31-10-2009, 03:57 PM
@ Wildrose -- Mulţumim , şi zic acum şi în numele lui Fenneh , I guess. Mă bucur că v-a plăcut capitolul scris de ea =) Let me tell you a secret, şi eu l-am adorat :]]. Anyhow, thanks for saying that its excepţional =)
@ Kiss4_sasuke -- Da, s-a întâmplat :]] . Mulţumim.
@ kripterya -- Da am îneţeles amândouă ce vreţi voi, pervs :]] , şi Fenneh va dăruit exact porţia de ce lipsea.
Sper să citiţi în continuare. Am venit şi cu capitolul 34, dar nu mă pot lăuda prea tare cu el, sau deloc. Oricum ar fi, sper să nu fie prea monoton or something :] .
Lectură plăcută!
[center]Capitolul 34[/center]
Puteam simţi căldura altui trup răsfirat în braţele mele, am simţit cum bătăile inimii mele accelerau. Am deschis ochii, oarecum leneş , pentru a zări deasupra mea pielea extrem de albă a unei persoane. Am zâmbit, probabil blând şi i-am mângâiat părul ciocolatiu, după care l-am sărutat. Deşi trupul ei era atât de rece, ca întotdeauna, simţeam că trupul meu cald urma să îl încălzească şi pe al ei. Ca un „tot†.
Am văzut că braţele mele stăteau în jurul taliei sale şi sânii ei erau proptiţi de pieptul meu. Şi , la naiba, că era doar prima oră a dimineţii. Eram prea excitat, aş fi vrut să mă mişc pentru a nu o trezi, dar o altă mişcare probabil că asta ar fi făcut. Am oftat şi credeam că mi-a crescut şi tensiunea când a deschis ochii. Am zărit acel verde intens pe care îl adoram şi mi-am mai trecut odată degetele prin părul ei. Mi-a zâmbit, asta a umplut paharul. Vreau să zic, cât de frumoasă putea fi dimineaţa. De specificat, lângă mine, în patul şi braţele mele. I-am răspuns cu acelaşi gest tandru.
- ’Neaţa Angelique .
- ’Neaţa.
Mi-a răspuns cu jumătate de gură. M-am întors , punând-o sub mine , cu o mişcare destul de rapidă. A avut o reacţie de nedumerire, pentru câteva secunde după care a pus acel zâmbet de „ înţeles †. Mi-am apropiat de faţa ei şi i-am căutat buzele, sărutând-o pe gât. Am muşcat-o uşor de buza inferioară, dar destul de tare pentru a scoate un geamăt. Am chicotit când mi-a plimbat mâinile în jurul abdomenului, mai sus până ce i-am găsit sânii. Am mângâiat-o, până ce gura mea s-a lăsat a dracu de egoistă peste sfârcurile ei, lingându-le şi muşcându-le. Mi-am mai plimbat degetele peste picioarele sale, pipăind-o. Nu ştiu ce era mai satisfăcător : chipul ei fericit sau ceea ce simţeam eu când făceam acest lucru. Orice ar fi fost, mă încânta.
M-am ridicat după mai multe minute din pat, ea încă întorcându-şi privirea. Am realizat că da, eram gol şi am surâs.
- Nu vrei să facem un duş?
Şi-a ascuns chipul sub cearceaf, probabil pentru că era prea ruşinată să îmi răspundă. Mă întrebam dacă faţa ei ardea – ceva cam imposibil . M-am apropiat şi am aruncat cearceaful de pe capul ei, luând-o în braţe şi târând-o până în baie. Am aşezat-o în cabina de duş dând drumul la apă. Am mers lângă ea, aceasta fiind cu spatele.
- Nu trebuie să te uiţi.
- Îh... A scos un sunet pe care nu l-am înţeles. În plus, nu era cine ştie ce fantezie să intru în baie cu iubita mea, doar că ea... Ei bine, îmi oferea senzaţii pe care nimeni nu mi le putea oferi. Era normal să vreau totul de la ea, mai ales acum.
- Hei Angelique... Am tăcut lung dar nici ea nu m-a întrebat nimic. Nu am continuat ce vroiam să zic, nu eram prea sigur de asta. Am ieşit din baie îmbrăcându-mă, curând făcând şi ea acelaşi lucru. Am privit-o şi am văzut-o roşiind.
- Chiar te iubesc, şi faptul că şi tu faci acelaşi lucru, mă face să mă gândesc... La multe lucruri...
- Takumi... Eu...
Am luat-o în braţe, sărutându-i părul lung.
- Angel, ştiu că nu e cel mai potrivit moment, poate, şi nici nu sunt atât de pregătit să o zic , dar poate, şi zic doar poate, nu ar trebui să ne gândim... La ceva mai mult decât o relaţie d-asta? Vreau să zic. . . Pentru că am făcut acest pas, chiar dacă pentru mine ar fi fost normal, e ceva special.
- Nu înţeleg. . . A încercat să rostească dar am oprit-o punându-mă în genunchi. I-am prin mâna dreaptă, lipindu-mi buzele de ea.
- Zic doar că poate, nu ai vrea să te măriţi cu mine?
I-am urmărit expresia uimită şi am prins-o de abdomen, ridicându-i bluza şi sărutându-i buricul.
- Nu am glumit când am zis că vreau să facem şi noi unul, dar aşa cum trebuie. Te voi lăsa să te gândeşti, eu oricum nu voi renunţa la tine.
Şi-a lăsat trupul în jos, strângându-mă în braţe. Firele sale lungi de păr se răsfiraseră peste spatele meu.
- Mă voi gândi.
Mi-a răspuns moale, blând, adorabil . Ah, absolut fermecător. O adoram ce această femeie. Îmi aminteam şi acum fiecare clipă din trecut , şi chiar o iubeam atunci, înapoi, dar nu se poate compara cu sentimentul pe care îl aveam acum . Era ceva mai mult decât atunci şi mă întrebam : cum e oare posibil? Dar uitându-mă la chipul ei aneglic, îmi găseam singur răspunsul. Unicitate, şi doar pentru mine. Pentru că dacă o aveam alături, nu conta nimic. Restul. . . Nimic.
Ne-am aşezat în bucătărie, Angelique căutând în frigiderul meu ceva de mâncare. Am zâmbit vinovat când a realizat că era gol, la propriu. Am pus mâna pe telefon .
- Vrei să comandăm ceva?
- Eh, da. . Takumi, dar tu ce mănânci de obicei?
Am făcut o comandă pentru un mic dejun obişnuit, cum făceam întotdeauna doar că de data asta două porţii şi am răspuns.
- Păi ceea ce am comandat acum, deşi nu mereu mănânc dimineaţa. Depinde ce treabă am.
Am apucat mobilul care suna fără oprire şi am zărit numărul lui Jack. Am apăsat butonul verde pentru a fi anunţat că aveam de lucru, am refuzat totuşi şi i-am zis să se descurce singur. Normal că nu avea să îmi strice nimeni şi nimic această zi. Trupul meu s-a mişcat alături de cel al lui Angel şi am prins-o între braţe, deschizându-i cămaşa şi aruncând-o pe jos. A roşit iar eu i-am sărutat obrajii .
Văzând că iar am reacţii perverse a început să fugă copilăros prin casă , până în dormitor , iar eu am urmat-o aruncând-o în pat . Am început să râdem copios.
- Ai o grămadă de fotografii aici. A afirmat pentru a schimba subiectul când eu tocmai mă pregăteam să îi înlătur sutienul. Am oftat.
- Sigur, unii din noi idolatrizează anumite persoane.
S-a ridicat rapid din pat şi a mers către locul în care ţineam cele mai multe portrete. Majoritatea era cu ea din adolescenţă, câteva cu familia mea , prieteni şi eu prin jur. A luat-o pe cea cu mine şi tatăl meu.
- Îmi pare rău . Mi-a zis pe un ton aproape tăcut, spart.
- Şi mie, dar .... Am mers până în locul în care era ea şi am luat o poză cu mama şi Bibi şi alta cu ea. Am continuat să vorbesc. Au rămas alte persoane care să mă consoleze , nu sunt singur. Mi-a zâmbit tandru, iar eu m-am apropiat să o sărut dar în acea clipă a sunat soneria uşii. Am râs sarcastic şi am mers să iau micul dejun.
- Cum de mănânci aceleaşi porcării în fiecare zi? A început să mă tachineze copilăros.
Totuşi, pentru mine nu conta chiar atât de mult... Ce mâncam, de mult uitasem ce însemna să aibă cineva grijă de tine, pentru că nu mai avusesem asta. Doar eu trebuia să am grijă de alţii, nu mă deranja. Devenise parte din mine. Am ridicat furculiţa şi am dus-o spre gura ei.
- O să te oblig azi să mănânci aceleaşi porcării. Spune „ aa†.
Nu şi-a putut abţine sentimentul amuzat şi nici eu.
Ne cunoşteam de atâta vreme, acum realizam. Chiar dacă nu ne văzusem de atâta timp. . . Eram mai familiari decât oricine, nu doar pentru că eu o iubeam, ci pentru că şi ea făcea acelaşi lucru. Vroiam să îmi umplu invidia pe care o aveam pe Eric şi Elisse, pentru faptul că aveau o aşa dragoste. Acum realizam că şi eu aveam parte de acelaşi lucru, sau poate mai mult, căci era doar pentru mine.
- Te ador frumoaso.
- Îhî. Mi-a răspuns călduros.
@ Kiss4_sasuke -- Da, s-a întâmplat :]] . Mulţumim.
@ kripterya -- Da am îneţeles amândouă ce vreţi voi, pervs :]] , şi Fenneh va dăruit exact porţia de ce lipsea.
Sper să citiţi în continuare. Am venit şi cu capitolul 34, dar nu mă pot lăuda prea tare cu el, sau deloc. Oricum ar fi, sper să nu fie prea monoton or something :] .
Lectură plăcută!
[center]Capitolul 34[/center]
Puteam simţi căldura altui trup răsfirat în braţele mele, am simţit cum bătăile inimii mele accelerau. Am deschis ochii, oarecum leneş , pentru a zări deasupra mea pielea extrem de albă a unei persoane. Am zâmbit, probabil blând şi i-am mângâiat părul ciocolatiu, după care l-am sărutat. Deşi trupul ei era atât de rece, ca întotdeauna, simţeam că trupul meu cald urma să îl încălzească şi pe al ei. Ca un „tot†.
Am văzut că braţele mele stăteau în jurul taliei sale şi sânii ei erau proptiţi de pieptul meu. Şi , la naiba, că era doar prima oră a dimineţii. Eram prea excitat, aş fi vrut să mă mişc pentru a nu o trezi, dar o altă mişcare probabil că asta ar fi făcut. Am oftat şi credeam că mi-a crescut şi tensiunea când a deschis ochii. Am zărit acel verde intens pe care îl adoram şi mi-am mai trecut odată degetele prin părul ei. Mi-a zâmbit, asta a umplut paharul. Vreau să zic, cât de frumoasă putea fi dimineaţa. De specificat, lângă mine, în patul şi braţele mele. I-am răspuns cu acelaşi gest tandru.
- ’Neaţa Angelique .
- ’Neaţa.
Mi-a răspuns cu jumătate de gură. M-am întors , punând-o sub mine , cu o mişcare destul de rapidă. A avut o reacţie de nedumerire, pentru câteva secunde după care a pus acel zâmbet de „ înţeles †. Mi-am apropiat de faţa ei şi i-am căutat buzele, sărutând-o pe gât. Am muşcat-o uşor de buza inferioară, dar destul de tare pentru a scoate un geamăt. Am chicotit când mi-a plimbat mâinile în jurul abdomenului, mai sus până ce i-am găsit sânii. Am mângâiat-o, până ce gura mea s-a lăsat a dracu de egoistă peste sfârcurile ei, lingându-le şi muşcându-le. Mi-am mai plimbat degetele peste picioarele sale, pipăind-o. Nu ştiu ce era mai satisfăcător : chipul ei fericit sau ceea ce simţeam eu când făceam acest lucru. Orice ar fi fost, mă încânta.
M-am ridicat după mai multe minute din pat, ea încă întorcându-şi privirea. Am realizat că da, eram gol şi am surâs.
- Nu vrei să facem un duş?
Şi-a ascuns chipul sub cearceaf, probabil pentru că era prea ruşinată să îmi răspundă. Mă întrebam dacă faţa ei ardea – ceva cam imposibil . M-am apropiat şi am aruncat cearceaful de pe capul ei, luând-o în braţe şi târând-o până în baie. Am aşezat-o în cabina de duş dând drumul la apă. Am mers lângă ea, aceasta fiind cu spatele.
- Nu trebuie să te uiţi.
- Îh... A scos un sunet pe care nu l-am înţeles. În plus, nu era cine ştie ce fantezie să intru în baie cu iubita mea, doar că ea... Ei bine, îmi oferea senzaţii pe care nimeni nu mi le putea oferi. Era normal să vreau totul de la ea, mai ales acum.
- Hei Angelique... Am tăcut lung dar nici ea nu m-a întrebat nimic. Nu am continuat ce vroiam să zic, nu eram prea sigur de asta. Am ieşit din baie îmbrăcându-mă, curând făcând şi ea acelaşi lucru. Am privit-o şi am văzut-o roşiind.
- Chiar te iubesc, şi faptul că şi tu faci acelaşi lucru, mă face să mă gândesc... La multe lucruri...
- Takumi... Eu...
Am luat-o în braţe, sărutându-i părul lung.
- Angel, ştiu că nu e cel mai potrivit moment, poate, şi nici nu sunt atât de pregătit să o zic , dar poate, şi zic doar poate, nu ar trebui să ne gândim... La ceva mai mult decât o relaţie d-asta? Vreau să zic. . . Pentru că am făcut acest pas, chiar dacă pentru mine ar fi fost normal, e ceva special.
- Nu înţeleg. . . A încercat să rostească dar am oprit-o punându-mă în genunchi. I-am prin mâna dreaptă, lipindu-mi buzele de ea.
- Zic doar că poate, nu ai vrea să te măriţi cu mine?
I-am urmărit expresia uimită şi am prins-o de abdomen, ridicându-i bluza şi sărutându-i buricul.
- Nu am glumit când am zis că vreau să facem şi noi unul, dar aşa cum trebuie. Te voi lăsa să te gândeşti, eu oricum nu voi renunţa la tine.
Şi-a lăsat trupul în jos, strângându-mă în braţe. Firele sale lungi de păr se răsfiraseră peste spatele meu.
- Mă voi gândi.
Mi-a răspuns moale, blând, adorabil . Ah, absolut fermecător. O adoram ce această femeie. Îmi aminteam şi acum fiecare clipă din trecut , şi chiar o iubeam atunci, înapoi, dar nu se poate compara cu sentimentul pe care îl aveam acum . Era ceva mai mult decât atunci şi mă întrebam : cum e oare posibil? Dar uitându-mă la chipul ei aneglic, îmi găseam singur răspunsul. Unicitate, şi doar pentru mine. Pentru că dacă o aveam alături, nu conta nimic. Restul. . . Nimic.
Ne-am aşezat în bucătărie, Angelique căutând în frigiderul meu ceva de mâncare. Am zâmbit vinovat când a realizat că era gol, la propriu. Am pus mâna pe telefon .
- Vrei să comandăm ceva?
- Eh, da. . Takumi, dar tu ce mănânci de obicei?
Am făcut o comandă pentru un mic dejun obişnuit, cum făceam întotdeauna doar că de data asta două porţii şi am răspuns.
- Păi ceea ce am comandat acum, deşi nu mereu mănânc dimineaţa. Depinde ce treabă am.
Am apucat mobilul care suna fără oprire şi am zărit numărul lui Jack. Am apăsat butonul verde pentru a fi anunţat că aveam de lucru, am refuzat totuşi şi i-am zis să se descurce singur. Normal că nu avea să îmi strice nimeni şi nimic această zi. Trupul meu s-a mişcat alături de cel al lui Angel şi am prins-o între braţe, deschizându-i cămaşa şi aruncând-o pe jos. A roşit iar eu i-am sărutat obrajii .
Văzând că iar am reacţii perverse a început să fugă copilăros prin casă , până în dormitor , iar eu am urmat-o aruncând-o în pat . Am început să râdem copios.
- Ai o grămadă de fotografii aici. A afirmat pentru a schimba subiectul când eu tocmai mă pregăteam să îi înlătur sutienul. Am oftat.
- Sigur, unii din noi idolatrizează anumite persoane.
S-a ridicat rapid din pat şi a mers către locul în care ţineam cele mai multe portrete. Majoritatea era cu ea din adolescenţă, câteva cu familia mea , prieteni şi eu prin jur. A luat-o pe cea cu mine şi tatăl meu.
- Îmi pare rău . Mi-a zis pe un ton aproape tăcut, spart.
- Şi mie, dar .... Am mers până în locul în care era ea şi am luat o poză cu mama şi Bibi şi alta cu ea. Am continuat să vorbesc. Au rămas alte persoane care să mă consoleze , nu sunt singur. Mi-a zâmbit tandru, iar eu m-am apropiat să o sărut dar în acea clipă a sunat soneria uşii. Am râs sarcastic şi am mers să iau micul dejun.
- Cum de mănânci aceleaşi porcării în fiecare zi? A început să mă tachineze copilăros.
Totuşi, pentru mine nu conta chiar atât de mult... Ce mâncam, de mult uitasem ce însemna să aibă cineva grijă de tine, pentru că nu mai avusesem asta. Doar eu trebuia să am grijă de alţii, nu mă deranja. Devenise parte din mine. Am ridicat furculiţa şi am dus-o spre gura ei.
- O să te oblig azi să mănânci aceleaşi porcării. Spune „ aa†.
Nu şi-a putut abţine sentimentul amuzat şi nici eu.
Ne cunoşteam de atâta vreme, acum realizam. Chiar dacă nu ne văzusem de atâta timp. . . Eram mai familiari decât oricine, nu doar pentru că eu o iubeam, ci pentru că şi ea făcea acelaşi lucru. Vroiam să îmi umplu invidia pe care o aveam pe Eric şi Elisse, pentru faptul că aveau o aşa dragoste. Acum realizam că şi eu aveam parte de acelaşi lucru, sau poate mai mult, căci era doar pentru mine.
- Te ador frumoaso.
- Îhî. Mi-a răspuns călduros.