AnimeZupCăutare

Roşul tău în seringa mea

A sosit şi capitolul 9 (cu o mare întârziere, ştiu T_T ) . Sper că nu veţi fi prea dezamăgiţi de noul capitol T_T . Nu am mai scris de mult timp şi nu mă prea descurc...
Capitolul 9


Privesc uimită la uşa care se închide în urma fratelui meu cu un zgomot puternic . Oare ce s-o fi întâmplat cu el ? Sper să nu fie bolnav , nu acum când am atâtea probleme şi nu l-aş putea îngriji . Ştiu foarte bine că dacă păţeşte ceva vrea să facă pe curajosul şi nu apelează la ajutorul altor medici . Iau cartea de Obstetrică-Ginecologie pe care o abandonasem când a venit Emi şi încep să o răsfoiesc fără nici un chef . Cum naiba să mai învăţ acum când apar atâtea probleme ? Pur şi simplu nu mă mai pot concentra, nu după ce mi-am văzut fratele arătând în ultimul hal . Îmi pun cartea pe faţă, hotărâtă să trag un pui de somn . Poate după câteva ore mă voi simţi în stare să ţin gândurile negative departe şi să mă concentrez asupra lecţiilor .
-Măi ,dar ce mai învaţă pacienta mea ! Presupun că e o nouă metodă de asimilare a lecţiilor , am dreptate ? se aude deodată o voce uşor răguşită şi ironică .
Deschid repede ochii şi mă uit după cel care a avut tupeul să mă trezească . În mod sigur e doctoraşul ăla, din moment ce a zis că sunt pacienta lui , dar unde naiba stă ascuns ?
- Ţi-aş fi recunoscătoare dacă ai lăsa deoparte ironia şi nu te-ai mai ascunde, îi răspund eu nervoasă ,căutând cartea care ar fi trebuit să fie pe faţa mea sau lângă mine . Ştii foarte bine că lecţiile astea sunt cam plictisitoare !

Un val de râsete se auzi dintr-un colţ al salonului . Ridic uşor capul şi privesc în acea direcţie cu o privire ce se voia a fi dură şi cu câteva cuvinte urâte pregătite , dar rămând blocată la vederea lui . Era aşezat lejer pe un fotoliu , privindu-mă cu acei ochi albaştri închis . Părul negru era ciufulit , de parcă ar fi fost răvăşit de mâna unei femei, iar bărbia îi era acoperită de un început de barbă . După cum era îmbrăcat şi la cearcănele care le avea, probabil şi-o fi vizitat iubita înainte să îşi facă apariţia în salonul meu . Pe piept, deasupra cămăşii uşor descheiate era aşezată cartea mea , din care ar fi trebuit să învăţ. Nu-mi place să gândesc aşa ceva, dar totuşi...trebuie să recunosc faptul că arată a naibii de sexy tipul .
-Ştiu că arăt jalnic, dar ai putea să nu te mai holbezi aşa la mine? Este jenant ,să ştii , îl aud spunând cu o voce posomorâtă .
-Dacă nu te-ai fi ascuns acolo după ce mi-ai furat cartea nu m-aş fi holbat doctore, îi răspund lăsându-mi repede capul înapoi pe pernă . Şi să ştii că ai dreptate ,chiar arăţi jalnic . Ai fi putut să te aranjezi un pic după tăvăleala cu iubiţica ta , nu crezi ? Eşti într-un spital , nu într-un bar .
Îl aud cum trage puternic aer în piept, încercând să-şi calmeze nervii ,apoi îl aud ridicându-se . Inima parcă mi-o ia la goană în timp ce paşii săi se apropie de patul meu . Îl privesc uimită cum se apleacă uşor spre mine, cu buzele întredeschise . Inima începe să-mi bată tot mai rapid,în timp ce îl privesc cu ochii mari cât cepele cum se apropie tot mai mult de faţa mea.
Dumnezeule,sper că nu are de gând să mă sărute !
NOul capitol. dar postaţi frate comentarii că nu vă mănncă dracu :))



Capitolul 10.



Mă apropii de ea şi îi privesc ochii cum mai au puţin şi pică din orbite pe jos. Sper că nu. Se face mizerie, iar Mira nu suportă dezordinea prin cabinetele unde ea lucrează ca asistentă. Zice că îi dă o senziaţie foarte ciudată. Femeile astea. Apropo de femei, Giulia mă privea ca şi când aveam să o violez sau ceva de gnul, dar intenţia mea era cu totul alta.
- Dacă ai avea un frate mai deştept nu aş arăta în halul asta ! îi şoptesc la ureche, în timp ce nişte fire de păr îmi intră în raza vizuală. Are un miros de copil. Nu-i de mirare că e aşa naivă. Doamne Sfinte Hristoase Dumnezeule are vreo 23 de ani. Şi tocmai când părea să devină interesant lumina adevărului mă pocneşte în cap. E mai mică decât mine cu 7 ani, deşi e mai matură, însă pentru mine tot un copil pare. E aşa gingaşă şi dulce, iar eu nemernicul am călcat-o cu automobilul.
-Cum adică fratele meu e prost, sau ce ? timpanele mele mi-au sărit în aer. Mai rău decât naşterea precedentă când am furat biscuiţii din birou. Şi aducându - mi aminte de biscuiţi, mâine are programare mămica şi băieţelul acela. Tatăl cred că e mândru. Mi se pare că iar îmi vor da biscuiţi cu ciocolată. Nu i-am răspuns la întrebare aşa că am plecat din salon fără să mai zic nimic. Eram chemat în birou, iar la recepţie tanti aia asistentă îmi arunca priviri dubioase. Ştiu că aveam admiratoare, dar nici chiar aşa. Sunt ginecolog ce naiba. Mira m - a oprit la colţi şi mi-a povestit că o tanti dubioasă şi îngrijorată vroia să mă vadă. Oh Dumnezeule ! Dacă era una din disperatele de copile ale prietenelor mamei mele ei bine nu acceptam aşa ceva. Mama întrecuse orice măsură şi cum eu nu pot să mă gândesc la mama fără să-i aud vocea în următoarele secunde, aud în spatele meu paşi şi cineva cum mă îmbrăţişază.
-Iubitul lu ' mama ! Ce faci îngeraş ? mama ca de obicei îmi făcuse o vizita la spital. De fiecare dată când se întâmpla asta, asistentele erau aşa de încântate să o vadă.
-Mama, chiar nu am timp. Merg să văd o pacientă şi stăm de vorbă la cafenea.
Iar plec fără să mai îmi iau la revedere. Femeia aia chiar avea nevoie de mine. Intru în cabinet într-o ameţeală teribilă şi dau peste o fată cam în jurul vârstei Giuliei. Stătea pe pat şi privea fereastra întristată. Îşi pierduse odrasla sau ce ?
-Bună ziua domnişoară ! Numele meu este David Gheorghiu şi sunt ginecolog şi chirurg aici. Cu ce vă pot ajuta ?
Înghiţi în sec. Stai cucoană că nu sunt Satana. Mai cu relax că nu muşc. În cel mai rău caz îl iau pe amărâtul de Emi la bătaie. De ce aveam impresia că o cunosc ? Luă loc la birou şi scoase din poşeta neagră aceiaşi culoare ca şi a părului ei o foiţă cu parafa unui medic ginecolog, respectiv spitalul Traian. De ce aveam impresia că ceva era în neregulă ? trase adânc aer în piept şi îşi coase cu mâinile mici, tremurând buletinul. Mă uit şocat. Nu-mi venea să cred ce văd. deodată îmi venea să o pocnesc. Femeia asta nu era sănătoasă la cap dacă avea impresia că am să - i fac un avort se înşela amarnic. Nu aveam de gând să - mi stric reputaţia şi demnitatea ca să ucid cu sânge rece un copil care nici măcar nu avea forma unui embrion. Nici măcar neformat nu era şi dorea să - i curme viaţa. Păstrându - mi furia în mine o întreb.
-De ce vrei să - l omori ? Ştii că sunt miliarde de femei care îşi doresc o asemenea întâmplare şi doar 30 la sută din ele nu pot avea parte de un înger lângă ele ?
-Tatăl lui... nu ştie. Ne-am certat şi...
-Dacă tatăl copilului e un dobitoc, atunci dumneavoastră trebuie să fiţi puternică.
-Vreau ceva ! Păstraţi secretul. El lucrează în acest spital. E ginecolog.
Ridic din sprânceană şi simt că ceva e chiar putred la mijloc. Soţia lui Raul din câte îmi amintesc a născut parcă, deci categoric nu era nebuna lui, doar dacă nu... Ce prost am putut fi. Este iubita lui Emi. Şi acum totul se leagă. De ce el era aşa de tăcut, dezamăgit şi adâncit în gânduri. Din cauza asta...
Interesant nume are fic-ul vostru. De fapt, acesta chiar este motivul pentru care m-am apucat sa il citesc. La inceput am crezut ca e cu ceva cercetari si experimente - ideea asta mi-a dat-o titlu- dar am gasit ceva mult mai frumos.
Imi place subiectul pe care l-ati ales. Este complex, este greu, are tot ce trebuie si voi stiti si cum sa il exploatati. Tinand cont ca lucrati cu asa ceva (habar nu am daca vreo una din voi este sau nu studenta la medicina, sau are de gand sa incerce) trebuie sa spun ca mi-ar place, cel putin la partea in care se produc nasteri sau alte lucruri de genu, sa descrieti ceva mai bine tot ce se intampla (bine, nu ma astept acum sa descrieti tot, ar fi scarbos, dar ceva mai mult ar fi foarte okay). E mai interesant. Va axati mult pe ceea ce gandesc/simt personajele in acel moment, insa treceti cam repede peste actul in sine.
Recunosc ca m-am indragostit de personajele voastre. Cel putin David este, nu stiu cum sa zic, genul de doctor ginecolog la care eu m-as duce de placere. Are un caracter complex si e foarte bine ca stie cum sa se impuna. Eu chiar il inteleg pe saracul barbat de ce nu vrea sa se casatoreasca... Imi pare un doctor, in general, bun. Genul care nu alearga dupa bani si trateaza pacientii cu superficialitate (eu chiar nu inteleg de ce unii doctori si-au mai ales meseria asta daca vor doar bani). Ah, era sa uit: este adorabil faptul ca ii plac biscuitii cu ciocolata.
Giulia. Hm, inca nu mi-am format o parere despre ea pentru ca simt ca ar mai lipsi ceva. Tinand cont ca si ea este unul din personale principale mi se pare ca e pusa, cumva, in umbra de caractetul lui David. Incercati sa mai umblati la personalitatea ei pentru ca ramane in urma destul de mult.
Nu o sa incep sa insir greseli de tastare sau prostii de genul acesta pentru ca nu are rost. In schimb vreau sa zic ca: mi-ar place sa vad ceva mai multa actiune, pentru ca mi se pare ca lucrurile au cam inceput sa stea. Capitole ceva mai lungi (asta e pentru propria placere).
Eu va urez bafta in continuare.
Astept urmatorul capitol cu nerabdare.
Si daca se poate va rog sa ma anuntati si pe mine cand postati.
Citesc fic`ul de la inceputul - inceputului , asa ca , nu ma omorati , abia acum comentez.
Khonsu - sincer , mi s`a parut bine. Doar ca ai cateva probleme , cam grabesti actiunea si nu prea descrii sentimentele. Oricum , m`ai tinut in suspans si sincer , nu m`am plictisit. Cred ca esti una din singurele persoane care poate sa ma tina in suspans fara a ma plictisii :]].
Lynn - ' Mama întrecuse orice măsură şi cum eu nu pot să mă gândesc la mama fără să-i aud vocea în următoarele secunde, aud în spatele meu paşi şi cineva cum mă îmbrăţişază.
-Iubitul lu ' mama ! Ce faci îngeraş ? mama ca de obicei îmi făcuse o vizita la spital. '
' Eram chemat în birou, iar la recepţie tanti aia asistentă îmi arunca priviri dubioase. Ştiu că aveam admiratoare, dar nici chiar aşa. Sunt ginecolog ce naiba. Mira m - a oprit la colţi şi mi-a povestit că o tanti dubioasă şi îngrijorată vroia să mă vadă. '
Ai grija la repetitii . Am mai vazut vreo doua greselute minore de tastare.
Felul in care scrii ma amuza rau de tot. David e foaarte haios.
' Stai cucoană că nu sunt Satana. Mai cu relax că nu muşc. ' - geniala parte. Am ras atat de mult :]].
Au fost insa , cateva momente in care m`ai ametit. Era perplexa , ma invarteam. Scriai ca o tornada , daca ma intelegi.

Va ador fic`ul , mi se pare ca scrieti infiorator de frumos. Mai aveti cateva problemute , cine n`are , dar le puteti rezolva.
Sar`na! * hugs *
Mulţumim pentru comentarii ^_^ .

Capitolul 11


Îl privesc stupefiată ,timp de câteva clipe. Cine naiba se crede tipul ăsta de îmi jigneşte fratele? O fi el Emi prost,dar totuşi e fratele meu şi doar eu am dreptul să îl jignesc .
-Cum adica, fratele meu e prost sau ce ? îl întreb revoltată , punându-mi în voce toţi nervii pe care îi aveam acumulaţi din cauza lui ,sperând ca în acest fel urechiuşele lui drăgălaşe să aibă de suferit .
David se uită la mine un pic surprins, după care se îndepărtă grăbit şi ieşi din salon fără să îmi răspundă . Nervoasă , arunc manualul după el, dar se pare că am devenit cam înceată , din moment ce cartea nimeri doar uşa care se închise în urma lui . Închid ochii, oftând zgomotos . Cu toate că nu îmi place, trebuie să recunosc faptul că doctoraşul meu are dreptate . Emilian poate fi foarte prost uneori, deşi a avut mereu note mari şi este un doctor model . Nu ştiu ce este cu el în ultimul timp , dar aş putea profita de momentele lui de slăbiciune pentru a-l convinge să mă scoată mai repede din spitalul ăsta sau măcar să îmi schimbe doctorul . Nu l-aş putea suporta prin preajma mea mai mult timp decât este nevoie ,şi dacă tot trebuie să fac lecţii cu el, măcar să fiu scutită de „încântătoarea” lui prezentă în calitate de medic.
Aud uşa deschizându-se şi deschid ochii zâmbind . Se pare că am puţin noroc, din moment ce Emi s-a gândit să apară chiar acum ,când mi-am „limpezit” gândurile .
-Ce faci ,frăţioare ? îl întreb cu o voce mieroasă , în timp ce acesta se apropia de patul meu . Te simţi mai bine . Ţi-ai făcut analizele sau ai fost la un medic ? Sper că ...
-Gya ,te rog taci ...spuse Emi strângând din pumni .
Îl ascult, uitându-mă uimită la el cum se aşează pe marginea patului . Nu-mi vine să cred că bărbatul de lângă mine este chiar fratele meu, este mult prea schimbat. Pe faţa lui,care odată era atrăgătoare şi îngrijită, se puteau observa ridurile şi cearcănele provocate de lipsa somnului şi grijile care din câte se pare,îl macină neîncetat.
-Ştii...începu Emi să spună cu voce stinsă , m-am certat rău de tot cu Vicky . În ultimul timp am fost ocupat aproape tot timpul şi am neglijat-o . Mi-a zis că s-a săturat să aştepte să-mi amintesc de ea şi să ne întâlnim doar dacă am nevoie de cineva care să-mi încălzească patul când sunt acasă . Nu îmi pot explica ce se întâmplă cu ea, e foarte schimbată, mă respinge mereu şi mă doare ,surioară !
Îmi privesc tăcută fratele şi întind braţele spre el, pentru a-l îmbrăţişa , aşa cum o făcea el pe vremuri,când eu eram cea tristă . Emi se aplecă spre mine ,aşezându-şi capul pe pieptul meu . Lacrimile sale îmi udau cămaşa , în timp ce trupul îi tremura din cauza plânsului . Încep să îl mângâi pe păr, şoptindu-i cuvinte liniştitoare şi încercând să îmi reţin lacrimile ce ameninţau să-mi inunde faţa. Aud uşa deschizându-se uşor şi ridic ochii spre persoana nou-venită , săgetând-o cu privirea .
- Tu ce mai vrei ? Nu ne poţi lăsa în pace măcar o zi ? îl întreb cu vocea plină de ură
Capitolul 12


- Tu ce mai vrei ? Nu ne poţi lăsa în pace măcar o zi ? mă întreabă în timp ce îl prind pe Emilian de umăr şi îl răsuces, luându-l cu mine afară. Giulia aruncase câteva cuvinte în urma noastră sperând să le prind, dar nu aveam cum fiindcă eram prea concentrat la ce aveam de zis. Pentru o persoană nobilă, drăguţă şi inteligentă ca Emilian să eşueze în asemenea manieră cu viaţa. Măcar el să fie fericit, dacă eu o făceam pe Doctorul House în spitalul ăsta. Cu toate astea am mers stângaci lângă el. În sensul că în timp ce îmi sorbeam cafeaua ca să rămân pe fază, îi tot povesteam că Victoria era însărcinată şi el era tatăl copilului şi cum că aceasta dorea un avort, dar renunţase în speranţa că îi voi povesti tot ce cunosc despre ea şi noua veste.Emilian m-a surprins. A început să plângă în mijlocul spitalului, eu ţinându-l de braţ şi consolându-l. O asistentă nouă a trecut prin faţa noastră. Doream să strig. Cucoană nu suntem homosexuali, dar pentru prima dată în viaţă aveam senzaţia că sarcasmul meu era plin de sine aşa că doream să-i dau un şut direct undeva şi să-l lasă să cadă într-o prăpastie ascunsă de ochii lumii. După ce Emi s-a lămurit am înţeles în ziua aia două chestii. S-au împăcat, iar Giulia a aflat vestea. Mica scorpie era fericită deşi întreba de unde aflu eu primul toate tâmpeniile familiei. Al doilea lucru am aflat că tata băuse nişte suc de mure în loc de vin aşa că a trebuit să-i prescriu mamei un medicament. Era alergic la mure. Bietul de el a trebuit să îndure şi atenţionările şi mustrările Coanei Gheorghiu care avea senzaţia că la etajul trei al blocului nu se aude nimic, însă de la balcon de afară se puteau auzi câteva sunete de făcăleţ trântit în câteva părţi ale corpului. I-am spus mamei să nu-l încingă prea tare fiindcă îl iubeşte, dar ştie dânsa cum să-l răsplătească pentru eforturile de 40 de ani de căsătorie. Nu conta asta însă. Nu că a băut sucul de mure şi alergia nesuferită fuse declanşată ci încercase să bea vin lucru ce mama nu îl suporta. Pe la trei însă am fost întâmpinată de vocea aceasta răguşită în telefonul meu. Ţipase prea tare aşadar.
- Şi dragu meu, puiul mamii să-ţi zic. Tac'tu este un cocoş de primă clasă, auzi ciorbiţa lu' mama de perişoare ?
- De când am ajuns ciorbiţa dumitale, mamă ? întreb eu îngrozit. Speram să nu aibă dânsa intenţii canibale.
- Tu eşti şi miericica lu mămica puiul vieţii mele.
- Bine că sunt desert. Felul unu nu îmi place. Fiind ultimul, mă scapă de emoţia ingurgitării.
- Păi vezi, iubireţule. Auzi, ţi-ai găsit vreo iubită ? Nu e vreo asistentă drăguţă, amabilă şi chic acolo să te aibă şi pe tine ? mai repede dom'le că doresc nepoţi.
- Nu mă pot reproduce singur .
- Ce păcat. Hai că te lasă mămica. Se duce să-i cumpere soţiorului nişte bandaje.
- Chiar aşa tare l-ai marcat fizic ? Data trecută ştiu că a trebuit să vin cu glicemia în seringă pentru că te-ai asuns lângă maşina de spălat cu o mască pe faţă de Halloween şi când a intrat săracu tata în baie l-ai speriat aşa tare încât a leşinat şi a căzut pe coşul de rufe împrăştiindu-ţi chiloţii pe bolul meu de cereale ce căzuse din mâna lui.
- Lasă dragă îi trece lui. Mă iubeşte mult. Hai că te lasă mămica.


Şi cu asta, închise apelul lăsându-mă singur. Nu chiar fiindcă după m-am dus la coţofana aia ce avea să-mi fie studentă pentru o perioadă. Am început să vorbim civilizat lucru ce m-a marcat deosebit fiindcă la un moment dat mi-a atins mâna. Educat ce am fost m-am scuzat instinctiv, dar parcă îi plăcea să intre în joc juvenil cu mine de parcă eram doi adolescenţi. A râs când i-am povestit că sunt singur şi m-a invitat la o cafea chiar după ce avea să iasă din spital.

Cu alte cuvinte, putea fi un plan să-şi bată joc de doctorul amărât, prea iubit de copii şi mămici, mămoşit de către mă-sa ce îşi bate soţu cu făcăleţul când fură vin din bucătărie, ce uită să mănânce acasă şi dă naştere unor copii mâncând biscuiţii cu ciocolată furaţi de la un copil de 3 ani şi ascunşi bine în birou. M-am simţit însă flatat de interesul oferit şi simţeam că se schimbase în sensul că nu se mai comporta ca o vrăjitoare.

Nu eram sigur de intenţiile ei, dar doream să aflu.
Capitolul 12

Giulia


Când mă externase din spital nu îmi spusese să nu fac efort pentru a nu mă apuca durerea de cap. Aveam o migrenă îngrozitoare și îmi simțeam capilarele înfundate, mute sau blocate de o durere ucigătoare ce îmi săgeta tâmplele. Nu îmi permitea să fac mișcări mai mult mă captura la pat și nu îmi dădea voie să fac nimic. Tot ce făcusem a fost să spăl vasele pentru Emi niciodată nu știa cum și nici nu îi plăcea mai ales atunci când venea de la spital îl cuprindea o lene tâmpită ce îl imobiliza în fața televizorului sau laptopului. Dacă era a doua variantă, cel mai probabil juca un joc.

Cu puțin noroc avea să-mi treacă. Găsisem niște buline prin dulapul fratelui meu. Cu bune cu rele avea să nu mă mai doară așa tare ci probabil mici înjunghieturi prin zona lovită în momentul impactului ce aveau să lase echimoze urâte pe care nici fondul de ten nu avea să le ascundă.Dar cum David a spus că nu voi putea ieși din casă prea curând, nici o cunoștință de a mea nu mă va vedea în acel mod, mai ales că fără bandaje arătam ca o femeie abuzată fizic de către soțul bețiv. Lucru ce nu l-aș fi permis niciodată.

Însă când am luat taxiul spre casă - la insistențele mele - șoferul mă privea dubios. Voiam să îi dau o explicație, dar de când dădeam eu de știre viața mea personală unui străin ? Am considerat că nu trebuie să-mi afle o parte a vieții mele pe o perioadă de douăzeci de minute așa că mi-am rezemat capul pe geamul rece al mașinii și am așteptat să ajung. Am tăcut lăsându-l să creadă ce dorește. Eram prea nesuferită atunci.

Doctorul David era un om destins și oarecum ciudat în sensul că avea anumite ieșiri de om nedormit și fără un cămin stabil deși nu era deloc adevărat. Înțelesesem de la Emilian că avea un apartament imens, bine mobilat și o duce chiar foarte bine. Are o mașină interesantă - aceiași cu care a dat peste mine - și că părinții lui stau undeva mai departe de acesta într-o casă drăguță. Tipic familiei amabile și plăcute, unde mama este o femeie casnică, vorbăreață și primitoare și tatăl un om muncitor ce își ascultă soția necondiționat.

David însă nu era genul. Era mult mai alert, putea îndeplini sarcini grele consecutiv fără să aibă nevoie de somn prea mult. Un tip ce locuia neglijent într-un apartament și își ducea viața oarecum monotonă acasă, iar când ajungea la servici era mult mai activ social. Un lucru am priceput de la Emi. David iubea manga-urile și jocurile video. Era paradoxal dacă priveai viața acestuia dintr-un anume unghi. Nu era de mirare că nu avusese o iubită în 5 ani. De când își terminase facultatea și intrase la a doua etapă, domnul rezident se preocupa de soarta muncii lui mai mult decât de viațaa personală.

În sinea mea îmi înghițisem de mult durerea cauzată de locul lovit și intrasem într-o stare de gândire profundă asupra doctorului ce avea să mă învețe pentru câteva luni niște fizică, biologie și chimie. Îmi închipuiam de pe acum ce aveam să pățesc pe mâna acestui doctoraș, dar faptul că mă ajuta era un semn că încă nu uitase să socializeze. Mă întrebam dacă singurii prieteni pe facebook erau Emilian, șeful spitalului și tatăl lui. Trist, dar adevărat în sensul că el nu socializa afară decât atunci când era la spital.

Am luat o carte de medicină naturistă și am început să răsfoiesc cartea până am ajuns în dreptul unui titlu interesant. Mi-am așezat ochelarii mai bine și am dat drumul lecturii. Singurul lucru pe care aveam să-l fac era să stau să citesc. Ploua afară de o oră și simțeam că nu mai avea să termine. Speram doar că Emi e bine și mâncase ceva sănătos. Atâta lucru putea să facă din moment ce micul dejun sărise din program pe ziua aceia. Deodată am auzit telefonul. La o primă vedere nu aveam chef, dar poate era important așa că m-am deranjat din locul cald și pufos unde stătusem și am ridicat receptorul.

- Bună ziua ! Cine este ?
- Bună, draga mea. Sunt doamna Ghiorghiu Veronica Antoaneta. Mama lui David, coleg cu Emilian, fratele tău. Am înțeles despre accident astăzi.
- Oh ! Sunt bine, doamnă nu vă faceți griji. A fost un mic accident.
- Cum așa, draga mea. Nu se poate așa ceva. David nu trebuia să umble ca un amețit pe străzi la ora aia. Fiind și obosit...
- Nu vă faceți probleme. A avut grijă de mine chiar foarte bine. Mă mir...
- Dragă, am o idee. Soțul meu tocmai a cumpărat un vin foarte bun de la un coleg ce a fost în armată cu el când erau tineri așa că te invit la masă la noi astă seară. Nu accept un refuz, hai te rog. L-am invitat și pe David și vreau să vi negreșit. Știu că te iau așa pe nepregătite, dar insist. Vreau să discutăm și să te știu în regulă. Emilian a mai venit la noi să mănânce, iar tu pari așa o fată drăguță. Insist !
- Păi . . . bine ?
- Bun, păpușa mea. Te așteaptă mama la șapte fără zece. Poți veni la ce oră dorești chiar și la șase. Nu mă deranjează deloc.
- Bine, am să mă pregătesc. La revedere !
- Te pup, iubito !

- Ok, ce a fost asta ? întreb eu fără să primesc un răspuns. Și mai era o oră până la cină.
Când mă externase din spital nu îmi spusese să nu fac efort pentru a nu mă apuca durerea de cap. Aveam o migrenă îngrozitoare și îmi simțeam capilarele înfundate, mute sau blocate de o durere ucigătoare ce îmi săgeta tâmplele. Nu îmi permitea să fac mișcări ( Aici cred că era nevoie de o virgulă ) mai mult mă captura la pat și nu îmi dădea voie să fac nimic. Tot ce făcusem a fost să spăl vasele pentru Emi ( Aici trebuia o virgulă și cred că ști cuvântul „care”. Face legătura..., pentru Emi, care niciodată nu știa cum” )niciodată nu știa cum și nici nu îi plăcea ( Tot o virgulă cred că trebuia pe aici ) mai ales atunci când venea de la spital îl cuprindea o lene tâmpită ce îl imobiliza în fața televizorului sau laptopului. Dacă era a doua variantă, cel mai probabil juca un joc.

Cu puțin noroc avea să-mi treacă. Găsisem niște buline prin dulapul fratelui meu. Cu bune cu rele avea să nu mă mai doară așa tare ci probabil mici înjunghieturi prin zona lovită în momentul impactului ce aveau să lase echimoze urâte pe care nici fondul de ten nu avea să le ascundă.( Prea lungă fraza asta :)) )Dar cum David ( Ce-mi place numele ăsta )a spus că nu voi putea ieși din casă prea curând, nici o cunoștință de a mea nu mă va vedea în acel mod, ( Cred că mergea „acest” și nu „acel”, poate, idk ) mai ales că fără bandaje arătam ca o femeie abuzată fizic de către soțul bețiv. Lucru ce nu l-aș fi permis niciodată. ( Cred că trebuia virgulă și literă mică )

Însă când am luat taxiul spre casă - la insistențele mele - șoferul mă privea dubios. ( Au plecat două persoane o.o ? Și explicația aceea cred că trebuia ca apoziție între virgule )Voiam să îi dau o explicație, dar de când dădeam eu de știre viața mea personală unui străin ? Am considerat că nu trebuie să-mi afle o parte a vieții mele pe o perioadă de douăzeci de minute așa că mi-am rezemat capul pe geamul rece al mașinii și am așteptat să ajung. Am tăcut lăsându-l să creadă ce dorește. Eram prea nesuferită atunci. ( Cam aiurea chestia asta cu explicația unui străin, dar este ok, totuși :)) )

Doctorul David era un om destins și oarecum ciudat în sensul că avea anumite ieșiri de om nedormit și fără un cămin stabil deși nu era deloc adevărat. Înțelesesem de la Emilian că avea un apartament imens, bine mobilat și o duce chiar foarte bine. Are o mașină interesantă - aceiași cu care a dat peste mine - și că părinții lui stau undeva mai departe de acesta într-o casă drăguță. Tipic familiei amabile și plăcute, unde mama este o femeie casnică, vorbăreață și primitoare și tatăl un om muncitor ce își ascultă soția necondiționat. ( Ghiveci de timpuri cumva :-w ? ”David era...unde mama este...„ ” )

David însă nu era genul. Era mult mai alert, putea îndeplini sarcini grele consecutiv fără să aibă nevoie de somn prea mult. Un tip ce locuia neglijent într-un apartament și își ducea viața oarecum monotonă acasă, iar când ajungea la servici era mult mai activ social. Un lucru am priceput de la Emi. David iubea manga-urile și jocurile video. ( Ioooi, îmi place David acesta xD )Era paradoxal dacă priveai viața acestuia dintr-un anume unghi. Nu era de mirare că nu avusese o iubită în 5 ani. ( Mai bine scriai cinci în litere ) De când își terminase facultatea și intrase la a doua etapă, domnul rezident se preocupa de soarta muncii lui mai mult decât de viațaa ( Viața, fără doi de „a”. Neatenția asta :-L ) personală.

În sinea mea îmi înghițisem de mult durerea cauzată de locul lovit și intrasem într-o stare de gândire profundă asupra doctorului ce avea să mă învețe pentru câteva luni niște fizică, biologie și chimie. Îmi închipuiam de pe acum ce aveam să pățesc pe mâna acestui doctoraș, dar faptul că mă ajuta era un semn că încă nu uitase să socializeze. Mă întrebam dacă singurii prieteni pe facebook erau Emilian, șeful spitalului și tatăl lui. Trist, dar adevărat în sensul că el nu socializa afară decât atunci când era la spital. ( Ce tip, cred că are nevoie de o viață puțin mai activă decât o are în spital :)) )

Am luat o carte de medicină naturistă și am început să răsfoiesc cartea până am ajuns în dreptul unui titlu interesant. Mi-am așezat ochelarii mai bine și am dat drumul lecturii. Singurul lucru pe care aveam să-l fac era să stau să citesc. Ploua afară de o oră și simțeam că nu mai avea să termine. Speram doar că Emi e bine și mâncase ceva sănătos. ( Iar timpurile ) Atâta lucru putea să facă din moment ce micul dejun sărise din program pe ziua aceia. ( Aceea ) Deodată am auzit telefonul. La o primă vedere nu aveam chef, dar poate era important așa că m-am deranjat din locul cald și pufos unde stătusem și am ridicat receptorul.

- Bună ziua ! Cine este ?
- Bună, draga mea. Sunt doamna Ghiorghiu Veronica Antoaneta. Mama lui David, coleg cu Emilian, fratele tău. Am înțeles despre accident astăzi. ( Câta numele O_O !? )
- Oh ! Sunt bine, doamnă nu vă faceți griji. A fost un mic accident. ( Cred că trebuia o virgulă după „doamnă” )
- Cum așa, draga mea. Nu se poate așa ceva. David nu trebuia să umble ca un amețit pe străzi la ora aia. Fiind și obosit... ( Ce mamaă îngrijorată, îmi aduce aminte de mama ._. )
- Nu vă faceți probleme. A avut grijă de mine chiar foarte bine. Mă mir... ( Fără punctele astea de suspensie, adică cred că se putea și fără ele )
- Dragă, am o idee. Soțul meu tocmai a cumpărat un vin foarte bun de la un coleg ce a fost în armată cu el când erau tineri așa că te invit la masă la noi astă seară. ( Câta fraza, există virgulele, Lynnie, te bat cu un buchet de flori T_T ) Nu accept un refuz, hai te rog. L-am invitat și pe David și vreau să vi negreșit. Știu că te iau așa pe nepregătite, dar insist. Vreau să discutăm și să te știu în regulă. Emilian a mai venit la noi să mănânce, iar tu pari așa o fată drăguță. Insist ! ( Prea multă amabilitate, dubios :)) )
- Păi . . . bine ?
- Bun, păpușa mea. Te așteaptă mama la șapte fără zece. Poți veni la ce oră dorești chiar și la șase. Nu mă deranjează deloc. ( Mama ăstuia nu-i lesbi o.O ? )
- Bine, am să mă pregătesc. La revedere !
- Te pup, iubito ! ( Umm, serios, chiar nu-i lesbi o.O ? )

- Ok, ce a fost asta ? întreb eu fără să primesc un răspuns. Și mai era o oră până la cină. ( Heheheh, așa-mi place personajul ăsta, presimt că o să citesc mai mult xD )

Ummm, Lynnie, înafară de virgule mâncate de la foamea care cred că o deții, îmi place mult personajul tău și presimt că o să citesc și mai mult. Poate o greșeală două de tastare din neatenție dar în rest i like it. Îmi place dialogul, poate mergea și mai bine, adică totuși este banal, dar ușor de citit. Anw, cam atât, mi-e lene să mai zic ceva. Baftă la scris.
[/font]