doar un pretext sa stea aproape de el. Cat de patetic. Il uram, foarte, dar foarte mult. Stateam in camera si priveam tavanul pierdut. Ciudat, amintirile din noaptea aceea mi-au revenit in minte, corpul ei, strigatele ei. Totul, avusesem ocazia sa ii iau ce avea mai de pret dar iarasi a intervenit el. Inca regretam faptul ca nu a murit in acel accident, sau cel putin pe masa de operatie. Enervat, mi-am luat flanela neagra de pe spatele scaunului si am iesit pe usa apartamentului. Am inceput sa merg din ce in ce mai rapid pe straga, aproape fugeam. Picaturi de apa mi se prelingeau pe frunte, se pare ca ploua. Am ajuns in fata mallului si am intrat grabit in incinta lui. Fara sa vreau am dat peste o fata. Impactul a avut ca si consecinta caderea ei peste mine, fara intentie mainile mele au ajuns pe fesele ei. M-am uitat la chipul ei, avea niste ochi albastrii superbi, aproape la fel de frumosi ca si a lui Amber. Parul negru ii acoperea putin fata, dar i-am putut observa obrajii imbujorati. Apoi mi-am dat seama ca stateam de ceva timp pe jos, intr-o pozitie nu tocmai decenta, iar oamenii se holbau la noi.

- Scuze. am murmurat in timp ce am ridicat-o.

Am privit-o inca o data in ochi, era speriata. Gafaia cu putere. Atunci i-am auzit vocea:

- Ajuta-ma !

Mi-am ridicat o spranceana la cererea proasteasca care a facut-o. Apoi am vazut niste tipi care o urmareau. Doamne ! In ce s-a bagat si fata asta ?

Ai mai multa grija da repetitii, la persoane,timpuri si la inversiuni.Sper ca nu am fost prea rea...dar stresul asta ma omoara:(:
Astept urmatorul capitol...

Bye &huggs >:D<[/b]