AnimeZupCăutare

[Terminat] This feeling hurts so much

Esti fantastica!Stii asta?
Imi vine sa-l OMOR pe Saren.L-a violat pe Akita.Pe adorabilul inocent si naiv Aki.Vreau sa-l strang de gat pe Saren.Vreau sa-l torturez.Vreau sa aiba si el parte de ce a avut Akita. :die:
De ce n-a putut sa vina Yu sau Roni sa-l ajute?Sunt sigura ca Akita de acum incolo va fi distrus.Vreau sa vad ce reactie va avea Mark cand va afla.Daca va afla.
Cum de l-a gasit Yn pe Aki?N-am nici o idee...Abia astept sa aflu asta in capitolul urmator.Ce idei iti vor mai veni in cap?
Bye!
Nu, nu , nu , nu , nuuuuuu... ;A;
Why God, why ?

Deci când pun mâna pe Saren am să-l f*t cu o creangă de brad simpatică.. sau mai bine cu un stâlp de electricitate.. :-l :-l
De ce prima lui dată trebuia să fie aşa de dureroasă ? Nu, te rog nu răspunde, nu vreau să mor. T^T
Saren, întrece orice măsură, sper că are un răspuns plauzibil pentru asta... :-w
Că de nu îl găsesc draci.

Acum să revin la modul în care ai desfăşurat acţiunea şi toată această întâmplare.
Nu ştiu de ce dar am devenit mai strictă în privinţa şcenelor acestora.. :|
Anyway: de multe ori ai repetat cuv. brutalitate, puteai foarte bine să-l mai înlocuieşti.
Puteai descrie mult mai multe. Ai reuşit să acaparezi în mare parte sentimentele, chiar bine, dar legat de mişcările corporale sau faciale... Hmmm.. puteai mai bine.
În sensul că, nu ai descris îndeajuns de mult reacţiile corporale sau psihice ale lui Akita (săracul de el).. Mie aşa mi se pare. Din cauza asta apare un gol imens.
Eu spun că se putea mult mai bine, dar şi aşa tot bine este.. dar mai mergea.
Bine hai că începui şi eu cu repetatul..:))

A fost pot spune mai agitat capitolul asta, acţiunea a parcurs etape rare şi dinamice.
Te-ai descurcat bine, mai bine spus impecabil. ;)
Stiu dragelor ca am intarziat, insa am fost plecata. Doar e vacanta, nu? ^_^
Am venit cu nextul, mai tarziu, ce-i drept si sper sa va placa. Multumesc celor ce au comentat :) Lectura placuta.
-Capitolul 16-


Imi desprind ochii si privesc realitatea. Acum ma aflu intr-o camera bine decorata, simplu, insa prin simplitatea ei pot spune ca e ceva frumos. Ma aflu intr-un pat destul de mare, infasurat cu un cearsaf alb. Chipul inca imi arde, iar ochii plini de lacrimi sunt obositi si rosi. Ma ridic in capul oaselor cu greu si privesc inainte. Sunt singur aici, intr-un loc atat de linistit. Mirosul ce-l simt imi e atat de cunoscut incat nu-mi pot aminti exact al cui e.
-Yn, am soptit, ducandu-mi mana spre buzele ce tremurau fara incetare. Trupul inca imi vibra neajutorat, il simteam slabit si plin de ura, murdar si prea pacatos.
I-am soptit pentru a doua oara numele, simtind cum chipul mi se umezeste iar de lacrimile sarate ce aluneca pe chipu-mi palid si lipsit de orice expresie. Ma incalzesc rapid, simtind senzatia de sufocare cand gandul imi zboara la barbatul blond ce ar fi putut fi un posibil violator.
-Nu se poate ca el, am murmurat, strangand cearsaful in mana stanga si tragandu-l de pe mine. Picioarele imi erau acoperite de la genunchi in sus cu un material subtire al camasi ce se parea ca era cauza acelui miros imbietor de parfum, parfumul profesorului de matematica. M-am trantit inapoi pe spate, cu capul pe perna moale, tinandu-mi ochii inchisi. Nu ma simteam in stare nici sa mai respir, dar sa cuget ce s-a intamplat seara trecuta.
Chipul si zambetul acela sadic imi cutremurau corpul, trecandu-mi prin fata ochilor toate imaginile de la scena violului. Nu puteam fi eu cel violat de Saren, nu, nu eu. Mi-am dus mainile spre chip in speranta ca-l pot sterge de picaturile ce curgeau necontenit din ochii mei sensibili. Singurul lucru pe care voiam sa il fac era sa dau timpul inapoi cu cateva ore, sa fug din acel loc inainte sa se intample toate acele lucruri. Ma simteam ca o carpa folosita si aruncata la gunoi, caci devenisem prea uzata. Sentimentul nu putea fi descris in cuvinte, insa se simtea in adancul inimii atat de puternic, incat era in stare sa o sfasie si devoreze pana ce n-ar mai fi ramas nimic din ea, decat durere, ura, tristete si multe lacrimi.
Usa se deschise, provocand un scartait slab ce-mi gadila urechile. De dupa ea aparu silueta blondului ce tinea in mana o tava cu un castron si o felie de paine.
-Akita, te rog, mananca asta! replica Yn in timp ce se aseza langa mine pe pat, intinzandu-mi tava cu un castron cu ciorba. Mirosul era placut, putand sa observ si aburii ce ieseau din acel lichid colorat.
M-am ridicat incet in capul oaselor pentru a doua oara, incercand sa imi ascund vanataile de pe picioare cu ajutorul cearsafului si camasii ce o purtam. Era atat de larga pe mine, insa ma multumeam sa-mi acopere goliciunea. L-am privit cateva secunde pe barbat, apoi am inceput sa mananc, dand din cap in semn de multumesc.
Era liniste si, cu toate ca simteam nevoia sa vorbesc si sa gasesc raspuns tuturor intrebarilor, nu m-am simtit in stare sa deschid gura decat pentru a lua cateva inghitituri. Ma simteam privit de catre blond, insa eu nu am indraznit sa imi ridic capul asupra lui.
Am terminat dupa cateva minute supa, intinzand tava si multumindu-i din nou. Un val de emotii ma cuprinsera cand privirile ni s-au intalnit. Ochii lui erau plini de ingrijorare, ceea ce ma facu sa ma simt mai bine, insa nu indeajuns incat sa sar de fericire din pat. Pana la urma se parea ca ma aflam la el acasa, in camera lui, de acolo probabil si mirosul sau frumos ce il simteam din toate colturile camerei.
-Ti-a placut?
-Umm... Desigur, a fost bun. Tu ... ai gatit? am reusit sa articulez, ascunzandu-mi degetele rosii sub materialul cearsafului si tragandu-l pana la gat.
Inainte sa primesc un raspuns l-am simtit cum ma cuprinde in bratele sale puternice si ma aduce mai aproape de el, strangand. Am scos un scancet, apoi ma lasa mai moale, insa tot in bratele lui ma aflam. Cu chipul bagat in pieptul sau, ii puteam auzi foarte tare inima cum bate ingrijorata si puteam ghici ca si privirea lui era la fel.
-Imi pare atat de rau ca nu am ajuns mai devreme. Daca reuseam sa... Ah, nu te mai aflai acum in starea asta.
-Nu e vina ta.
-Ba da, e! se alarma el, prinzandu-ma de umeri si impingandu-ma cat sa ma poata privi in ochii-mi ce deja incepusera sa verse alte lacrimi.
Suspinam si-mi inghiteam cuvintele fara sa vreau, cu toate ca aveam o multime de intrebari de adresat. Incerca sa ma calmeze, ducandu-si o mana in parul meu si mangaindu-mi fiecare suvita.
-Nu inteleg, am murmurat, prinzand de bluza pe care o purta si apropiindu-l mai mult de mine cu puterea ce o mai aveam. Cum ai ajuns la club? De unde stiai?
Rase slab, apoi se uita spre telefonul meu ce era asezat pe noptiera de langa pat, continuand sa imi mangaie capul, sarutand uneori fruntea fierbinte.
-M-ai sunat. Cand ai facut-o am reusit sa iti aud vocea tremuranda si numele clubului. M-am interesat unde se afla, apoi am pornit la drum, stiind ca s-a intamplat ceva din cauza tonului cu care mi-ai vorbit. Am fost blocat in trafic, altfel as fi ajuns mai devreme. De aceea tot spun ca e vina mea. Tu m-ai anuntat la timp, insa eu am intarziat...
Isi lasa capul in jos, la ultima propozitie tonul schimbandu-i-se radical. Si eu ma simteam vinovat, insa totusi eram fericit ca a existat pana la urma un pic de speranta. Caci daca aceasta era inexistenta si acum ma aflam in camera aia murdara, in clubul acela nenorocit.
-Nu credeam ca ai raspuns... atunci cand am pronuntat numele clubului.
-Sa inteleg ca te-a tot framantat aparitia mea?
Am aprobat din cap, apoi mi-am simtit obrazul sarutat de o pereche de buze calde si moi. Ma simteam mai in siguranta ca oricand langa el, de aceea am alungat orice gand negativ si am incercat sa ma relaxez. Ma aseza cu grija pe spate si-mi spuse ca daca am nevoie de ceva, sa-i spun.
-Nu trebuie sa iti faci atatea griji, sunt bine.
-Cum sa fii bine? Uite cate zgarieturi si vanatai ai pe maini, pe picioare si chiar si pe fata.
-O sa treaca, am zis cu aceeasi urma de speranta.
Am scrancit cand ma prinse de incheietura maini, strangand usor si intreband ingrijorat:
-Acum spune-mi cine ti-a facut toate astea. Jur, si vorbesc serios, ca nu va scapa viu!
Tonul cu care imi vorbi ma sperie, se schimbase imediat ce-mi adresa acele cuvinte. Am murmurat ceva de abia inteles, apoi am deschis mai mult gura pentru a gasi o scuza. El il iubea pe Saren, iar eu, un biet elev, nu aveam de gand sa le stric relatia si sa spun totul. Stiam ca asta ar duce la multe lacrimi din partea persoanei ce se afla acum langa mine, asa ca am decis sa evit aceasta intrebare pe cat posibil.
-Imi e atat de somn, Yn, putem vorbi... mai tarziu, te rog?!
Acesta fara sa mai astepte alte replici din partea mea zambi cald si isi duse o mana in parul meu, mangaindu-mi crestetul capului incet, astfel incat am reusit sa adorm in mai putin de cinci minute.

Totul se invartea in jurul meu, era intuneric si totusi cateva lumini se puteau observa in departare. Incercam sa scap de urmaritori si sa fug in directia opusa lor, dar ceva nu ma lasa sa ma ridic de jos. Imi simt picioarele prinse cu doua lanturi puternice si ruginite, iar mai apoi si bratele ce nu se mai pot misca decat doi centimenterii intr-o parte si-n alta. Trupul imi e slabit, batut si murdar cu pete de sange, iar chipul plin de lacrimi sarate sta acum intins.
Luminile din departare sunt din ce in ce mai mici, ca niste stele ce-si iau adio de la tine. O ultima sclipire imi apare in ochii-mi pe jumatate inchisi, apoi totul e negru. Cateva rasete se aud din toate colturile, neputand sa-mi dau seama cate persoane se afla in jurul meu. Simt durerea unui bici ce se loveste in continuu de spatele meu. Ducandu-mi cu greu mana in acel loc, degetele sunt pline de un lichid caldut si vascos.
Nu putea fi altceva decat sange...
Ma simt din nou ca o carpa folosita si aruncata in cel mai murdar loc din lume.
Pentru un moment se face liniste, doar gemetele mele de durere se mai aud ca un strigat puternic al unui tren ce fuge in departare. Lacrimile mi se opresc, inchegandu-se ca sangele pe obraji-mi fierbinti. Chipul barbatului se face din ce in ce mai luminos, observandu-i fiecare trasatura. Ma prinde de maini si ma ridica, apoi, cu o singura miscare indeparteaza metalele ce imi erau lipite de incheieturi.
-Sunt salvat, soptesc, dorind sa iau acea persoana in brate.
Intr-o fractiune de secunda urechile imi fura din nou nelinistite de acele rasete batjocoritoare, doar ca de data asta se auzeau de la o singura persoana. Ma arunca pe jos, apoi ma prinse si trase de par, lipindu-si buzele de ale mele si sarutandu-ma violent, in timp ce mainile sale imi coborara in locul dintre picioare.

-Saren, nu, nu vreau din nou! am urlat, zbatandu-ma si simtindu-ma plin de transpiratie.
Asternuturile ce mai inainte erau moi si uscate, le simteam acum incomode si ude.
-Nu, nu vreau, am inceput sa plang, ducandu-mi mainile pe obraji si frecandu-mi ochii. Eram constient ca a fost un cosmar nenorocit, insa nu ma puteam calma, caci chipul lui Yn, plin de ura ma privea ciudat, insa stiam ca nu eu eram cauza, ci iubitul sau.
Fara sa vreau m-am dat de gol si printr-o simpla propozitie ce am rostit-o cu voce tare, i-am dat atatea indicii...
-Deci Saren a fost, sari blondul, strangand din pumn si scotandu-si mana din parul meu.
Heya there ^^ Ma bucur ca ai adus capitolul in cele din urma. Sa incep comentariul, nu?
Stiam eu ca, in cele din urma, Yn o sa afle cine l.a violat pe Akita si sunt curioasa cum va reactiona. Sincer, nu cred ca el, Yn, e foarte indragostit de Saren, poate doar il placea si de acea erau iubiti sau nu gasise pe cineva cu care sa.si satisfaca poftele sau ii placea sa fie dominat sau orice altceva, ci cred ca el defapt il place pe Akita, acesta simtind ceva pentru elevul sau, acest sentiment provocandu.i durere. Dar asta e parerea mea fata de cele scrise de tine pe parcursul acestui fic, desi, sincer, mie.mi place mai mult cuplul Mark Akita, don.t ask me why. Si totusi, astept cu nerabdare sa vad ce se va intampla intre Saren si Yn acum ca blondul stie ce a facut primul. Btw, stiu ca probabil o sa zici ca sunt weird, insa.mi place din ce in ce mai mult personalitatea lui Saren, devenind al treilea personaj preferat, dupa Mark si Matei.
Ca in capitolele anterioare, nu ai avut greseli, cel putin eu nu am observat. Imi place modul in care imbini modurile de expunere, reiesind ceva cute. Sper sa aduci nextul cat mai repede si sa ma lamuresti in privinta acelor neintelegeri d.ale mele : - "

Zbye and see ya later
OMG ! Deci într-un final tot Akita s-a dat de gol în legătură cu Saren. o.o Damn it, şi eu care credeam că o să mai continue cu ceva şantaj din partea lui Saren. * laughs *
Well, nu-i nimic dacă ai întârziat, ma' uke. >:D< întotdeauna se întâmplă să întâzii, so xD

Btw, sunt curioasă ce-o să se întâmple acum că Yn a aflat ce s-a întâmplat de fapt cu el, cu micuţul Aki. Oare se va duce la Saren sau va sta aşa ? Hmm :-? Probabil că se va duce la el, o să iasă cu bătaie . Who knows ? :]]
Anw, succes cu următorul capitol. ^^
Hello guys! Am venit cu nextul :o3 Sper ca nu ati crezut ca am lasat ficul asta balta. Nu, nu, nici pe asta, nici pe celelalte, doar ca si scriitorii sunt in vacanta, nu? b-) M-am intors acum la munca.
Well, nu-mi mai cer scuze ca ajung tarziu, pentru ca stiu ca ma veti ierta oricum. Apropo, nu am mai corectat capitolul deci ma scuzati pentru eventualele greseli *blush*.
-Capitolul 17-


Yn marise ochii surprins, iar privirea lui a devenit demonica. Niciodata nu-l mai vazusem cu un chip atat de nervos si un ranjet ciudat pe fata. Parea surprins, insa in acelasi timp foarte nervos, ca si cum orice ii cadea in mana avea sa-l rupa, ori sa-l arunce foarte departe.
-Nenorocitul ala s-a atins de tine, a zis pe un ton zgomotos, ridicandu-se in picioare din cateva miscari si cautandu-se in buzunar.
Eram speriat si tremuram atat de tare incat a trebuit sa-mi duc mana la gura si sa ma musc ca sa-mi revin. Privindu-l cateva secunde pe blondul din fata mea ce parea atat de agitat si grabit, nu mi se parea nici pe departe diferit de Saren. Asa fusese si el cand a intrat in acea camera pe care chiar daca as fi vrut sa o uit, nu as fi putut.
Scoase micul aparat din buzunar, injurandu-si de nu stiu cate ori iubitul, iar singurul vinovat pentru asta ma simteam eu. Ochii umezi au varsat cateva lacrimi, dar le-am oprit repede si am intins mana spre el.
-Yn, nu! Nu-l suna, nu trebuie. Voi sunteti impreuna... Nu trebuie sa va certati din cauza mea. Va iubiti, sunteti fericiti, iar eu... Eu am fost neatent si am patit aia. Nu e vina lui, ci a mea. Nu trebuie sa te superi... atat de tare.
Propozitia mea intrerupta de cateva suspine il soca si mai mult, il facu pe barbat sa-si desprinda usor buzele si sa ma priveasca surprins. Ce-i drept, si eu ma simteam la fel. Nu stiu cum toate acele cuvinte venisera tocmai de la mine, care eram, din cate cunosteam eu, cea mai egoista persoana. Ma gandeam doar la mine si la binele meu, toti trebuiau sa ma ajute fie ca vor sau nu. Am inceput sa tremur din nou, insa m-am dezvelit imediat si am sarit din pat, de parca nu aveam nimic si ma simteam bine. Yn inca ma privea surprins, vazand cu coada ochiului cum isi ascunde telefonul inapoi in buzunar.
-Multumesc ca ai avut grija de mine, multumesc pentru tot, insa trebuie sa plec acum.
Stiind ca as sta degeaba aici, inima mi se frangea cand ma gandeam ca peste cateva minute cand eu voi fi acasa, in patul meu, in camera asta va aparea omul care m-a violat, iubitul lui Yn, ca vor fi din nou fericiti si vor uita de acest incident. Insa nu asta voiam si eu? Ca toti sa uite cine a fost vinovatul, cine a facut-o, cine m-a violat...
Dar daca totul ar fi fost dat uitarii, inseamna ca pe profesorul pe care-l iubeam nu-l interesa de mine si de persoana mea si facea toate astea din obligatia unui profesor.
Am facut cativa pasi spre ussa, resimtind toata durerea in tot trupul. M-am sprijinit de un perete, apoi am inaintat parca grabit, insa totusi ma miscam foarte calculat. Ajuns in fata usii, m-am sprijinit de aceasta si am apasat pe clanta, dar nu am avut timp sa trec de prag pentru ca am cazut. Ceva greu ma tinea lipit de podea si nu ma puteam ridica. In minte mi-a venit visul ce-l avusesem cu ceva timp in urma.
Cand mi-am ridicat chipul sfios, i-am vazut bratele lui Yn intinse spre mine, apoi ma lua de jos si ma duse ca o mireasa pana in pat.
-Nu esti deloc atent. Ramai te rog aici pana esti in stare sa ajungi singur acasa.
-Si cat va dura asta?
-Nu mult, daca esti cuminte si ma asculti.
Un zambet trist ne aparu pe fata amandurora, apoi Yn imi spuse sa ma odihnesc mult pentru ca am nevoie. Iesind din camera, ma gandeam ca prezenta mea aici chiar ii da batai de cap si ca el are alta treaba, doar ca din politete a acceptat sa-i stau in casa si sa ma refac dupa acel viol. Am oftat si am acceptat aceste ganduri, bagandu-ma sub cearsaf si privind peretii. Nu-mi era deloc somn, pentru ca ma odihnisem in tot acest timp, insa nici chef de ceva anume nu aveam. Am vrut sa inchid putin timp ochii, poate totusi adormeam, dar nu am reusit, in schimb, o voce cunoscuta imi umplea urechile cu acel ecou surd.
-Cum ai putut face asta, nenorocitule? Cum de te-ai atins de el tocmai in halul asta? Nu te credeam in stare de asa ceva, Saren, serios...
Am simtit cum inima se adanceste mai mult in piept si aproape se face nesimtita. Dandu-mi seama ca profesorul l-a sunat pe Saren, am inlemnit.
-I-ai distrus viata unui copil, Saren. Iti dai seama ce ai facut?? Ai distrus-o....
Incercam sa-mi opresc respiratia si odata cu ea si bataile inimii ca sa-i pot auzi vocea mai bine. Clipeam, insa in acelasi timp imi tineam ochii inchisi, de frica ca ar putea intra in camera si m-ar vedea ca nu dorm. Nu stiu de ce aveam senzatia ca daca vedea ca sunt treaz, ne-am fi simtit amandoi prost. Mi-am muscat buzele caci incepusem sa aud cuvinte ce nu se legau de propozitii, neputand sa imi dau seama ce ii spune Yn lui Saren. Imi venea sa ma ridic din pat si, ca un nesimtit sa lipesc urechea de usa. Curiozitatea era prea mare, dar ceva ma tinea legat de acea saltea moale.
Am auzit melodia telefonului meu si mi-am indreptat privirea spre aparatul de pe noptiera. Lumina in continuu, iar mie nu-mi oferea niciun fel de reactie, insa pana la urma l-am luat in mana si am raspuns.
-Akita, nu am mai vorbit de ceva vreme, ii aud vocea ingrijorata a colegului meu. Voiam sa mergem azi in parcul de distractii, s-a deschis acum doua zile si eu doar azi am aflat. Ce zici?
Am zambit oarecum trist la auzul acelor vorbe. Stiam cat de mult ii place sa isi petreaca timpul cu mine, insa el nu aflase totul despre ultimele douazeci si patru ore ale mele. Nu aveam de gand sa ii spun, imi ajungea ingrijorarea si problemele lui Yn, iar eu, pentru Mark, se parea ca eram doar un prieten, nu cred ca si-ar fi "mancat" timpul pentru a sta cu mine in starea asta.
-Nu cred ca pot.
-Cum? Nu poti? Nu te aud prea bine, mai e cineva langa tine?
-Nu... Nu chiar.
Vocile probabil se auzeau pana la celalalt capat al receptorului si din cand in cand mai venea un tipat din partea profesorului din camera cealalta, adresat iubitului sau. Simteam o invalmaseala inauntrul meu si nu stiam ce ar trebui sa fac prima data, cui sa ii acord atentie, unde sa fiu cu urechea ca sa inteleg fiecare cuvant in parte.
-Unde esti, Akita? ma intreba Mark, usor iritat dupa tonul vocii sale.
Era normal sa se simta asa, pentru ca de abia il bagam in seama. Nu stiu ce era cu mine, dar privisem usa in continuu de cand acceptasem apelul.
-Ăaa, sunt la Yn, da, la Yn.
Avu un moment de ezitare, dar dupa cateva secunde de liniste, i-am auzit ultima propozitie inainte sa inchida telefonul.
-Ah, imi pare rau ca v-am deranjat... Eu... Trebuie sa plec acum, am uitat sa spal vasele.
Sentimentul nu putea fi descris, ma simteam aruncat, uitat, asta pentru ca... Mark era gelos, nu? Sigur era gelos. Atata timp petrecut cu el m-a facut sa il cunosc indeajuns de bine incat sa spun ca era cea mai stupida scuza si astfel de acolo stiu cand apare acest sentiment. Nu m-am gandit niciodata la altii, la cum gandesc ei, eu doar am vrut sa imi fie mie bine... Sunt asa un egoist...


Trecusera trei zile pana a trebuit sa-mi revin atat fizic cat si psihic. Yn spusese ca va dura mai mult, insa am fost surprins ca intr-o dimineata sa ma trezesc cu un chef ciudat de scoala. Nu-mi aminteam exact cate zile mai sunt pana la vacanta, cred ca o saptamana, insa cert era ca toata vara aveam sa fiu liber, dornic sa-mi indeplinesc toate planurile.
Imbracat cu un tricou albastru deschis si o pereche de pantaloni stramti am iesit din casa, purtand ghiozdanul pe unul din brate. Fiind luni, prima zi din saptamana, nu ma mai intalnisem cu Mark la ore iar la telefon, in acea seara nu a vrut sa imi raspunda, cat despre profesorul de matematica, am crezut ca nu se va mai calma, insa m-a dus imediat acasa dupa ce i-am zis ca ma simt mai bine. Drumul fusese foarte lung, iar eu speram ca-mi va spune ceva, caci nu aveam curaj sa-l intreb nimic, dar a tacut si parca isi tinea cuvintele cu greu ascunse. Nimeni nu a spus nimic...
Am ajuns repede in fata scolii, apoi am intrat in clasa si am inceput orele ca de fiecare data.
-Te-am sunat trei zile la rand.
-Am avut o gramada de treaba, a mormait Mark, apoi a schitat un zambet cam sters.
M-am asezat pe scaun imediat ce s-a sunat si am incercat sa-i analizez tonul cu care imi vorbsie. Era absolut normal, doar zambetul acela nu parea unul in toata regula. Imi era teama sa aduc aminte de acea seara din nou, ca nu cumva sa ma dau de gol -cum faceam de obicei. El nu observase nimic ciudat la mine, ceea ce era bine.
-Buna ziua! am spus toti in cor cand profesorul a intrat in clasa.
Nu mi-am dat seama la inceput, dar privirea ii era atintita mereu spre mine. Am incercat sa o ignor, caci cateva emotii neplacute imi cutreierau trupul. Scriam in caiet calcule, cifre si definitii, dar parca pixul nu voia sa continue cand eram asa privit , mana imi transpirase si imi aluneca. Ramasesem in urma, de aceea il tot intrebam pe Mark ce a spus Yn inainte.
-Ametitule, zi-mi de cine te-ai indragostit, spuse baiatul in gluma vazand ca sunt total paralel.
Replica lui nu m-a incurajat cu nimic, ba din contra, m-am facut rosu la fata si inima incepu sa-mi bata cu atata putere cand Yn deschise catalogul. Puteam sa jur ca pe mine ma va scoate la tabla, dar din fericire eram pe la mijlocul catalogului iar el o lua mereu de la inceput sau sfarsit. Am rasuflat usurat cand scosese trei din colegii mei la lectie, apoi a inchis catalogul.
-Eh, nu-mi spui cine e norocoasa? As vrea sa o cunosc. Sincer, nu ai fata de baiat cu care sa fie o fata.
-Ce tot spui? am zis morocanos. Normal ca si eu stiu sa fiu romantic.
-Da, iar eu sunt Obama, a chicotit, apoi mi-a dat un cot in bratul meu, in gluma.
Poate avea dreptate, nu stiam cum e sa fiu romantic, sa fiu cu o fata si sa ii ofer toata dragostea. Mie imi placea defapt sa fiu rasfatat de cineva, sa ma simt iubit si astfel la randul meu sa iubesc. Poate asta era cauza pentru care nu fusesem cu nimeni pana acum, eram prea egoist. In ultima vreme numai la acest defect m-am gandit.
Daca stateam putin pe ganduri, ma schimbasem tare mult in ultima vreme si sincer, ma schimbasem in rau.
-Akita, raspunde tu, te rog. Se pare ca niciunul din ei nu stie raspunsul corect la aceasta problema, se auzi vocea lui Yn din fata, simtind cum sunt iar privit, dar de data asta nu numai de el, ci de toata clasa.
M-am ridicat in picioare si am privit spre Mark, incercand sa ii fac vreun semn sa imi spuna despre ce era vorba, caci habarn nu aveam. Fusesem complet pe o alta lume in ultimele minute.
-Raspunsul...
-Da! veni prompt cuvantul lui Yn.
M-am ingalbenit la fata de rusine, acea rusine combinata cu un amalgam de sentimente. Eu eram mereu atent la vorbele sale si primul ce dadea un raspuns corect. Dar de data asta...
-Te simti bine? sopti Mark, simtindu-mi probabil starea de agitatie.
Mi-am plecat capulsi am ramas asa, auzind intr-un final scartaitul usii. Parca cineva de sus imi indeplinise o dorinta. Am rasuflat usurat, auzind apoi un alt salut din partea clasei catre cel ce intrase. Mi-am ridicat capul, pregatit sa ma asez din nou pe scaun la semnul lui Yn, insa cand am vazut noua persoana ce venise in clasa, am incremenit asa cum eram, in picioare. Incepusem sa ma simt ciudat doar la amintirea chipului sau din acea noapte la club. Uitasem complet ca si el este profesor la aceasta scoala, iar acum, ca-l vedeam in aceeasi clasa cu mine, ma simteam atat de inferior in fata lui. Il priveam intr-un mod discret, dar el nici nu ma observase, ceea ce era bine. M-am asezat la loc in banca si mi-am impreunat mainile, lasandu-le pe suprafata din lemn. Ma uitam in orice directie, mai putin catre Saren sau Yn.
Starea mea a fost usor sesizabila de blond, de aceea imi prospuse sa merg la baie.
-Akita, daca nu te simti bine, poti iesi sa iei o gura de aer sau sa te speli pe fata.
Am dat din cap, apoi am iesit din clasa fara sa dau inapoi.
Pe coridor ma simteam foarte in siguranta, parca tocmai scapasem de la moarte. Am inceput sa merg incet spre usa baii, asta pana cand am auzit iarasi un scartait ce-mi zgaria urechile si cativa pasi in urma mea. Nu ma simteam deloc bine, asa ca am grabit pasii.
Daca era el si avea de gand sa ma urmareasca ?! Am intrat in baie rapid si m-am dus pana la chiuveta. Mi-am oprit respiratia cateva secunde si tot auzeam pasii cum se apropie din ce in ce mai mult.
Locul unde ma "ascunsesem" nu era deloc potrivit.
Dumnezeule, daca avea de gand sa o faca iar cu mine in scoala, in baia asta...?! Mi-am dus mainile pe fata si am privit speriat usa cum s-a deschis. Nu eram in stare sa mai raman cu picioarele pe pamant.
Chipul ii era bland, iar un zambet calm i se aseza pe fata.
prima rezervat dau edit imediat
EDIT:
Deci a fos un capitol splendid! Saracutul Akita... Este speriat de moarte cand se gandeste la ce i-a facut Saren , iar Mark cred ca moare de gelos [ asa cum a zis si Akita]. Eu totusi nu cred ca Saren a intrat in baie ci Yn , iar daca a fost Saren jur ca il omor [pe buna gasesc eu o cale sa intru in fic] daca mai pune mana pe Akita. In alta ordine de idei iti urez noroc la scris si te rog anunta-ma cand pui nextul!
Wow...abia am asteptat sa pui capitolul asta:X eram f curioasa sa-i observ reactia lui Yn. Nu ma dezamagit deloc profu de matematica, dar in acelasi timp am fost bagata un pic in ceata. Se simte de la o posta ca Yn tine la Akita. Atunci de ce naiba mai sta cu Saren?! Nu pot sa pricep. Serios ca nu pot...Sunt curioasa cine a intrat in baie dupa Akita. Nu cred ca este Saren, dar cine stie? Poate ne vei uimi. :*:*
Capitol superb ca de obicei, abia astept nextul pooop si spor la scris
Hm, nici prin cap nu-mi trecea că abandonezi ficul *laughs* No way I mean :> Mda. Deci bănuiesc că ştii motivul întârzierii mele : exact - liceul :]] Deja mă simt obosită :))
Anyway, într-un final ai ajuns aici ^^

Şiii, văd că ai început bine - prea bine aş putea spune. Înţeleg perfect sentimentele lui Yn, le-ai descris OK ce-i drept... :-? A fost gelozie - şi m-a captivat : total <3 -, ura lui Akita pentru Saren - frate, chiar merită tipu' ăla să intre la puşcărie T_T Goddes, iar Mark e gelos. Ce naiba crede ? Că a făcut-o cu Yn din plăcere ? o.o Pfft, tocmai când poor him a fost violat .
Practic, aşteptam o continuare şi încă aştept una >:D< Baftăă, uke-ul meu sweet xD
Buh'bau ;> Ai adus nextul si eu habar nu am avut x.x Si chiar m.am uitat special pentru a vedea daca s-au adus continuari, insa batman, nu am vazut. x.x Anyway, sunt curioasa cine a intrat in baie ;> Poate e tocmai Saren care-l va viola iar pe Akita, desi e prea devreme pentru un alt viol, i think. Si totusi, sper sa fie Mark : - ? Si vreau sa vad ceva intre ei, te rog flumos cu cilesica in valf ;x Am vazut ceva greseli, insa nu le mai enumar, mi.e lene, ce.i drept, oricum, au fost enumerate mai sus.
Sper sa aduci nextul in curand si sa fiu mai atenta.

Zbye and see ya later, scumpiiiii ;x
Multumesc pentru comentarii, girls. Sper ca acest capitol sa fie vizibil mai mare. :">
-Capitolul 18-



Zambetul si chipul cald, apoi parul blond ce-i aluneca pe umeri ma facu sa suflu usurat. Observandu-mi reactia se apropie de mine si ma lipi cu spatele de chiuveta, facandu-ma sa ma las inapoi, spre aceasta. Ma stranse in brate, tinandu-mi capul intr-o mana si lipind-o de pieptul sau. Noroc ca fata mea era in haina lui, deja ma inrosisem de la un simplu gest neinsemnat.
Nu stiam ce-l apucase deodata, de ce venise dupa mine la baie, insa bataile inimii sale ce-mi rasunau in ureche ma faceau atat de fericit incat mi-am dus mainile micute pe spatele lui mare, strangandu-l la randu-l meu si aratandu-i ca acele batai puternice ce formau un sentiment... era reciproc.
Nu-mi venea sa-i mai dau drumul, insa imi prinse fata in palme si mi-o ridica pentru a-l privi in ochi. Zambi cand imi observa tenul rosiatic din obraji, apoi spuse :
-Nu vreau sa te descurajeze faptul ca Saren e acolo. Te rog, fii in largul tau in urmatoarea ora.
Il priveam confuz, nu intelegeam ce vrea sa spuna aducandu-l in discutie pe acel om fara inima. Credeam ca l-a uitat deja... dar unde mi-a fost gandul? Saren venise in clasa pentru profesor, nu? Tinea la el si dorea sa repare totul.
-Va sta urmatoarea ora cu clasa ta. Imi pare rau, micutule, insa a intervenit o problema cu mama mea.
Isi lasa privirea in jos cand aduse aminte de femeia ce i-a dat viata. Fata mea nu mai era stransa cu atata veselie in mainile sale.
-Trebuie sa o vizitez la spital, iar singurul profesor liber la aceasta ora era el. Chiar imi pare rau. Simte-te bine urmatoarea ora si imagineaza-ti ca sunt eu in locul lui.
Il intelegeam perfect, insa niciodata o ora cu acel om nu ar fi fost la fel ca si cum mi-as fi petrecut timpul cu Yn. Am aprobat din cap si l-am vazut cum iese din baie imediat dupa ce-mi depuse un sarut fugitiv pe frunte. Nu stiu unde-i statea gandul, insa eu nu doream sa raman la urmatoarea ora in clasa cu cel ce ma violat.
M-am intors cu fata spre oglinda si am privit in jos, spre robinet, dand drumul la apa. Trebuia sa plec, sa chiulesc si sa vin urmatoarea ora cand aveam sportul. Nu doream sa-i mai intalnesc privirea infricosatoare a profesorului de arte plastice. Se fi putut oare ca Yn sa mai tina inca la Saren?
Cand aceasta intrebare imi cutremura mintea, am simtit cum in coltul ochilor se formeaza lacrimile nerabdatoare sa-mi alunece pe obrajii fierbinti. Le-am sters repede, caci privindu-mi chipul in oglinda am realizat ca nu trebuie sa plang, insa ma simteam distrus de fiecare data cand ma gandeam ca Yn nu e al meu.
-Ce tot faci acolo? se auzi vocea lui Mark din spate.
In loc sa privesc in oglinda reflectia lui, m-am intors catre acesta din instinct.
Nu i-am raspuns nici cand ma intreba a doua oara, pentru ca nici eu nu stiam de ce dracu mai sunt aici. Trebuia sa fiu deja afara din baia asta si din scoala asta tampita.
-Nu vreau sa stau la ora asta, i-am spus-o direct, fara alte ocolisuri, privind usa de la iesirea din baie.
-Ce? intreba Mark amuzat. Ce tot spui acolo? Dupa ce ca avem o ora usoara tu vrei sa chiulesti? Desen, imagineaza-ti, doar stam si pictam.
-Eu chiar vreau sa chiulesc...
Bufni in ras, apoi isi aseza mana pe umarul meu si batu prieteneste.
-Daca vrei sa chiulesti, cere-mi mai intai niste sfaturi. In primul rand nu chiulim de la orele usoare, asta in caz ca nu ai chef de moaca profesorului. Sa stii, Akita, incepe sa-mi placa de tine, insa asculta-ma doar: chiulim la alta ora.
M-am incruntat, dandu-i mana la o parte si facand un pas in spate, insa el, mult mai rapid, veni in fata mea si ma prinse de umeri, oprindu-ma.
-Serios, nu te mai recunosc. Ce e cu tine?
-Tu nu intelegi ca nu vreau sa dau ochii cu profesorul acela? i-am spus dupa un scurt moment de liniste, avand lacrimi in ochi doar cand ma gandeam la imaginea lui de atunci. Mark... Te rog, nu ma pune sa iti explic, i-am cerut, stiind ca va dori o explicatie datorita lacrimilor mele. O sa iti spun alta data, acum vreau doar sa plec.
Am asteptat sa se dea din fata mea, insa acesta nu o facu si ma privi socat. Isi duse o mana pe obrazul meu si sterse lacrimile imprastiate.
-Nu ai niciun mo...
-Nu-mi spune ca nu am niciun motiv sa plec. Mark, tu nu stii ce mi-a facut, l-am intrerupt, incepand sa tremur fara a ma putea controla.
I-am strans mainile si m-am dus in bratele sale, dorind sa ma stranga la piept. Lacrimile acelea mi se pareau o rusine pe fata mea in acest moment, asa ca am dorit sa le ascund de el cat mai repede, varandu-mi chipul la pieptul sau. Mana sa imi mangaia suvitele de par, oftand si auzind cum incearca sa-mi spuna ceva, dar nu gasea replicile potrivite.
-Spune-mi ce ti-a facut, imi ceru, simtind cum bataile inimii se accelereaza cu fiecare secunda trecuta.
Si tocmai ii spusesem sa nu-mi ceara sa ii dau un motiv pentru care nu vreau sa dau ochii cu acel barbat, dar voiam sa ma descarc asa ca mi-am dat drumul cuvintelor. Datorita suspinelor, terminatiile propozitiilor de abia se auzeau, dar Mark tacea, doar asculta si continua sa ma mangaie pe cap pentru a ma linisti.
-Si... m-a violat, am incheiat eu discutia, sprijinindu-ma cu toata greutatea pe el. Spre surprinderea mea acesta reusi sa se mentina intr-o pozitie dreapta cu mine in brate.
Tremurul se mai potoli iar singurele sunete le faceau bataile inimii mele si oftatul colegului meu.
-Omul acela, nenorocitul ala, caine ala, se auzi vocea lui Mark din ce in ce mai tare. Akita, nu trebuie sa arati ca te doare si ca iti distruge viata. Fii indiferent! Arata-i ca nu-ti pasa si ca ai trecut peste, ca esti puternic, ca esti mare si poti uita acest incident. Fa-l sa vada cat de intelept esti!
Vocea lui ma facea sa ma simt undeva sus, privindu-l pe acel animal ce ma violase cu superiotate, insa asta era doar imaginatia mea. In orice caz Mark imi dadea mult curaj. Tonul sau era foarte calm si totusi ridicat, auzindu-l si rasunandu-mi ca un ecou in intregul cap.
Fara sa imi dau seama imi ridica capul cu palmele, unindu-si buzele cu ale mele. Gestul sau ma socase, insa ma calmase imediat. Avand ochii inchisi, m-am lasat purtat de el si i-am raspuns sarutului simtind cum deja sunt mult mai bine, toata tensiunea scazand si uitand de toate problemele.
Fiorii pe care mi transmitea atunci cand isi misca mainile pe spatele meu, uracadn la ceafa si prinzand de cateva suvite erau placuti, imi cutremurau corpul si ma faceau sa ma gandesc la cu totul alt ceva. Ceva frumos si placut, disparand subiectul de dinainte din mintea mea.
Cand totul devenea ca un vis, soneria ma trezi din transa. Am deschis ochii, insa colegul meu continua ceea ce incepuse, pana cand am rupt eu sarutul din cauza lipsei de aer. Ma simteam putin jenat cand ma privit, insa imi intoarse spatele si merse spre iesirea din baie. Tocmai se sunase de intrare, trebuia sa se duca in clasa.
Cand ajunse in prag se opri brusc si ma privi atent.
-Haide, vino. Nu uita, nu-l baga in seama si o sa moara de nervi.
Imi facu apoi cu ochiul, simtind cum obrajii incep usor, usor sa se inroseasca, apoi am pornit din loc spre clasa. Era minunat cum acest pusti de saispreceze ani avea o asemenea putere de convingere.
Am luat loc in banca, la fel cum au facut si restul colegilor, ca mai apoi sa-l vedem pe Saren cum intra in clasa si se aseaza la catedra impreuna cu o multime de coli A4 foarte groase. Ma strapunse cu privirea, insa eu nu l-am bagat in seama si am privit spre instrumentele de pictura de pe banca noastra. Mark lua una din pensule, apoi astepta sa ni se dea o tema. Normal aceasta ar fi fost ora de matematica, insa acest profesor nu era specializat la aceasta materie asa ca isi facea treaba in arta lui.
-Bun, va propun o tema interesanta. In majoritatea timpului am folosit culori deschise si calde, azi vreau sa-mi creati un peisaj de toamna folosind doar culori inchise, in special gri si albastru sau violet.
-Dar este vara, de ce facem un peisaj de toamna? sari un coleg destul de revoltat de tema propusa.
-Baietas, profesorul sunt eu, iar eu spun ce sa desenati.
Imi venea sa ma ridic si eu in picioare si sa-mi sustin colegul pentru simplu fapt ca acest barbat ma enerva, insa nu am facut-o caci si eu ma plictisisem de acele culori calde in care foloseam mereu altul sa iasa mai deschise pentru peisajele noastre. Omul de la catedra cu parul violet se uita incontinuu la mine si-mi era destul de greu sa-l ignor, insa Mark imi atragea mereu atentia cu cate o intrebare.
-Folosesti tu pensula aia, sau o pot lua eu?
-Ia-o, am raspuns, dand din umeri si alegand alta pentru fond.
Am inceput sa colorez foaia, incercand sa fac un copac imens in mijloc, la poalele sale o micuta casa din lemn inconjurata de o gradina de flori ofilite. Nu ma descurcam foarte bine la pictura mai ales in momentele tensionante ca acestea.
Barbatul incepu sa se plimbe printre banci, multumit de rezultat. In timp ce mergea si privea spre colile colegilor explica ca trebuie sa intram intr-un personaj prezent din tabloul nostru, sa ne imaginam intr-o camera inchisi, fiind in pericol, ca toate simturile fricii sa iasa la iveala si sa putem picta ceva superb.
-Stiu ca te vei descurca, doar ai imaginatie multa.
Ma batu pe umar apoi l-am vazut cu coada ochiului cum isi continua drumul la bancile din spatele meu.
"Isi bate joc de mine." am gandit rautacios cand spusese sa imi imaginez ca sunt in pericol intr-o camera inchisa. Batea apropoul si lucrul acesta ma enerva, sau ami bine zis, ma panica.


-Oh, ora aia nu se mai termina!
Se auzi vocea mea revoltata in timp ce am luat foaia si am mototolit-o, arucannd-o mai apoi la cosul de gunoi. Mai aveam doar o ora, cea de sport, apoi puteam pelca linistit acasa. Aveam de gand ca a doua zi sa trec pe la spital si sa o caut pe mama lui Yn. Mi se parea foarte nepoliticos daca nu as fi trecut pe la dansa atata timp cat imi vorbise ca e internata acolo. Trebuia doar sa gasesc sala unde se afla.
Mi-am luat echipamentul si m-am imbracat in el la vestiare, apoi ne-am aliniat toti la ora de sport, dorindu-mi ca si aceasta sa treaca repede sa pot ajunge acasa. Voiam un dus relaxant pentru a uita de tot.


Mi-am strans cartile si am iesit pe la profesori, facandu-le cu mana colegilor si tinand bine de ghiozdan pe un umar. Un vant racoros imi facea suvitele bretonului sa zboare rebele in toate partile, deranjandu-mi privirea. Era destul de intuneric, insa nu indeajuns incat sa nu vad pe unde merg. Aceasta zi fusese una ciudata si infricosatoare in acelasi timp. Cufundat in ganduri nu am putut auzi vocea ce-mi striga numele asa ca am continuat sa merg.
Paseam destul de repede, calcand asfaltul cu putere, de parca as fi dorit sa-mi iau zborul si sa ajung sus, pe undeva printre noi, sa privesc lumea de acolo.
-Akita, pustiule, stai, se auzi aceeasi voce, de data asta rasunandu-mi mai tare in urechi.
Brusc isi facu prezenta un zgomot infundat, scrisnit si totusi infricosator. Am indreptat capul in directia in care credeam ca venise zgomotul, straduindu-ma sa-mi tin ochii deschisi. M-am fortat sa privesc prin intuneric, insa uitandu-ma mai atent in acea directie am vazut conturul unei siluete inalte si bine facute.
Un barbat de aproape un metru optizeci si ceva inaltime, atletic in miscari, cu par lung si violet si o privire agera se apropie in directia mea. Se lasa o tacere infricosatoare punctata doar de respiratia mea grea.
-Nu crezi ca e cam periculos sa te avanti pe strazile astea intuencate la ora asta tarzie? spuse pe un ton superios, ajungand in fata mea si facandu-ma sa-mi ridic capul ca sa il pot privi.
Chipul sau ce sugera tarie de caracter impreuna cu vocea groasa imi cutremura corpul. Ce facea el la ora asta aici? Ma astepta cumva...?
M-am uitat intr-o alta directie, ascultandu-i si ce-a de-a doua intrebare.
-Nu te inteleg, pustiule. Nu ti-am zis sa stai departe de Yn? Uite ce ai facut acum : el ma uraste din cauza ta si a gurii tale mari.
-Chiar meriti asta, m-am rastit eu fara sa il privesc.
Culoarea ochilor sai ma intimidau si cu siguranta mi-as fi pierdut acest ton rastit daca il priveam fix in acele doua boabe stralucitoare.
Ghicindu-mi parca slabiciunea, ma prinse de barba cu doua degete si ma forta sa il privesc. Chipul sau nu se schimbase deloc, sugera aceeasi privire agera si malefica.
-Nu vreau sa te mai vad in preajma lui niciodata. Ai inteles? Yn va ramane pentru totdeauna al meu. Nu va putea niciodata un pusti ca tine sa mi-l ia.
Se apropie de urechea mea facandu-ma sa tresar cand imi sopti:
-Tine minte: nu-l vei putea face niciodata sa se indragosteasca de tine.
Sentimentul ce imi cutremura corpul imediat dupa ce spuse acele replici deveni apasator, dureros, facandu-mi pieptul sa se stranga.
-M-ai putut da afara din clubul acela, insa Matei inca lucreaza acolo si mi-a promis o multime de bani daca te tin departe de el si de afacerile sale.
Fara sa-mi dau seama, mana sa mare ajunse pe spatele meu, cuprinzandu-ma astfel in brate si tragandu-ma de el pana la o portiune unde niciun fascicul de lumina nu ajungea : locul dintre doua blocuri. Era intuneric si stramt, simtindu-ma neinsiguranta, mai ales stiind ca sunt si cu el.
-Nu ma intereseaza ceea ce spui, veni replica mea intarziata, urmata de un suspin.
Ma prinse de breton si-l dadu din ochii mei pentru a ma privi mai bine. Incepu sa ma traga de acele suvite reusind sa scoata din gura mea un sunet infundat de durere. Acesta ranji la acel geamat scurt venit din gura mea.
-Ai fost atat de bun atunci. Te-as mai vrea odata, dar nu-mi place locul asta racoros, iar la Matei e deja ocupat. Pariez ca-s deja cateva curve misunand pe acolo, la clubul ala.
Cuvintele sale spuse cu atata usurinta ma facura sa inghit in sec si sa-mi simt picioarele si bratele cum incep sa tremure. Acel vibrat il simti si el, amuzandu-se pe seama mea.
-Chiar atat de usor te sperii?
Raspunsul meu nu veni, deranjandu-l pe Saren si facandu-l sa ma traga mai tare de par.
-Au... am soptit, dorind din rasputeri sa fiu mai inalt si mai bine facut ca apoi sa-l lovesc si sa il fac sa se invete minte, dar in comparatie cu el eram doar un copil slab si scund, un simplu elev ce ajunsese cu cateva zile in urma in bratele sale, simtindu-l inauntrul meu cu brutalitate si lasandu-mi urme urate in trecut.
-Baietas, chiar ai intrat in belele cunoscandu-l pe Matei. Defapt tipul e de treaba, dar l-ai cam enervat facandu-i atatea probleme. Ăla nu a fost un viol, stiu ca ti-a placut.
Dupa acea ultima replica isi apropie buzele de ale mele, insa mi-am intors capul in partea opusa doar cand ma gandeam ce avea sa se intample mai departe intre noi. Acesta, nervos de gestul meu, ma prinse de cap si-l intoarse, sarutandu-ma fortat si bagandu-si limba fara mila in cavitatea mea bucala. Sarutul era brutal si deloc placut.
-De ce nu-ti intrebi colegul, pe Mark, daca vrei sa aflii mai multe despre Matei asta? Pari curios, pustiule, iar Mark, te asigur eu, iti va raspunde la orice intrebare. Pustiul ala i-a fost animal de companieadestul timp...
Am tresrait la auzul vorbelor sale, incruntandu-ma. Cum era in stare sa vorbeasca astfel despre cel mai bun prieten al meu? M-am smucit din bratele sale si am facut un pas inapoi.
-Sa-ti fie rusine. Cum poti vorbi asa? Mark nu este animalul de companie al nimanui, m-am rastit iarasi la el, deranjandu-ma acea replica destul de mult incat sa-mi sara tandara.
Rasul sau se facu auzit imediat ce am tras o mica gura de aer dupa ce strigasem la el. Intotdeauna m-a descurajau gesturile sale, asa ca am tacut dupa ultima replica spusa si mi-am plecat capul. Imi simteam corpul greoi, nefiind in stare sa ma mai misc. Doream sa-mi pierd cunostinta si sa cad, sa ma inghita pamantul si sa uit de mine.


"Pustiul ala i-a fost animal de companie destul timp..." imi rasunau in minte neincetat acele cuvinte ale sale. Nu le puteam uita nici in momentul in care, spre norocul meu, Yn s-a intors de la spital prin acel loc si a dat de mine, urlandu-i lui Saren sa nu se mai atinga niciodata de mine.
Nu le-am putut auzi discutia, nu am putut vedea mare lucru, dar stiu ca profesorul de arte a incasat cativa pumni in stomac de la Yn. Eram condus de el acum acasa, mergand incet, cu privirea lasata in jos. Ochii ii tineam aproape inchisi, mainile tremurandu-mi atunci cand in minte imi veneau imagini cu Mark si Matei.
-Animalul sau de companie? am soptit, nefiind auzit insa de Yn, care continua sa mearga si sa ma priveasca ingrijorat.
Ii datoram multe multumiri acestui om. L-as fi oprit din mers si l-as fi sarutat in mijlocul strazii, insa nu ma simteam in stare ca eu, elevul sau, sa fac asta. Era rusinos...
Imi facu semn sa intru in casa si m-am conformat, ajungand in acelasi dormitor, acelasi pat ca si prima data.
-Vrei ceva de baut, orice?
Am dat negativ, ramanand trist si privind in fata spre trupul sau inalt.
-Bine atunci... Vreau sa te calmezi... venira cuvintele sale linistitoare ce-mi adusera un zambet cald pe buze.
Cu el uitam toate clipele urate de pana atunci, toate vorbele jignitoare si toate expresiile faciale ale acelui animal, caci altfel nu-l puteam numi.
Yn se aseza langa mine, apoi isi lipi buzele de ale mele facandu-ma sa raman socat de gestul sau. Mainile sale imi inconjurara spatele, urcand spre par si mangaindu-l cu tandrete in timp ce ochii lui erau inchisi si continuau magnificul sarut. Buzele sale se impleteau cu ale mele, dandu-mi voie sa-i gust dulceata. Nu doream sa-i dau drumul, asa ca m-am agatat si eu de el.
Se apropie de urechea mea si-mi sopti senzual cateva cuvinte ce-mi facura inima sa tresara mai rau ca la primul sarut oferit de el pe holurile scolii.
Am inghitit in sec, aparandu-mi miile de emotii. Ma intinse pe spate, venind asupra mea si purtand pe chip un zambet atat de cald incat acele emotii dispareau si aparea dorinta de a-l avea.
Ma saruta iarasi in timp ce mana lui imi mangaia abdomenul prin camasa, coborand jos, pana la organul meu ce-l apuca in mana, frecandu-si palma de materialul boxerilor.
Ma simteam deja fierbinte la gandul ca am putea ajunge foarte departe.
Ce nenorocit e Saren...cm naiba sa-l mai vrea dupa tot ce a facut???? Nu-mi plac brutele ca el, dar trebuie sa recunosc, si astfel de barbati sunt necesari. Daca nu ar exista tipi rai, nu ne-am putea bucura de cei buni, nu-i asa?
Ma mir ca Akita i-a spus adevarul lui Mark. Nu ma asteptam, dar cred ca e bine ca s-a descarcat. Inca sper ca intre Mark si Matei sa nu existe cine stie ce legatura, care se complice si mai mult lucrurile.
Si acum sfarsitul....awww era si timpul a Yn sa faca o miscare:X:X asta asteptam. O singura intrebare: de ce te-ai oprit fix acum? De ce?:(( vreau next cat mai repede
Oh Dumnezeule ! o.o Doar ei doi, singur într-un dormitor - god, mă faci să fierb, la propriu <3
"Puștiul ăla i-a fost animal de companie destul timp..."

Off, deci mă întreb câte mistere se mai află în jurul lui Matei; să ştii că acum sunt şi mai curioasă în legătură cu Mark o.o Oare să fie adevărat ?.. I mean pftt... dunno why, dar am o presimţire că Saren are dreptate întru totul. Ah şi revenind la Saren... ._.
Încă mai are tupeul să se apropie de Akita după ce l-a violat, chiar dacă a stat de vorbă su el însuşi Yn . Ce ipocrit pervers... Auzi, cică i-a plăcut violul :-L *kill him*

So, you've stopped o.o
Vezi să continui că-i important ya' know :>
Wow!Doua capitole pe care tocmai acum le citesc.Scuze ca n-am mai comentat de mult.Scoala asta m-a tinut foarte ocupata cu testele astea initiale si cu ascultari.Acum am practica o saptamana si asta insemna ca am timp. :D
Capitolele au fost extraordinare.
Mi-e mila de Akita.Sincer.Acum trebuie sa se pazesca tot timpul de animalul acela numit Saren.Dar ce norocos baiat.Sarutat de trei tipi intr-o singura zi?Wow!Faci progrese. :)) Eu nu-l consider pe Aki egoist.El e un idiot ca se considera asa.
Bine ca Saren nu l-a violat din nou pe Aki.Imi tineam respiratia cand s-au intalnit cei doi.Ma gandeam ca iar o sa se repete ce s-a intamplat in club.Am fost asa usurata cand Akita a scapat doar cu un sarut brutal.
Ce mi-a placut cand Yn i-a dat niste pumni in burta lui Saren.A fost genial.I-as da premiu blondului. >:)
Ce?Ce?Ce?Mark a fost animalul de companiei a lui Matei?Asta e...E foarte socant.Vreau sa aflu mai multe despre asta.Dar cum a scapat de Matei?Sau poate inca mai e?Hm...
Cuplul care imi place cel mai mule e Mark si Akita.As vrea ca cei doi sa ramana impreuna,dar dupa cum va veni un capitol yaoi intre Yn si Akita...Presupun ca stiu cine va ramane cu cine.
Astept capitolul urmator!
Bye!
Ohh, cate commuri, guys, i love you. Thx a lot for that and sorry cuz i made u to wait so much time.
Revenind, cred ca am ceva greseli in capitolul asta, dar dupa ce pricep si eu treaba cu cei de la proofreading, ii pun la munca. *evil laugh*.
Lectura placuta! ^^
-Capitolul 19 -



-Te vreau, imi sopti cu o mare dorinta.
Am inghitit in sec, aparandu-mi miile de emotii. Ma intinse pe spate, venind asupra mea si purtand pe chip un zambet atat de cald incat acele emotii dispareau si aparea dorinta de a-l avea.
Ma saruta iarasi in timp ce mana lui imi mangaia abdomenul prin camasa, coborand jos, pana la organul meu ce-l apuca in mana, frecandu-si palma de materialul boxerilor.
Ma simteam deja fierbinte la gandul ca am putea ajunge foarte departe.
Imi cuprinse talia si ma trase foarte aproape de el, de parca ar fi vrut sa fim una si aceeasi persoana.
-Yn... Nu stiu daca pot sa fac asta, am murmurat, simtindu-i mainile mari cum se plimba pe umerii mei si ajung la primii nasturi, desfacandu-i cu incredere.
-Nu trebuie sa stii tu. Voi face eu totul.
-Dar...
-Shht!
Isi aseza degetul pe buzele mele, oprindu-mi orice cuvant pe care aveam sa-l rostesc.
Camasa mea a fost in scurt timp aruncata pe jos, el incepand sa imi sarute tandru fiecare particica a pielii si detinand controlul, stand deasupra mea. Ma intimida mult felul cum ma privea si cum imi admira orice gest al meu, dar ma simteam bine stiind ca este chiar Yn, cel pe care realizasem ca-l iubesc.
Mainile sale imi prinsera fesele si le masara prin blugi, facandu-ma sa ma inrosesc la acel gest. Ajungand cu buzele spre curea, reveni cu mainile asupra ei si o desfacu incet, apoi scapa de si de blugi. Isi lipi cu rapiditate buzele fierbinti de organul meu si-l saruta cu multa pasiune. Am tresarit la acea atingere placuta a buzelor sale pe pielea mea, scotand doua gemete ce-l incantau.
-Yn... Mmm... Opreste-te...
Insa nu-mi asculta porunca. Ce-i drept ma facea sa ma simt bine, insa ma intimidasem tot si as fi facut-o si mai mult daca l-as fi rugat sa continue.
-Ti-am spus ca va fi bine. Tu trebuie doar sa te relaxezi, ma calma, alintandu-mi urechile cu vocea lui blanda.
In cateva secunde l-am vazut in mana cu un ambalaj in forma de patrat, argintiu, ce nu-ti dadea voie sa-i privesti continutul. Il tinea strans intr-o mana, de parca nu ar fi dorit sa-i scape, apoi prinse cu buzele de un colt si il desfacu, pozitionand apoi prezervativul pe organul sau.
Ma privi scurt, apoi indrazni sa-mi prinda iarasi pulpele si se apropie cu chipul de al meu.
-O sa fie bine, vei vedea! ma incuraja blondul, facand ca unele din emotii sa mai dispara.
Degetele ii alunecau si ii tremurau in timp ce se impinse inauntrul meu. Adevarul era ca ma simteam cuprins de dorinta sa continui a-l simti acolo.
Sunetul gemetelor mele il facura sa zambeasca si sa se aplece mai mult peste mine pentru a-mi prinde limba intr-un joc erotic.
Sa scape de pozitia incomoda, imi aseza picioarele pe umerii sai si continua cu acele miscari lente, placute si totusi usor dureroase.
Tocmai imi spusese sa ma relaxez, insa eram incordat la gandul ca deasupra mea se afla chiar el, Yn, oferindu-mi placerea pe care o asteptasem de mult.
Cu ochii mari am gemut cand se impinse mai mult si-mi inconjura talia asemeni unui inger.
Mi-am infipt degetele in muschii ce semanau cu niste serpi de pe mainile lui, unduindu-mi soldurile dupa miscarile sale.
Incepusem sa gem dureros pana cand suntele din gatul meu au devenit murmur de extaz.
Imi prinse suvitele de par si isi apropie chipul bland si trist de al meu, simtindu-mi rasuflarea fierbinte direct in fata. Ramasese acolo si-l simteam mai tare si mai fierbinte decat pana acum, la fel cum sentimentele mele pentru el incepusera sa creasca.
Ce-i drept, nu stiu ce era cu mine de ma simteam atat de mandru de el, dar cu siguranta stiam ca-l iubesc... Mult prea mult pentru a-l indeparta de pe mine cum o facusem la Saren.
Cand termina, am ramas agatat de el fara suflare. Degetele mele rataceau prin suvitele de aur ale parului lui, apoi am inchis ochii, nereusind sa-i mai deschid.


Pleoapele grele s-au ridicat intr-un final, din cauza luminii sclipitoare ce venea de afara. Fereastra fiind aproape de locul in care ma aflam, soarele m-a deranjat imediat ce a iesit de dupa blocurile din fata. M-am frecat la ochi si am privit in jur confuz, asta pana mi-am adus aminte de lucrurile petrecute cu cateva ore inainte. Eram multumit ca in sfarsit cineva tinea la mine, ca ma iubea si ca-mi arata asta.
Nu stiam cum sa ma manifest, ce sa-i spun atunci cand l-as fi intalnit din nou, insa mi-am mentinut tipatul de fericire.
Mi-am dezvelit picioarele si am incercat sa ma ridic din pat, insa un val de emotii ma cutremura cand usa de la camera se deschise si ma facu sa sar ca ars, adunandu-mi hainele de pe jos si punandu-le pe mine, fara a le imbraca.
Barbatul cu parul lung si auriu de dupa usa, veni spre mine zambaret si ma ajuta sa ma imbrac, depunandu-mi un sarut scurt pe buzele-mi reci.
-Unde pleci asa de dimineata?
-La scoala, am raspuns prompt, privind spre cearsaful mototolit din pat.
Cu cateva ore inainte ma aflam acolo, sub Yn, gemand de placere si spunandu-i ca-l iubesc in gand.
-La scoala? bufni barbatul in ras, asezandu-mi palmele pe umerii mei mici, pe jumatate goi din cauza camasii ce nu se asezase prea bine.
In urmatorul moment ma tranti pe spate, asezandu-se peste mine si incepand sa imi inchida nasturii in timp ce-mi presa buzele cu ale sale. Spre surprinderea lui, nu-l indepartam si nu reactionam altfel decat sa-mi duc mainile in parul sau lung si catifelat.
-Azi e sambata, spuse pe acelasi ton ce-mi incanta de fiecare data urechile.
-Dar... Trebuie sa plec acasa. Pariez ca bunicii sunt ingrijorati pentru mine...
-I-am anuntat eu de dimineata ca ai dormit aici si ca esti in regula. Nu te ingrijora, ok? O sa fie bine atata timp cat esti cu mine.
Se ridica imediat ce imi inchise nasturii de la camasa, apoi imi ciufuli parul si intreba ce vreau la micul dejun. In doar zece minute ma aflam in bucataria lui mare, luminata si frumos decorata, savurand feliile de paine prajita cu unt.
Nu ma simteam in stare sa il privesc, dar stiam ca el se uita la mine zambind, ca de fiecare data.
-Cum se mai simte mama ta?
-Bine, peste doua zile va iesi din spital, iar peste o saptamana, exact cand incepe vacanta, voi pleca cu ea in Germania la un spital mai sofisticat pentru operatii.
Painea imi ramasese in gat pe la jumatatea propozitiei lui, dar am reusit sa inghit cand am luat paharul de lapte si am inghitit cateva guri.
-Voi sta o luna, cred. Depinde cat imi spun medicii.
Mi-am plecat capul spre ultima felie din farfurie, insa nu o mai puteam consuma asa ca am ridicat chipul spre barbatul din fata mea ce inca era la prima felie de unt.
-Ce e? bufni in ras cand probabil imi vazu expresia morocanoasa.
Bineinteles ca eram suparat ca va pleca, dar totusi am hotarat sa nu ii spun adevaratul motiv. Inca ma simteam incordat la faptul ca o facusem cu el, din pacate, el nu mai adusese aminte de subiectul asta. Sigur stia ca nu-mi place sa ma intimidez, de aceea a vorbit astfel despre altceva. Il admiram pentru asta.
-Nimic. Sper doar ca mama ta va fi bine, am aprobat din cap, terminand paharul cu lapte.
-Dupa consultul ala in Germania, sa fii sigur de asta.
Imediat pe chipul meu se aseza un zambet mare, ce-l facu pe el din nou sa rada.
-Tu ai fost cu Saren, iar el il cunostea pe Matei. Chiar crezi ca Mark a fost "œdama" lui de companie mult timp?
Intrebarea mea il facu pe barbat sa-si indrepte toata atentia spre mine si sa se opreasca din ras. Probabil nu se astepta la o astfel de discutie.
-De unde ai mai scos-o si pe asta?
-Ieri cand eram cu Saren, despre asta discutam. M-a surprins aceasta veste, dar cred ca exista sansa sa ma fi mintit, nu?
-Nu-l prea cunosc pe Mark si cu atat mai putin pe Matei, insa mi se pare o prostie.
-Asta ziceam si eu...
-Dar ce-i cu intrebarea asta, asa, deodata?
Ridica o spranceana si ma privi patrunzator, pierzandu-ma in ochii lui si facand ca raspunsul sa nu mai apara.
-Ma rog, nu mai conteaza. Daca tot ai adus vorba de el, de ce nu te duci sa-l vizitezi la spital?
-Unde? am tresarit la ultimul cuvant din intrebarea sa.
-La spital... Aseara a fost dus la spital. Si-a sclintit glezna la fotbal, insa se pare ca a fost ceva mult mai grav de a ajuns acolo.

In cateva minute nu ma mai aflam in bucatarie, ci alergand pe trotuar in drum spre cladirea pe care am urat-o toata viata. Imi era greu sa fug dupa cele petrecute inainte, dar imi dadeam silinta pentru a ajunge la colegul meu cat mai repede.
Acum intelegeam de ce nu mi-a raspuns la mesajele de pe telefon cand i-am scris, bucuros, ca m-am culcat cu Yn.
Wow!
Fani...capitolul asta a fost asa super.Cam scurt,dar superb.
Cum se poate tocmai tu sa nu descrii intregul capitol pe Akita si Yn facand dragoste?Ci sa scrii 28 de fraze?Asa putin?Sunt dezamagita.Dar tot mi-a placut cat a fost.Asa romantic. :001_wub:
Ma gandem ca Saren o sa-i prinda,dar bine ca nu s-a intamplat asta.Desi cand va afla...Akita,sa fugi foarte departe.Foarte departe.
Ce?Cand?Cum?Mark e in spital?De ce e Mark in spital?Si-a sclintit glezna la fotbal.Cum asa?Sunt curioasa sa aflu mai multe.Vreau capitolul urmator.Ma intreb cum va reactiona Mark cand va afla despre Yn si Akita ce au facut.Va fi gelos?Va fi nervos?Va mai fi prieten cu Akita?Cu siguranta il va uri pe proful de mate 100%.
Bye!
Te Quero!! : x Ce next încendiar. Mrr... :3
Chiar mi-a plăcut şi chiar mă aşteptam... Bine mint, nu mă aşteptam. xD Oricum chiar m-ai luat prin surprindere cu acesta şi nu pot să cred că în sfârşit i s-a îndeplinit dorinţa lui Akita, ca Yn să îl facă al lui... chiar dacă nu e primul(să le fac ceva celor care l-au avut).
Mi-a plăcut cum ai descris, aproape intens, iar în unele părţi ai reuşit să conturezi ceva mai bine ca în altele sentimentele şi chiar gesturile făcute de personaje, mişcările corporale şi restul.
Pe lângă asta chiar mi-am imaginat totul, fiecare şcenă mică sau mare, nu conta. : )))

Nu prea am ce spune din păcate, aştept nextul şi sper să vi cât mai repede cu el, nu lăsa şcoala să te împiedice. : *
In sfarsit au ajuns si la faza asta a relatiei :X. Abia asteptam sa-i vad facand ceva mai perv. Bine, poate pervers nu e cuvantul potrivit aici. Au fost atat de dulci si Yn a avut atat de multa grija :X. Cum naiba sa nu-i iubesti?
Mai vreau...eu si toata lumea, banuiesc.
In fine, sunt curioasa cum va evolua relatia lor de acum inainte si cum va reactiona sarem cand isi va da seama de tot. Sper k Akita sa fie in siguranta cat timp va fi Yn plecat :-S (cu toate ca ma indoiesc). Dar tu esti scriitoarea si sti mai bine :*
In rest, ce pot sa zic? A fost un capitol frumos si astept cu nerabdare nextul. :*
Ps: l-am citit chiar in seara in care ai postat, dar imi era asa de somn ca nu ti-am mai lasat comm:(( Deci, scz de intarziere
Iei ;x am terminat de citit, mi-a placut foarte foarte mult. Yn este un adevarat gentelman, desi mai mult imi place de Mark ca iubit a lui Akita ;x, nu stiu mi se pare mai simpatic decat Yn, care este mai batran, sa zic asa =]]. Saren si Matei, sunt cei mai...mere....oameni pe care i-am vazut ever =]] nu i-am suportat inca de la primele apariti, plus ca movul nu il suport, iar numele Matei cu atat mai mult ;x.

Imi place ce se petrece intre Yn si Akita este foarte frumoasa iubirea care si'o poarta, dar ar fi mai frumos sa fie cu Mark =]] nu stiu, parerea mea. Imi place mult ficul tau si abia astept nextul ;x il astept cu nerabdare si sa ma anunti si pe mine te rog frumos ;o3. Pwp ;*
Long time no see, guys. Dar totusi sunt aici cu nextul. Nu m-as mira daca nu am cititori, sectiunea oricum e cam pustie. Anyway, capitolul i-l dedic Mirei pentru ca m-a intrebat de mai multe ori cand pun nextul. Sweety, this is for ya. ^w^
Lectura placuta si scuzati eventualele greseli.


Din capitolul trecut:
~~~~~~~~~~~~

-Ma rog, nu mai conteaza. Daca tot ai adus vorba de el, de ce nu te duci sa-l vizitezi la spital?
-Unde? am tresarit la ultimul cuvant din intrebarea sa.
-La spital... Aseara a fost dus la spital. Si-a sclintit glezna la fotbal, insa se pare ca a fost ceva mult mai grav de a ajuns acolo.

In cateva minute nu ma mai aflam in bucatarie, ci alergand pe trotuar in drum spre cladirea pe care am urat-o toata viata. Imi era greu sa fug dupa cele petrecute inainte, dar imi dadeam silinta pentru a ajunge la colegul meu cat mai repede.
Acum intelegeam de ce nu mi-a raspuns la mesajele de pe telefon cand i-am scris, bucuros, ca m-am culcat cu Yn.
~~~~~~~~~~~~

-Capitolul 20-


Spitalele imi starneau intotdeauna o stare de neliniste care, desi suportabila, era neplacuta, iar sala in care ma aflam acum era dezagreabila. Peretii erau acoperiti cu faianta de un verde ca fierea, fisurata, cu pete intunecate, probabil cu sange vechi, care murdareau tencuiala subtire. Erau, de asemenea, randuri de scaune care dispareau in intuneric dincolo de cercul de lumina aruncata de lampile chirurgicale.
Atmosfera ma infiora cu fiecare pas facut..
Nu stiu cum am ajuns acolo, dar imediat ce l-am vazut intins in patul acela, am alergat spre el, ignorand strigatul disperat al asistentei ce gafaia in spatele meu.
-Mark, ce nai...
-Domnule! Domnule! Nu ati citit afisul? Nu trebuie sa alergati pe hol! Nu sunteti zdravan la cap? Am alergat dupa dumnevoastra de la parter pana aici. Nu sunteti zdravan la ...
-De cand este in starea asta?
Nu-mi raspunse, ci ma privi la fel de confuza ca inainte. De parca eu as fi avut rabdare sa citesc afisul inainte sa urc treptele si sa ajung aici.
-Imi pare rau, dar nu stiu nimic despre el. Nu sunt asistenta pe etajul asta.
M-am repezit spre pat fara sa o mai bag in seama. Chipul lui era palid, mainile albe si acoperite foarte putin cu o patura dezgustatoare. Acesta se numea spital sau inchisoare? Am dat negativ din cap si m-am intors cu fata spre asistenta.
-Va rog... Chemati pe cineva, am murmurat.
Vazand ca nu sunt in apele mele si ca aproape voi incepe sa plang, aproba din cap si se supuse, iesind pe hol si chemand pe cineva. Ma simteam extreme de vinovat.
Oare chiar fusese vina mea ca el se afla aici, in timp ce ma daruiam lui Yn?
Reusisem sa-mi trec temperamentul intr-un altul ca si cum as fi fost un fluid subtil sau un ciudat parfum, cand Mark isi deschise ochii si privi ingrijorat spre mine. Tresari, de parca nu s-ar fi asteptat sa fiu acolo, apoi incerca intr-un mod ciudat sa ma alunge cu privirea lui de gheata din acel loc.
-Imi pare nespus de rau!
-Ma simteam singur si gol in mijlocul desertului, pentru prima data ma simteam in siguranta aici, unde nici cel mai mic incident nu ar fi declansat o catastrofa infioratoare, veni replica lui intarziata, privind telefonul cu lacrimi in ochi; ma facuse vinovat, dar pe ocolite.
Micutul aparat statea pe pervaz, la cativa metri de patul unde se afla el. Cand am vazut ca intinde mana, incercand sa il ia, l-am ajutat eu. I l-am oferit, scotand apoi un oftat.
Fata lui mai prinsese culoare de cand primele lacrimi ii atinsera obrajii palizi. I-am prins mana intra mea, mangaind-o usor.
Nu ma mai simteam in stare de nimic. Doream sa ii explic totul si sa imi cer scuze de cate ori e nevoie, dar parca buzele mele nu se desprindeau si ma durea atat de tare cand ii auzeam vocea blanda, cu un strop de tristete si dezamagire..
-Te-ai folosit de mine, asa-i?
Brusc vocea ii deveni rece si aspra. Pe fata lui am surprins un zambet trist, care a disparut imediat ce l-am privit in ochi. Vazand ca nu spun nimic, continua:
-Si tacerea e un raspuns.
-Nu, Mark, nu am profitat de nimic. A fost doar un moment placut, nu mi-am dat seama ca s-ar putea ajunge aici. Am crezut ca e totul bine cu tine. Imi pare rau.
Se lasa o tacere inficosatoare punctata doar de respiratia lui grea, in timp ce butona telefonul si tot recitea niste mesaje.
-Te-ai simtit bine cu el? Macar tu sa fi facut asta, cand eu am stat aici.
-Mark, ma simt deja foarte vinovat, te rog nu o mai fa din adins. Ti-am trimis doar niste mesaje, esti prietenul meu, voiam sa stii ca sunt fericit.
-Mai mult rau mi-ai facut!
Se schimbase total: privirea, vocea, tonul... Toate erau diferite la el. Chiar asa mult sa-l fi suparat?
-Stiai prea bine ca daca imi tirmiti aceste mesaje, spunand cat de bine te-ai simtit cu el, o sa ma intristez si mai tare. Stiai prea bine asta? De ce ai facut-o? De ce ai continuat sa ma ranesti cand stiai ca sunt ca o pasare inchisa intr-o colivie in locul asta oribil? De ce?
Privirea ii devenise asemeni unui detinut ce mai avea cateva zile de stat in inchisoare, si totusi prefera sa ramana acolo decat sa plece in neant.
-Mark...
Un suspin imi inunda gura dupa ce i-am pronuntat numele cu atata vinovatie. Nu, nu o facusem intentionat, credeam ca se va bucura si el pentru mine. Am preferat sa tac, caci imi era teama sa nu se aprinda din nou. Mi-am plecat capul in timp ce el ma privea cu acei ochi de sticla. Brusc fata ii deveni iarasi palida. Ofta si se intoarse cu chipul spre geam, spunand ca vrea sa doarma. Ca si cum acea replica fusese in loc de "œla revedere si nu ma mai deranja".
M-am intors cu spatele la el, privind vinovat usa.
-O sa-mi treaca, sopti, apoi i-am surprins cu coada ochiului un zambet naiv.
Ma simteam mai bine dupa acea replica, cu toate ca durerea nu trecuse, puteam pleca mai fericit acum. Il stiam pe Mark, si-ar fi revenit repede, asta doar daca ii ofeream putin timp sa cugete asupra celor petrecute si sa se refaca.
Cand am pus mana pe clanta, asistenta tocmai intra in fuga in incaperea unde ne aflam. Era o femeie in varsta de patruzeci si ceva de ani, cu parul prins intr-o coada la spate, saten, usor ondulat, imbracata intr-un halat alb. Intarziase... Si i-am spus-o si ei.
-Nu mai e nevoie de dumneavoastra acum. Dar... Aveti grija de el.
-Bineinteles, tinere. Maine va fi acasa.
Zambi in coltul buzelor, apoi imi facu semn sa plec, satenul avea nevoie de liniste si odihna. Poate reuseam sa clarificam lucrurile maine, insa eu trebuia sa ma intorc acasa la Yn si sa ii spun ca l-am vizitat pe Mark la spital, ca ii multumesc ca m-a lasat sa dorm la el si ca acum trebuia sa plec.
In timp ce mergeam pe trotuarul pustiu, ma gandeam cum pot face aceste lucruri? Dupa tot ce s-a intamplat cu o seara inainte nu ma simteam in stare sa ii spun ca plec acum. Inima incepu sa-mi bata cu putere cand am zarit casa in fata ochilor. Am traversat strada, apoi am batut la usa ce mi se deschise imediat.
-Cum se simtea pustiul? intreba Yn cu un zambet victorios.
Era imbracat in haine de casa, niste pantaloni de training gri trei sferturi cu dungi albe si un tricou mulat, negru, ce ii scotea o parte a muschilor in evidenta de pe abdomen. Parfumul lui era omniprezent, fermecandu-ma ca o otrava rafinata.
N-am schitat nimic si am trecut de prag, stiind exact unde ma duc. Ii auzeam pasii in spatele meu, iar atunci cand intra cu mine in dormitor, zambi intr-un mod ciudat, un gest pe care nu-l mai vazusem la el pana acum, mai degraba semana cu a lui Saren. Zambea atat de pervers incat, pentru o fractiune de secunda, puteam sa jur ca gresisem casa.
-Era... Era bine, putin cam morocanos, m-am incurcat eu in cuvinte cand se apropie de mine cu pasi mari, atletici.
-Tot in dormitorul meu tragi, nu?
Parca imi ignorase replica si, continuand pe acelasi ton, imi puse mana pe umar, impingandu-ma usor spre pat.
-Stiam eu ca ti-a placut.
-Yn, stai, nu vreau din nou asta. Adica... Nu ca nu mi-a placut, a fost bine, m-am simtit mandru alaturi de tine, protejat si iubit, dar nu mai pot face asta acum, din nou. Trebuie sa plec.
-Aki, o sa te simti din nou bine. Stiu ca vrei si tu asta.
Isi plimba mana pe umarul meu, apoi o cobori spre brat pana la incheietura si o prinse bland. O lua si o saruta, pastrandu-si acel zambet ciudat ce imi trimitea o mie de fiori. Isi lipi buzele fierbinti pentru scurt timp aproape de ale mele, presandu-le usor si cu calm.
-Dar... Nu mai pot, am zis vinovat, aducandu-mi aminte de expresia trista si ranita a colegului meu.
-Cine zice?
Fu ultima replica pe care am auzit-o din partea lui inainte sa ma tranteasca destul de brutal in pat, napustindu-se asupra mea. Incercam sa inteleg de ce isi schimbase radical comportamentul, crezand pentru inceput ca era beat; nu aveam nicio dovada. Totusi, saruturile sale erau pline de tandrete, doar simple gesturi erau scapate de sub control.
Parca mintea ii era umpluta cu otrava.
Prima rezervat dau edit imediat.
----------------
In primul rand ma bucur ca ai adus capitolul. Acum... Nu ma asteptam ca mark sa fie atat de gelos pe Yn si cred ca pana la urma nu va accepta chiar atat de usor relatia aceasta. cat despre Yn, mi se pare mie sau incepe sa semene cu saren? Vorba proverbului acela ca cine se aseama se aduna se pare ca este valabila in cazul lui Yn si Saren. Incep sa-mi schimb parerea despre Yn si nu in una foarte buna si incep sa cred ca Mark ar fi un partener mult mai bun decat el. In concluzie iti urez bafta si sper sa aduci nextul cat mai curand. Ja ne!
Nu ştiu cum să salut, deci:
Văd că ai repostat fragmentul pierdut, perfect. : )) Un capitol destul de emoţionant şi dezamăgitor, trist. Hmm... finalul (da, încep cu finalul), nu prea îmi place atitudinea lui Yn, chiar că dă o impresie că ciudată şi un sentiment ucigător, seamănă mai mult cu Seren aici. o.o Fucking strange!
Mark a suferit destule şi cam îl aprob puţin, Akita e cam orb şi nu vede că Mark chiar simte ceva pentru el (eu aşa consider şi au fost câteva segvenţe în care Mark şi-a arătat afecţiunea adevărată şi ştii la ce afecţiune mă refer, nu la ceva deochiat oricum).
Deci pe scurt pot spune că Akita e vinovat fiindcă a fost foarte mult acaparat, hipnotizat de Yn încât a uitat de amicul său, bunul său prieten şi prin faptul că a dorit aşa de tare să-i povestească noaptea de dragoste cu profesorul, la rănit profund pe Mark. Shame on him!
Şi din nou revin asupra lui Yn; are un comportament al naiba de pervers şi violent în ultimele rânduri, wtf! Ce are? Ce a păţit? Adică ce vrea să însinueze prin această replică: "-Tot în dormitorul meu tragi, nu?" Vrea să spună că Akita vine doar pentru sex? Şi el e un orb. --"
--

Trecând peste asta; foarte mult dialog aia vut în acest capitol, iar descrierea a fost puţină, se putea mai bine. Dar ai reuşit să âncarci sentimental capitolul, ceea ce dă un + la tot.
Greşeli... nu mai ştiu, parcă am văzut câteva, însă acum nu le mai găsesc. Fii atentă oricum.
Cam atât, sper să aduci mai repede nextul. <3 Succes!
Esti o scumpa :*
Am citit capitolul in prima zi, dar am avut atat de mult de lucru incat nu am apucat sa comentez. In primul rand, multumesc pentru dedicatie, chiar ma bucur ca nu ai lasat balta povestea. In al doilea rand, La multi ani!.
Bun, lasand off topicul, sa revenim la poveste. Akita e mult prea naiv pentru prorpiul lui bine. Atat de naiv, incat pana la un anumit punct da in prostie (dar e o prostie adorabila) Il simpatizez pe Mark...bietul de el, e in spital, pe de-o mparte, si pe partea cealalta, tipul de care e indragostit ii trimite un mesaj in care ii spune cat de bine s-a simtit cu akltul in pat (buna treaba Akita) :))
Yn...aici nu stiu ce sa zic. Se comporta ciudat. Sunt sigura ca aceasta schimbare de caracter are un anumit scop (la tine toate au un scop, am observat asta), dar ai grija sa nu faci OOC. Ar fi pacat.
Per ansamblu, capitolul a fost foarte bun, nici prea mare, nici prea mic, evenimentele (chiar daca putine) au fost dozate cum trebuie si personajele nu si-au pierdut farmecul, chiar daca nu ai mai scris de mult.
Sper ca urmatorul cap sa-l aduci mai repede (dak ai timp, evident) si sper sa continui sa scri la aceasta poveste:*
MulTumesc de comentarii. Stiu ca ajung cam tarziu. Imi cer din nou scuze. *blush*
-Capitolul 21-
[/b]


Camera era imbibata in mireasma bogata a rozelor iar in clipa in care aerul curat patrundea prin crapatura ferestrei, mirosul greu al liliacului era mai ceva ca parfumul florilor cu spini.
Eram intins pe pat cu Yn deasupra mea, incercand sa imi dau seama cum decurgeau lucrurile. Raspundeam la fiecare atingere a lui, fiecare emotie placuta oferita de degetele sale mari ce-mi atingeau pielea claviculei.
-Ai baut ceva, Yn?
Nu-mi raspunse imediat, ci isi lipi buzele de ale mele, explorandu-mi gura fierbinte cu nerabdare, formand un dans de imperechere simplu al buzelor noastre, dar incitant.
-Nu, n-am baut. Pur si simplu am chef de tine.
Replica lui m-a izbit ca o sageata in inima, facandu-ma sa ma simt ca o jucarie scumpa si folositoare, dar totusi de care se va plictisi mai devreme sau mai tarziu. Mi-am sprijinit trupul in coate si mi-am ridicat capul, insa fara ca sa ma feresc de saruturile sale. Erau ca un calmant pentru trupul meu plin de emotii; erau tot ce aveam nevoie.
-Yn, dar comportamentul tau... am murmurat ca pentru mine, dar fiind aproape, m-a auzit.
-Ce e cu el?
Isi ridica capul si ma privi fix in ochi, facandu-mi inima sa se miste cu mai multa putere. Privirea lui era la fel ca inainte si nu dadea semen ca ar fi baut ceva. Yn era perfect normal. Atunci eu eram de vina cu ceva? Poate ca din cauza vizitei la spital si modul in care eram sigur ca sunt vinovat, ma facea sa cred ca toti din jurul meu se comporta ciudat, iar eu sunt cel normal. Yn ma avusese odata, iar eu am recunoscut ca mi-a placut. Oare ... Acest lucru inseamna ca ... Sunt cu el?
-Yn, esti tot ceea ce am mai valoros. Tu si Mark sunteti cei mai buni prieteni ai mei, am spus domol, punand o mana in capul lui si mangaindu-i suvitele de par, privind insa spre tavan, citind parca de pe bucata varuita cu alb.
Blondul cu parul lung, probabil socat de replica mea brusca, ma privi amuzat si imi cuprinse buzele intr-un sarut fugitiv.
-Gresesti, Aki. Eu nu sunt prietenul tau cel mai bun.
Facu o pauza, apoi reveni mult mai indraznet.
-Eu sunt iubitul tau.
Inima mi se opri brusc, la fel si mana ce cu cateva momente inainte ii mangaia suvitele blonde. Gatul mi se usca imediat, nevenindu-mi a crede ultima lui replica. Ma simteam fericit si totusi speriat in acelasi timp. Mi-am mutat incet privirea spre ochii lui ce ma priveau discret, apoi mi-am trecut limba rapid peste buze pentru a le umezi si a putea vorbi din nou.
-Sunt iubitul tau? am intrebat nesigur, primind rapid raspunsul afirmativ.
Nu-mi venea a crede ochilor si urechilor ceea ce tocmai aflasem. Sentimentul de fericire nu putea fi descries in cuvinte, insa chipul meu era plin de emotia de a-l avea pe Yn pentru tot restul vietii. Am vrut sa ii spun ca il iubesc mult, dar ceva ma tinea in loc. Mi-am umezit a doua oara buzele iar el, obseervandu-mi gestul, se napusti asupra gurii mele mai putin experimentate si ma saruta pasional, imperechindu-ne buzele intr-un dans incitant.
Se ridica de pe mine in scurt timp, apoi ma lua de mana si ma ajuta sa ma pun in fund pe pat. Eram putin confuz de privirea lui atat de shcimbatoare, dar aveam pe parcurs sa pricep si eu ce se petrece.
-Hai sa vorbim despre Mark, schimba el subiectul, eu fiind vizibil emotionat de vorbele aduse de el de mai devreme. Cum se mai simte? Cand iese din spital? Ma asalta blondul cu intrebarile in timp ce se aseza cu spatele de pervaz.
Soarele era prea puternic si nu-mi permitea sa vad decat silueta din fata mea, fara expresia lui faciala sau conturul frumos al fetei si privirea blanda si impunatoare in acelasi timp.
-Se simtea mai bine. Era putin suparat, dar cred ca i-a trecut. Oricum, maine va fi acasa. Ma voi duce sa il vizitez.
-Da? surase. Frumos din partea ta, continua pe acelasi ton, intorcandu-se si deschizand fereastra pentru a patrunde aerul molcomitor.
ii priveam toate gesturile ce ma inebuneau, ma faceam sa ma simt falnic ca eram alaturi de el. Nimic nu ma mai facea sa ma simt prost si vinovat. Totul era prea frumos ca sa fie real, si totusi era. Eram absent in gandurile-mi curate, nevinovate, iar gandul imi zbura doar la persoana cu care ma aflam in camera. Aerul rece de afara se contopea inimaginabil cu emotia pe care o traiam in adancul sufletului, facandu-ma sa plutesc ca un fulg ce este dus de vant la mare distanta.
-Am vorbit cu Saren si din intamplare am ajuns la subiectul legat de Mark si Matei. Mai tii minte cand m-ai intrebat daca stiu ceva legat de "œdama de companie" a lui Matei?
Visam. El reusi sa ma scoata din starea psihica ce reusise sa ma hipnotizeze negresit.
-Da, imi aduc aminte. Ai aflat ceva?
Tonul meu deveni brusc mult mai curios. il priveam atent, cu o emotie usoara ce imi cuprinse intregul trup. Raspunsul lui intarzia prea mult.
-De ce nu te duci maine la el sa il intrebi?
-Haide Yn, nu ma amagi...
-Bine, bine! spuse pe un ton copilaresc, tragand la loc draperia de catifea, lasand insa fereastra deschisa. Vantul o misca usor, tandru, facandu-ma sa ma simt ca pe un vapor imens. L-am privit atent pe blond care se aseza langa mine.
-Intr-adevar preaiubitul tau coleg il cunoaste pe Matei de ceva timp. Stia cu ce se ocupa el si toate cele, dar nu a fost niciodata "œdama" lui de companie.
Am rasuflat usurat. Aceasta senzatie de diminuare ma facea sa ma simt mult mai destins.
-Insa... Se pare ca Mark a fost intr-un fel santajat. Nu am inteles prea multe, totul a decurs repede si nu am vrut sa par prea insistent asupra acestui subiect, cand el incerca sa il evide. Deveneam dubios.
Dorise a continua, dar fu oprit de soneria de la telefonul meu. L-am scos repede din buzunar si am raspuns fara sa ma mai uit cine apeleaza.
-Vrei sa vii la mine? Am iesit mai repede din spital si sunt singur. Poate dormi aici, maine si asa e ultima zi de scoala.
Tonul colegului meu era unul calm, care totusi cerea multe explicatii. L-am privit pe Yn pentru a cere aprobare. Nu stiu de ce am facut asta, dar pur si simplu acest sentiment l-am avut in momentul in care Mark ma intreba daca doresc sa vin la el. Dar adoram aceasta emotie. Acum ma simteam al lui Yn si, la fel, simteam ca trebuie sa ii cer aprobarea.
Barbatul de langa mine se incrunta usor, stand putin pe ganduri.
-Nu stiu, spuse cam nesigur. Vreau sa petreci mai mult timp cu mine, nu cu el.
Fata mi se imbujora usor, dar nu stiam daca e din cauza sarutului ce l-am primit imediat ce am inchis telefonului sau a supararii. Cred ca prima varianta era cea reala.
Buna, ma bucur ca ai adus nextul! Aki a devenit extrem de atasat fata de Yn si din cate vad blondul oscileaza intre un comportament bland si unul plin de dorinta. Nu stiu de ce dar am senzatia ca Mark incerca ceva nu prea normal cand l-a chemat pe Aki pe la el. In alta ordine de idei mai sunt mistere ce trebuie inca descoperite si sper sa aflam asta in capitolele viitoare. Chiar m-ai facut curioasa cu acele relatii dintre Matei si Mark, iar Saren ce cauta pe acolo prin legatura asta pana la urma? Bafta la scris si te rog sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol.