11-11-2009, 09:12 PM
Bună , bună. Mulţumim de comentarii, aprecieri şi faptul că ne citiţi ficul. AM venit şi cu capitolul 44. Spor la citit ! <3
[center]Capitolul 44 [/center]
Eram proprit pe scaunul meu din birou aranjând nişte bilanţuri când am primit telefonul urgent al lui Angelique. Mi s-a părut ciudat ca Elisse să nască atât de devreme – în acea clipă m-am gândit la copilul meu. . . Nu vroiam ca şi Angel să trebuiască să treacă prin aşa ceva – părea prea dureros. L-am văzut pe Eric stând pe holul spitalului , plângând. Ştiam că era un moment critic dar el nu trebuia să se descurajeze şi să dispere – era copilul lui la naiba. Am mers către el pentru a-l încuraja.
- Frate, calmează-te. Soţia ta o să se bazeze pe tine, la fel şi „ cel mic †, eşti capul familiei aşa că nu – mi arăta atâta slăbiciune. Clar?
Am ţipat ultimele vorbe. Şi-a şters lacrimile discret şi s-a ridicat . I-am strâns mâna îmbrăţişându-l. A fost un moment.. Un moment în care m-am gândit cum voi reacţiona ea la naşterea băiatului meu. Da, pentru că urma să am un băiat. Mă întrebam cum o să arate.. Cu cine o să semene... Atât de multe lucruri, eram mai entuziasmat decât credeam – deşi îmi dorisem mai mult o fată.
Fiul lui Eric era un copilaş atât de simpatic şi .. Fragil. L-am văzut pe prietenul meu ţinându-l în braţe şi.. Aproape că am fost emoţionat. Era o imagine perfectă, atât de ... Necunoscută. Brusc mi-am dat seama că nu îmi aminteam copilăria mea. Aveam să îi fac acestui băiat o viaţă pe care nu o va uita şi căsătoria mea cu Angelique nu urma să fie una doar reuşită. Mai departe de atât. Împreună.
Am stat la spital mai multe ore, după care am decis să plecăm acasă. Elisse rămânând încă în salonul ei particular şi Eric alături de ea. Noi am decis să mergem să dormim deşi ştiam că Angel urma să fie înapoi a doua zi. Am luat-o în braţe, sărutând-o , lângă maşină. Am urcat , eu conducând.
- Nu-i aşa că e minunat? A rostit ea. Elisse se gândeşte de o grămadă de vreme ce nume să îi dea băiatului. Eric a spus că îl va alege dacă este fată şi viceversa. Cât de frumos poate fi. Şi-a trecut ambele mâini peste pântece. Am zâmbit.
- O să fim şi noi la fel, nu , şi mai fericiţi. Şi că veni vorba, trebuie să ne gândim şi noi la un nume pentru campionul nostru. Nu crezi? A chicotit.
- Campion?
- Desigur. Doar e băiatul meu. A tuşit fals . Al nostru.
- Hm.. Deci nu eşti dezamăgit că nu vom avea o fată?
- Desigur că nu. Aş fi dorit o păpuşică îmbrăcată în roz care să semene cu tine şi pe care să o răsfăţ ... Cum presupun că ar face orice tată, şi mă gândisem deja la un nume, de fapt mai multe.
A lăsat capul în jos, oarecum tristă. Probabil urma să ceară un „ scuze †care nu era necesar. Am continuat.
- Dar! Dar... Nu pot spune că nu sunt fericit cu situaţia de faţă. O să fie super, o să putem juca fotbal şi chestii de genul. Oricum eu nu am făcut lucruri de genul ăsta când eram mic, şi vreau să le fac cu el. Cred că de asta îmi era teamă.
- Să nu fi un tată bun? M-a întrebat pe un ton mult prea cald. Am recunoscut dând din cap în momentul în care am apăsat uşor frâna maşinii. Ajunseserăm.
Mi-a luat una dintre mâini între ale sale şi m-a privit în ochi. Frate, şi acum mi se părea superbă. Oare avea să treacă vreodată sentimentul ăsta profund pe care îl aveam pentru ea? Nu cred.
- Nu o să fi un tată bun ci unul extraordinar. Crede-mă.
Am sărutat-o .
Am intrat în casă – cât de spaţioasă îmi părea . Când am intrat în dormitor am scos nişte prosoape şi m-am uitat rânjind la iubita mea. I-am arătat baia. A chicotit şi am intrat amândoi în baie. Printre spumă şi baloanele de săpun, am reuşit să o iau în braţe şi să îi mângâi burta. Am sărutat-o pe gât şi am continuat să o spăl pe spate.
După ce am făcut baia Angel şi-a uscat părul – eu m-am mulţumit doar să-l şterg puţin cu prosopul . Am coborât jos să pregătim ceva de mâncare. Lumina mi se părea puternică. M-am uitat atent la mama copilului meu şi am rostit.
- Trebuie să luăm pe cineva care să aibă grijă de casă şi de tine.
- Cum adică? Era nesiguranţă în tonul ei.
- Adică, mi se pare cam mare casa asta şi eu sunt de multe ori plecat. Nu vreau să te ştiu singură aici, şi nu o să putem face pentru eternitate târgul cu Elisse şi Eric, mai ales după ce vei naşte şi tu. Plus că mă gândesc apoi şi la copil.
- Aşa e... Şi-a pus mâinile pe burtă mângâind-o. Dar nu ştiu sigur la ce te referi?
- O menajeră, sau ceva asemănător. Dacă vrei pot angaja şi un portar să stea afară, sau doi. Şi poate o să ai nevoie de ajutor la bucătărie şi prin casă. Mai ales acum cât eşti însărcinată, nu te poţi ocupa de curăţenie şi aşa mai departe. O să am grijă să angajez pe cineva. E bine aşa? Nu realizasem că se mutase şi ea pe un scaun privindu-mă. Îşi ascundea un râset jucăuş. Am privit-o mirat.
- Nimic.. Nimic. S-a justificat când mi-a văzut uitătura. Doar că... Îmi place să te văd atât de îngrijorat pentru mine şi copilul nostru.. Nu vreau să zic că îmi place să fii aşa... Dar mă încântă faptul că ne iubeşti atât de mult.
M-am apropiat de ea. Cum puteam să nu îi iubesc? Mi se părea absurd doar acest gând. Erau tot ceea ce eu aveam mai scump , şi nu conta nimic în lumea asta mai presus decât erau ei. Am sărutat-o lent, limbile noastre jucându-se acelaşi joc atât de bine cunoscut. Mi-am strecurat mâna pe sub bluza ei, aşezând-o pe burtică. După acel contact delicios cu buzele mi-am pus urechea de-alungul pântecelui.
- Ce faci amice? Eh? Vrei să ieşi afară? Trebuie să mai aştepţi. Da, da . O să jucăm fotbal împreună. Ce? Şi tu o iubeşti pe mămica? Da, şi eu. O să o iubim mult şi mereu. Da , da. Şi pe tine , cum să nu.
Am început să port o conversaţie imaginară cu... Ei bine, era ceva înăuntru, încă nu îi ştiam numele, înfăţişarea.. Dar ştiam că este parte din noi, al nostru . Şi doar atât , pentru o bună bucată de timp. Angel mi-a mângâiat capul începând să râdă când m-a auzit vorbind aşa. M-am adresat ei.
- Nu e vina mea că sunteţi atât de adorabili, nu?
- De fapt, în cazul lui, o să fie şi vina ta.
- Hmm, presupun că da. Am rânjit sărutând iar singurele buze pe care doream să le ating.
După ce am terminat de mâncat m-am oferit să strâng masa , după câteva proteste am convins-o pe Angel să urce în dormitor şi să se mai odihnească. Am spart toate vasele vreau să menţionez, dar bine că există şi coşul de gunoi , după care am mers şi eu în cameră. Eram un adevărat dezastru în bucătărie. Angelique era deja în pat citind o carte pentru bebeluşi. M-am apropiat şi am scos şi eu o carte. Ţineam una pentru : „ Nume de fetiţe†dar cum nu mai aveam nevoie de ea, am pus-o de o parte şi am luat-o pe cealaltă. O luasem doar ca o formă de precauţie , : „ Cum să fi un tată bun†. Era destul de utilă, cred. De fapt unele lucruri scrise acolo mi se păreau banale. Era evident că trebuia să îl iubesc, să mă joc cu el, să fiu alături de el, să îi confer un cămin, să îi iubesc mămica, să... În fine, lucruri ce mi se păreau normale . Îmi făcea totuşi plăcere să o citesc. Am pus-o de –o parte când am simţit privirea atentă a soţiei – bine viitoare – mele.
- Da? Am captat o expresie inocentă.
- Te iubesc.
Cât de dulce suna.
- Poftim? N-am auzit. A roşit rostind din nou, de această dată ţipând.
- Te iubesc! Am privit-o.
- Åži eu.
- Şi tu, ce? A rânjit.
- Te iubesc, ador, doresc şi aşa mai departe. Am sărutat-o.
- Şi ce nume îi vom da campionului ?
- Ăăă, ne gândim.. Sunt doar curioasă, ce nume aveai dacă era fată?
- Angelique. M-a privit întrebătoare. Am glumit , aşa nu vă mai puteam deosebi. Amber . A fost de fapt ideea lui Eric, dar cum eram sigur că va fi fată şi al lui băiat am zis că pe ăsta îl vreau.
- De ce? Era mult prea curioasă.
- Pentru că înseamnă „ o piatră preţioasă †.
Am îmbrăţişat-o şi am stat aşa preţ de mai multe minute, după care am adormit. Am adormit gândindu-mă la un nou nume pentru băiatul meu şi al lui Angelique . . . În cele di urmă ştiam că nu contează, atâta timp cât eram împreună.
[center]Capitolul 44 [/center]
Eram proprit pe scaunul meu din birou aranjând nişte bilanţuri când am primit telefonul urgent al lui Angelique. Mi s-a părut ciudat ca Elisse să nască atât de devreme – în acea clipă m-am gândit la copilul meu. . . Nu vroiam ca şi Angel să trebuiască să treacă prin aşa ceva – părea prea dureros. L-am văzut pe Eric stând pe holul spitalului , plângând. Ştiam că era un moment critic dar el nu trebuia să se descurajeze şi să dispere – era copilul lui la naiba. Am mers către el pentru a-l încuraja.
- Frate, calmează-te. Soţia ta o să se bazeze pe tine, la fel şi „ cel mic †, eşti capul familiei aşa că nu – mi arăta atâta slăbiciune. Clar?
Am ţipat ultimele vorbe. Şi-a şters lacrimile discret şi s-a ridicat . I-am strâns mâna îmbrăţişându-l. A fost un moment.. Un moment în care m-am gândit cum voi reacţiona ea la naşterea băiatului meu. Da, pentru că urma să am un băiat. Mă întrebam cum o să arate.. Cu cine o să semene... Atât de multe lucruri, eram mai entuziasmat decât credeam – deşi îmi dorisem mai mult o fată.
Fiul lui Eric era un copilaş atât de simpatic şi .. Fragil. L-am văzut pe prietenul meu ţinându-l în braţe şi.. Aproape că am fost emoţionat. Era o imagine perfectă, atât de ... Necunoscută. Brusc mi-am dat seama că nu îmi aminteam copilăria mea. Aveam să îi fac acestui băiat o viaţă pe care nu o va uita şi căsătoria mea cu Angelique nu urma să fie una doar reuşită. Mai departe de atât. Împreună.
Am stat la spital mai multe ore, după care am decis să plecăm acasă. Elisse rămânând încă în salonul ei particular şi Eric alături de ea. Noi am decis să mergem să dormim deşi ştiam că Angel urma să fie înapoi a doua zi. Am luat-o în braţe, sărutând-o , lângă maşină. Am urcat , eu conducând.
- Nu-i aşa că e minunat? A rostit ea. Elisse se gândeşte de o grămadă de vreme ce nume să îi dea băiatului. Eric a spus că îl va alege dacă este fată şi viceversa. Cât de frumos poate fi. Şi-a trecut ambele mâini peste pântece. Am zâmbit.
- O să fim şi noi la fel, nu , şi mai fericiţi. Şi că veni vorba, trebuie să ne gândim şi noi la un nume pentru campionul nostru. Nu crezi? A chicotit.
- Campion?
- Desigur. Doar e băiatul meu. A tuşit fals . Al nostru.
- Hm.. Deci nu eşti dezamăgit că nu vom avea o fată?
- Desigur că nu. Aş fi dorit o păpuşică îmbrăcată în roz care să semene cu tine şi pe care să o răsfăţ ... Cum presupun că ar face orice tată, şi mă gândisem deja la un nume, de fapt mai multe.
A lăsat capul în jos, oarecum tristă. Probabil urma să ceară un „ scuze †care nu era necesar. Am continuat.
- Dar! Dar... Nu pot spune că nu sunt fericit cu situaţia de faţă. O să fie super, o să putem juca fotbal şi chestii de genul. Oricum eu nu am făcut lucruri de genul ăsta când eram mic, şi vreau să le fac cu el. Cred că de asta îmi era teamă.
- Să nu fi un tată bun? M-a întrebat pe un ton mult prea cald. Am recunoscut dând din cap în momentul în care am apăsat uşor frâna maşinii. Ajunseserăm.
Mi-a luat una dintre mâini între ale sale şi m-a privit în ochi. Frate, şi acum mi se părea superbă. Oare avea să treacă vreodată sentimentul ăsta profund pe care îl aveam pentru ea? Nu cred.
- Nu o să fi un tată bun ci unul extraordinar. Crede-mă.
Am sărutat-o .
Am intrat în casă – cât de spaţioasă îmi părea . Când am intrat în dormitor am scos nişte prosoape şi m-am uitat rânjind la iubita mea. I-am arătat baia. A chicotit şi am intrat amândoi în baie. Printre spumă şi baloanele de săpun, am reuşit să o iau în braţe şi să îi mângâi burta. Am sărutat-o pe gât şi am continuat să o spăl pe spate.
După ce am făcut baia Angel şi-a uscat părul – eu m-am mulţumit doar să-l şterg puţin cu prosopul . Am coborât jos să pregătim ceva de mâncare. Lumina mi se părea puternică. M-am uitat atent la mama copilului meu şi am rostit.
- Trebuie să luăm pe cineva care să aibă grijă de casă şi de tine.
- Cum adică? Era nesiguranţă în tonul ei.
- Adică, mi se pare cam mare casa asta şi eu sunt de multe ori plecat. Nu vreau să te ştiu singură aici, şi nu o să putem face pentru eternitate târgul cu Elisse şi Eric, mai ales după ce vei naşte şi tu. Plus că mă gândesc apoi şi la copil.
- Aşa e... Şi-a pus mâinile pe burtă mângâind-o. Dar nu ştiu sigur la ce te referi?
- O menajeră, sau ceva asemănător. Dacă vrei pot angaja şi un portar să stea afară, sau doi. Şi poate o să ai nevoie de ajutor la bucătărie şi prin casă. Mai ales acum cât eşti însărcinată, nu te poţi ocupa de curăţenie şi aşa mai departe. O să am grijă să angajez pe cineva. E bine aşa? Nu realizasem că se mutase şi ea pe un scaun privindu-mă. Îşi ascundea un râset jucăuş. Am privit-o mirat.
- Nimic.. Nimic. S-a justificat când mi-a văzut uitătura. Doar că... Îmi place să te văd atât de îngrijorat pentru mine şi copilul nostru.. Nu vreau să zic că îmi place să fii aşa... Dar mă încântă faptul că ne iubeşti atât de mult.
M-am apropiat de ea. Cum puteam să nu îi iubesc? Mi se părea absurd doar acest gând. Erau tot ceea ce eu aveam mai scump , şi nu conta nimic în lumea asta mai presus decât erau ei. Am sărutat-o lent, limbile noastre jucându-se acelaşi joc atât de bine cunoscut. Mi-am strecurat mâna pe sub bluza ei, aşezând-o pe burtică. După acel contact delicios cu buzele mi-am pus urechea de-alungul pântecelui.
- Ce faci amice? Eh? Vrei să ieşi afară? Trebuie să mai aştepţi. Da, da . O să jucăm fotbal împreună. Ce? Şi tu o iubeşti pe mămica? Da, şi eu. O să o iubim mult şi mereu. Da , da. Şi pe tine , cum să nu.
Am început să port o conversaţie imaginară cu... Ei bine, era ceva înăuntru, încă nu îi ştiam numele, înfăţişarea.. Dar ştiam că este parte din noi, al nostru . Şi doar atât , pentru o bună bucată de timp. Angel mi-a mângâiat capul începând să râdă când m-a auzit vorbind aşa. M-am adresat ei.
- Nu e vina mea că sunteţi atât de adorabili, nu?
- De fapt, în cazul lui, o să fie şi vina ta.
- Hmm, presupun că da. Am rânjit sărutând iar singurele buze pe care doream să le ating.
După ce am terminat de mâncat m-am oferit să strâng masa , după câteva proteste am convins-o pe Angel să urce în dormitor şi să se mai odihnească. Am spart toate vasele vreau să menţionez, dar bine că există şi coşul de gunoi , după care am mers şi eu în cameră. Eram un adevărat dezastru în bucătărie. Angelique era deja în pat citind o carte pentru bebeluşi. M-am apropiat şi am scos şi eu o carte. Ţineam una pentru : „ Nume de fetiţe†dar cum nu mai aveam nevoie de ea, am pus-o de o parte şi am luat-o pe cealaltă. O luasem doar ca o formă de precauţie , : „ Cum să fi un tată bun†. Era destul de utilă, cred. De fapt unele lucruri scrise acolo mi se păreau banale. Era evident că trebuia să îl iubesc, să mă joc cu el, să fiu alături de el, să îi confer un cămin, să îi iubesc mămica, să... În fine, lucruri ce mi se păreau normale . Îmi făcea totuşi plăcere să o citesc. Am pus-o de –o parte când am simţit privirea atentă a soţiei – bine viitoare – mele.
- Da? Am captat o expresie inocentă.
- Te iubesc.
Cât de dulce suna.
- Poftim? N-am auzit. A roşit rostind din nou, de această dată ţipând.
- Te iubesc! Am privit-o.
- Åži eu.
- Şi tu, ce? A rânjit.
- Te iubesc, ador, doresc şi aşa mai departe. Am sărutat-o.
- Şi ce nume îi vom da campionului ?
- Ăăă, ne gândim.. Sunt doar curioasă, ce nume aveai dacă era fată?
- Angelique. M-a privit întrebătoare. Am glumit , aşa nu vă mai puteam deosebi. Amber . A fost de fapt ideea lui Eric, dar cum eram sigur că va fi fată şi al lui băiat am zis că pe ăsta îl vreau.
- De ce? Era mult prea curioasă.
- Pentru că înseamnă „ o piatră preţioasă †.
Am îmbrăţişat-o şi am stat aşa preţ de mai multe minute, după care am adormit. Am adormit gândindu-mă la un nou nume pentru băiatul meu şi al lui Angelique . . . În cele di urmă ştiam că nu contează, atâta timp cât eram împreună.