Ma uitam la fata aceea, nu stiu de ce, dar nu imi puteam lua privirea de la ea. Totusi, o voce ma trezira la realitate. M-am intors si mi-am abtinut un chicot:
-Buna! Eu sunt Dylan. Imi pare bine. Am intins mana spre cele doua fete.
Dylan.Interesant.Din câte îmi puteam da seama,era vampir.Deci era unul de-al meu.=)
M-am ridicat,timidă.
-Hmm.Tu ești cel care a dat peste mine astăzi.
Mi-am întors privirea spre Angie,apoi mi-am concentrat-o din nou pe Dylan.
Băiatul își duse mâna la ceafă,ciufulindu-și ușor părul.
-Mda.Scuze din nou.
-Nicio problemă.Așa,ca fapt divers,de când ne asculți convorbirea privată.Privată.
Angie părea clar iritată,însă Nemo încă se uita la mine,clar îngrijorată.
-Ăăă...Nu de foarte mult.Scuze,v-am auzit convorbirea din greșeală,și v-am recunoscut-dând din cap spre locul în care stăteau Nemo si Angie-,așa că...
-Liss.Ce se întâmplă cu Axel?
Nemo îmi aminti de adevărul crud,nevenindu-mi să cred că pt. câteva sec. chiar am uitat de tot,de parcă ar fii fost doar un vis.Acum îmi dădusem seama că Nemo nu era îngrijorată doar pt. mine,cât și pentru Axel.Pff!Indrăgostiții ăia doi...
-Păi...Acum doi ani,a fost un incendiu.În acel incendiu,au murit părinții lui Axel,însă el a dispărut.Pur și simplu.Nici el nu știe unde.La vremea respectivă,am crezut că e mort,însă la 3 zile după incendiu,a revenit...cu niște puteri incontrolabile.Mult mai incontrolabile decât ale tale,Nemo.Axel...a omorât un alt vampir,de 12 ani.Știu că el n-a vrut,și a intrat într-o depresie serioasă,însă tata s-a simțit nevoit să-l închidă,ca să fie sigur că n-o să mai facă rău nimănui.După analize,toți credeau că Axel avea să moară,și el chiar se simțea foarte rău,dar...n-a murit.Într-un mod ciudat,n-a murit,de parcă s-ar fii întâmplat o minune.Însă,de data asta,mie frică că n-o să mai aibă același noroc.
Așteptam să văd ce vor zice cele 3 persoane din fața mea.
OCC:Oricine
Ma uitam la Lissa, putin nedumerit, asa ca o intreb:
-Scuze daca sunt bagacios, dar disparut ca si cand nu ar fi existat vreodata sau disparut ca si cand si-a luat talpasita?
Perfect!Eu îi spun că Axel a omorît pe cineva,iar în momentul de față e în pericol de moarte,iar el mă întreabă asta!Oftez,și totuși îi răspundȘ
-Ca și când n-ar fii existat niciodată.
În acel moment,soneria sună,anunțându-ne că trebuie să ne luăm tălpașița spre sala de sport.Toți 4 fiind în aceeași clasă,am mers împreună până acolo,în tăcere,toți cu propiile gânduri.
Noi am ajuns ultimii,profesorul mustrându-ne,dar lăsându-ne într-un sfârșit să ne așezăm,toți punându-ne unul lângă altul,eu ajungând lângă Dylan,și sunt sigură că în momentul respectiv am roșit,dar nu cred c-a observat altcineva înafară de mine.
Profesorul nostru fluieră,atenționându-ne să tăcem.
-Copiii,astăzi nu vom face sport,prin urmare aveți liber.
Toți erau în al nouălea cer,doar noi 4 stăteam absenți.
-Însă,va trebui să vă pregătiți pentru acestă noapte,în care veți fii împărțiți pe echipe și lăsați în pădure.Trebuie să rămâneți împreună,și să vă apărați unul pe altul.Aveți grijă,vor fii o grămadă de capcane și pericole!Desigur,nu într-un pericol de moarte,deoarece vă vom supraveghea fiecare mișcare.
OCC:Cine vrea
Disparut ca si cand nici nu a fost acolo, vreodata. . . Liss in ciocolata mea! Ma- i speriat cu vorbele de azi dimineata! ii spun fetei putin exasperata.
- O.o
- Oke, adicaa .... ma sperii in sensul ca nu vreau sa ma omoare! Hai ca asta e buna, ce strambe stii sa bagi mai fetita
- Poi si... Unde poate fii acum? Oare e bine?
Eram într-un loc ciudat.Totul era alb,nimic înafară de mine nu era conturat.Totul era atât de...simplu.Încercam să-mi amintesc ce-am făcut ca să reapar,în copilărie.
''Eram deja de 3 zile în locul ăsta misterios.Stăteam pe spate și încercam să dorm.Dintr-o dată,am avut o viziune,Lissa fiind în pericol...și...M-am trezit în camera ei,ea dormind și zvârcolindu-se în pat.''
Am oftat,întinzându-mă pe spate.Zău dacă mai înțelegeam ceva.
Baiatul asta imi face zile negre! De cand il stiu numai sa ... of , dar mai bine termin sa ma cert cu mine insumi si merg sa o trezesc pe Liss, poate a aflat ceva de el. . . Vaaai ce imi face! Ma indrept spre camera Lissei, oprindu - ma in fata usii. Astept cateva momente iar apoi pun mana pe clanta impingand-o in jos.
- Aaaaaaa!
Occ: Lissa
[Va rog mult de tot sa puneti la occ pe cineva -.- Chiar nu cred ca v-ar place sa editati acelasi post de 100 de ori >.<]
La vaicarelile...ăă,adică cererile lui Nemo,postez,desi n-am pic de imaginatie.Vreau să zic,mai puțină decât de obicei.:]
Lissa
Eram atat de fericita!Axel se intorsese!Eram gata-gata sa-l bombardez cu intrebari,cand aparu Nemo in cadrul usii,tipand,probabil de surprindere.
Axel disparu,deoadata,ca o fantoma.Eu si Nemo ne holbam una la alta,in tacere.Deoadata,mai aparu o fata din spatele lui Nemo.
-Heyya,sunt Haven!-se uita in camera-N-o sa vina Apocalipsa,nu-i asa?
Off: Văicărelile cui !? Lasă, lasă, sa vezi ce iti fac.
On: "Da venit apocalipsa. Cel puțin în viata mea!" Striga Nemo supărată încercând sa își mascheze grija ce i-o purta lui Axel. Desigur nu ii reușea nici din greșeală. "Am sa plec acum, incantata de cunoștință Haven. Sper sa ne mai vedem!" încercă fata sa silabisească , apoi , cu privirea plecata în jos și cu pași mici înainta pe hol. Ajunsa în curtea școlii, se trânti pe iarba și încercă sa mediteze . A plecat din vina mea? Nu cred. . . Sau poate da!? Nu, sigur e pentru ca, proaspăt devenit legendar nu își poate controla puterile .Sau poate nu...!? "
Off:Vreo 5 mesaje insistente,la profil si pe mess,plangandu-se ca ma misc ca un melc la post,nu sunt vaicareli?=) I kidding,dear.
On:Nemo pleca,evident suparata si confuza.Ma intrebam daca ar trebui sa merg dupa ea,dar apoi mi-am amintit de fata din fata mea,care se holba insistent la mine.
-Și...Deci,păi,ești vârcolac,nu?
OCC:Lullaby
'Firar tu sa fii Axel! Si acum trebuie sa merg si la chestia aia stupida in padure. Geniala zi! Gandi Nemo, indreptandu -se spre poarta scolii, unde trebuie sa se intalneasca toti elevi. Ajunsa acolo, mare i-a fost mirarea cand a aflat ca e in echipa cu Lissa , Angi, Haven si Dylan. Oh, singurul baiat intre fete, grea viata lui.
-Hei Nemo!
Zambesc si ii fac cu mana. Voiam sa fiu prietenos, si speram ca nu se vede cat de tare ma speria fata asta.
-Stiti, voiam sa va intreb ceva. Nu vreau sa fiu indiscret, dar daca am nimerit in aceeasi echipa, ce ar fi sa ne spunem ce fel de abiliati avem. Asa am putea sa ne folosim mai bine de ele si sa dam randament maxim.
Ma uiatm rugator la ele, asteptand verdictul.
- Oke, imi convine^^ Incep eu daca imi permiteti: pot paraliza oameni, am o coasa extrem de misto si invincibila, sunt precum o pantera, aparand din intuneric si intr- un fel, arma armatei. Am mai multe puteri care pot spune ca sunt de speriat dar pe acele le veti vedea alta data^^ Tu Dylan, ce stii sa faci?
-Pai.. amm... Tot ceea ce fac, o fac mintal. Pot folosi telechinezia, telepatia. Pot sa patrund in mintile oamenilor, in vise , iar uneori am viziuni. Zambesc putin stramb si adaug: nu stiu ce e in neregula cu mine. Nu am nicio abilitate cu care pot rani pe cineva din punct de vedere fizic, dar ii pot provoca rani destul de grave la nivel mental. Probabil e din cauza ca mama a fost vampir iar tata un inger, am luat doar abilitatile mentale.
- Interesant. Ma bucur sa fiu în echipa cu cineva perspicace și înzestrat cu puteri mintale ca și tine *big smile*. Acum, Angi, tu ce puterii ai, adica, mai pe scurt, ce stii sa faci?^.^ " Si uite cum mintea imi sta numai la Axel. Dar asta e, momenta trebuie sa ma dedic misiunii "
- Ahm? Aaa, scuze Nemo, ma gandeam la altceva. Pai: pot sa iau infatisarea diferitelor persoane, animale sau lucruri desi cel mai des ma transform in porumbel alb, ceva specific ingerilor; cu ajutorul celor patru elemente ale naturii atac, adica apa, focul, pamantul si vantul si alte mici chestii ce ma invatat mama. Cea cu animalele o mostenesc de la mama, iar restul de la tata.
Am zambit incercand sa ascund nelinistea din sufletul meu. Sincer nici nu stiu de ce imi era teama, poate sa nu-mi pierd controlul ca acum trei ani si dupa visul avut.. Mi-am ridicat privirea si am observat-o pe Nemo uitandu-se suspicios la mine.. Ok, ce doreste?
- Hm. E atat de tare! Sunt onorata sa ma aflu în echipa cu voi! Tu Haven, ce crezi ca stii sa faci? *laught* Înțelegi la ce ma refer ^.^ Apropo, nu cred ca am făcut prezentările : Haven ei sunt Angela , Dylan și cred ca o ști pe Lissa. Sa revenim, ce puteri ai?
-Hmm.Păi vezi copacul ăla?Pun pariu că-l pot scoate din rădăcini dintr-o singură mișcare și să-l arunc la 5 km depărtare.Dacă am noroc m-ai și lovesc pe cineva.*evil smile*.Pot deasemenea să trec prin obiecte,chiar și prin foc*laugh*,pot mișca obiectele cu puterea minții,pot controla pământul și focul,ănd...pot lua forma unui lup,și atunci pot face cam tot ce poate face unul.
Am ridicat din umeri,dându-mi ochii peste cap.
-Adică,nimic deosebit.*laugh*
NEXT:Lullaby
"- Aha. Deci, in cazul asta. . . Ce ciocolata mea facem acum? " spuse Nemo, mai mult strigand la ceilalti colegi. Acestia tacusera mai mult de spaima decat ca nu ar fi stiut ce au de facut. Da, vad ca nu stiti. Oke , atunci am sa merg sa il intreb pe profu' " Dar fata nu avuse timp sa mearga pentru ca veni el si le explica tot ceea ce trebuiaau sa faca. In primul rand primiseră o harta dupa care se vor ghida pentru a ajunge in centru padurii. In al doilea rand, acestia trebuie sa ajunga pana la ora 6 dimineata acolo. Iar in al treile rand, trebuie sa ajunga in viata! Bun. Deci pentru mine nu e o problema faza cu "ajunsul in viata". Angi tu ce zici?
- Nici pentru mine insa trebuie sa fim foarte atenti. Pun pariu ca exista capcane la fiecare 2 cm si mereu trebuie sa fim in garda, deasemenea sa nu ne separam. Care stie sa citeasca harti?
I-am privit pe toti pe rand insa nici unu nu zicea ceva. Ne priveam in liniste asteptand ca cineva sa faca primul pas si sa tina acea harta blestemata. Am dorit sa spun ceva in brusc o durere de cap ma luat, m-am sprijinit de copacul de langa mine inspirand si expirand de cateva ori. Nemo ma tintise cu o privire serioasa, poate prea serioasa. Inca putin si sarea pe mine luandu-ma la intrebari cu ce am si ce ascund..
- Bun, pierdem vremea. Trebuie sa mergem, vom reusi noi cumva. Nemo, nu te mai uita asa la mine ca ma sperii..
- Deci daca nimeni nu poate. . . Da-o in colo de harta! Hai sa ne luam dupa instinct, sau cred ca stiu ceva ce ar merge mai bine!
Toti se uitau la mine ca la magii străine .
- Deci. Eu stiu sa fac ceva de care nu v-am spus. Asa ca, pot incepe dac aimi permiteti. Spunand asta ma deplasez doi pasi spre padure si incep: Niedo tamina! Iar cu aceste cuvinte , ochi mei incep sa devieze de la acel albastru angelic la un negru abisal. Incep sa vad totul alb- negru. In mintea mea se deruleaza imagini cu destinatia noastra finala. Toti se uita mirati la mine. Memorez imediat drumul iar culorile incep sa se distinga. Totul a revenit la normal. Angie se indreapta spre mine: . . .
Mi se pare mie sau ce a facut Nemo e doar o legenda? Din cate stiu eu asa ceva nu exista si aceasta putere oculara este doar un mit, am citit despre asta prin cartile lui tata.
Dupa ce si-a incheiat treaba m-am indreptat spre ea insa m-am oprit intorcandu-ma spre ceilalti. - Sa mergem, multi au luat-o inaintea noastra.
Nemo a dat sa plece insa am prinso de mana, iar aceasta se uita cu semne de intrebare la mine. - Se pare ca nu sunt singura ce are secrete. Ce ai facut tu este ceva legendar, ceva ce e doar un mit, doar in povesti se gaseste asta. De unde ai aceasta putere oculara?
- Angi, stiu ca nu ai sa ma crezi , dar totusi iti voi spune. Acum cativa ani parinti mei au murit, defapt mai mult au disparut. Atunci am ramas doar eu si fratele meu mai mare. Amândoi știam ca au fost ucisi. Astfel , el dorea razbunare si asa a plecat sa se antreneze cu un batran vraci in munti. Inainte sa plece a facut o vraja asupra mea si mi-a spus urmatoarele cuvinte: Daca crezi in mine, vei fi mereu protejata de asta! Apoi a plecat. Pare incredibil dar vraja lui m-a protejat mereu si stiu, ca de acolo de unde este ma apara. Si asa am capatat eu magia oculara. Fericita? Sper ca da.Ma doare gura la cat am vorbit. Acum vreau sa aflu ce ascunzi tu!
Am oftat resemnata, mai bine ii spun ca dupa sa nu se trezeasca cu vreo surpriza. - Acum trei ani in timp ce ma antrenam intr-o padure am declansat o putere necunoscuta mie, ceva ce nu stiam ce este si efectiv nu puteam sa o controlez, mai bine zis ma controla ea pe mine. Ceea ce a fost si mai ciudat a fost faptul ca vedeam sange si simteam o dorinta nebuna de a ucide si chiar in acea clipa s-a intamplat sa treaca pe acolo o batrana. Oricat de mult incercam sa nu ma las controlata si sa-mi revin nu am reusit si am comis acea crima.
Am reusit sa-mi revin dupa ce mi-am infipt un cutit in umar. De atunci am zis ca nu voi mai utiliza niciodata atacuri puternice si nici macar la cererile parintilor mei. Nimeni nu a stiu, doar eu, iar as-noaptea am avut acelasi vis numai ca voi erati victimele.
Nemo, mi-e teama de ce ar putea sa se intample... Cand vei vedea vreodata ca ochii imi devin rosii ca sangele, iar pe alocuri parul meu are tente de rosu indeparteaza-ma de grup si imi dai ceva taios. Te rog sa nu spui nimanui, nici macar Lissei. Promite-mi..
- Iti promit dar acum hai sa ne apropiem de grup, trebuie sa stam uniți, oricine chiar si grupurile adverse ne pot ataca! Ne-am apropiat de colegi noștri și am început sa vorbim orice era posibil. Asta pana am ajuns la o răscruce unde eu m-am oprit brusc și am început: - Nu va mișcați! Este o capcana ! Stați pe locuri ! Toți se opriră și ma priveau speriați. Atunci eu mi-am făcut simțită magia: Zeka! Si spunând asta , am făcut un semn al mâini iar practic, din aer a apărut o coasa. Da aceea este Zeka, arma primita de la fratele meu. Cu aceasta arma am tăiat niște ațe care , dacă nu eram atenta ne-ar fi omorât pe toți. - Gata, putem continua! îmi anunț prieteni făcând un semn cu mana.