In fic-ul meu folosesc personaje din seria originala "Gravitation",nu intentionez sa fac nici un fel de porfit folosidu-ma de ele, ele apartinand lui Maki Murakami.Vreau doar sa prezint o versiune proprie a continuarii acestei povesti de dragoste.Ar mai fi de precizat ca fic-ul a mai fost postat de mine ,sub acelas nume si cu diferenta minore in alt site.De asemeni unul dintre capitole a fost scris de Mitsukai Yoru,voi preciza acest lucru si atunci cand voi posta respectivul capitol.
Capitolul 1 Despartiere...iar
''Ti-am oferit toata dragostea mea, tot sufletul si am dorit doar ca tu sa ma accepti, dar de cele mai multe ori abia bagi de seama ca exist. N-ai timp de mine...aproapa niciodata! Esti din ce mai rau cu mine. Ce crezi tu ca sunt? O biata jucarie pe care o arunci intr-un colt atunci cand te-ai saturat de ea?''
''Daca tu asta crezi, ia-ti lucrurile si dispari din viata mea!''
Il privise cu ochii mari si plini de lacrimi, dar nu mai spuse nimic. Isi luase lucrurile si plecase pur si simplu. Il privise strangand si trecand prin fata sa .Ar fi putut sa-l opreasca. Ar fi putut sa spuna ca nu a vorbit serios. Ar fi trebuit sa faca ceva, pentru ca el sa nu plece.
Dar nu facuse nimic. Sperase ca se va intoarce ,ca de atatea alte ori, dar asta nu se intamplase. In primale zile ii fusese bine, se sintea liber, apoi libertatea incepuse sa nu-i mai placa. Nu era liber sa faca ce vrea , ci doar sa fie singur. Viata lui isi pierduse orice urma de bucurie, totul era plat si trist. Pleca de acasa, cu sau fara motiv, doar pentru ca spera ca atunci cand va deschide usa o fiinta micuta de statura, cu ochii de ametist si par de culoarea zmeurei ii va sari in brate si ii va impuia urechile cu o mie de prosti. Dar asta nu se intampla niciodata. Se hotarase sa faca ceea ce nu facuse pana atunci. Incercase sa-l sune. Nu ii raspundea la telefon. Crezuse ca si-a aschimbat numarul de telefon, dar nu era adevarat. Avea acelasi numar de telefon ,dar pur si simplu ignora apelurile lui. Hiro si Fujisaky refuzau ,de asemenea, sa-i vorbeasca. Pana si Tatshua sa rastise la el: ''Nu inteleg de ce te agiti atat de mult. Ar trebui sa intelegi ca-ti meriti soarta. Nu stiu cate persoane ar fi suportat tot ce a suportat el de la tine. Il dai afara din casa cind ai chef si apoi suspini dupa el... Lasa-l in pace! Nu-l meriti!''
A trecut o luna si jumatate din ziua in care iubitul lui a plecat, o luna si jumatate de chin si de nesomn, avea nevoie de el, de boacanele pe care le facea in fiecare zi ,de sunetul vocii lui spunand prostioare, chiar si de crizele lui de plans cu si fara motiv.
Nu se putea concentra la absolut nimic, nu putea sa scrie si avea impresia ca nu poate nici macar sa gandeasca. Inchide ochii si-l vede ,ii pare ca-l zareste pe strada, si ii asculta hinotizat melodiile ore intregi. De atatia ani ii spunea ca versurile si melodiile lui nu au nicio valoare, iar acum le asculta ca in transa.
Noaptea il cauta prin pat, ii este dor de gustul buzelor lui si de noptile ferbinti de iubire, de zilele pline de entuziasm molipsitor.
O durere vie ii strabatu stomacul si-l facu sa se ghemuiasca pe canapea. Pur si simplu simte ca nu mai poate trai asa. Lacrimi fierbinti ii aluneca pe obraji. Plange asemeni unui copil si lacrimile uda catifeua canapelei, dar lui nu-I pasa. Pur si simplu nu-i mai pasa de nimic.
Simti o mana pe umar si intoarse capul plin de sperante. Ridica privirea,dar ofta dezamagit:
-Ce vrei,Tohma?
Fara un cuvant Tohma il mangaie pe par. Nu are ce sa-i spuna , stie ca Eiri il invinuieste pentru ca a incercat tot timpul sa-l desparta de Shuichi. Era adevarat, crezuse ca relatia ii face rau cumnatului sau, dar se parea ca despartirea este de-a dreptul devastatoare. Scriitorul este palid, are ochii incercanati si aproape nu se mai ridica de pe canapea.
Se aseza langa el si-i mangaie parul in tacere. Celalalt ridica privirea plina de lacrimi:
-Spune-mi!El...ce mai face?
E prima data cand il intreaba ceva despre Shuichi.
-E mai tot timpul la studio, munceste foarte mult. Acum filmeaza pentru un nou videoclip. Nu prea il vad, dar stiu ce program are.
-Te evita? E normal! Mereu ai vrut sa ne desparti.
-Nu chiar ,desi am sperat ca-ti va fi mai bine fara el. Ceilalti cred si ei ca este mai bine sa nu-l intalnesc. K,Hiro ,Fujisaky , chiar si Ryu ,au grija sa nu-l intalnesc. Are iubitul tau acest dar, sa-I faca pe ceilalti sa aiba grija de el.
-Nu mai este iubitul meu! L-am pierdut. As vrea, macar sa-l vad, nimic mai mult.
Tohma ofta din greu. Nu-l mai vazuse pe Eiri in asa hal de zece ani, din apartamentul plin de sainge din New York. Lua telecomanda si o privi o clipa. Nu prea vrea sa faca asta, dar se pare ca este singura metoda prin care isi poate face cumnatul sa-si revina putin. Apasa pe butonul de pornire si selecta rapid un anumit canal. Pe ecranul televizorului aparu un chip dulce, cu ochi mari,violet si par trandafiriu. Scriitorul privi ca hipnotizat ecranul, apoi ii zambi cumnatului sau:
-Stiai ca are intreviu la ora asta?
-Da.M-am gandit ca vrei sa-l vezi.
Eiri ii stranse mana in mana sa.
-Iti multumesc, Tohma!
Presedintele N.G. gandi ca fericirea pe care i-o aduceau zambetul daruit de Eiri si multumirile rostite meritau orice sacrificiu, chiar si de a-l vedea iar in bratele pustiului aluia rasfatat.
Yuki ramase o clipa ganditor:
-Si zici ca tu nu l-ai vazut in ultimul timp?
-Nu l-am vazut.De ce ?
-Ai bagat de seama cat de mult a slabit?
-A slabit!?!? intreba aiurit, privind mai atent ecranul. Da... poate... e ceva mai slab acum.
-E bolnav?
-Nu stiu. Probabil ca despartirea voastra nu i-a facut bine nici lui.
-Nici nu avea cum sa-i faca bine.Eram amandoi obositi, nervosi , am spus numai prostii...Tot felul de idiotenii dureroase.
Brusc icni si o suvita de sange ii aparu in coltul gurii.Tohma il cuprinse cu bratul dupa umeri:
-Trebuie sa te duc la spital,Eiri.
-Da,dar ...Promite-mi ca nu-i spui nimic lui Shu!
-Ai zis ca-l vrei inapoi...
-Am sa rezolv eu asta atunci cand ma fac bine.
-Dar medicii au spus ca de asta dat s-ar putea sa fie nevoie de operatie.
-Tocmai de asta el nu trebuie sa stie.
-Mergem?
-Numai dupa ce imi promiti ce te te-am rugat!
Tohma sta pe canapeaua din holul spitalului. Zambi cand Mika se aseza langa el.
-Cum se sinte?
-Cum ar putea sa se simta? Ulcerul s-a redeschis.
Femeia ofta. Era convinsa ca despartirea de Shuichi ii va face rau, dar sperase ca cei doi se vor impaca inainte ca situatia sa ajunga atat de rea.
-Ceea ce il macina cel mai mult pe Eiri este ca pustiul nu a crezut nici macar o clipa ca este iubit cu adevarat, spuse Tohma incet. Ce prost!
Sotia lui se stramba:
-Pai ar fi si greu sa crezi ca cineva te iubeste cand timp de patru ani nu-ti spune niciodata, mai mult din,prost, idiot si belea nu te scoate.Tu ai crede?Si doar ii spusesem ca il va pierde daca va continua sa se poarte asa...
-Ei... nu este chiar cum spui tu. Gandeste-te ca a facut orice pentru el. Nu s-a intamplat niciodata sa afle ca vrea ceva, sau ca are o problema si sa nu faca totul sa se resolve.
-Probabil ar fi preferat o vorba draguta si un ''te iubesc''!..
-Oricum ar sta lucrurile, trebuie sa se impace!Eiri este distrus ,iar Shindou arata si el destul de prost.
-Am sa-l sun eu pe Shu sa-i spun. Eu nu am promis nimic.
-Nu-ti va raspunde!
-Sunt comvinsa ca va vrea sa-mi vorbeasca!
-Nu are cum. In telefonul lui numarul meu, al tau si al lui Eiri sunt pe lista celor pe care telefonul nu le afisaza in cazul unui apel.
-Nu-l credeam in stare de asa ceva!
-Pai nici nu este. Am bagat de seama ca nu-mi raspunde si l-am sunat pe K.Acesta a zis ca au fost impreuna la osedinta si telefonul lui Shindou nu a sunat.Cand erau in studioul de inregistrare am umblat la telefonul lui si am descoperit aceasta setare. Probabil el nici nu stie. Cel mai curand este opera lui Shuguru voia sa inlature un motiv de stress.
-Atunci ma duc la studio sa-i vorbesc.
-Rezolv eu asta,Mika!
-Dar tu ai promis sa...
-Am promis ca eu nu-i voi spune, dar stiu perfect cine ii va spune imediat ce va afla.
am trecut si eu pe aici si vreau sa-ti spun ca imi place cum scri ^_^ ai cateva greseli de tipar dar asta probabil e din neatentie oricum citeste din nou capitolul inainte sa postezi ( asta m-a ajutat si pe mine ff tare ) ^_^
mie nu-mi place sa critic deci de la mine o sa auzi mai mult cuvinte de lauda hm....ideea mi s-a parut destul de interesanta mai ales ca Shu si Yuki sunt personajele mele preferate si cu totul ca nu-mi place sa ii vad despartiti imi place ideea ... abia astept urmatorul capitol ^_^ scrie-l cat mai repede :pls:
hehe ... ja ne :bye:
Deci...sa incep cu laudele...Varianta asta este foarte buna fata de cealalta! Ai perfectionat-o! Este o imbunatatire majora! Ador aceasta poveste, si o voi adora si mai mult in acest nou format! Nu am cuvinte de lauda, majoritatea ar fi prea putin spus!
Acum, pt ca avand un comentariu de la mine nu scapi de critici, voi zice si ce m-a deranjat:
ai avut greseli de tastare din pura neatentie. Una dintre ele a fost: sinte- simte...scapi tu si de astea...este imposibil sa nu le poti corecta dupa aceasta imbunatatire.
"Inchide ochii si-l vede i-se pare ca-l zareste[...]"- "Inchide ochii si-l vede, i se pare ca-l zareste[...]"...faza cu virglele este iertabila dar acel "i-se" este...oh...trebuie neaparat corectat
"[...]nu putea sa scrie si are impresia[...]"- "[...]nu putea sa scrie si avea impresia[...]"... ai putea incerca sa folosesti acelasi timp verbal intr-o fraza...
Fujisaky- Fujisaki
Shuguru- Suguru
"Nu pre ail vad[...]" - " Nu il prea vad[...]"... acel "pre ail" este scuzabil...putin...deoarece este vina Word-ului...dar greseala de exprimare pune mai multe probleme.
Atat...restul este bine. Apreciez ca ai facut modificari. Acum este un stil mai matur. Trebuie sa te felicit, deci: Sincerele mele felicitari! Tine-o tot asa si vei ajunge o scriitoare extraordinara!
sincer nu prea stiu ce ai modificat la el, dar mie imi place.... Greselile de tastare se iarta.... <<sunt cam iertatoare la ora asta>> Ce pot zice.... eu ti-am citit aproape tot ficul (daca nu tot) deci nu iti pot spune decat Gambate! si stiu ca vor urma niste capitole extraordinare! Credeti-ma! << e profesoara mea de scris Ficuri :D>> Multumesc mult pentru ajutor la ficul meu bye bye!
In sfarsit am apucat sa-ti dau comm.Nu stiu ce sa-ti spun inafara de cuvinte de lauda.
Bietul Shuichi...Yuki e un mare baka...sa se impace rapid nu suport sa-l vad pe Shu suferind!
Ma bucur ca postezi fikul si pe zupp,eu l-am citit pe un alt site si pur si simplu m-am indragostit de el!
Spor la lucru si abia astept capitolul urmator!!
Sa postezi cat mai repede altfel mor pe aici! Stiu,curiosii mor repede:zuppy07:
Eu mor dupa fikul tau si vei avea f multi cititori iti garantez!
Te pup dulce:zuppy04:
Visa si visul imita realitatea din urma cu cateva saptamani.Acelasi cosmar se repeta iar si iar ,la nesfarsit ca o tortura perpetua, in fiecare noapte.
"Daca tu asta crezi, ia-ti lucrurile si dispari ! "Si la fel ca in realitate pleca, in vis insa, Eiri avea puterea sa spuna ce in realitate nu spusese: "Nu pleca! Te iubesc! Te rog... iarta-ma! Ramai! "De fiecare data Shuichi intorcea capul, il privea trist, cu ochii plini de lacrimi, dadea din cap ca'' nu'' si pleca. De asta data, insa sim?i un sarut pe gura si gustul ametitor al buzelor iubitului sau. Deschise ochii si-i intrezari chipul angelic in razele palide ale luni. Isi incolaci bratele in jurul gatului lui si il saruta pe gura cu disperare, ca si cand viata lui ar fi depins de asta. Ii auzi apoi glasul:
-Nu plec nicaieri, Yuki! Am s? raman cu tine.
-Te iubesc, Shuichi!
-Si eu te iubesc!
Ofta fericit si adormi convins ca a visat.
S-a trezit a doua zi , cand razele soarelui au ajuns s? cada pe pat. Isi aminti de cosmarul care se transformase in cel mai dulce vis si isi acoperi ochii inca inchisi pentru ca realitatea trista a camerei de spital s? nu-i goneasca visul. Respira adanc si deveni brusc atent. In camera pluteste un miros cunoscut. Deschise ochii plin de sperante si intalni chipul zambitor al lui Shuichi.
-Buna dimine?a, Yuki!
-Tu...Tu...Iubirea mea, tu...
Eiri se ridica in sezut si incepu sa-i mangaie obrajii si parul ca hipnotizat, apoi il saruta pe gura.
-Nu am visat, nu-i asa? Tu ai fost aici toata noaptea si mi-ai spus ca nu pleci.
Shuichi ii intoarse sarutul, il imbratisa si incepu sa rada:
-Sigur c? nu ai visat! Am ajuns aici putin dupa miezul noptii. Sperasem sa ajung inainte ca tu sa adormi, dar suntem cu film?rile la videoclip pe ultima suta de metri si daca le spuneam ca plec, in mod sigur Fujisaki face o criza de nervi.
Scriitorul il stranse la piept. Nu avea nevoie de nimic mai mult pentru a simti ca este fericit. Iubitul lui continua sa vorbeasca, dar el nu intelegea ce spune, nici nu conta de fapt. Continua sa-l tina in brate si sa-l auda vorbind. Era ca si cum incepea iar s? traiasca,ca si cum din momentul in care se despatisera via?a lui luase o pauza. Era atat de fericit, incat lacrimile incepur? sa-i curga pe obraz. Shuichi se opri speriat.
-Ce e cu tine? Tu nu plangi niciodat?. Doar eu bazai mereu.
Ii sterse lacrimile de pe obraz.
-Te doare ceva?
Nu ii raspunse. Il stranse doar in brate, mai tare, hotarat sa nu-i mai dea drumul niciodata. Ii privi chipul, de parca il vedea intaia data, il mangaie parul si obrajii cu imensa duiosie, cu lacrimile inca rostogolindu-se pe obraz. Shuichi il intreba iar, speriat:
-Te doare? Te am lovit?
-Da. Doare foarte rau ca ai putut sa spui ca e?ti pentru mine o simpla aventura. Cum ti-a trecut prin cap asemenea prostie?
Celalalt zambi sters:
-Tu mi-ai spus asta... cred ca atunci cand ne-am certat prima dat?.
-Este tare mult de atunci! oft?. A fost o prostie. Imi pare r?u!
-Si eu am spus prosti si regret atat de mult...
Ii indeparta suvitele roz cazute pe frunte si-l saruta iar.
-Nu ai fost niciodata o simpla aventura, nici macar in prima noastra noapte de iubire. Tu mi-ai invadat intai gandurile , apoi sufletul si mi-ai f?cut trupul sa nu mai vrea nimic altceva de cat iubirea ta fierbinte. Ai pus stapanire pe mine si sunt al tau orice as face! Iti apartin! Ma crezi? Crezi ce i?i spun acum?
Shuichi il privi cu ochii in lacrimi:
-Te cred! Acum te cred!
-Si ce crezi tu, domnule, care ti minte exact ce trebuia s? uiti c? ar fi trebuit sa fac pentru ca tu sa crezi asta de la inceput?
-Cred c? doar sa-mi spui. Asta era de ajuns!
-Perfect! ?i-am spus! Ai sa ti minte?
-Asta inseamna ca nu-mi mai spui c? ma iubesti de acum incolo?
Mutrita pe care a facut-o Shuichi este atat de uluita, trista si amuzanta, toate in acelasi timp, incat iubitul sau se abtinu cu greu sa nu rada. Ii raspunse zanbind:
-Dac? ai o memorie atat de buna incat sa ti minte o prostie spus? acum patru ani, atunci vei tine minte si ca te iubesc atat de mult incat in lipsa ta ma intrebam ce rost are sa mai respir!
-Oh, Yuki! Deci... tu chiar vrei sa fim iar impreuna? Sa fiu iubitul tau?
-Pentru mine nu ai incetat nici o clipa sa fi iubitul meu! Ai incetat vre-o clipa sa fi beleaua mea prostuta si rasfatata ?!?
-Nu, nici o clipa. Te iubesc!
Un timp au ramas imbratisati, fara sa spuna nici macar un cuvant, fiecare bucurandu-se doar de prezen?a celuilalt. Dupa un timp Shuichi inteb?;
-Te doare rau stomacul?
Eiri se incrunta:
-Nu. De ce ma intrebi asta?
-Atunci cand am venit am vorbit cu medicul de garda. Spunea c? astazi e?ti programat pentru inca un set de analize, dupa rezultatele carora se vor hotari, dac? mai e nevoie de operatie.
-Nu va fi nevoie de nici un fel de operatie. Nu trebuie sa-ii faci tu griji! Stii ca nu-mi place sa te vad asa!
-Trebuia sa intreb. Spunea c? regimul ?i tratamentul nu au avut rezultatul asteptat.
Blondul ii prinse barbia intre degete si-l privi in ochi:
-Totul va fi bine! Ce stiu medicii afara de regimuri, tratamente si operatii? Eu am primit acum singurul medicament care ma poate vindeca de ori si ce suferinta. Iubirea nu e ceva ce poti primi de la farmacie, spuse ,apoi il saruta indelung.
Isi lipi palma de obrazul lui .Nu ii place ca medicii i-au spus ce se intampla.Sperase ca Shu nu va venii la spital, altfel ar fi precizat ca nu este de acord ca iubitul sau sa fie anuntat care este starea lui de sanatate. Se incrunta nemultumit:
-Uite ce au facut cu tine! Esti alb ca varul si speriat. Va fi bine!
-Daca tu spui...va fi bine! ii raspunse zambind. Eu cred ca am nevoie de o cafea. Vrei si tu ?
-Ar fi grozav!
Se ridica de pe marginea patului ?i se indrepta spre u?a. Se opri o clipa, parca ezitand. In acelasi moment Eiri se ridica din pat si se repezi spre el. Il prinse in brate exact in momentul in care se prabusea in constient. Disperat il ridica in brate si-l intinse pe pat. Chiar atunci Tohma intra pe usa si zambi malitios:
-Ooo! Se pare ca deranjez! Macar este iar liniste in paradis!
Eiri il privi furios.
-Inceteaza cu ironiile si cheama un medic!
-Ce?! Dar arata groaznic!!! Ce a patit?
- Tu chiar nu vezi ca a lesinat?! Chemi un medic sau ma duc eu sa chem unul?
In primul rand felicitari,esti foarte talentata si multe persoane te iubesc (eu sunt nr 1 printre ei/ele)!:chuu:
Ma bucur, ca s-au impacat,dar ma ingrijoreza Shu! Sper k nu are nimik grav!Nici akum, nu stiu ce sa-ti spun...gome...imi place sa te laud pt k esti preferata mea!!:love:
Abia astept urmatorul capitol:perv:,ma bucur ca ai tinut cont de ce am spus si si postat repede.
Ma bucur k nu am murit si de nerabdare asa kum mor de dor...:nh:
Spor la scris si nu te schimba niciodata, sa ramai asa kum esti!
Pupici!Pupici!Puuuupici:zuppy07::bv::bye:Ja ne!
De acum capitolele vor suferi mai putine modificari fata de felul cum au fost postate initial.Nu am vrut sa modific povestea, ci doar sa rectific erorile comise initial.Voi incerca sa repar acele greseli, iar daca nu voi reusi sa o fac, imi cer scuze!
Lectura pacuta!
Capitolul 3 Disperare
Cateva minute mai tarziu o echipa medicala sosita rapid a inceput sa-si faca meseria.
- Ar trebui dus intr-un alt salon, spuse una dintre asistente.
Medicul se intoarse spre Eiri:
-Domnule Uesugi , ar trebui sa...
-Ramane aici!
-Atunci ar fi bine sa va transferam pe dumneavoastra intr-un alt salon...
-Nu plec nicaieri de aici: Daca vreti pune-ti un pat si pentru mine.
-Dar aveti nevoie de liniste si de odihna! continua medicul sa protesteze, apoi il privi cu atentie. Privirea parea sa aiba puterea unui laser si era cat se poate de clar ca pozitia lui nu era negociabila.
-Desigur... daca dumneavoastra credeti ca e mai bine asa...
Tohma zimbi .Ca in totdeauna hotaririle cumnatului sau nu puteau fi comentate de apoape nimeni.
La fel de incruntat Yuki isi privi iubitul. Isi trase un scaun langa pat si lua in mana sa mana inerta. Astepta ca asistenta sa ii puna o masca de oxigen si o perfuzie, apoi intreba:
-Ce s-a intimplat cu el?
-In momentul acesta va pot spune ca este doar o stare hipoglicemica. Asta se va rezolva imediat ce perfuzia cu dextroza isi va face efectul. Pentru rezolvarea celeilalte probleme... speram ca astazi vom avea rezultatele de la laboratorul nostru, dar si cele cerute labolatoarelor din strainatate, pentru o mai mare siguranta a diagnosticului.
Observa nedumerirea de pe chipul interlocutorului sau si intreba mirat:
-Domnul Shindou nu v-a spus ca este suspect de o forma grava de leucemie?
Parea ca traznetul a cazut in salon. Alb ca varul, Eiri continua sa tina mana inerta in mina sa. Privi o clipa in gol , apoi respira adinc.
-Atunci ar fi cel mai bine sa nu stie ca eu am aflat acest lucru.
-Daca asa doriti...
Medicul ar fi dat orice sa scape de privirea rece a celui din fata sa. Primi urmatoatrea cerere a acestuia ca pe o eliberare.
-Considerati ca procedura medicala este incheiata, domnule doctor?
-Da, desigur...Domnul Shindou isi va revni in curand
- Atunci vreau sa raman singur cu el!
Medicul si asistentele au iesit imediat.
-Vreau sa iesi si tu, Tohma!
-Nu ar trebui sa te superi pe el. Probabil a incercat sa te protejeze, sa te fereasca de griji.
-Stiu asta .
-Chiar un diagnostic de leucemie nu mai este o problema atat de mare. Majoritatea se pot vindeca.
-Ti-am spus sa iesi!
Tohma ofta si iesi.
Medicul il asteapta pe hol si pare foarte ingrijorat.
-Imi pare extrem de rau de cele intimplate! Acum mi-a comunicat un coleg ca domnul Shindou a cerut sa nu ii fie comunicate date cu privire la sanatatea sa domnului Uesugi.
-Da... Chestia aste creaza o multime de probleme.
-Credeti ca ar trebui sa-i spun domnului Uesugi ca ar fi bine sa se odihneasca?
-Nu cred ca ar avea nici un rost. Singura persoana pe care cumnatul meu este dispus sa o asculte nu este disponibila acum.
-Stiu. Este vorba de domnul Shindou. Povestea lor de dragoste lor este celebra.
-Da...se strimba Tohma. Si sper ca aceasta poveste celebra sa se termine cu bine.
Eiri ii mangaie iubitului sau chipul, urmarind cu degetul linia obrajilor si a sprancenelor .Ridica masca de oxigen si ii saruta bland buzele palide. Ofta din greu. Acum totul are o explicatie. Starile de ameteala, paloarea, oboseala, toate lucrurule care il nedumereau in saptamanile de dinaintea despartiri lor aveau un rost: Shuichi era bolnav si nu spusese nimic, nici un cuvint macar. "Se pare ca el chiar avea dreptate! Eu nu avem timp de el. Eram prea sigur ca imi apartine si nu ma gindeam ca pot sa-l pierd si altfel, nu doar certindu-ma cu el. " Simti cum il cuprinde disperarea, de parca un spirit al morti ar fi intrat in camera. Cum sa-l piarda? Cum sa se gandeasca la moarte celei mai importante fiinte din viata lui? Cum sa-i spuna ca stie atunci cand se va trezi din lesin, dupa ce el a indurat totul singur, fara sa sufle un cuvant atatea saptamini la rand? Ii mangaie parul in tacere si simti cum lacrimile incep sa-i curga pe obraz. Inchise ochi si ramase asa un timp, apoi simti o mina rece pe fata. Deschise ochii speriat. Shuichi s-a trezit si-i sterge lacrimile:
-De ce plingi?
-M-ai speriat rau de tot. Sa nu imi faci asta niciodata!
-Ce s-a intimplat? Plecasem dupa cafea si... Nu mai stiu ...
-Sa spunem ce ai lesinat de foame.
-De foame?! Glumesti! Nu mi-e foame.
-Ai venit de la filmari direct aici ?
-M..da. Poate eram cam obosit, dar nu flamind.
-Ti-a scazut glicemia si ai lesinat. Acum ti-au dat o chestia numita dextroza. Este o combinatie de glucoza, fructoza si alte zaharide , care te va face sa te simti mai bine.
-Da?! Atunci este grozav. Peste doua ore reancep filmarile.
Pe buzele lui Eiri aparu un zimbet periculos. Il lua de umeri si-l forta sa se intinda pe pat.
-Ai sa ramii aici atita timp cat cred medicii de cuviinta! Ai inteles?
-Dar filmarile... Iti dai seama? Domnul Sakano va face o criza de disperare. Sa nu mai vorbim de ce vor spune mister K, Hiro, Fujisaky... Toti se vor supara.
-Hiro va fi aici imediat ce va afla , poate si ceilalti. Cat despre conducerea N G... Tohma stie ce s-a intimplat. Nu e nici o problema.
-Nu imi place sa intervi pe langa el cand am probleme.
-A fost aici cat erai inconstient si de altfel are o parte din vina. Il rugasen sa nu-ti spuna ca sunt bolnav.
Shuichi il privi uluit.
-Dar nu mi-a spus el! Am aflat de la Ryu. A auzit o discutie dintre Tohma si Mika. Vorbeau la telefon, sau ce va de genul asta.
Yuki incepu sa rada nervos. Era atat de tipic pentru Tohma sa se asigure ca-l va auzi exact persoana care in mod sigur ii va spune lui Shuichi imediat. Acesta la randul lui , se ridica in sezut si isi lipi fruntea de umarul iubitului sau, pentru ca el sa nu-i vada ingrijorarea din priviri. Se intreba daca medici nu i-au spus lui Yuki adevarul, daca nu acesta este motivul real al lacrimilor de mai devreme... Si acesta nu este singurul lui secret. Cealalta taina este mai putin grava, dar mai greu de explicat. "Oare cum voi rezolva problema asta?"
o//o Super capitol my friend!Nu se putea altfel,nu ma astept la altceva din partea ta.
In primul rand mi-a placut atitudinea lui Yuki:love:ca a ramas impreuna cu Shu in salon.Sper,ca in sfarsit realizeaza cat de mult il iubeste si dak o sa-l mai raneasca il bat rau de tot!:die:
Nu am vazut nici-o greseala,si chiar dak ar fi cateva, nu le dau atentie.
Nu vreau sa critic aceasta continuare magnifika a celebrului si super iubitului serial GRAVITATION.
Spor la scris si....ESTI O SCRIITOARE!:love::bv::bye:
PS.:ha:Ma bucur ca am comentat prima!(Nici nu se putea altfel!):->
sper sa nu fie nicio problema ca am doua potari in aceasi zi ,am asteptat un comm ca sa pot posta.Multumesc Synney!
Capitolul 4-Sperante
Au ramas imbratisati mult timp ,pana ce se auzi o bataie usoara in usa. Shuichi se intinse pe pat, iar Eiri isi aranja halatul mai bine pe el.
-Intra!
Usa se deschise si Ayaka intra urmata imediat de Hiro. Fata a ramas o clipa pe loc, apoi se apropie de pat.
-Ce este cu tine,Shu-chan? Stiam ca esti aici,dar nu ca esti pacient...
-Am...
-A lesinat. A facut o criza de hipoglicemie si a avut nevoie de ingrijire medicala, sau cel putin asta cred medici momentan.
Ayaka se aseza pe marginea celuilalt pat necajita. Privi spre Shuichi , apoi spre Hiro si paru sa ia o hotarire.
-Cred ca era de asteptat ca asta se va intimpla, dupa ce nu ai respectat aproape deloc regimul , ai luat medicamentele cand ai apucat si ti-ai petrecut noptile plangand.
Eiri se uita usor mirat la ea. Ayaka ii sustinu privirea:
-Trebuie sa inteleg ca Shu nu ti-a spus unde a locuit in ultima luna.
-Nu a locuit , ca de obicei, cind ne certam, la parintii lui sau la Hiro?
-Evident ca Hiro a aflat primul ce s-a intinplat, iar eu eram cu el... Plecam pentru citeva zile la Kyoto, asa ca l-am invitat sa stea in apartamentul meu pina ma intorc.
-Ce ai facut?!?
-Exact ceea ce ai auzit. Cand m-am intors l-am rugat sa ramina... Apartamentul este mare, are trei camere si a fost placut sa am un fratior timp de aproape o luna. Intr-o seara, cand a venit de la inregistrari, a lesinat in hol. L-am dus la spital imediat, iar medicii au spus ca... este suspect de leucemie.
Eiri zambi, apoi ofta, fara sa spuna un cuvint, Hiro in schimb, se departa cativa pasi parca ametit.
-Si de ce mie nu mi-ati spus nimic?
-Nu am spus nimanui nimic, Hiro. Ce rost avea? Am regretat si ca Ayaka a aflat ce se intimpla. As fi preferat sa duc totul singur.
Se intoarse mirat spre Yuki:
-Tu... nu spui nimic? il intreba si lacrimile incepura sa-i plunece pe obraz.
-Nu am ce sa spun . Stiu ca esti foarte grav bolnav de apoape doua ore si inca nu-mi vine sa cred ca ai fost in stare sa nu-mi spui nimic.
Mingiie cu blindete obrazul iubitului sau si ii sterse lacrimile.
-De ce plingi? Nu cred ca asta iti face bine.
-Esti suparat rau pe mine?
-Nu sint suparat,doar dezamagit. Cum ati fost in stare sa faceti asa ceva?
-Nu... s-a intimplat nimic intre noi, Eiri! Trebuie sa crezi asta!
-Nici nu m-am gindit ca Shu m-ar fi iselat cu tine! Eu vorbesc despre riscul la care v-ati expus amindoi , locuind impreuna timp de o luna. Voi v-ati gindit vre-o clipa cum ar fi reactionat presa , daca afla ca cel mai atragator tip din lumea spectacolelor s-a mutat cu mostenitoarea unei familii celebre pentru bogatia ei?!? V-ati gindit?!?
-Dar...
-Sigur ca nu v-ati gindit! Taky asteapta doar un motiv sa te dicrediteze. Ar fi fost interesant sa vad cum ati fi reactionat voi doi in fata unei asemenea probleme. Probabil , daca tatal lui Ayaka nu te omora, dragul meu , ar fi trebuit sa te casatoresti cu ea.
Cei doi l-au privit siderati, iar Hiro a inceput sa rada.
-Nu este de ras... Cine ar fi crezut povestea voastra? Nimeni,desigur! Sunteti doi copii fara minte! Ayaka ma asteptam la ceva mai mult dea tine! Stiu ca iubitul meu nu are minte, sau mai bine zis, nu isi pune mintea la contributie. Dar tu?!?
-Nu am crezut ca vor fi probleme, Eiri! Credeam ca doar pe tine va trebui sa te convingem ca totul a fost doar un gest de prietenie din partea mea.
Hiro se intoarse spre usa. Nu-i place sa-si vada nici iubita, nici cel mai bun prieten in incacurcatura.
-Ayaka , cand sosesc rezultatele de la analize?
-Trebuie sa soseasca.
-Atunci hai sa mergem sa vedem daca nu au sosit. Medicii au si alte probleme, daca mergem noi, poate le obtinem mai repede.
-Daca ma gandesc bine, ai dreptate, spuse fata grabita sa scape.
Dupa ce ei au iesit Eiri s-a aplecat asupra lui Shuichi.
-De ce ai facut asta?
-Nu aveam unde sa ma duc si...
-Nu de asta este vorba: De ce nu mi-ai spus ca esti bolnav? Crezi ca nu merit sa stiu ce se intimpla cu tine?
-Si ce puteam sa spun? "Stii Yuki, eu s-ar putea sa fiu foarte grav bolnav si sa nu mai am prea mult de trait. Vrei sa ma primesti inapoi? "Cum as fi putut sa-ti spun asa ceva? Cum ????
Eiri isi lipi capul de umarul lui. Simtii ca ar fi in stare sa faca orice pentru ca Shuichi sa nu fi fost obligat sa treaca aproape singur prin toata suferinta. Cu fiecare moment micuta fiinta pe care o tine in brate devine tot mai pretioasa pentru el. Ii simti mainile cum ii mangaie obrajii si ii sterg lacrimile ,apoi ii auzi vocea ingijorata:
-Yuki, nu plange! Medicii au spus ca exista tratamente, ca nu e chiar totul pierdut. Am sa ma fac bine! Nu vreau sa plangi din cauza mea!
Celalat il saruta lung pe gura.
-Taci, prostutule! Nu comteaza care vor fi rezultatele analizelor! Vom trece prin asta impreuna!
Usa se deschise brusc si Ayaka intra razand cu niste foi de hartie in mana.
-Au venit!Sunt negative,nu ai decit o forma de anemie vindecabila!
Ce pot sa-ti mai spun? M-am lasat prinsa in mirajele tale.Povestea devine din ce in ce mai interesanta.Deja sunt dependenta de ea.O adoor asa kum te ador si pe tine.
Slava Domnului, ca Shu nu este bolnav!Ma bucur k nu are nimik dulceata asta de baiat cu parul roz, ochii fermaecatori si si un suflet pur.
Imi place cum ai facut-o pe Ayaka,akum nu ma mai enerveaza,frumos din partea ei ca l-a lasat pe Shu sa locuiasca cu ea.
Sper ca nu devine enervanta ca ii rup parul din cap!!
Astept urmatorul capitol cu si mai mare nerabdare!
Sunt si voi ramane mereu fana ta nr 1!
Te pup dulce!
Shuichi se trezii din somn cu senzatia ca este privit. Deschise ochii si vazu chipul celei mai dragi fiinte din lume.
-Buna dimineata, Yuki!
-Buna dimineata! Te-ai trezit in sfirsit, Shu! Te simti bine?
-Ma simt foarte odihnit.
-Pai...e si normal . Ai dormit mai mult de 30 de ore.
-Cum? De ce m-ai lasat sa dorm atit de mult? Am filmari... Doar ti-am spus...!
Shuichi se ridica din pat si incepu sa-si caute hainele. Yuki ii puse o mana pe umar si il opri.
-Potoleste-te! Faci un dus, te imbraci, mergem la un restaurant sa mancam si te duc eu la filmari.
-Dar hainele mele sunt la Ayaka!
-Nu mai sunt .Le-au dus ea si Hiro la noi acasa si ti-au lasat aici doar haine de shimb
-Trebuie sa vorbesc si cu medicul despre actele de externare...
-Am rezolvat eu totul. Nu te mai agita atit de mul!
Mai tarziu , in restaurant, Shuichi incepu iar sa-si faca griji:
-Filmarile vor dura mult... s-a pierdut mult timp pretios din cauza mea... Probabil K este foarte suparat...
-A fost si el ingrijorat pentru tine ca toti ceilalati. Nu i-a placut de loc ca nu i-ai spus ca esti bolnav. Cat despre filmari... cand a venit la spital sa vada cum te simti spunea ca au lucrat deja tot ce nu necesita prezenta ta, au schimbat putin scenariul si nu mai este prea mult de filmat. Astazi se vor termina filmarile.
-Asta chiar este grozav! Nu voi ajunge acasa prea tirziu. Am sa-l rog pe Hiro sa ma aduca si pe mine in oras cu motocicleta.
-Sa crezi tu , Shu! Am sa vin sa te iau eu de la filmari. Nu am de gand sa te scap din ochi, mai ales ca trebuie sa am grija ce faci cu tratamentul.
Ochii lui Shuichi se umplura de lumina.
- Chiar faci tu asta pentru mine?
-Sigur... Si regret ca nu am facut asa mai de mult.
Eiri opri masina in marginea drumului, inainte de a ajunge la locul unde au loc filmarile. Fara un cuvant isi lua iubitul in brate si-l saruta indelung. Se oprira intr-un tirziu cu parere de rau.
-Asta e un fel de sarutare de "La revedere! " Shu! Stiu cat de mult tii la chestia asta.
-Tie nu ti-a placut?
-Nu mi-a placut de loc... ca nu avem timp de mai mult de atat. Dar... ajungi tu acasa, iubitul meu!
Obarajii lui Shuichi devenira brusc purpurii.
La lucul unde este instalat studioul in aer liber Eiri sta pe unul dintre scaunele pentru staff si priveste spre locul unde se filmeaza. Touma se apropie de el.
-Iti place?
-Da... Am citit si scenariul . Cred ca va iesi un videoclip bun. Am vazut si ce au filmat pina acum. E bine!
-Ramai pana se termina filmarile?
-Nu. Am ceva de facut, dar ma intorc sa-l iau pe Shuichi.
-Ce ai tu de facut este in legatura cu comandarea unui pat nou, a cateva zeci de metrii de voal alb si violet, a zeci de lumanari parfumate, boluri de cristal si petale proaspete de trandafiri albi?
Eiri se incrunta:
-De unde stii tu despre asta, Touma?
Celalalt incepu sa rada:
-Se pare ca iubitul tau va avea parte de o noapte foate speciala cu ocazia impacarii voastre! Sa redecorezi dormitorul de dragul lui...
-Te-am intrebat ceva! spuse pe un ton periculos.
-Bine... bine... A fost doar o intamplare. Ai avut telefonul inchis cat ai fost la spital si furnizori au sunat la mine , pentru ca nu te gaseau. Asa am aflat ce ai comandat. Din cate se pare aveai de gand sa te impaci cu el oricum.
-Sigur ca asta vroiam sa fac. Tu nu intelegi,dar eu nu pot sa traiesc fara el.
-Am inteles, Eiri: Despartirea asta aproape v-a distrus pe amandoi... Nu am sa mai permit sa se intample una ca asta. Cred ca nu trebuia de la inceput sa fiti impreuna, dar, daca s-a intimplat... trebuie sa ramina asa.
-Ma bucur ca ai inteles intr-un final. Acum chiar trebuie sa plec.
S-au indreptat amindoi spre masina. Eiri mai privi o data spre iubitul sau , dar se incrunta brusc:
-Touma, cine este tipul care sta langa camera numarul 2 si nu-l scapa pe Shu din ochi?
-Un fan... Ii aduce mereu mereu mici cadouri si flori, dar Shuichi nu il baga in seama . I-a dat o data un autograf si atat.
-Nu-mi place cum il priveste.
-Cam la fel il privesti si tu, Eiri...
-Tocmai din cauza asta. Nu vreau sa-l vad in preajma lui Shu.
-Ti-am spus ca nu-l baga in seama!
-Nu-mi place sa-l vad langa el! Si nu cred ca eu il dezbrac din priviri.
A ridicat mana si i-a facut semn lui Shuichi. Acesta le spuse ceva celor de langa el, apoi veni in fuga.
-Pleci deja,Yuki?!?
-Da , dar ma intorc repede.
-Bine! spuse si il strinse de mina. La revedere!
-La revedere ,iubitul meu!
Eiri se dezmetici incet. Simti pe obraz un suflu usor. Zambi si deschise ochii. Shuichi doarme profund, ghemuit in bratele lui. Il saruta usor pe buze. Acesta a deschis ochii:
-Yuki... E dimineata?
-Nu, iubitul meu. E noapte.
-Te iubesc!
-Si eu te iubesc! Dormi!
Il lua iar in brate si il mangaie usor pe par pana ce il simti adormind iar.Ii aranja suvitele roz care ii cad peste ochi. Zambi privind chipul dulce pe care il adora. Incerca sa-ai aduca aminte cum si cand au ajuns in dormitor. Au plecat de la studioul de filmari direct la unul dintre cele mai scumpe restaurante din oras. Mirat Shuichi il intrebase: "Nu era mai comod sa mincam acasa? Crezi ca e bine sa iesim in oras atit de repede dupa ce presa a aflat despre impacarea noastra? " " Nu prea ma intereseaza ce crede presa despre noi. Vreau sa fiu sigur ca vei manca . " " Puteam manca acasa fara sa se uite toata lumea la noi. " Eiri zimbise: " Ma tem ca atunci cand vom ajunge acasa , eu cel putin nu am sa ma gandesc la mancare. "
Mancasera privindu-se in ochi, iar in lift se lasasera cuprinsi de pasiunea care mocnea de atata timp, sarutandu-se inebuniti. Se oprisera doar cat strabatusera holul pana la intrarea in apartament. Dincolo de usa orice opreliste disparuse. Din momentul in care usa se inchisese in urma lor
Eiri nu-si mai ducea aminte de nimic altceva decat de trupul fierbinte care palpita de dorinta in bratele sale si de infinita placere pe care i-o oferea. Rafinatul aranjament de boluri in care pluteau lumanari parfumate, petalele de trandafiri raspandite peste tot, patul cel nou cu stalpi inalti ornati cu voaluri ramasesera neobservate.
Cateva ore mai tarziu Shuichi se trezi din somn, deschise ochii si crezu ca viseaza. In lumina tulbure din camera plutesc in jurul lui voaluri albe si violet,iar camera este plina de un parfum ciudat, ametitor. A dat usor la o parte mana lui Eiri care se odihneste peste pantecele lui si s-a ridicat din pat. Privi uluit in jur .Patul in care au dormit este nou, asternutul si covorul sunt acoperite cu petale albe de trandafir, ditre care unele sunt lipite de corpurile lor, iar lumina vine din cateva boluri de cristal mat. Se aseza pe covor langa unul dintre ele si vazu ca inauntru plutesc luminari parfumate. Intinse mainile si se juca in fumul parfumat amuzandu-se privind umbrele de pe pereti.
Eiri se trezi si el. Simti imediat ca iubitul lui lipseste din pat.Se ridica speriat,dar se linsti vazandu-l langa bol jucindu-se cu umbrele.Simtii ca prin vene ii curge foc in timp ce-i priveste trupul gol in lumina tremuratoare a luminarilor.Cobora incet din pat, merse pana in spatele lui, il cuprinse in brate si incepu sa-i sarute gatul si umerii.In primul moment celalalt se incorda speriat,apoi se lasa moale in bratele lui. Ii lua mana si incepu sa-i sarute degetele unul cate unul. Isi intoarse capul si ii spuse incet:
-Yuki...Te vreau!... Acum!
Eiri il lua in brate si il intinse pe covorul acoperit cu petale parfumate si se supuse incantat porunci fierbinti ce-i fusese soptita .
E aproape seara, Eiri s-a trezit de putin timp. Privi livingul, apoi merse in hol. Aici sunt imprastiate pe jos hainele cu care pe care le-au purtat cu o zi inainte. Se apuca sa le stringa si le duse in masina de spalat. Se intoarse in living, lua telefonul, si suna la restaurant pentru a comanda ceva de mincare. Nu are de gind sa gateasca. Se intoarse cand auzi zgomot in spatele lui. Shuichi sta zambind in usa dormitorului.
-Te-ai trezit de mult?
-Nu. Cum te simti?
-Bine! Am sa fac un dus.
-Foarte bine. Eu astept sa vina mancarea comadata ,apoi pui tu masa pana ma spal si eu.
-Nu vrei sa asteptam sa vina mancarea si sa facem dus impreuna?
-Si sa mancam maine...? Nu! Treci la dus, ispita vie ce esti! spuse aruncand cu o perna spre el.
Dupa masa se asezara amandoi pe canapea. Shuichi se ghemui in bratele iubitului sau. Isi aseza capul pe umarul lui.
-Te simti bine, Shu?
-Da... De ce ma tot intrebi?
-Ai cearcane!
Shuichi zimbi :
-E numai vina ta! Dupa atatea ore de iubire... incepu sa rada.
-Ce e de ras?
-Cand ne schimbam, dupa filmari, baieti se amuzau. Spuneau ca ai sa ma tii in dormitor 3 zile si 3 nopti.
-Nu au gresit cu prea mult. Acum vorbind serios, inainte sa mancam erai alb ca varul. Mi-a fost frica sa nu lesini.
-Nu am lesinat.
-Stiu, dar ne-am pierdut capul amandoi si nu ti-ai luat medicamentele si nici nu ai mancat mai mult de 24 de ore. Nu trebuie sa se mai intample asa ceva.
-Mie mi-e bine! Nu-ti mai face griji!T u te simti bine? Stomacul tau e bine?
-Sigur ca da!
Cantaretul isi lipi obrazul de pieptul iubitului lui:
-E atit de bine cand ma tii in brate... spuse el. In noptile alea cand eram in casa lui Ayaka simteam ca nu ma vei mai tine in brate niciodata, ca nu mai vrei sa fiu iubitul tau.
Lacrimi fierbinti ii aluneca pe obraji. Celalat ii sterse fata cu blandete.
-De ce plingi acum?
Departe de a se opri, continua sa plinga incet:
-Acolo la spital, cand te-am vazut palid si ... medicii spuneau ca te vor opera... am crezut... am crezut ca mor de disperare. Nu vreau sa te pierd!
-Nimic rau nu se poate intimpla acum. Totul e bine. Trebuie sa te odihnesti! Ai primul concert din noul turneu peste doar cateva zile.
Shuichi il privi incantat :
-Imi dai voie sa merg in turneu? Parca ai spus ca...
-Ca eu voi hotari daca mergi sau nu. Daca te simti bine ai sa mergi. Ai spus ca esti bine!
-Grozav atunci!
Eiri il privi o clipa si se simtii tentat sa-l cuprinda in brate si sa-l sarute, dar in minte ii aparu imaginea lui zacand inconstient pe patul spitalui, cu masca de oxigen pe fata si perfuziile infipte in brat. Se opri si respira adanc incercand sa se linisteasca.
-S-a intimplat ceva, Yuki?
-Ma gandeam doar ca este minunat ca suntem iar impreuna. Nici noptile mele nu au fost prea bune in lipsa ta. Daca as fii stiut ca esti bolnav as fi inebunit de grija.
-Atunci... esti fericit ca stau acum in bratele tale?
-Sigur ca da , prostutul meu!
-Si eu sunt foarte fericit!
Isi propti capul pe umarul lui si inchise ochii. Curand adormi zambind. Celalalt continua sa-l tina in brate fara sa se sature sa priveasca trasaturile dulci ce pastreaza dupa atata timp acelasi aer de inocenta ca in noaptea in care s-au cunoscut.
Un timp continua sa stea asa, tinandu-si iubitul in brate, apoi brusc deveni atent. In ultimele raze ale asfintitului ce cad pe peretele livingului se proiecteaza o silueta, silueta unui barbat. Il aseza pe Shuichi pe canapea si se apropie incet de fereasra. Lasa jaluzele pana la podea si privi printre betele de bambus. Pe acoperisul cladirii de vis-a-vis sta un barbat care tine in mana o camera performanta de luat vederi. Desi nu se vede prea bine pana acolo a reusit sa-si dea seama ca este acelasi tip care ii paruse suspect pe platoul de filmari. Isi duse iubitul in dormitor si se sigura ca nu exista nici o cladire in jur de pe care sa poata fii urmariti, apoi lasa jaluzelele si aici. Se intoarse in living si privi incruntat pe ferastra. Tipul a disparut, dar asta nu-l linisteste de loc. Telefonul care a inceput sa sune brusc l-a facut sa tresara. Ridica imediat si raspunse incet:
-Alo?! Buna mister K! Tocmai voiam sa te sun.
-A... Buna , domnule Eiri! Am sunat sa intreb daca Shuichi s-a hotarit ce facem cu turneul.
-Daca eu am hotarat ce va fii cu turneul...
-Ma rog...
-Ei bine... Turneul va avea loc, desigur, dar eu ma ocup din acest moment de tot ce inseamna legatura lui Shuichi cu cariera lui muzicala si voi impune cateva conditii care nu vor fii negociate!
-Cum?!
-In cazul in care nu le acceptati , Shuichi nu va merge in nici un turneu!
-Sa auzim!...ofta K.
-In primul rand vreau ca timpul dintre doua concerte sa fie ceva mai mare. In nici un caz nu vor mai avea loc doua concerte intr-o zi. In al doilea rand , in timpul concertelor Shu va avea o jumatate de ora de pauza, in care sa se odihneasca . In al treilea rand vreau sa aiba garda de corp tot timpul, fara ca el sa stie...
-De ce ? S-a intimplat ceva?
-Am sa-ti explic eu. In ultimul rind... Am sa vin si eu cu el in turneu.
-Ce e cu garda de corp? Are legatura cu tipul despre care Touma spunea ca nu ti-a placut la filmari?
-Da! Tipul ne-a urmarit la restaurant si adineauri era pe acoperisul cladirii de vis-a-vis.
-Sigur nu era vre-un reporter?
-Absolut sigur!
-Bine! Totul va fii asa cum ai hotarat tu. Tipul ala nu se va mai apropia de el. Am eu grija de asta, spuse K aparent linistit, dar vocea ii e plina de ingrijorare.Stie foarte bine ca Eiri nu este un tip isteric, deci ceva grav se intampla.
Pe acoperisul cladirii, asezat pe jos si ascuns dupa balustrada de beton sta un barbat tanar, brunet, cu trasaturi aspre, dar destul de frumoase. Are la urechi castile unui aparat de ascultare la distanta, orientat spre apartamentul celebrului autor de romane de dragoste. Se incrunta auzind ce vorbeste acesta la telefon. " Deci s-a prins... Nu-i nimic" Privii o fotografie cu autograf din care Shuichi zambeste. "Vei fii ai meu! Am sa te fac sa intelegi ca tipu asta nu te merita, si am sa-ti ofer tot ce doresti tu! "
Wau!D-zeule,devine din ce in ce mai interesant!Stai sa-mi trag rasuflarea.In primul rand, ma bucur ca ai postat azi.Abia asteptam.Ma ingrijoreaza tipul ala care tot il urmateste pe Shu.Daka se atinge de el il bag in cimitir!
Sa nu indrazneasca !Imi place, atitudinea protectoare a lui Yuki,bine k si-a dat seama ca tipul ala e suspect si a cerut protectie pt Shuichi.
Spor la scris si astept cu nerabdare urmatorul capitol.:perv:
Te pup si nu uita ca Sydney Bristow e fana ta nr 1 pentru totdeauna!:love:
I LOVE YOU!:love:
Eiri sta proptit de peretele din spatele sali de concerte si priveste peste capetele tuturor spre iubitul lui. Ca de obicei ,cand se afla pe scena, Shuichi este stralucitor, dar putini stiu ca de asta data culoarea minunata din obraji a fost luata din trusa de farduri, iar tonusul din cea cu medicamente.
Spectacolul este deja dincolo de jumatate, iar Eiri abia asteapta sa se termine. Este ultimul spectacol din turneu, maine totul se va fi terminat si iubitul lui va continua tratamentul contra anemiei in mod constant si sub supravegherea medicului. Acesta fusese de parere in urma cu doua saptamani, ca Shu ar trebui sa intrerupa turneul,din cauza ca este mult prea obosit si starea sanatatii s-ar putea inrautatii. Nu avusese succes, desigur. Solistul nici nu dorise sa discute despre asta. "Nici nu se pune problema de o intrerupere a turneului! Mai sunt doar cateva spectacole. Voi fii bine. " Dar nu era chiar asa. Peste oboseala si boala, aici , in Kyoto mai aparea o alta problema: Shuichi nu se putea odihni prea bine. Problema nu era noua ,asa se intampla de fiecare data cand ajungea in oras. Avea cosmaruri groaznice din care se trezea plangand. Lui Eiri nu-i spusese decat ca avusese un accident de masina in copilarie si fusese foarte grav ranit. Se intamplase pe drumul dintre Kyoto si Tokyo si nu-i placea sa vorbeasca despre asta.
Adevarul este ca nici Eiri nu e prea fericit sa se intoarca in orasul in care a crescut. Faptul ca tatal lui s-a opus relatiei pe care o are, ar fii doar un motiv, cearta cu bunica lui ar, fii desigur, celelalt motiv. Kyoto nu un oras placut pentru nici unu dintre ei.
"Uff! Bine ca se termina! Vreau un concediu luung ,in care sa fim doar noi doi,fara fani, fara paparatzii, fara galagie! Nu vrei si tu ,Yuki?" Asta ii spusese inainte sa urce pe scena. Zambi. Sigur ca vroia asta. Nu era gelos pe fanii iubitului lui, ar fi fost o prostie, dar, dupa atatea luni de turneu il dorea un timp doar pentru el.
Gandurile lui s-au inrerupt brusc atunci cand a simtit o mina pe bratul. S-a intors brusc. In fata lui sta o femeie micuta de statura, imbracata intr-un kimono sobru de matase, cu parul coafat traditional si incaltata in papuci de lenm. Inconjurata de atatia tineri purtand haine moderne, pare chiar ireala.
Eiri o privi incruntat:
-Ce cautati aici, doamna?
Batrana zimbi:
-Vreau sa vorbesc putin cu fiul ficei mele.
-Ai venit de pomana intr-un loc pe care il detesti. Nu vei putea sa faci ceea ce vrei, eu nu ma despart de el, orice vei spune tu!
-Nu am venit sa-ti cer asta.
-Nu ma intereseaza de ce ai venit! Nu am uitat ca i-ai distrus viata mamei mele si ca acum cinci ani te-ai straduit sa o distrugi si pe a mea!
-Imi pare foarte rau, Eiri! Ti-am mai spus: nu am venit pentru ca sa va fac rau tie si iubitului tau, ci pentru a sta de vorba cu tine.
-Perfect! Ce ai sa-mi spui?
-Nu-ti pot explica acum. Vreau sa vorbim acasa, dupa concert.
-Eu nu vin fara el!
-Sigur ca vreau sa vina si el. Este o problema care va priveste pe amindoi.
Eiri se incrunta iar:
-De cate ori sa-ti spun ca...
-Nu vreau sa va despart. Stiu ca ma consideri vinovata de moartea mamei tale, dar ar trebui sa stii ca oricat de mult te-a durut pe tine, eu am suferit si mai mult. Chiar daca ma certasem cu ea , era copilul meu!
Tanarul nu-i raspunse, asa ca ea continua:
-Sunt batrana si nu stiu cat voi mai trai. Vreau sa ma impac cu tine...si cu iubitul tau, pentru ca s-ar putea sa va fii facut mai mult rau decat va amintiti voi.
-Bine... Vom veni dupa concert in casa ta, dar nu-ti voi permite sa-i faci lui rau. Daca se intampla asta, incetezi sa mai fi ruda cu mine!
-Da... Ayaka avea dreptate. Ai devenit un barbat incredibil de aspru.
Dar el nu o mai priveste. Pe scena ultimul cantec se apropie de final si se grabeste spre culise.
Shuichi a iesit de pe scena si s-a proptit de un decor. Colegii de trupa l-au inconjurat ingrijorati:
-Te simti bine,Shu?
-Vrei sa chemam un medic?
-Nu.Totul e bine...
In secunda urmatoare il zarii pe Eiri si ii zimbi, apoi o vazu si pe batrina femeie imbracata in kimono. Simtii ca nu mai are aer si se prabusi inconstient pe podea.
Isi revenii incet si vazu intai chipul ingrijorat al iubitului.
-Yuki...
-Bine ca te-ai trezit!
-Unde sunt?
-La spital. Tocmai ti s-a trminat perfuzia.
-Imi pare rau... Esti suparat pe mine?
-Tu ce crezi? Am motive sa fiu?
-Da . Ti-am promis ca va fii totul bine si aproape am lesinat pe scena.
-Asa e... Ei bine , daca o singura data se mai intimpla sa ignori sfaturile medicilor, sa nu ma asculti pe mine si sa te adun de pe podelele scenei...
-Ma parasesti? intreba cu lacrimi in ochi.
-Nu. Nu te parasesc, dar iti promit ca nu mai urci pe scena niciodata in viata ta!
-Yuki!
-Nu glumesc, Shu-chan! Esti prea important pentru mine , ca sa te pierd din cauza ca esti incapatanat.
Il ridica in brate si-l saruta pe gura. Au trecut minute bune pana cand cei doi sa se desprinda din imbratisare.
-Vei ramine in seara asta cu mine, aici?
-Nu , Shuichi! raspunse foarte serios, dar tristetea din ochii celuilalt il facu sa zambeasca si sa continue. Nu raman si nu ramai nici tu.
-Vrei sa mergem la un hotel?!
-Nu.
-Dar e mult prea tarziu sa plecam spre Tokyo.
-Nu plecam nici la Tokyo.
-Nu inteleg... sau... bunica ta...
Zambi amar:
-Deci ai vazut-o... ei bine... da. M-a rugat sa stam de vorba.
Chipul dulce al lui Shuichi se inegura. Nu spuse nici un cuvant.
-Stiu ca nu-ti place, dar vreau sa rezolv aceasta problema o data si pentru totdeauna.
-Bine, Yuki! Facem cum vrei tu, poti sa mergi acolo, daca vrei. E familia ta . Eu nu am dreptul sa te opresc.
-Merg doar daca vii cu mine!
-Eu... Nu... Ea ma uraste! Nu... Nu pot sa merg in casa aia!
-Stiu cat de greu este ceea ce iti cer sa faci, dar numai asa va intelege ca nu ne poate desparti.
Ofta din greu, iubitul sau nu intelegea ca fiecare vorbea despre altceva. Zambi:
-Bine, iubitul meu! Am sa vin cu tine.
Cantaretul isi duse mina la frunte.
-Yuki... Nu stiu ce e cu mine ... sunt foarte obosit..
Celalalt zambi si il mingiie cu blandete:
-Este din cauza ca am cerut medicului sa-ti bage si un sedativ in perfuzie. I-am spus ca ai avut multe insomnii in ultimul timp.
-Bine, dar... bunica ta...?!
-Voi sta eu de vorba cu ea. Tu ai sa dormi, pentru ca esti obosit si bolnav, dar vei fi linga mine.
-Esti sigur ca este bine?
-Da. Ai sa dormi, iar eu am sa te tin in brate, am sa te alint si am sa am grija de tine. Inchide ochii si dormi! Nu-i voi permite sa-ti faca rau. Te vei trezi la Tokyo.
Se ridica ametit si isi propti capul de iubitul lui. Acesta il lua in brate ca pe un copil . Aproape adormit murmura:
-Nu stiu... Ea vrea sa ma vada distrus... ca pe Kenshin...
Eiri se incrunta, dar intelese ca iubitul lui e mult prea adormit sa mai ii explice ce a spus. Se multumi sa-l sarute pe gura pana ce simtii ca somnul l-a cuprins complet.
Il intinse pe asternulul gros de matase si-l inveli cu grija. Hana il privi zambind. Nu crezuse ca-l va vedea vreaodata pe nepotul ei, atat de ironic, cinic si dur, fiind ata t de tandru cu cineva."E la fel ca ea si iubeste la fel ca ea."gandi. Ani de zile interzisese sa-i vorbeasca cineva despre iubitul lui Eiri. Refuzase sa vada fotografii, afise sau inregistrari cu el. Il ura pentru ca din cauza lui nepotul ei preferat incalcase hotararile familiei si rupsese legaturile cu ea. Totul fusese asa pana in urma cu aproape un an, cand unul dintre fii fiului ei, trecuse pe langa ea fluturind o fotografie. I-o luase din mina si o privise incremenita. Din imaginea alb-negru zambea un chip extrem de dulce: "De unde ai tu asta?"intrebase. "Mi-a facut Tathshua rost de ea.Nu faci rost prea usor de un autograf de la el,mai ales ca eu nu l-am vazut niciodata.Mi-a promis si bilete la concertul care va avea loc aici, in Kyoto.",explicase copilul entuziazmat."Ce concert?Al cui?Eu vorbeam despre baiatul din fotografie.""Cum? Nu stii cine este, bunico?""Nu stiu?"Baietelul o privise uluit de parca ar fi spus ca nu stie cand se sarbatoreste anul nou."Este Shuichi,iubitul unchului Eiri!Cum poti sa nu stii asa ceva?"In secunda aceea crezuse ca cerul se va prabusi peste ea. Trimisese copilul in alta parte si , cu greu se tarase pana la micul altar pe care se aflau un vas cu flori si fotografia ficei sale,Midori.Statuse in genunchi acolo mult timp , poate ore intregi. Midori gasise ,de dicolo de moarte un mod de ai spune ca nu a avut dreptate.
Acum Hana se aseza langa nepotul ei.
- Nu crezi ca se va trezi, daca noi vorbim langa el?
-Nu se va trezi. Sedativul il va tine adormit inca 12 ore.
-Poate e mai bine asa.
-Da...Nu stiu de ce ,dar ai un efect cumplit asupra lui. Este convins ca il urasti!
-De fapt are si de ce sa creada asta. Ultima data cand m-a vazut m-am purtat ca o cotoroanta. Atunci speram sa nu-l mai vad niciodata, acum am reusit atit de greu sa-l fac sa revina in casa mea.
-Shuichi nu afost niciodata aici.
-Ba da.
-Cand?
-In urma cu 20 de ani.
-Cu 20 de ani...Nu inteleg...
-Tu ai uitat probabil de asta, spuse batrina si ofta.
Scoase din buzunarul aflat in maneca kimonoului o fotografie pe care i-o intinse. Eiri privi incremenit cele patru persoane, un barbat, o femeie si doi copii, care zambesc din vechea imagine. Femeia este Midori, mama lui, cu care seamana atit de bine, barbatul parea fi Shuichi, doar ca are parul brunet si ochii albastrii, iar copiii... Dadu din cap neancrezator, apoi intoarse fotografia pe parte cealalta. O mana nesigura de copil scrisese: "Kenshin, Midori, Eiri si Shuichi peste putin timp vom fii o familie"
-E scrisul meu... Cum am putut sa uit... Tu vrei sa-mi spui acum ca... Nu poate fi adevarat!
-Ba da, Eiri! Iubitul mamei tale, cel pentru care intentase divortul, cel alaturi de care a murit in accidentul acela cumplit, a fost tatal iubitului tau.
Eiri isi acoperi fata cu mainile. Scrisese atatea romane si acum viata lui incepea sa devina mai incredibila decit oricare dintre ele.
Hana il mingiie pe obraz:
-Te simti bine?
-Da , dar cum am putut sa nu-mi dau seama? Nu i-am uitat niciodata pe Ken si pe fiul lui, dar nu m-am gindit ca Shu al meu... Am stiut ca au murit amindoi in accident impreuna cu mama ...
-Si eu am crezut la fel pina acum cateva luni ,cand am vazut o fotografie cu iubitul tau. Mi s-a parut de necrezut asemanarea lui cu Kenshin si am cerut unui detectiv particular sa faca cercetari. In accident au murit doar tatal lui si mama ta, el a fost grav ranit si a stat in coma aproape un an. In timpul acesta a fost adoptat de fratele lui Kenshin si de sotia lui. Cand si-a revenit era complet amnezic, iar noii lui parinti nu i-au spus niciodata nimic, pentru a nu-i provoca o noua suferinta. Presupun ca el nu stie.
In mintea lui Eiri au inceput sa se desfasoare cu viteza o multime de imagini: cosmarurile lui Shuichi, aparute dupa ce fusese prima data in Kyoto, vizita la cimitir, cind ii spusese parca jenat ca este mormantul unchilui lui, Ken,emotia de la mormantul mamei lui, cuvintele rostite inainte dea adormi: "vrea sa ma vada distrus, ca pe Ken" . Se apleca si mangaie obrazul iubitului sau adormit.
-Sarmanul de el... Ce povara a dus...
-Nu cred ca isi aduce aminte!
-Ba da, bunico... Ba da! Cred ca el a stiut de la inceput.
Shuichi se trezi din somn si privi mirat camera traditionala in care se afla.
-Buna dimineta, Shu!
-Buna! Unde suntem? Ai spus ca vom fii in Tokyo...
-Stiu ce ti-am promis, dar am ramas aici pentru ca bunica mea vrea sa-ti ceara iertare pentru ce s-a intimplat acum 20 de ani.
Cintaretul se ridica din asternut si isi privi iubitul cu tristete:
-Ti-a spus deci, iar acum...
Lacrimile ii inecara glasul si izbucni in hohote de plins.
Eiri il lua in brate , il mangiie si il saruta indelung.
-Nu plinge, iubitul meu! Stiu cit de greu a fost sa duci aceasta povara... De ce nu mi-ai spus?
-Nu ma urasti?
Celalalt il privi mirat.
-De ce sa te urasc? Ai suferit aait de mult!
-Eu am scapat si ea a murit... Si... nu veau sa ma urasti pentru ca eu traiesc!
-Din cate imi aduc eu aminte mama te-a iubit foarte mult, la fel ca pe mine. Cat ai dormit m-am straduit sa-mi amintesc tot ce s-a intimplat atunci. M-a ajutat si bunica. Ea spunea ca mama dorea ca sora si fratele meu sa ramana la tata, iar eu sa raman la ea. Ar fi vrut sa fim toti patru o familie.
-Da... si eu imi amintesc asta. As fi fost fratele tau...
-Esti al meu! Vino! Vreau sa te faci baie, sa te inbraci si sa mergem sa vorbim cu bunica.
-Ea ce spune?
-Ca din cauza ca ea si tata nu au fost de acord cu funeraliile comune pentru Midori si Kenshin, ei au continuat sa se iubeasca prin noi. Iubirea nostra este mostenirea lasata de ei.
Putin mai tarziu , imbracati in tinute sobre si oficiale ,in fata micului altar pe care se afla fotografia unei femei si unui barbat,ce le seamana uluitor de mult, Eiri si Shuichi primeau scuzele unei femei batrine, convinsa ca in urma cu 20 de ani cearta pe care o avusese cu fiica ei provocase un accident fatal.
Nu stiau insa ca nu departe un barbat din ce in ce mai nerabdator asculta totul cu un microfon performant.
In primul rand, imi cer scuze ca nu ti-am dat aseara comm.Sti ca nu m-am simtit bine...ma rog sa trec peste asta.
Incredibil,era sa fac infart!Nu se putea ca Shu si Yuki sa fie rude!Slava domnului ca nu sunt!Nu stiu ce sa-ti mai spun dekat k totul e perfect si imaginatia ta e atat de...incredibila si mereu ma faci sa citesc cu sufletul la gura!!!
Esti cea mai tare si abia astept urmatorul capitol.Sa nu ma faci sa astept prea mult...rabdarea nu e punctul meu forte.
Abia astept!!Ja ne!!
Pupici!Pupici! ....
PS.Care draku tot asculta cu microfoane performante?Se crede la CIA?Sa nu-mi spui k este dobitokul care l-a rapit pe Shu.Sa mai indrazneasca sa se atinga de el ca il bag in cimitir!:zuppy09:Dak ii trag una vede numai trenulete cu dulciuri!:zuppy09:Sa nu indrazneasca!
Eiri s-a trezit din somn cu senzatia ca ceva nu e in regula. Adormise asteptind sa se termine enisiunea pe care iubitul lui o urmareste in living. Priveste in jur si constata ca el nu e in pat . Se ridica oftand si merse in living. Aici Shiuchi sta ghemuit cu genunchi la piept pe coltar . Stie ca asta inseamna ca are probleme care il framanta si stie si care sunt acestea. Crezuse ca odata dezvaluita taina ce o purta in suflet de atatia ani, starile melancolice vor disparea, dar se indesisera, de fapt. Atunci se ferea sa nu fie vazut ganditor, pentru a nu fi intrebat de ce, acum autocenzura disparuse. Scriitorul mustaci nu prea multumit, apoi zambi. Stia cu sa-i spulbere gandurile triste. Se apropie incet si-l saruta pe gat.Shuichi tresari violent si il privi speriat:
-Ce s-a inamplat?
-De ce nu esti in pat?
Cantaretul se relaxa:
-Pentru ca nu m-a invitat nimeni,raspunse zambind.
-A...Domnul are nevoie de invitatie speciala...
Il cuprinse in brate si incepu sa-l sarute,mangaindu-i cele mai intime zone. Savura sunetele pe care iubitul lui le scoate, aflat deja in pragul extazului. Il amuza uneori sa testeze puterea pe care o are asupra lui, facandu-l sa atinga paroxismul placerii doar prin mangaieri si sarutari. Se opri doar cand ii simti trupul inmuinduse, ochii ii devenira mari, cu privirea opaca, iar de pe buzele uscate abia ii iese respiratia intretaiata. Isi trecu incet degetul aratator peste buzele lui:
-Consideri ca te-am invitat in pat?
-Ihi...
Il ridica in brate si il simtii cum isi incolaceste bratele in jurul gatului.
-Yuki... Stii ca m-ai facut sa simt ca zbor?
-Da?!... Ei bine,iubitul meu, mai ai de zburat, spuse asezandul in asternutul de matase.
Brusc Shuichi se rasuci il trinti pe pat si se urca deasupra.
-Te inseli, Yuki! E rindul tau sa zbori.
-Crezi ca esti in stare sa ma faci sa zbor? inreba privind provocator.
-Ai sa vezi tu, domnule Uesugi!
Incepu sa-l sarute lent, atingind fiecare portiune de piele. Eiri simte cum prin trupul deja incalzit de jocul erotic de pe canapea, incepe, cu fiecare sarutare, sa cuga, nu sange, ci lava incinsa. In momentul cand simti ca pierde complet controlul, se rasuci ,la randul sau trantindu-l pe Shu in pat. Acesta protesta:
-Nu-i cinstit! Era randul tau sa...
Ii inabusi protestele cu sarutari.
-Yuki...nu...oh...Yuuukiiii...
Se trezi din somn dimineata. Privi in jur si ofta. Iubitul lui sta pe marginea patului si priveste trist cerul. Dadu din cap necajit. Se straduise atat de mult sa-i alunge tristetea, dar nu reusise decat pentru o noapte. Se ridica incet,ii cuprinse umerii cu bratul:
-Ce e in mintea ta, Shu-chan?
-Nimic... Eu sunt prost.
-Sa nu mai spui niciodata asta, iubitul meu! Si... incearca sa nu te mai gandesti la chestia asta. Nu are rost!
-De ce crezi ca stii la ce ma gandesc eu?
-Pentru ca stiu fiecare bucatica din trupul tau mai bine ca tine, pentru ca stiu ce inseamna fiecare zambet, sau lacrima, sau oftat si stiu si ca de cand ne-am intors te gandesti tot timpul: "Ce ar fi fost daca nu ar fi fost accidentul acela?". Nu e asta?
-Ba da ! Tu esti grozav! Nu exista taine pentru tine!
-Nu, doar te cunosc bine. M-am gandit si eu la asta si nu mi-a placut, pana la urma, la ce concluzie am ajuns.
-Cum poti sa spui asta? intreba indignat.
-Asculta-ma: Daca totul ar fi fost bine si ei ar fi trait, divortul s-ar fi declarat, eu as fi fost incredintat mamai mele, iar ea si Ken s-ar fi casatorit.
-Si nu era bine?
-Pana aici ar fi fost bine. Probabil Ken m-ar fi adoptat pe mine, iar mama pe tine si am fi fost o familie fericita.
-Probabil am fii... incepu, dar se opri brusc.
Eiri zambi si-l saruta pe obraz. Stie ce vrea sa spuna el si ca tace pentru a nu-l rani.
-Stiu la ce te gandesti! As fi mers cu voi in America, pentru ca tatal tau locuia acolo, iar tu te-ai nascut acolo. Probabil incidentul de la New York nu ar fi avut loc...
-Ai fi fost scutit de multa suferinta.
-Da... dar ar fi aparut alte probleme.
-Ce probleme?!? Ar fi fost perfect!
-Nu! Tu ai fi fost fratele meu mai mic, nu iubitul meu... Si cine m-ar fi invatat pe mine sa iubesc?
-Am fi invatat sa iubim privind cat de mult se iubesc ei.
-Da... Si daca ma indragosteam totusi de tine? Iti dai seama ce scandal ar fi iesit?
-Nu se putea intimpla asta!
-Nu... Dar vietile noastre ar fi fost cu totul altfel... Si la asta nu-mi place nici macar sa ma gandesc!
Shiuchi isi lipi obrazul de umarul lui:
-Daca ne gindim asa...ai dreptate! Eu in 5 ani nu m-am gindit la asta niciodata.
Eiri il privi zimbind amar:
-Stiam eu ... ca ti-ai dat seama de la inceput!
Il lua in brate ca pe un copil.
-Spune-mi, cum ai aflat!
-Am inceput sa-mi amintesc cam la un an dupa ce am iesit din coma. Am gasit o fotografie identica celei pe care o are bunica ta si am pus intrebari parintilor mei. Mi-au spus adevarul... Ca de fapt sunt fiul fratelui mai mare al celui caruia ii spun "tata", ca mama mea naturala a murit la putin timp dupa nasterea mea, acolo, in America, tata m-a adus in Japonia sa-mi cunosc familia de aici. Apoi a cunoscut o doamna minunata cu care dorea sa se casatoreasca, dar a fost accidentul si ei au murit. Am intebat ce ti-sa s-a intimplat, dar mi-au spus ca tatal tau le-a interzis sa incerce sa ia legatura cu tine... Cand te-am vazut atunci, in parc, m-am gindit ca te cunosc de undeva.
-De asta ai tot aparut atunci in calea mea? Si eu, idiot infatuat, am crezut ca esti atras de mine...
Obrajii lui Shuichi de venira purpurii:
-Erai si incredibil de atragator, ai fost si foarte critic cu versurile mele ,si asta facea totul mai greu. Cum puteam sa intreb un tip super frumos, care in mod clar ma detesta daca este fiul celei care fusese la un pas sa fie mama mea?!? Apoi a aparut Mika, iar tu m-ai sarutat si am renuntat sa te mai intreb ceva. Am hotarat ca doar mi se pare. Nu puteam risca sa te supar, dar cand Tathshua m-a dus in Kyoto... In casa tatalui tau si pe drumul de intoarcere... mi-am amintit adsolut totul, spuse printre lacrimi. Fiecare detaliu, fiecare cuvant pe care ei l-au spus...
Se opri inecat de hohote de plans. Eiri il mangaie cu blandete, dar nu incerca sa-l opreasca . Avea nevoie sa planga, pentru ca toata durerea sa fie spalata de lacrimile prea mult inabusite. Cand se opri ii spuse:
-Ar fi trebuit sa-mi spui...
-Daca ma goneai cu adevarat de langa tine?
-Am facut-o de atatea ori , iar tu ai revenit mereu.
-De data asta nu as fi revenit, ai de ce sa ma urasti. Tatal meu e motivul pentru care mama ta s-a certat cu familia ei si in final a si murit.
-Nu, Shu, mama a facut exact ce trebuia sa faca, daca ea l-a iubit pe Ken asa cum stiu eu ca l-a iubit , asa cum te iubesc eu pe tine! A fost doar destinul lor sa moara si al nostru sa fim amanti, nu frati. Mai tii minte cum ne-am despartit atunci?
-Cred ca plangeam...
-Da . Bunica tipa la ea, iar pe mine m-a tras in curte, tu ai inceput sa plingi...
-Midori m-a luat in brate...
-A spus ca se va intoarce sa ma ia dupa pronuntarea divortului. Ken o tinea dupa umeri, iar ea spunea ca vom fi o familie in curand. De asta am scris pe spatele fotografiei. E ultima imagine pe care mi-o amintescin legatura cu ei....
Au ramas asa, imbratisati, tacuti, mult timp.
Shuichi se dezmetici primul. Se desprinse din imbratisare si zambi fericit.
-Multumtesc, Yuki! Ai fost minunat de bun cu mine zilele astea. Nu am sa ma mai gandesc la ce ar fi putut fi. Suntem impreuna, ne iubim, iar ei cred ca acolo unde sunt, sunt fericiti ca este asa. Trebuie sa ne continuam viata! Nu ti-e foame?
Eiri il privi o clipa uluit. Parca a renascut, zambeste si pare iar iubitul lui zapacit, prostut si vesnic fericit. Ii zimbi:
-Sigur ca mi-e foame! Am sa gatesc eu.
-Eu vreau la desert inghetata.
-Nu cred ca avem.
-Ma duc sa cumpar pana faci tu de mancare.
Se imbaca rapid si iesi pa usa fredonind. O secunda mai tarziu Eiri isi aminti ca nu mai are tigari, trase repede hainele pe el si se repezi pe balcon. Privi in jos . Shiuichi tocmai iese din cladire:
-Poti sa-mi iei si tigari, Shu? striga.
-Sigur ca da! raspunse celalalt razand.
In acel moment o masina opri din viteza langa el. Un barbat deschise portiera si il trase in masina, iar aceasta demara. In balcon barbatul blond incremeni . Tipatul lui disperat sparse linistea cartierului:
-Shuichi!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Ce pot sa mai spun???Decat ca il adooor.Imi place comportamentul lui Yuki asa trebuie sa se comporte dak nu vrea sa-l i-au eu la trei.
Bay,imi bag ceva in ala care a indraznit sa-mi rapeasca bomboana roz.Il omor,il calk pe cap,il termin!!!Care e cel mai apropiat cimitir?
Are norocul ca nu suntem fata-n fata ca i-as arata eu!
In legatura cu tine baby honey,vei ramane mereu cea mai tare!!!:zuppy04:Abia astept sa vad ce o sa se intample in capitolul urmator!
Dak ala se atinge si de un singur fir din parul bomboanei roz...o sa vada el ce o sa pateasca!
Te pup!
:love:...
Shuichi il auzi pe Eiri. Ridica privirea si ii zimbi:
-Sigur ca am sa-ti cumpar si tigari!
In acelasi moment auzii zgomotul unor frane si simti cum cineva il zmuceste si ii acopera fata cu un tifon mirosind intepator. Simti ca lesina si mai apuca sa auda strigatul disperat al iubitului sau.
Si-a revenit dupa un timp, chinuit de o durere insuportabila de cap si cu un gust cumplit in gura. Nici macar nu e in stare sa gandeasca absolut nimic.Simti cum o mana ii ridica bland capul si ii da sa bea un lichid cu gust placut.Curand durerea de cap si gustul rau din gura au disparut si s-a cufundat intr-un somn profund.
Eiri a simtit, in primul moment ca inebuneste. Intr-o secunda s-a repezit in jos pe scari. In fata locuintei s-a oprit . Masina a disparut , desigur de mult. A oftat: ' Ce a fost in capul meu? Probabil sunt deja departe." A mers in garaj , a luat masina si a demarat spre cea mai apropiata sectie de politie.
Ceva mai tirziu sta pe canapeaua din living. Usa s-a deschis si in apartament a navalit Touma.
-Ce s-a intimplat? Ce este cu paza de la usa ta? a intrebat privind in jur. Si unde este Shindo?
-Shu a fost rapit?
-Ce????
Ii explica tot ce se intimplase cu putin timp in urma.
-Crezi ca a fost tipul care v-a urmarit inainte de turneu?
-Sigur ca da. A incetat doar pentru a ne face sa lasam garda jos.
-Poate fi si vreo banda specializata in rapiri de celebritati si cerere de recompense.
-Asta a spus si ofiterul cu care am vorbit. Sa stau acasa si sa astept. Poate ca vor suna sa revendice rapirea si sa ceara o recompensa. Au montat un aparat sa inregistreze eventuala cerere.
Intinse mana si mangiie marginea pernei lasata pe canapea cu o noapte in urma. Thouma il privi curios:
-V-ati certat?
-Nu! Ce-ti veni?
-Atunci de ce a dormit pe canapea?
Celalalt facu o grimasa dispretuitoare:
-Nu a dormit pe canapea. S-a uitat pana tarziu la o emisiune tampita
Tacura amindoi un timp. Scriitorul ancearca sa-si tina in frau sentimentele, care trec de la disperare, la neputinta si la furie. Cumnatul sau se gandeste cum ar putea sa rezolve situatia, de mult nu s-a mai simtit in dificultate.
Il supara si faptul ca nu a fost anuntat de ce s-a intamplat.
-Cu cine ai mai vorbit?
-Cu familia lui si cu Hiro. Probabil el si Fujisaki vor venii aici impreuna cu mister K.
-Ar fi trebuit sa ma anumti si pe mine, reprosul din vocea lui e foarte clar.
-Imi pare rau... M-am gindit doar la cei care tin la el. Desigur... presedintele N.G. ar fi trebuit sa fie anuntat. Shuichi e angajatul tau...
-Termina! In primul rand e iubitul tau si asta e tot ce conteaza acum. Am s-o sun pe Mika, terbuie sa stie.
-Imi pare rau , Thouma! Trebuia sa va anunt si pe voi. Ma bucur ca esti aici!
In curand in apartament au ajuns K, cei doi membrii ai trupei, Mika si Maiko. Sora lui Shuichi pare disperata , iar cealalta incearca sa o linisteasca. Fujisaki si Thouma vorbesc amandoi la telefon in cate un colt al camerei. Managerul de la Bad Luck se plimba nervos prin camera cu un automat in mana.
Eiri ii priveste pe toti. E bine ca sunt aici si stie ca fiecare dintre ei a venit de dragul lui, sau a lui Shuichi, dar ar vrea sa fie singur cu gandurile lui. Se ridica de pe fotoliu.
-Unde pleci?
-Vreau sa stau putin intins.
In dormitor inchise usa si se intinse pe pat. Inchise ochii si isi lipi obrazul de perne. Asternuturile motolite pastreaza mirosul lui Shuichi. Incerca sa-si stapaneasca disperarea si neputinta. Politia i-a spus sa astepte linistit acasa si a pus paza la usa sa, dar asta nu rezolva nimic. " Oare ofiterii care se ocupa de rapiri stiu ce le cer celor apropiati de cei rapiti? Stiu cum te simti cand ai fii in stare sa rascolesti o lume intreaga si ti se spune ca nu ai voie sa faci nimic? "
Ultimele zile cu Shichi fusesera minunate. Niciodata nu se sintise mai apropiat de iubitul lui. Povestea ametitoare despre parintii lor si tot ceea ce Shuichi ii povestise despre ce dorise el atunci cand se intalnisera prima data, il facuse sa vada totul intr-o alta lumina. Micutul cantaret tinuse in suflet ani de zile
o taina care il chinuise, la fel si gindul ca daca nu ar fi avut loc accindentul totul ar fi fost altfel. Shu spunea ca ar fi preferat sa fie frati acum si el sa nu fi trecut prin cosmarul de la New York, dar el nu putea spune asta. Sa-l tina im brate si sa stie ca e iubitul lui este singurul lucru bun din nenorocirea din urma cu 20 de ani, iar Eiri nu ar schimba nimic din toate astea.
Ii e groaza cind se gandeste ce i s-ar putea intimpla , aflat singur si lipsit de aparare in bratele unui nebun.
Se ridica din pat si se indrepta spre fereastra. Priveste orasul. Undeva, acolo cineva tine prizoniera fiinta cea mai importanta pentru el din inreteaga lume. Intr-o clipa , furia umbri disperarea si neputinta. Ar vrea sa-l aiba in fata sa doar cateva clipe pe tipul acela. Probabil l-ar ucide cu miinile goale... Ar vrea sa poata tipa si plange. O clipa zambi. Asta ar face , desigur, Shuichi. Ar plinge si ar urla, apoi s-ar linisti si ar gasi ceva extraordinar care ar rezolva totul. Ofta si , brusc ochii i-se umplura de lacrimi. Le lasa sa curga pe obraz. "Te rog, Shu-chan, gaseste un mod sa scapi, sau sa-mi spui de unde sa te iau."
O bataie in usa l-a facut sa-si stearga repede lacrimile.
-Intra!
Mika intra cu o tava pe care sunt sandwich-uri si un pahar de lapte. Le aseza pe noptiera si se apropie de el.
-Cum te simti?
El o privii fara sa raspunda.
-Ar trebui sa mananci ceva!
- Nu mi-e foame.
-Esti foarte stresat si daca nu mananci... Vrei sa ajungi iar la spital cu hemoragie stomacala?
-Nu...
-Politia il va gasi, sau cei care l-au luat vor cere o rascumparare.
Barbatul se aseza pe pat si manca, apoi bau laptele.
-Ce ai pus in lapte? Are un gust ciudat.
-Un sedativ... Trebuie sa te linistesti.Iarta-ma!
-Sa nu mai faci niciodata asta! Nu ma ajuti cu nimic!
Femeia il mangie pe obraz:
-Esti fratele meu si trebuie sa te protejez. Mereu voi face trebuie ca sa te protejez .
-Nimeni nu poate sa protejeze pe nimeni ... de iubire.
-Nu de iubire vreau sa te protejez, desi... finca esti atat de indragostit suferi acum. Ma temeam ca , acum, cand ai aflat cum a murit mama, va schimba relatia voastra.
-Pai... S-a schimbat... E mult mai importanta pentru mine. Nu e doar iubirea mea, e mostenirea mea. Il iubesc... asa cum a iubit si ea.
-Credeam ca te va tulbura faptul ca ti-ar fi putut fi frate.
-Nu! Sunt trist ca mama si Kenshin au murit atat de tineri, dar sunt fericit ca el e iubitul meu.
-Si el? Cum a primit vestea?
-A fost cel care a stiut de la inceput. Si-a dat seama cand m-a vazut in parc, prima data, pentru ca....
-Semeni cu mama.
-Da , asa m-a recunoscut.
-De ce nu ti-aspus?
-Cine stie?
Se intinse pe pat si inchise ochii. Adormi sub efectul medicamentului.
Shuichi se trezi incet. Brusc isi aduse aminte ca s-a intimplat ceva cand Eiri ii spunea sa-i cumpere si lui tigari. Deschise brusc ochii si vru sa se ridice , dar cazu inapoi . Mainile ii sunt prinse cu catuse, imbracate in blana, de marginile unui pat mare, cu asternuturi de matase. Privii speriat in jur. Camera in care se afla este foarte mare, mobilata cu mobila occidentala, de cea mai buna calitate. Ferestrele sunt largi si acoperite cu perdele de voal. Nu stie unde se afla si il ingrozeste faptul ca nu se poate misca. "Probabil m-a luat de pe strada tipul despre care spunea Yuki ca ne urmareste. " Isi aminti apoi strigatul disperat al iubitului sau. "Yuki... probabil s-a speriat... Ah! Trebuie sa fac ceva! "
Usa s-a deschis si a intrat un barbat inalt , brunet,care ii pare vag cunoscut.
-Ei... te-ai trezit ? Cum te simti?
-Tu... Ce vrei de la mine?
Necunoscutul se aseza linga el pe pat si-l mingie bland pe obraz.
-Nu vreau sa-ti fac rau, stai linistit! Te am adus aici pentru ca te iubesc!
-Cum?! Cine esti tu?
-Cum nu-ti aduci aminte? Doar am fost cu tine in fiecare zi de filmare. Ti-am scris si o multime de scrisori, dar asa zisul tau iubit probabil nu ti-a spus. Esti grozav,stii?
Cantaretul il privii ingrozit. Isi aduse aminte ca tipul acesta era la filmari. Ii ceruse si un autograf, primise si scrisorile, era in perioada cand el si Yuki erau despartiti si ravasele de amor doar il enervasera. Le gasise in rulota si nu stia de la cine sunt. Le aruncase pur si simplu.
-Nu inteleg de ce m-ai luat de pe stada? Lasa-ma sa plec de aici!
-Nu am sa te las. Vei ramine aici pana ai sa intelegi ca eu te iubesc mai mult de cat tipul ala! El nu te merita. Am vazut cum se poarta cu tine. Ai sa ramai aici pana vei intelege ca nu poti sa-l iubesti pe el. Pe mine ma iubesti de fapt, dar inca nu ti-ai dat inca seama!
-Nu esti zdravan!!!Ce ai de gand cu mine?
-Ne vom iubi
-Nu! ! ! !
-Ba da! Ai sa vezi... Va fi grozav!
Se apleca apeste el si vru sa-l sarute pe gura, dar Shuichi se zbatu, asa ca se vazu nevoit sa renunte.
-Din fericire stiam cat de incapatinat poti fii, iubitul meu!
Ii arata o siringa cu lichid transparent in ea.
-Asta te va face mult mai cooperant.
Ii tinu mina nemiscata si infipse acul in vena, injecta incet lichidul.
Curand Shuichi isi dadu seama ca nu mai poate nici macar sa-si miste degetele de la maini si de la picioare.
-Am uitat sa-ti spun ca poti sa-mi spui pe nume! Numele meu este Taro!
I-a desfacut catusele de la maini si picioare apoi i-a luat mana in mainile lui. Ii saruta incet fiecare deget in parte, apoi se apuca sa-l dezbrace de haine.
-Pielea ta e minunata stii? ii spuse mangaindu-l cu blandete. Ah... Ce grozav ne vom simti!
A inceput sa-i acopere trupul cu sarutari, devenind in acelas timp din ce in ce mai dornic de amor.
Cantaretul insa, nu simte decat o imensa sila. Drogul i-a anulat doar posibilitatea de a se misca, dar continua sa simta tot ce ii face Taro. Incercarile lui disperate de a se misca nu fac decat sa-l starneasca si mai mult pe violator, iar scancetele ii sunt luate drept semne de placere, asa ca pana la urma renunta sa se mai zbata si sa mai protesteze. I-se paru o vesnicie pana cznd,complet satisfacut, Taro s-a intins langa el si a adormit epuizat. Efectul drogului insa nu a trecut. Aflat in imposibilitatea de a se misca, sau de a spune ceva , victima nu poate decat sa suporte imbratisarea celui care l-a violat, greutatea maini lui peste abdomen si respiratia dezgustatoare pe obraz. Nu mai vrea decat sa moara . Se simte mult mai rau decat dupa pirmul viol. Atunci au fost mai multi si-l batusera pentru a-l putea batjocori, acum este redus la un simplu obiect al placerii unui nebun, o biata papusa gomfrabila cu care un dement isi satisface placerile. Amintirea stigatului disperat al lui Eiri nu ii da nici ea pace. " Oare el ce face acum? Oare ma cauta? Sper ca e cineva cu el sa nu-l lase sa se agite prea mult... Ulcerul lui... Nu pot lasa sa se intample ceva rau cu el. Trebuie sa scap de aici! "
Dar pana una-alta nu prea are ce sa faca. Trupul lui nu poate sa se opuna drogului injectat. Incepu sa planga incet si in curand adormi.
-Nu! Shuichi ,nu! Lasa-l in pace ticalosule!
Eiri deschise ochii. In fata lui Mika il priveste speriata.
-A fost doar un cosmar! Linisteste-te!
Tanarul respira greu si are lacrimi in ochi.
-Tipul ala il viola si ii spunea ca-l iubeste,I ar el nu se putea misca. Plangea doar... Era ingrozitor! Ingozitor...
-A fost doar un vis. Stai linistit!
-Nu a fost un vis! Sunt sigur ca era adevarat.
Super!Nu prea e super...adik bietul Shuichi ce i-a facut boul ala!Bagami-as ceva in el de nenorocit!
Saracul Yuki plezneste de ingrijorare si are cojmaruri...din pacate cojmarurile lui sunt reale!
Shu trebuie sa scape de nebun!!!
Il urasc pe tipul asta!Il distrug!Chisalita il fak dak il prind!Sa-i dea cineva un creier!
Ala eu!Ala eu!Nu va inghesuiti asa cu totii!
Nu mai am cuvinte,esti cea mai buna si asa sa ramai mereu.
Astept nextul!
Te pup!
SUNT si am sa raman mereu fana ta nr 1!!!!
Eiri sta pe canapea si priveste la televizor. Nu aude, insa nimic din ce vorbeste crainica stirilor. Au trecut trei zile de cand Shuichi a fost rapit si nu are nici o veste despre el. Tot ce s-a putut afla sunt lucruri colaterale. Masina cu care a fost luat si al carei numar el il retinuse a fost gasita cateva strazi mai departe. Fusese furata cu cateva zile in urma si in ea s-au gasit cu adevarat, probe care dovedesc ca e masina folosita de rapitori. Din pacate seturile de amprente ridicate nu sunt in baza de data a politei. Despre tipul care ii urmarea reusise de la inceput sa afle date Thouma : ca este foarte bogat si se ocupa cu afaceri dubioase, la limita legii. Au aflat si ca detine o casa in Tokio, dar la acea adresa a raspuns doar o femeie care a spus ca este menajera, iar domnul este plecat cu afaceri. Ar fi fost,desigur, mult prea prost sa-si tina prizonierul la domiciliul din acte. Politia nici macar nu crede ca el este principalul vinovat, presupun ca invinuirea adusa de Eiri este doar din cauza geloziei pe un fan prea entuziast. Hiro , Fujisaky si toti ceilalati, insa sunt convinsi ca scriitorul nu se insala. Au vazut la filmari comportamentul complet aiurea al tipului. Cei doi veri si mister K s-au agitat sa afle si alte lucruri despre tip, dar fara sanse de reusita. Comform actelor de la vama individul a parasit Japonia cu trei zile in urma, cu destinatia SUA. Autoritatile sunt singurele care o cred, ei, cei pentru care Shuichi este important, considera ca este doar un alibi bine pus la punct.
Linistea camerei este spulberata brusc de sunetul telefonului. Barbatul ridica receptorul plin de sperante si de temeri in acelas timp.
-Alo!
-Buna sera, Eiri!
-Buna seara , bunico!
-Cum te simti?
-Bine... Am umblat toata ziua pe la toate cunostintele tipului aceluia, dar se pare ca nimeni nu vrea sa spuna nimic. O tin una si buna ca e plecat in America.
-Eiri... am facut si eu citeva... tu le-ai spune investigatii. Stii ca familia noastra are multi prieteni, aici in Kyoto. Toata lumea este socata de un gest atat de lipsit de eleganta, ca acela de rapi iubitul unui membru al unei familii de vaza. Prietenele mele si cu mine am inceput sa intrabam in jur despre un proaspat parvenit strecurat in rindurile persoanelor onorabile si am folosit, desigur si fotografia pe care mi-a trimis-o sora ta. Toti acesti parveniti lipsiti de onoare ajung in cele din urma in Gion Kobu... Iar in Lumea florilor plutitoare nu prea exista secrete pe care clienti sa le aiba fata de doamnele din diferitele okiya. Daca stii pe cine sa intrebi, in Gion poti afla orice.
Tanarul deveni nerabdator, stiind ca discursul bunicii ar putea insemna ca ea a gasit o urma a lui Taro. Totusi nu o intrerupse, stiind cat de importanta este pentru ea politetea. Batrana continua:
-Asa am aflat ca acel... individ, numit Irakuza Taro, este un client al atat al doamnelor , cat si al domnilor care... ofera anumite... servicii. Este dispretuit de toate persoanele care fac arta si nu prostitute, pentru ca nu interesat decat de satisfacerea nevoilor lui si nu de arta. Nu este acceptat ca oaspete in nici o okiya. Doamnele au aflat insa, ca acest domn rosteste in anumite momente... intime numele iubitului tau. Adica in mod sigur este persoana cautata.
-Adica este in Gion, bunico?
-Nu: Doar ti-am spus ca nu este primit acolo. A fost insa vazut prin cartierul vechi in urma cu o zi.
-Cum? ! ? !
-Exact cum ai auzit. Nu este plecat din tara deloc.
-Bunico, vin imediat!.
-Asteapta sa aflu mai multe. Probabil cineva iti pandeste miscarile acolo. Ascult-o pe o femeie batrana: Daca afla ca ai plecat spre Kyoto ar putea pleca cine stie unde. Ai incredere in mine: Daca Shuichi este in oras il voi gasi!
-Bine! Astept sa ma suni.
-Noapte buna, copilul meu!
-Noapte buna!
Imediat ce Eiri inchse telefonul, Hiro veni imediat langa el.
-Ce s-a intimplat?
-Se pare ca bunica l-a gasit pe Taro.
Toti au ramas ca trazniti.
-Vrea sa o lasam pe ea sa actioneze mai departe, de teama ca ticalosul ne spioneaza.
-Are dreptate. Ar fi suspect sa plecam acum in tromba spre Kyoto, sau sa luam un avion, sau un tren. Ce a aflat de fapt?
Eiri a inceput sa la povesteasca toata relatarea batanei doamne.
Fujisaky paru sa se amuze:
-Aceste batrane doamne traditionaliste se pare ca au un sistem de informatii mai bun de cat oricine altcineva.
-Asa a fost mereu, facu la randul ei Myka.
Shuichi este intins pe pat si priveste absent tavanul. Nu poate sa-si dea seama nici macar ce ora este, daca este zi sau noapete. Fereastra are jaluzele de metal prin care lumina nu trece, iar el a pierdut de mult notiunea timpului , din cauza ca este apoape tot timpul sub influenta drogului. S-a trezit din somn de putin timp si pentru prima data de cind este aici, a putut sa se dea jos din pat. Ferestrele si usa sunt incuiate si nu exista in camera telefon sau televizor. Rapitorul lui i-a lasat doar o farfurie cu mancare, apa si medicamentele pentru anemie. A mancat si a luat medicamentele, pentru ca stie ca doar asa poate gasi cum sa evadeze. Incearca sa nu se gindeasca la Yuki acum, pentru ca l-ar cuprinde disperarea. Stie ca in mod sigur el il cauta si isi face griji , ca si toti ceilalti prieteni ai lui. De dragul lui si al lor trebuie sa invinga neputinta, disperarea, ameteala, greata si durerea continua de cap. Situatia este prea grava pentru a fi timp de plans si tangiure, trebuie sa scape!
Deveni atent. Se aude zgomotul facut de cheie in broasca. Inchise ochii si incerca sa para adormit.
Usa se deschise si Taro intra incetisor. Privi spre pat si vazu ca prizonierul lui doarme. Zambi. Il lasase singur apoape o zi intreaga si credea ca-l va gasii treaz, dar probabil a adormit. Ii convine, pentru ca nu la legat de pat si daca ar fi treaz ar fi dificil sa-i administreze doza de medicament. Iesi pentru a aduce trusa medicala. ncet o puse pe noptiera si o deschise. Lua o fiola cu medicament, o desfacu, apoi ii trase continutul intr-o siringa. Constata in monentul cand se pregatea sa ii faca injectia ca nu mai are desinfectant si vata. Lasa totul pe noptiera si pleca dupa vata si alcool.
Micutul lui prizonier a inteles imediat ca ar putea fi singura lui sansa. Cu o viteza uluitoare lua siringa, o ascunse sub perna, apoi lua o alta desfacu rapid o fiola pe care scrie "glucoza" si trase din continulul ei pina ajunse pistonu la acelas nivel cu cel din cealalta siringa. O asaza in locul celei pe care o ascunsese sub perna, apoi se intinse iar in pat, in aceasi pozitie ca inainte. La timp, pentru ca Taro se intoarce. In timp ce acesta se pregateste sa-i infiga acul in vena, Shuichi se roaga sa nu bage nimic de seama.
Urma cel mai cumplit cosmar pentru cantaret. Intai s-a prefacut speriat si confuz cand acul s-a infipt in carnea lui. L-a rugat printre lacrimi sa inceteze, dupa care a mimat faptul ca drogul a inceput sa-si faca efectul. Restul insa se dovedi mult mai greu. Se vazu nevoit sa suporte tot ceea ce ii facea Taro fara ca macar sa schiteze un gest, desi ii vine sa urle si sa-l loveasca. Singura lui grija este sa nu ajunga mainile celuilalt sub perna si sa gaseasca siringa.
Taro incepu sa-ai mangaie victima pe umeri si pe piept.
-Vezi ca nu-ti fac nici un rau? Vreau sa te simti bine cu mine si sunt convins ca deja a inceput sa-ti placa ce iti fac. Vezi? continua ridicand un flacon colorat. Am cumparat pentru tine cel mai scump ulei de masaj. Sigur vei aprecia mirosul si finetea lui.
Continua sa-l mangaie si sa-l sarute. Cu fiecare data cand face amor cu el e parca si mai inebunit de trupul pe care il poseda. S-a temut ca dupa prima data se va satura, dar nu este asa. Cu fiecare minut il doreste mai mult. Sigur nu se va putea satura niciodata.
Dupa ce termina adormi cu capul pe umarul victimei sale. Acesta insa, exact asta astepta. Dupa ce se convinse ca doarme profund se ridica incet din pat, fara sa-l trezeasca. Lua siringa cu drog de sub perna, apoi cauta catusele si cheia. Ii prinse una dintre ele pe mana iar cealalta de marginea patului, apoi ii prinse mana si ii injecta repede serul in vena. Taro deschise ochii speriat .
-Ce se intimpla?
Incerca sa se ridice din pat dar catusele il opira sa se apropie de Shuichi. Acesta il priveste cu ura.
-Isi face repede efectul, cu cat te zbati mai mult, cu atat mai repede.
-Ce vrei sa faci?
-Am sa plec de aici.
-Ai sa te duci la Yuki Eiri?
-Poate...
-Am sa-l ucid!
-Ai sa ma ucizi pe mine, daca ai sa incerci!
-De ce faci asta? Eu te iubesc!
-Nu. Esti doar un violator nebun!
Continua sa-l priveasca pana drogul si-a facut efectul, apoi i-a lasat cheia catuselor pe noptiera si a plecat.
Ajuns pe strada constata ca este noapte si orasul ii este strain. O porni aiurea pe strazi fara sa stie unde merge. Curind recunoscu orasul, este Kyoto si un nou val de disperare il cuprinse. Singurele persoane pe care le cunoaste aici sunt bunica si tatal lui Eiri si Ayaka. Nu poate cere ajutorul niciunuia dintre ei. Obosit se aseza pe vine si se propti de un perete. Incepu sa planga incet. E singur intr-un oras strain, fara bani si fara sa cunoasca pe nimeni, la sute de kilometrii distanta de casa. Il doare capul si ii e rau. Ar vrea sa fie acasa in bratele iubitului sau, desi asta nu se va mai putea intampla niciodata, nu dupa compromisul cumplit facut in seara asta pentru a scapa. Isi cuprinse fata in maini. " Cum voi putea sa fiu iar cu el cand l-am lasat pe nenorocitul ala sa faca ce a vrut cu mine, desi nu eram sub efectul drogului, numai pentru a scapa. " Un singur gand isi facu loc in mintea lui: moartea. " Acesta este singurul lucru onorabil pe care il mai pot face acum. "
In urmatorul moment incremeni. O masina s-a oprit in dreptul lui si s-a deschis portiera. Din ea insa nu cobori Taro, ci o batrana micuta imbracata in kimono. Ingenunche in fata lui si il mingaie pe obraz. O recunoscu imediat:
-Doamna Hana...
-Eu, copile! I-am promis lui Eiri ca am sa te gasesc si norocul te-a scos in calea mea mult mai curand de cat credeam.
-Stai linistit! Am sa am eu grija de tine.
Ceru soferului sa-l urce pe bancheta din spate a masinii, apoi urca si ea. Ceru telefonul mobil al soferului si forma un numar.
-Alo? Eiri?
-Da, bunico! Ai vesti pentru mine?
-Vorbeste cu cineva! spuse dandu-i telefonul tinarului.
-Yuki?
-Shu... Esti bine?
-Da ... Cred ca da. Dar tu?
-Sunt bine! Plec spre tine acum!
Gion kobu-cartierul gheishelor din Kyoto
okiya-casa de gheishe
Eiri stranse in mana telefonul.
-Shu, sigur esti bine?
-Sunt putin ametit, dar ma simt destul de bine. Tu... esti suparat pe mine?
-Cum sa fiu? Abia astept sa te strang in brate. Ajung cat pot de repede!
-Te astept.
Inchise telefonul si ii privi pe ceilalti.
-E cu bunica. L-a gasit pe strada dupa ce el a reusit sa evadeze. Vreau sa vad daca gasesc un avion disponibil,s a ajung mai repede.
Fujisaky se ridica si ii zimbi:
-Nu-ti face probleme! Te asteapta un elicopter in aeroport. Este gata sa te duca unde vrei.
Scriitorul il privi uluit.
-Cccum? ! bangui el.
Celalalt zimbi:
-Eram convins ca vei avea nevoie de elicopter .Inrtr-o ora cred ca vei fi langa el. Spune-i ca ajungem si noi cat de curand. Drum bun!
-Multumesc!
Pleca in viteza spre aeroport si in mai putin de un sfert de ora decola spre Kyoto.
Hana sta pe un fotoliu in holul spitalului. Cu putin timp in urma nepotul ei a sunat-o sa-i spuna ca este le aeroport. A trebuit sa-i explice ca iubitul lui este la spital si nu acasa. Acesta ajunse repede, foarte ingrijorat.
-Unde este?
-Este in salon, doarme. Cred ca i-au dat ceva pentru a se putea odihni.
-Dar spunea ca se simte bine...
-Spunea... dar a trebuit sa mergem la politie sa anuntam ce s-a intamplat. Acolo au vru sa-i ia niste probe de sange, pentru ca a fost drogat,I ar cand a ajuns aici, medicii nu au fost deacord sa-l lase sa plece. Ar trebui sa mergi sa vorbesti si tu cu medicul care-l ingrijeste. Si... ai grija de el. Cred ca atunci cand l-am gasit avea o criza de depresie. Plangea in mijlocul strazii. Am inteles ca persoanele care patesc ce a patit el pot avea stari depresive, care duc pana la suicid.
Il privi speriata cand isi dadu seama ca si pentru el este un subiect sensibil.
-Imi pare rau, Eiri! nu ar fi...
-Nu e nimic! Eu am trecut peste asta. Ma asteptam se fie depresiv. Pentru el, sarmanul nici macar nu este prima data.
-Cum?
-Nu ai stiut? La inceputul relatiei noastre liderul unei formatii rivale l-a atras intr-o cursa si a pus trei derbedei sa-l bata si sa-l violeze intr-o parcare, apoi a vrut sa-l santaseze cu fotografiile din timpul violului.
-Cumplit... Atunci cum a trecut peste toate?
-Aveam eu probleme mai mari ca el si de dragul meu a trecut de toate. Multumesc mult, bunico! Ma duc sa stau de vorba cu medicul.
-Atunci eu va astept pe amandoi acasa. Ai grija de el!
Au trecut citeva ore, Eiri sta pe un scaun langa patul pe care iubitul sau inca doarme. Ii priveste chipul palid si ii tine mana in mainile lui. Respira destul de dificil printr-o masca de oxigen. Medicul i-a explicat ca substanta neuroparalizanta care i-a fost injectata, in combinatie cu medicamentele pentru combaterea anemiei, formeaza un toxic puternic. Daca ar fi primit inca una sau doua doze situatia ar fi devenit fatala. Singura veste buna ar fi ca nu prezinta leziuni interne, cel care l-a rapit si violat a fost bland cu el si l-a protejat sigurele lucruri care pot sa comfirme violul sunt urmele de intepaturi de pe maini, prezenta substantei neuroparalizante, cunoscuta si ca unul dintre drogurile violului, in organism si vanataile de pe incheieturi, care dovedesc folosire catuselor. Politistul care se ocupa de caz nu a spus de cat ca pe corp i-au fost gasite cateva fire de par straine si mult ulei de masaj si lubrifiant erotic, care duc, de asemenea cu gandul la viol comis insa, de o persoana foarte interesata sa nu-i provoace victimei suferinta. In rest, Shuichi fusese destul de confuz in declaratii si pana nu isi revanea complet nu pot sa inteleaga care este adresa unde a fost tinut prizonier. Acum nu-i mai ramane de facut decat sa-l priveasca in tacere in timp ce organizmul lui se lupta cu toxina.
Ii ridica incet mana si i-o saruta. E atit de palid si pare atat de fragil, Iar evadadarea pare sa fi fost un epuizant tur de forta. Il priveste si sufletul i-se rupe de durere. Ar prefera sa fi trecut el prin acest cosmar si nu fiinta pe care o iubeste. E goaznic ca se simte atat de neputincios in fata dureri si disperarii. Tot ce stie este ca trebuie sa stea cu el in fiecare clipa, pentru ca este singurul care il poate opri de la un gest necugetat. Faptul ca medicul, politistul si bunica au spus ca Shuichi tot vorbea de moarte nici macar nu il mira. Stie bine cum se simte si stie exact ce are de facut: ce a facut si Shu pentru el la New York, sa-i arate ca iubirea a mai puternica decat moartea si poate videca toate ranile din suflet. Ii intoarse mana si ii saruta palma.
-Te rog,Shuichi, lupta pentru mine, pentru iubirea noatra! Stiu cat de egoist este ceea ce iti cer, dar am nevoie de tine , ca sa stiu de ce respir si de ce ma trezesc dimineta din somn, sopti incet si lacrimi fierbinti se scursera in palma celui adormit. Nu vreau sa te pierd! Nu as suporta asta.
De fapt Shuichi nici macar nu doarme. E intr-un fel de stare de letargie. Ii este foarte greu sa tina ochii deschisi, dar ii este si mai greu sa-i explice lui Eiri ce s-a intimplat. Cum va putea sa-i spuna ca a fost nevoit sa mimeze ca este drogat numai pentru a putea fugii? Cum va putea sa-i spuna ca a stat pur si simplu , ca o simpla papusa , cand Taro i-a facut tot ce a vrut? Cum sa-i explice cat de murdarit se simte de bunatatea aratata de rapitor, de cuvintele lui de dragoste, de comportamentul lui libidinos? Ar fi preferat sa-l bata. Atunci corpul lui ar fi suferit mai mult, dar sufletul ar fi fost impacat.
Ar fi vrut sa aiba timp sa-si puna capat vietii, atunci, pe strada, sa se fi aruncat in fata unei masini. Acum nu mai poate. Priveste printre gene, din cand in cand , chipul atat de iubit al celui care sta de veghe langa patul sau. Este palid si in mod sigur foate obosit. Ar vrea sa se ridice intr-o clipa din pat si sa-i sara in brate. Dar cum sa atinga el, o fiinta perfecta, un trup pangarit de atingerea unui ticalos? Ce ii mai poate oferi acum? Obiectul amorului unui dezechilibrat mintal? Nu lui Yuki! In nici un caz! Ar vrea din tot sufletul sa moara, dar stie mult prea bine ca ar lua cu el si fiinta cea mai draga. Nu se indoieste ca asta ar urma. Nu se indoieste de dragostea iubitului sau. Pentru ca el sa fie bine, trebuie sa traiasca.
Cuvintele soptite de Eiri printre lacrimi ii facu sufletul sa se umple de un val enorm de caldura. Nu suporta sa-l vada asa. Dechise ochii si indeparta masca de oxigen. Se ridica in sezut si mangaie cu palma uda de lacrimi obrazul celui pe care il iubeste.
-Yuki... De ce plangi iubirea mea?
Barbatul blond il privi ca pe o minune. Ii lua capul in maini si incepu sa-l mangaie pe obrajii, parca pentru a se asigura ca ca este real.
-Esti bine? M-ai auzit? Eu te-am trezit? Iarta-mi egoismul!
-Nu am ce sa-ti iert! Te iubesc!
Scriitorul il cuprinse in brate si vru sa-l sarute, dar el il opri:
-Trebuie sa-ti spun ceva...
Dar celelalt nu-l asculta. Il saruta cu nesat pe gura,I ar el nu se putu abtine sa nu-i raspunda. Prea mult tanjise dupa imbratisarea lui. Cand se oprira aproape sufocati, Eiri il mangai e incet conturul fetei si al buzelor cu varful degetului si ii zambi:
-Iarta-ma,I ubitul meu... Stiu ca voiai sa-mi spui ceva,d ar aveam nevoie de o gura de oxigen.
Shuichi ii mingaie obazul usor ezitant.
-Stii... Nu ar trebui sa ma saruti si sa ma atingi.
. -De ce?
-Nu ti-e sila de mine?
-Nu!
Zambi trist:
-Tu nu stii ce am patit, ce am facut ca sa pot scapa!
-Vrei sa vorbim despre asta? Despre cosmarul abia incheiat?
-Da . Trebuie sa-ti spun si tu vei hotara, daca o fiinta mizera ca mine mai poate fi iubitul tau.
I-a povestit pe indelete tot ce se intimplase, tot ce patise si cum reusise sa evadeze. Apoi la privit intrebator:
-Mai poti spune ca nu ti-e sila de mine?
-Sigur ca pot! Cum sa-ti pui semenea inrebari?
-Nu crezi ca sunt mizerabil?
-Nu. Esti curajos si istet. Incredibil de curajos si de istet! Te-ai descurcat intr-o situatie cumplita... Esti exraoridinar!
Ochii cantaretului se umplura de lumina.
-Atunci mai sunt iubitul tau?
-Sigur ca da! Sunt foarte mandru de tine! Ai dovedit ca nu esti doar un tip atragator , care inebuneste o sala intreaga cand urca pe scena , ci cea mai grozava fiinta din lume. Cati altii , care se cred grozavi, nu ar fi inca legati in catuse la discretia unui nebun? Dar tu esti aici, in bratele mele si asta nu se datoreaza nici politiei, nici bunicii si amicelor ei grozave, nici itelor trase de Thouma si Shuguru ci numai curajului si istetimi tale.
Epuizat de tot cosmarul din ultimile zile, de efectul drogului, dar si de nesperata fericire daruita de vorbele iubitului lui, Shuichi reusi sa rosteasca:
-Te iubesc!
Apoi puse capul pe umarul acestuia si adormi. De asta data somnul i-a fost odihnitor si tamaduitor.
Departe, in Tokyo, Myka vorbeste la telefon cu bunica ei, care este destul de ingrijorata de starea iubitului nepotului sau.
Eiri si iubitul sau stau impreuna pe margine culoarului ce inconjoara gradina din casa Hanei, nu a casei din Kyoto, ci a uneia a aflata la munte. Scriitorul il tine pe Shuichi in brate si il mangaie pe par. Amandoi poarta kymonouri de matase. Au trecut doua luni din noaptea in care Yuki a venit in Kyoto. Atunci sperase ca totul va fii bine si iubitul sau depasi usor trauma prin care a trecut. Departe de a se intampla asa, Shuichi a fost cuprins de o stare cumpita . Timp de cateva zile nici macar nu putea sa suporte sa-l atinga cineva, dar daca Eiri pleca de langa el devenea disperat. Medicii erau de parere ca ar avea nevoie de comsiliere psihologica, dar solistul refuzase. Il ingrozea doar gandul ca ar pute se vorbeasca unui strain despre ce se intanplase cu el. Iubitul lui nu era de aceasi parere, dar nu vroia sa-l forteze cu absolut nimic. In urma cu cateva zile, Shuichi acceptase sa fie tinut in brate si sarutat si se purtase ca si cum ar fi dorit sa faca dragoste, dar Eiri se oprise la atat. Simtise o incordare in trupul iubitului sau atunci cand il mangaiase putin mai intim. Vazand ca nu merge mai departe Shu il privise intrebator si speriat "-De ce ? Se intrebase aproape incremenit de ideea ca iubitul lui nu-l mai doreste. Acesta insa il privise cu blandete si ii mangaiase parul: " Te iubesc mult si te doresc, dar nu vreau sa facem dragoste decat atunci cand si sufletul si trupul tau vor fii pregatite. " " Dar te vreau, chiar te vreau cu adevarat, Yuki! " Acesta il mangaiase incet pe obraz: " Doar mintea ta vrea , trupul si sufletul tau nu sunt inca pregatite. Daca facem dragoste acum, putem pierde tot ce am castigat cu greu in aceste doua luni. Eu ma rabdare sa astept oricat va dura. " " Esti atat de bun cu mine! " " Nu sunt bun cu tine. Te iubesc! Asta e tot. "
Acum privesc imbratisati gradina perfecta a bunicii. Sunt amandoi fericiti ca pot face asta.
La un monent dat scriitorul paru sa se amuze.
-Ce s-a intamplat? intreba celalalt.
Ii puse un de get pe buze facandu-l sa taca, apoi ii sopti la ureche:
-Nu te misca acum si stai linstit, dar cred ca suntem priviti.
-De cine? De unde? sopti.
-Din casa, Bunca are astazi in vizita cateva prietene.
-Atunci nu ar trebui sa stam aici , asa. Nu este cuviincios sa ne imbratisam in public.
-Dar noi nu ar trebui sa stim ca ele sunt aici si se para ca se amuza vorbind despre noi. Nu ar fi frumos sa le stricam distractia acestor batrane dragute.
-Yuki... nu e frumos ceeea ce fac.
-Dar ele au ajutat-o pe bunica sa afle ca esti in Kyoto. Hai sa le oferim putin spectacol!
Il saruta indelung pe gura, acolo, in gradina in care teoretic, sunt singuri, dar practic nu.
Dincolo de paravanul semitansparent cele trei barine doamne, imbracate in kymonouri sobre ii privesc incantate.
-Nepotul tau si iubitul lui sunt intr-adevar foarte draguti. Suntem incantate ca i-am putut ajuta.
Hana zimbi si le invita sa bea ceai si sa manance prajiturele. Le multumi pentru ajutorul oferit, dar nu le spuse ca de fapt nu toate lucrurile sunt atat de bune cum par.
Ceva mai tarziu , Shichi isi intreba iubitul:
-Spuneai ca trebuie sa vorbesti cu editorul tau despre lansarea noului roman...
Eiri iizambi, ii este recunoscator ca a deschis el discutia, pentru ca chiar nu stia cum sa aduca vorba despre asta.
-Ar trebui sa ma intalnesc maine cu Seiren, dar trebuie sa-i spun daca aici, in Kyoto, sau in Tokio.
-Poate ar fi bine sa mergi tu acolo, ea este atat de draguta cu noi si a venit de atatea ori pana aici in ultimile doua luni.
-Sigur va fi in regula daca te las aici?
-Da. Voi fi bine, nu-ti face griji.
-Bine.
La sute de kilometri depertare ,in Tokyo,intr-una dintre salile de sedinta de la N-G . Hiro si Fujisaki stau de vorba cu Ryuichi si Thouma.
-Am vorbit asta seara cu Eiri si nu crede ca Shuichi este in stare sa iasa in oras,cu atit mai putin sa vina la studio.
Ryuichi se uita la el dind din cap si agitind iepurasul de plus.
-Trebuie sa faci ceva pentru el, Thouma. Tu ai o solutie pentru orice, intotdeauna.
-Solutiile sunt doua: sa mearga la psiholog sau sa mearga la templu si sa faca un ritual de purificare. Din pacate Shuichi nu este de acord cu prima solutie, iar Eiri m-a pus sa-i promit ca nu-i voi spune iubitului lui despre ritualul de la cascada.
-Un ritual de purificare in templu de langa cascada ar fi o idee minunata. Am auzit ca rezultatele sunt de-a dreptul miraculoase.
-Stiu, dar Eiri spune ca in aceasta perioada apa este mult mai rece si nu vrea sa-l imbolnaveasca si oricum totul merge spre bine.
Hiro se ridica nervos.
-Si eu si Shuguru am apucat sa-i promitem, dar acum, daca ma gandesc mai bine, cred ca Shu ar fi incantat sa se supuna ritualului.
Ryuichi zambi si se indreota spre usa. Toti il privira mirati.
-Unde mergi?intreba Thouma.
-Voi ati promis, eu nu. Ma duc la prietenul meu sa-i spun cum se poate vindeca de teama si de tristete, ca sa poata straluci iar pe scena.
Colegul sau de trupa il opri.
-Nu poti face asta, asa pur si simplu!
Celalalt se intoarse furios si-l lovi cu iepuresul in cap tipand:
-Esti rau si nu ma lasi fiindca tu nu tii la Shu-chan de loc. Esti rau,rau,rau rau!
Shuguru il opri cu blandete:
-Are dreptate!
-Dar tu ii esti prieten, de ce nu ma lasi, facu solistul incepand sa planga. Eu vreau sa-mi ajut prietenul!
-Noi toti vrem sa-l ajutam, dar trebuie sa ne gindim putin cum.
-Eiri vine maine la Tokyo, la editura.
-Asta este perfect, Ryu va putea merge sa-l viziteze pe Shu. Thouma ai putea sa vorbesti tu cu Tatsuha?
-Pentru ritual? ! Sigur ca pot. El a venit primul cu ideea. Am inteles ca si bunica lor este de acord cu chestia asta.
-Atunci totul este perfect. Daca maine ajungem acolo, poimaine ar putea avea loc ritualul.
-Dar Eiri sta in oras doar o zi!
-Nu-i nimic, vere draga, inventezi tu ceva care sa-l tina inca o zi aici. Ryuichi, uite ce vreau sa faci...
A doua zi dimineata Shuichi sta singur in incaperea lui. Citeste un print dupa manuscrisul romanului lui Eiri, care urmeaza sa apara in curand. Se auzi un zgomot, care il facu sa priveasca spre usa. Aceasta culisa incet , in dereptul ei sta una dintre slujitoarele casei ingenuncheata respectuos:
-Domnule, aveti un oaspete. Ati putea sa-l primiti pe domnul...
Un raset se auzi:
-Nu este nevoie de asta. Prietenul meu sigur vrea sa ma vada!
Ryuichi sari pur si simplu peste femeia ingenunchiata si intra in incapere. Are intr-o mana un manunchi de baloane umplute cu heliu, de toate formele si culorile,I ar in cealalta o cutie cu dulciuri.
-Ce mai faci?
-Bine! Ce e cu tine aici?
-Cum ce? Am venit sa te vad.
Se apleca si-i lua foile din mana.
-Citesti? E prea frumos afara pentru a sta in casa sa citesti. Muntele e minunat! Vreau sa te plimbi cu mine pe munte.
Shuichi il privi si zambi. Este adevarat ca i-a promis lui Eiri sa citeasca romanul si sa-i spuna ce crede, dar nu poate sa fie nepoliticos cu Ryuichi, care a venit atata drum doar ca sa-l convinga sa iasa din casa.
Se imbraca repede, merse la Hana sa-i spuna ca merge sa se plimbe pe munte cu amicul sau si o pornira.
-Unde ai vrea sa mergi, Ryu?
-Am auzit ca este o cascada foarte frumoasa , nu prea departe de aici.
-Mda... E la mai putin de o ora de mers pa jos de aici. Vrei sa o vedem?
-Sigur!
Au mers pe munte aproape o ora pana sa ajunga la o cascada superba. Nu are decat cativa metri inaltime, dar privelistea este minunata
.Shuichi a mai fost in urma cu cateva zile aici si atunci i-a placut la fel de mult. Desi nu este inalta caderea de apa este destulde lata si se varsa intr-un bazin de piatra neteda, pentru a-si continua mai apoi drumul prin munte. Spuma pe care apele o fac este de un alb sclipitor si pare cea mai fina dantele din lume.
Cateva zeci de metrii mai departe este un templu micut dar foarte frumos. Din fata lui le fac vesel cu mana Hiro, Shuguru si Tatsuha. Se salutara incintati.
Au stat de vorba si au mancat prajiturile aduse de Ryuichi. Dupa un timp Shuichi se ridica si se apropie de apa. Este foarte fericit ca prietenii lui sunt aici. Se apleca si lua in pumni apa rece.
-E fascinanta. Nu este asa? spuse Tatsuha,c are venise in urma lui.
-E ciudat... Ma simt foarte linistit aici. Asa s-a intamplat si acum cateva zile, cand am urcat pana la cascada cu Yuki.
-Pai... E normal avand in vedere ce rol a avut cascada sute de ani de zile.
Cantaretul il privi mirat:
-Rol? Ce fel de rol?
-Eiri nu ti-a povestit despre cascada?
-A spus doar ca muntele este de multe sute de ani in proprietatea familiei Uesugi.
-Da... De pe vremea cand era unul dintre cele mai putenice clanuri de samurai. Pe vremea aceea cand se intorceau de la razboi veneau aici pentru ritualul de purificare. Stii uneori in razboi erau nevoiti sa faca lucruri scarboase sau injositoare pentru a supravietui, atunci veneau aici si se supunea unui ritual de purificare.
In sufletul lui Shindou se starni furtuna, " Lucruri scarboase si injositoare pentru a supravietui.... Exact ca mine. " Intr-o secunda intelese ca prietenii lui il adusesera aici pentru ai sugera o solutie de rezolvare a problemelor , fara al forta sa faca ceva. Alegerea ii apartine pe deplin, iar el stie exact ce are de facut. Se ridica in picioare in fata lui Tatsuha si-l privi foarte serios:
-Cine se poate supune ritualului?
-Oricine crede ca are nevoie.
-Tu stii sa indeplinesti acest ritual?
-Sigur: Doar sunt preot!
-Vrei sa faci ritualul pentru mine?
-Sigur ca da.
-Cit timp dureaza?
-Cam... 12 ore.
-Il putem incepe maine in zori?
-Sigur. In cazul acesta, ramai aici peste noapte pentru ritualul de pregatire?
-Da!
Eiri a ajuns inapoi in casa bunicii sale abia a doua zi dupa ora prinzului. A aflat ca Hana este plecata si s-a dus in camera lui Shuichi. A incremenit vazand camera goala, doar cu baloanele plutind langa tavan.
-Unde este? o intreba pe slujnica ce il priveste ingrozita.
Aceasta bolborosi:
-A venit un domn foarte... copilaros, care a adus baloanele si l-a luat la plimbare pe munte. A trimis apoi vorba ca ramane peste noapte la templu.
Barbatul o prinse de brat si o scutura:
-Cine mai e la templu?
Femeia incepu sa planga. El o scutura si mai tare.
-Fra... tele dumneavoastra... este la... templu. D... d... doamna a plecat acolo... cand a auzit si... nu s-a intors inca.
Yuki Eiri isi acoperi fata cu mainile. Ii lua citeva secunde sa se adune, apoi mult mai linistit se intoarse spre femeie:
-Mai este vre-o masina de teren in garaj?
-Da , domnia-voastra!
-Bine! Atunci spune sa fie bine incalzita camera iubitului meu, asternutul sa fie si el cald ,baia sa fie pregatita si acum adu-mi repede cateva paturi si prosoape. Ma intorc repede!
Un sfert de ora mai tarziu vehiculul de teren oprea langa bazinul in care se aduna apa din cascada. Eiri cobora si privi spre cascada incremenit. In mijocul caderii de apa, imbracat intr-un chimono de bumbac alb si asezat pe piatra de meditatie in pozitia lotus, sta iubitullui. Nu-i vine sa creada ca acolo este chiar el. In jurul bazinului stau Hana, Hiro, Shuguru, Ryuichi si Tatsuha. Se intoarese suparat spre ei:
-De ce l-ati pus sa faca asta?
-El a vrut. Nu l-a fortat nimeni, spuse Hiro la fel de suparat.
-Si de ce nu l-a oprit nimeni?
Tacere.
-Ei bine... il scot eu de acolo, spuse si vru sa paseasca in apa.
Hana il opri cu bandete:
-Nu strica totul! Va iesi oricum in curand din cascada. Fratele tau i-a spus ca nu trebuie sa stea decat atat cat poate, dar el a spus ca va iesi din apa doar cind tu vei veni aici, dupa el. Ca acesta va fi semnul ca zeii vor considera ritualul implinit.
-De cand sta in apa?
-De aproape patru ore.
-Sunteti toti mai nebuni ca el, pentru ca l-ati lasat.
Intr-adevar Shuichi a simtit venirea iubitului lui. S-a ridicat incet de pe piatra de meditatie din mijlocul perdelei de apa. Isi simte trupul complet amortit, dar cu adevarat curat, dupa atata timp. Se indrepta spre marginea bazinului. Ceilalti il lasara sa iasa singur din bazin, pentru ca ritualul sa se considere incheiat, dar imediat Eiri ii scoase kymonoul ud si incepu sa-l stearga cu un posop moale si cald, apoi il infasura intr-o patura. Toti ceilalti ii privesc in tacere. Eiri este atat de nervos, incat ar fi destul de periculos pentru ei sa zica ceva. Fara sa le spuna o vorba, scriitorul isi ridica iubitul in brate si li duse pana la vehiculul de teren.
-De ce ai facut asta, Shu-chan?
-Pentru tine. Voiam sa fiu curat, pentru tine.
-Pentru mine ai fost tot mereu cea mai pura fiinta din lume, chestia cu murdaria era doar in capul tau. Acum,c el putin, s-a dus?
-Da . Acum ma simt bine.
-Atunci totul este perfect.
Eiri isi aduse iubitul in casa si merse direct in camera de baie. Slujitoarea se tine dupa el ca un catelus speriat.
-Domnule, va rog sa ma iertati! Apa nu a apucat sa se incalzeasca destul de mult.
-Foarte bine! Contiuati sa o incalziti.
Femeia isi pleca fruntea si se indeparta fericita ca nu este nevoita sa suporte o iesire nervoasa.
Scriitorul il intinse pe Shuchi pe masa de masaj. Batrana maseoza a familiei se apropie, dar nepotul stapanei o concedie cu un gest scurt. Desfacu patura. Trupul din fata lui este inca scuturat de frisoane, dar nu mai este atat de rece ca atunci cand a iesit din cascada. Se dezbraca rapid, se spala de transpiratie si murdarie, apoi il lua in brate si intra in bazin. Il aseza in apa si se aseza si el in apropiere. Din fericire apa este doar calduta, iar riscul unui soc terminc nu exista.
-Multumesc, Yuki!
-E bine acum?
-Da ... e cald. Esti suparat pe mine?
-Pe tine... pe ei mai mult, pentru ca le spusesem ca nu sunt de acord cu acest ritual. Nu mi-a placut de loc sa te vad in apa aproape inghetata.
Shuichi ii zimbi si il mingie pe obraz. Are mana inca foarte rece. Eiri i-o prinse si o baga la loc in apa.
-Esti inca inghetat. Stai in apa si taci!
-Voiam doar...
-Nu ma cert cu nimeni pentru ce s-a intamplat, asa ca nu te mai stradui sa le iei apararea. Taci si atat!
Micutul solist al Bad Luck se supuse poruncii iubitului sau. Se apropie, doar, timid si isi lasa capul pe umarul lui. O clipa se astepta la o reactie de respingere, dar simti cum mana lui ii cuprinde umerii, asa ca inchise ochii fericit. In acest moment nu vrea nimic mai mult decat sa stea langa cel pe care il iubeste. Acesta il priveste si zambi cand il vazu inchizand cuminte ochii. Desi umarul lipit de al lui este inca rece, stie ca totul va fi bine. E obosit, ieri a fost la intalnirea cu editorul, apoi a trecut pe la politie sa afle ce au mai aflat cei care ancheteaza oroarea a carei victima a fost iubitul lui. Asa cum se asteptase nu erau prea multe lucruri noi. La adresa pe care o aflase Hana, nu gasisera decat un apartament in care nu locuia in acel monent nimeni. Si mai socant era ca apartamentul era in proprietate lui Shuichi. Fusese cumparat in ziua in care impinise 22 de ani, dar nu platise el nici tranzactia in sine si nici utilitatile sau impozitul, ci o alta persoana care ii folosise numele si acte falsificate. Nimeni nu crezuse cand victima spusese ca violatorul a afirmat ca tot ce este in jur ii apartine. Se dovedise ca Taro nu mintise, chiar ii cumparase tot ce credea ca are nevoie. Apartamentul era complet mobilat, cu mobila scumpa, era mai mare decat apartamentul lui Eiri din Tokyo si avea amenajat si un mic studio de inregistrari. Tipul chiar nu glumise, avea de gand sa-si tina victima pentru totdeauna acolo. Politia ridicase probe destul de clare ca acolo se intamplase ceva ciudat. Gasisera catuse imbracate in balana, siringile cu urme de drog al violului pe ele, dar si glucoza si vitanimele, despre care victima le spusese ca i-au fost perfuzate atunci cand, in prima zi, refuzase sa manance. Ajunsesera la concluzia ca totul fusese pus la cale de un nebun obsedat de cantaret. Eiri insistase sa nu-i comunice nimic acestuia, pretextand ca este inca in stare de soc. Nici nu mintise prea mult. Se teme de reactia pe care ar putea sa o aiba. Nici el nu crezuse vorbele nebunului. Cat despre Taro... Oficial era inca plecat in strainatate si, fara probe materiale, care sa-i dovedeasca prezenta in Kyoto, ar fi fost greu de dovedit. Ofta. Asta nu-i place de loc. Nebunul acesta inca ar putea sa-i urmareasca si sa incerce iar sa-l rapeasca.
In mod ciudat si Shuichi a ajuns la aceiasi concluzie cu a iubitului sau. Crede ca Taro este undeva, de unde asteapta sa faca iar ceva cumplit. Nu se teme nici macar o secunda pentru propria persoana, ci pentru Eiri . Nu a iutat amenintarea rostita de ticalos inainte ca el sa plece: " Am sa-l ucid! " Ii e teama ca va incerca, dar spera ca-l va putea opri la timp. Ieri, dupa ce iubitul lui plecase, regretase profund ca nu l-a insotit. Cand Ryuichi intrase pe usa tocmai se gandea daca nu ar fi mai bine sa plece dupa el. Cu un tren rapid ar fi ajuns repede in Tokyo si stia unde il poate gasi. Lucrurile se desfasurasera altfel, dar, acum cand sta cu capul pe umarul lui in apa din ce ince mai calda, e fericit pentru felul cum au decurs lucrurile. Inainte sa inceapa ritualul ii era frica nu doar ca Yuki il va considera murdar, ii era frica de parerea prietenilor lui si, mai ales, ii era o groaza cumplita ca ar putea sta pe scena,I ar oamenii il vor privi ca pe un gunoi, asa cum de fapt, se simtea el atunci. Acum insa... simte ca poate face orice, poate sa urce pe scena si sa cante, poate sa vorbeasca cu prietenii lui si poate sa-si apere iubitul de orice pericol.Se relaxa, lasa caldura apei sa-i patrunda in corp si adormi. Eiri il simti cum aluneca si il prinse la timp, inainte sa apuce sa inghita apa. In primul moment vru sa-l trezeasca si sa-l certe ca este prea neatent, dar vazand zambetul fericit cu care a adormit pe buze, nu se indura. Il stranse doar ceva mai tare langa el pentru a numai risca sa-l vada alunecand iar. O clipa se amuza. E clar ca lucrurile au inceput sa revina la normal. De doua luni nu s-a mai gandit nici macar o clipa sa-l certe pentru ceva. Acum, cel putin s-a gandit, chiar daca nu a facut-o si asta e un semn bun.
Ceva mai tarziu stau amandoi intinsi in asternutul cald. Doar Shuichi doarme.Iubitul lui il priveste. Dupa atat de mult timp este prima data cand nu plange si nu tipa in somn, chituit de cosmaruri. Nu l-a trezit decat pentru a-i da sa bea un bol cu supa si medicamentele. Ii mangaie incet obrazul. Nu au facut dragoste de atat de mult timp si stie ca, daca l-ar lua in barate si l-ar trezi din sonm in sarutari si mangaieri, ar urma ceva cu adevarat ametitor de placut pentru amandoi, dar nu o face totusi. Se multumi sa se intinda linga el si sa-i cuprinda umerii cu bratul. Imediat Shuichi se lipi de el si isi incolacii bratele in jurul gatului, fara macar sa se trezeasca. E pozitia in care prefera sa doarme intotdeauna, dar ani de zile nu i-a placut aceste lucru si lui Eiri.L a inceput il respingea pur si simplu si-i intorcea spatele, cu timpul insa incepuse sa accepte. Atat in luna in care fusesera despartiti, cat si in ultimele doua luni, tanjise sa doarma tinandu-l in barate, sa-i simta respiratia pe obraz si sa-i auda bataile inimii. Trase invelitoarea peste amandoi, isi lipi obrazul de parul lui si adormi. Ceva mai tarziu Hana intra incet in incapere. Zambi cand ii vazu. Felul in care, desi adormit, nepotul ei isi tine iubitul in brate nu poate insemna decat afirmarea dreptului de posesie absoluta. Ii inveli cu grija si iesi din incapere.
Shuchi s-a trezit din somn mai odihnit decat isi aduce aminte sa se fi intamplat de mult timp. Eiri doarme inca langa el, dar asta este ceva normal. De obicei iubitul lui doarme mai mult decat el. Se ridica din asternut si merse catre usa, pe care o deschise incet. Afara este intuneric si ploua, iar in casa este liniste. Se intoarse incetisor in asternut. Un timp asculta zgomotul facut de ploaie pe acoperisul din lemn. Curind se gindi ca e pacat sa nu imparta cu Eiri sunetul ploii in linistea noptii. Se apleca peste el si ii saruta intai gura apoi incepu sa-i acopere incetisor gatul si umerii cu sarutari scurte si usoare. Cobora din ce in ce mai jos oprindu-se mai mult sa-i sarute indelung sfircurile, apoi ombilicul. Sciitorul s-a trezit inca de la primul sarut, dar prefera sa savureze senzatiile delicioase pe care i-le ofera cand ii saruta pielea si mai ales cand varful limbii lui ii atinge sfarcurile, simte ca ia foc. In momentul in care a inceput sa-i sarute zona ombilicului si-a dat seama ca nu se mai poate controla. L-a prins de umeri si l-a ridicat spre el. A inceput sa-i sarute gura, intai cu salbaticie, apoi din ce in ce mai lent, savurand gustul buzelor lui. Nu se opri decat pentru a respira o clipa, apoi o lua de la inceput. Cand se opiri iar,I i lua capul in palme si in lumina difuza a camerei il pirvii in ochi si ii mangaie incet obrajii abia respirand. Poate doar sa rosteasca:
-Tu... tu...
-Yukiii... Mi-a fost atat de dor de asta...
-Taci...
-Aproape uitasem cat de minunate sunt atingerile tale, incepe sa spuna dar aproape isi piedu respiratia cand ii simti buzele plimbandu-se pe gatul si umerii lui.
-Ah... cum poti sa fii asa de atragator?
-Yuki... eu... Nu te opri... Te rog...
-Ma scoti din minti.
-Eu...
-Tu . Taci! Vorbesti mult prea mult!
Il rasturna in asternultul de matase si nu-l mai lasa sa vorbeasca destul de mult timp.
Mai tarziu stau imbratisati ascultand ploaia.
-Pentru asta te-am trezit.
-Ca sa te tin in brate?
-Ca sa auzi ploaia. Suna ca o muzica...
-Deci nu ti-a placut...
-Glumesti? A fost minunat... Yuki...
-Da...
-De ce nu ai vrut sa ma lasi sa fac asta de la inceput?
-Sa mergi la cascada? Te-am dus acolo si te-am pus sa te speli cu apa de acolo pe maini si pe fata. Totul a inceput sa fie bine dupa aia.
-Da... dar nu era complet. Acum e perfect! Simt ca... pot face orice.Nu mai mi-e frica.
Eiri il lua in brate si-i ciufuli parul.
-Esti mai rezistent decit am crezut eu. Nu ti-am spus, pentru ca ma temeam ca te vei imbolnavi. Nu intotdeuna efectul e doar linistea sufletesca.Nu am vrut sa patesti ca mine.
Ii lua mana si incepu sa-i sarute degetele si palma.
-Ai fost aici cand te-ai intors din...
-Din America... Da, Am fost aici si am facut ritualul...
Nu reusi sa continue sa vorbeasca, prea ocupat sa-si sarute iubitul,I ar discutia lor se intrerupse cel putin pentru un timp.
Il privi cum sta cuminte in bratele lui.
-De ce nu intrebi ce vrei sa intrebi?
-Aaaa.. .Ce ai patit tu?
-Am facut dubla pneomonie si am fost incomstient din cauze febrei zile in sir. Cand m-am revenit uitasem aproape tot ce se intamplase la New York. Toti au considerat ca a fost o adevarata binecuvintare.
Shuichi zambi amar:
-Pana am aparut eu in viata ta si ti-ai amintit.I mi pare foarte rau,Yuki!
Acesta il mangaie pe par.
-Nu-i asa! Tu m-ai facut sa accept si sa trec mai departe. Asta m-a ajutat cu adevarat.
Celalalt schimba vorba:
-Nu mi-ai spus ce ai facut la Tokyo. Ce mai face Seiren?
-Ca in totdeauna, este un mare fan al tau. Vrea sa vi si tu la lansarea cartii.
-Cand va fi?
-Peste cam o luna.
-Esti sigur ca fanele tale nu vor fi nemultumite?
-Ele stiu de mult ce sunt al tau. De ce s-ar supara?
-Atunci abia astept!
Nici unul dintre ei nu stie ca intr-un apartament din Tokyo Taro priveste cu nesat castele pe care le-a inregistrat in timp ce Shuichi era prizonierul sau. Nu poate sa-si ia ochii de la imaginea lui, aproape in marime naturala pe ecranul imens cu plasma. Mangaie in nestire imeginea aceea. In mintea lui bolnava de fiecare data cand vede imaginile se convinge tot mai mult ca micutul cantaret il iubeste pe el,I ar Yuki Eiri nu este decat un ticalos care l-a rapit. Nicicand in viata lui nu a fost atat de indragostit de cineva. Ar vrea sa-i ofere tot ce este mai bun in lume tot ce si-ar pitea dori, si, desigur nu il va mai lasa sa cante pe scena. El, Taro, va fi singurul care-l va auzi cantand .Nu este dispus sa-l imparta cu nimeni.
Se leagana in patul-balansoar, asculta muzica si priveste incantat terasa proaspat amenajata. S-au mutat in noul apartament abia in urma cu doua zile. Este mai mare decat cel in care au stat inainte si mult mai spatios decat orice alt apartament in care au locuit.
Ceea ce il incanta, insa cel mai mult nu este spatiul mai generos sau facilitatile pe care le ofera noul apartament, ci faptul ca pentru prima data de cand sunt impreuna, Yuki i-a cerut parerea in legatura cu locul in care se vor muta. Mai bine zis il lasase pur si simplu sa aleaga singur dintre cele patru apartamente care le-au fost propuse. L-a ales pe acesta. A fost si ideea surorilor lor, atat Mika, dar si Mayko au fost de parere sa ia un apartament cu o camera in plus. Ele au argumentat ca ar fi nevoie de o camera in care sa fie un fel de incapere pentru oaspeti. Ideea li-se paruse bizara amandurora dar, cum apartamentul este superb, are o terasa mare si o priveliste minunata au hatarat ca acesta este cel cautat. Cu o zi in urma au fost sa cumpere mobila si decoratiunile. Totul este super modern. Eiri a avut doar o pretentie clara: sa fie intr-o cladire foarte bine securizata.
Terasa este foarte mare, aproape la fel de mare ca garadina din casa de la munte a Hanei. Privelistea este superba, de jur imprejur sunt asezate ghivece cu plante decorative. Pentru atunci cand vremea este proasta terasa se poate inchide complet cu pereti si acoperis din sticla securizata, manevrate de un motor controlat de o telecomanda. Toata dimineata Shuichi s-a jucat intizind sau stragand la loc sau peretii sau acoperisul sau pe amandoua in acelas timp. Mobila terasei este toata din bambus si este compusa dintr-o masa, fotolii de gradina si patul-balansoar atarnat de un suport futurist. Cantaretul nu se mai satura sa se legene in el. Muzica este brusc perturbata de sunetul telefonului mobil. Se incrunta. Nu cunoaste numarul, dar stie perfect a cui voce o va auzii, daca va raspunde. Apelurile au inceput la putin timp dupa ce s-au intors in Tokyo, adica acum doua saptamani, dar telefonul suna doar cand Eiri nu este acasa. Asta inseamna un singur lucru: Taro continua sa-i urmaresca. Prima data raspunsese si incremenise cu telefonul in mana: " Ce mai faci, iubitul meu ? " Intrebase vocea care ii bantuise cosmarele timp de doua luni. Nu asteptase sa continue si inchisese pur si simplu. Imediat il resetase si pusese numarul in lista de respingere automata. A doua zi, insa il sunase de la un alt numar si tot asa in fiecare zi. Nu-i spusese nimic lui Eiri. Nu le spusese nimic nici prietenilor lui. Si asa nu mai ere voie sa iasa singur din cladire, daca ar afla nu ar mai iesi de loc. Vorbise cu o singura persoana, cu Thouma, pe care il rugase sa aiba grija de Eiri. Acesta il asigurase ca va avea grija si ii va pune o garda de corp care sa-l insoteasca tot timpul. Incepu sa planga de nervi. Acest ticalos ii transformase si pe el si pe iubitul lui in prizonierii. Ar vrea sa poata face ceva ca aceasta nebunie sa se termine. " Se va termina, sunt sigur, si atunci apartamentul acesta va deveni micul nostru paradis. " Atunci cand il vazuse pentru prima data ii spusese lui Yuki ca ar vrea sa nu se mai mute niciodata, dar acesta zimbise, apoi spusese ca sigrur are sa-i placa mai mult urmatoarea lor locuinta. Ceea ce el spusese atunci ii pare si acum aproape neverosimil. Incepuse sa discute despre cumparearea unui apartament in ceea ce avea sa fie in cativa ani cel mai curajos poiect de costructie din intreaga lume: piramida din golful Tokyo. Ii spuse sa se gandeasca pe care din laturile piramidei ar vrea sa fie apartamentul si ce facilitati ar prefera sa aiba. Acolo ar putea avea posibilitatea de a amenaja un studio de inregistrari foarte performant. El insa strambase din nas, nu-i place sa lucreze acasa.
Eiri sta de vorba cu Seiren si pune la punct ultimile amanunte legate de lansarea cartii. Femeia il priveste zi
-De ce esti atat de incordat? De obicei nu esti emotionat inainte de lansarea unei carti.
-Nu sunt emotionat. E vorba doar de Shu. El e speriat ca publicul va avea o reactie negativa daca va veni mine.
-Ma indoiesc ca se va intampla asa. El ce face?
-E bine. Ultimile analize au fost aproape bune.
-Asta este grozav. Voiam sa te gandesti la ceva. Tu... il iubesti...
-Sigur ca da.
-Atunci de ce nu te casatoresti cu el?
Barbatul incepu sa rada.
-Seiren... suntem doi tipi. In Japonia nu sunt recunoscute casatoriile intre doi barbati.
-Dar si tu si el aveti dubla cetatenie. El s-a nascut in America, tu ai locuit acolo mult timp... De ce nu mergeti acolo sa va casatoriti?
-Nu ar fi recunoscuta legal aici.
-Si ar conta foarte mult? Nu ti-ar place ca undeva in lume, in actele oficiale ale unui stat se scrie ca sunteti un cuplu?
El zambi.
-Da mi-ar place... Ar suna bine... Uesugi Shuichi no Shindou... Ar suna chiar foarte bine! Am sa ma gandesc la asta. Multumesc, Seiren!
A ajuns acasa destul de tarziu. In primul moment, cand a vazut ca nu este nici in dormitor si nici in living a incremenit pur si simplu. Apoi si-a adus aminte cat de mult i-a placut ideea ca vor avea terasa. Afara este deja intuneric, dar se poate zari in balansoar o silueta micuta. Priveste critic felul in care Shuichi a aranjat mobilierul de pe terasa. Arata cu adevarat bine. Claditea nu este foarte inalta, dar apartamentul lor ocupa ultimul nivel. Deasupra lor este doar cerul. Iar cerul este acum plin de stele. A fost absolut sigur de la inceput ca iubitul sau va alege acest apartament si asta din cauza terasei atat de mari. Aceasta ar fi fost oricum si alegera lui. Ideea ca vor putea avea un colt de verdeata si de liniste, numai al lor i-se pare grozava. Apoi mai e si cerul pe care il pot admira stand imbratisati in patul-balansoar. Iubitul lui ii spuse ca i-ar placea asta cu ceva timp in urma, cand erau in vacanta. Nu uitase, dar nu-si facuse niciodata timp pentru micile prostioare care ii treceau celuilalt prin cap. Se hotarase sa se schimbe si sa-i arate de acum inainte cat de mult il iubeste. Nu era nici prea greu si nici prea scump sa-i faca si lui pe plac din cand in cand si sa nu-l forteze sa-i accepte hotararile fara comentarii. Isi schimbasera destul de des locuinta, de cand erau impreuna, de obicei cand paparatii incepeau sa devina mult prea suparatori, nu se gandise niciodata, insa sa-l intrebe si pe iubitul sau daca ii place sau nu hotararea pe care aluat-o. Era mult prea sigur ca orice ar alege, cantaretul il va urma mereu. Atunci cand se despartisera, pus in fata perspectivei de a-l pierde pentru totdeauna, se gandise prima data ca fusese incredibil de egoist si de nepasator. Ceea ce vazuse in casa in care Taro il tinuse pe Shu il facuse sa se gandeasca iar la asta. Tipul acela, asa dement cum este, se straduise sa aranjeze un apartament asa cum credea el ca i-ar putea placea lui Shuichi. Nu putea permite ca tipul acela sa se straduiasca mai mult ca el sa-si arate iubirea. Nu glumise deloc atunci cand ii ceruse sa se gandeasca daca i-ar placea sa locuiasca in viitoarea piramida din golf. Vrea de acum incolo tot ce este mai bun pentru iubitul sau.
Se apropie incet de pat si il privi pe cel ce doarme. Razele lunii lumineaza trupul micut si subtire. Acesta pare sa viseze ceva, se intoarce in sonm si tricoul i-se ridica destul de mult peste talie pentru a lasa sa se vada pielea ce are luciri satinate. Ii atinse incet acea pielea moale facadu-l sa tresara .
Se ridica in sezut si-l priveste speriat:
-Oh... Yuki... stii ca m-ai speriat?
-Dar tu stii ca m-ai speriat cand am vazut ca nu esti in casa?
Brusc au inceput sa rada amindoi. Eiri se urca in pat si-l facu sa se legene destul de tare. Shuichi se lipi de el si asta a a facut sa piara orice echivoc despre ce avea sa se intample in continuare, daca el existase cumva. Isi strecura mana sub tricoullui si incepu sa-i mangaie usor pielea, apoi cobora incet spe zone mai intime.
-Ah! Yuki... reusi sa rosteasca printre gemete.
Imediat celelalt incepu sa-i ridice tricoul si sa sarute fiecare bucata de piele descoperita. Incerca sa se concentreze la fiecare loc pe care buze lui trebuie sa-l atinga,dar isi simti ceafa si urechile sarutate incetisor si umed. Un vulcan se declansa in trupurile lor si amandoi stiu ca exista un singur mod de a stinge focul. Hainele lor zburara in toate partile si nici unul dintre ei nu baga de seama cat de tare se balanseaza mobila de gradina cu ei. Sunt mult prea imbatati de dragoste pentru a lua seama la altceva.
Mai tarziu, in noapte, Shu se trezi stropit de picaturi reci. Se ridica buimac din bratele iubitului sau. Acesta se trezi si il privi mirat.
-Ce ai patit?
-Cred ca ploua... Mi-e frig...
Scriitorul se intinse dupa telecomanda aflata in apropiere si tasta inchiderea terasei, il trase inapoi in asternut si intinse invelitoarea peste amandoi.
-Acum e bine?
-Da ...
-Atunci dormi!
A doua zi dimineata Eiri se trezi inaintea iubitului sau. Acesta doarme ghemuit ca o pisica. Se bucura ca doarme mai mult decat de obicei. In ultimele cateva nopti l-a surprins cu privirea atintita in tavan, fara sa poata se doarma. Nu l-a intrebat ca are, pentru ca daca ar vrea sa-i spuna, i-ar spune si neantrebat. Probabil se tema de o alta aparitie a lui Taro, dar cel putin astazi nu vor fi in pericol. In mijlocul multimii venita le lansare nu le poate face rau.
Lansarea a inceput de cava timp. Acum Seiren vorbeste despre noul roman. Shuichi priveste de undeva, din lateral, cum fanii, sau mai bine zis fanele, se apropie de iubitul sau pentru a-i cere autografe. Este foarte fericit ca prezenta lui aici nu le-a deranjat pe aceste femei inebunite dupa Yuki Eiri. K spusese ca o parte din nefasta lui aventura ajunsese in presa si toata lumea era probabil inpresionata de curajul de care daduse dovada. Oricum ei erau de destul timp impreuna ca toata lume sa le accepte relatia.
Flashul unui aparat foto luci in incercarea de a prinde in cadru oamenii adunati la lansare. Ceva metalic intoarse stralucirea si asta ii atrase atentia cantaretului. Privi atent si intr-o fractiune de secunda realiza cine este femeia prea fardata si ce are de gand sa faca. Nu striga de teama ca-l va face sa actoneze mai repede, inainte sa aiba timp sa-l salveze pe Yuki. In ultima clipa, chiar cand primul foc a pornit din pistolul lui Taro, Shuichi s-a arunca disperat in fata iubitului sau. Rafala de gloante il lovi in plin si se prabusi in sangrerat in bratele lui. Acesta il prinse fara ca macar sa inteleaga prea bine ce se petrece.
Nici macar nu baga de seama ca unul dintre gloante l-a lovit in umar. A cazut in genunchi tinandu-l pe Shuichi in brate.
Taro, la randul lui este la fel de uluit. S-a aruncat si el in genunchi langa singura fiinta din lume pe care a iubit-o vre-o data in viata lui.
-Ce am facut? Ce ti-am facut? repeta in nestire tinand in palme micuta mana plina de sange.
Isi aminti cuvintele rostite inainte de a pleca: " Daca vrei sa-l ucizi pe el, ai sa ma ucizi pe mine! " Isi tinuse in mod atat de crud cuvantul.
Duse degetele insangerate la buze si in momentul in care le atinse rasuna un singur foc de arma si un glont ii sfarama tampla ucigandu-l pe loc. Ceva mai departe din revolverul tinut de K iese un fir de fum.
Shuichi ridica incet mana spre orazul lui Eiri. Il mangaie usor umplandu-l de sange pe fata.
-Esti bine, Yuki? L-am oprit?
-Da l-ai oprit.
-Atunci e bine.
Ii tine in brate trupul insangerat si il mangaie usor pe par.
-Stai cuminte ,Shu! Nu vorbi.
El nu pare sa-l auda.
-De ce te vad prin ceata? ... Sunt fumigene? ... Sunt pe scena?
-Da, iubitul meu, esti pe scena.
-De ce se sting luminile ... se face frig?
-Shuichi! Ramai cu mine. Nu inchide ochi!Te rog!
-Yuki...T e iubesc!
Capul ii cazu moale pe umarul iubitului sau, acesta il stranse al piept disperat, inecandu-se de plans.
-Te rog, Shu-chan, nu muri!
Eiri isi tine iubitul in brate si il leagana incet, ca pe un copil. Nu aude nimic din tot ceea ce se intampla in jurul. Nu vede ca Seiren, Thouma si badyguardul lui sunt prabusiti , plini de sange. Priveste chipul livid al lui Shuichi si incearca sa-i auda bataile inimii, dar aude nimic. Nu poate sa creada ca este adevarat. Cum sa se intample asa ceva, exact acum, cand el credea ca sunt in suguranta? ! ? ! ? ! Ii mangaie in nestire obrajii si parul. Isi simtii umarul ranit si abia acum observa ca este plin de sange. Ii vine ameteala,dar se bucura.
-Iubitul meu... asteapta-ma doar putin... am sa vin si eu cu tine... sopti in momentul in care a simtit ca lesina.
S-a prabusit tinandu-l inca in brate.
"In timpul lansarii celui mai nou roman al celebrului scriitor Yuki Eiri a avut loc un sangeros atentat. Un barbat deghizat, se pare fan al nu mai putin celebrului Shuichi Shindou solistul trupei Bad Luck, amantul scriitorului, a deschis focul in mijlocul multimii adunate. Irakusa Taro se pare ca este cel vinovat de rapirea aceluiasi Shindou in urma cu trei luni. Probabil scriitorul ar fi fost ucis in timpul atacului daca amantul sau nu ar fi intervenit salvator. "
Hana inchise nervoasa televizorul inglobat in telefonul mobil. De ore intregi toata presa parca a inebunit. La fiecare buletin de stiri acelasi lucru comentat in fel si chip. Isi priveste nepotul, aflat inca sub anestezie, dupa operatia suferita.
Acesta se misca si deschise ochii. Indeparta masca de oxigen de pe fata si privi in jur mirat. O vazu pe pe bunica sa, care ii zambeste.
-De ce sunt aici?
-Ai fost ranit la umar si ai pierdut destul de mult sange. A fost nevoie de operatie pentru a putea extrage glontul.
-Ar fi trebuit sa ma lase sa mor... spuse el cu amaraciune.
Hana zambi cu bunatate si-l mangaie pe obraz.
-Daca tu mureai, lui ce ii spuneam cand se trezea, dupa operatie?
-Lui... Cui...
-Iubitului tau.
-Bunico.. .iubitul meu a murit incercand sa-mi salveze viata.
-Nu, Eiri. Desi ti-a salvat viata si a fost ranit de vre-o sapte gloante, in mod miraculos, Shuichi e viu.
-Cum? ! ? ! ? ! E...
-E viu, copile. Il opereaza acum.
Scriitorul se ridica in sezut si se propti de perne.
-Am... crezut ca a murit si ca voi muri si eu...
-Ve-ti fii bine amandoi.
Privi in jur mirat.
-Cum de Thouma nu este aici?
-Este in salonul alaturat. Probabil ca acum isi revine si el dupa operatie. Sora ta este cu el.
-A fost deci ranit... E grav?
-Nu e foarte grava nici rana lui si nici cea a fetei aceleia... cea care iti editeaza cartile.
-Seiren... Ticalosul acela a facut un adevarat dezastru. Cine a mai fost ranit?
-Nimeni. Dar tipul angajat de cumnatul tau ca garda de corp... el a fost ucis pe loc.
-Ingrozitor. Vreau sa vad ce face Thouma.
-Nu ai voie sa te ridici din pat. Am sa merg eu sa vad cum se simte si sa-i spun surorii tale ca ti-ai revenit.
Eiri sta pe marginea patului si priveste spre iubitul sau, care este inca inconstient. Este intubat din cauza ultimei operatii pe carea suferit-o, mai dificila decat prima. Shuichi fusese lovit in plin de rafala de gloante si se alesese cu nu mai putin de sapte gloante in corp. Unul se oprise langa coloana vertebrala. Medicii spuneau ce e un adevarat miracol ca celelalte nu atinsesera decat muschi, piele si coaste. Extragere a gloantelor durase mult si fusese facuta in doua operatii difetite, intai le scosesera pe cele din tesuturile moi, apoi se ocupasera si de cel de langa coloana. Nu puteau sa spuna insa, daca si cat de afectata va fi mobilitatea membrelor inferioare. Asta se intamplase cu o saptamana in urma, dar ranitul nu se trezise inca. Continua sa fie intr-o satare de coma, nu foarte profunda, dar coma. Nimeni nu poate spune cand isi va reveni din ea.
Intre timp se intamplasera multe lucruri si, aflase multe lucruri. Cei de la politie se hotarasera in cele din urma ca, daca Taro este mort, nu poate sa fie si plecat in America. Facusera o perchezitie atenta a apartamentului din Tokyo, iar ce descoperisera acolo ii lasase pe toti masca. Intr-una dintre camere peretii erau tapetati numai cu fotografii, majoritatea in marime naturala ale lui Shuichi. Tot acolo era o plasma enorma. O data pornita imaginile erau socante, inregistrase absolut tot ce se intamplase in cele trei zile in care victima sa de acum ii fusese prizonier. Mai gasisera si alte dvd-uri cu inregistrari facute in timpul turneului in camarele pe care cantaretul le ocupase in diferite hoteluri. Altele erau filmari cu ei doi: intrau in diferite cladiri, cand cautau un apartament si cand au ales mobila. Un alt set continea inregistrarea tuturor intalnirilor lui cu Seiren. Atunci cand le-a vazut s-a gandit ca nebunul poate credea ca il insala pe Shuichi cu Seiren. Acest lucru s-a adeverit atunci cand, tot politistii i-au dat sa citeasca o copie a jurnalului lui Taro. Ultima insemnare fusese facuta in ziua in care avusese loc lansarea si suna asa: " Astazi se va termina cu acest ticalos. Iubitul meu va afla ca nu-i merita iubirea si il insala cu acea femeie. Ii voi pedepsi se amandoi, iar daca eu voi muri, sau voi fi prins, am avut grija ca Shuichi sa fie fericit si sa nu mai aiba nevoie sa urce pe scena niciodata. " Aflase repede si la ce se referea spunand asta. Transferase tot ceea ce ii apartine pe numele cantaretului. Se intreba cu ii va spune iubitului sau asta. Totul este o adevarata nebunie.
O bataie timida in usa l-a facut sa ridice privitrea. Usa s-a deschis incet si in pragul ei stau Ryuichi si Fujisaky.
-Am venit sa vedem cum va mai simtiti.
-Eu sunt bine ,dar Shu nu si-a revenit inca.
Ryu se apropie de pat si isi privi prietenul mirat.
-Ar trebui sa stie ce nu e bine sa doarma atat de mult . Trebuie sa se trezeasca totusi. Eu ce am sa fac acum cu astea? spuse aratand spre cele cateva baloane pe care le are in mana.
-Ai putea sa la legi de capul patului.
Se pare ca raspunsul lui Eiri il face fericit. Aproba vesel si se apuca sa lege sforile baloanelor. O clipa se opri:
-Vrei sa leg cateva si de patul tau?
-Nu este nevoie. Shu se va bucura atunci cand are sa se trezeasca.
-Da... Mai ales ca in curand s-ar putea sa primeasca destul de multe, zambi Fujisaky.
Scriitorul il priveste mirat, asa ca explica:
-Ryu a vorbit cu reporter la intrare si i-a spus ca este dezamagit ca pana acum fanii Bad Luck nu i-au transmis lui Shuichi nici un fel de mesaje de insanatosire grabnica . S-ar putea ca imaginea lui, cu baloanele in mana si spunand chestia asta sa tansmita un anumit mesaj.
-Da! Nu ar fi minunat ca in salonul vostru din spital sa fie plin numai cu baloane?
-Sigur... Cine nu ar dori o camera plina de baloane? spuse Eiri cu un zambet stramb si incerca sa schimbe vorba. Ati fost si pe la Thouma?
-Da. De acolo venim. Se simte mai bine. A spus ca dupa ce ii schimba pansamentul va veni putin pana la voi.
-Foarte bine. Ma bucur ca a iesit din spital atat de repede. De ce nu i-ai lasat si lui citeva baloane?
-Eu am vrut, dar a zis ca e mai bine sa vi le aduc voua.
-Grozava idee.
-Apropo de fani, facu Shuguru, parca au inebunit cu totii. Imediat dupa ce au anuntat in media ce s-a intamplat cu voi, toate CD-urile Bad Luck, Nittle Grasper si toate romanele tale au disparut pur si simplu de pe rafturi si nu doar noile aparitii, ci tot ce exista in librarii si magazine de muzica. Orice drama are un efect ciudat in randul oamenilor.
Inainte deplecare Ryuichi se apropie de pat si mangaie mana intinsa pe cearceaf.
-Crezi ca il doare?
-Nu stiu. Sper ca nu.
-Ai sa-i spui cand se trezaste ca vreau sa se faca bine repede si ca eu cred ca este cea mai curajoasa fiinta din lume? intreba printre lacrimi.
-Sigur ca am sa-i spun.
A ramas iar singur cu iubitul sau. Se apleca peste pat si il saruta pe frunte. O lacrima ii aluneca de pe obraz si cazu pe buzele lui Shuichi. Ar prefera sa fi fost el ranit, dar sa nu il vada asa. Se intreba cum este posibil ca o fiinta atat de micuta, de fragila si de dulce sa fie in stare sa faca atatea lucruri extraordinare. Paloarea face ca trasaturile lui sa fie mai dulci si mai delicate ca niciodata. Ar vrea atat de mult sa poata sa-l stanga in brate si sa-l duca undeva, unde sa fie liniste si macar pentru un timp sa nu fie decat ei doi. In urma cu zi se externase si Seiren. Aceasta il intrebase daca s-a gindit la posibilitatea unei casatori. " Am sa aranjez eu totul. Imediat ce se face bine si poate suporta o calatorie ce avionul plecati in America . " Fusese atat de precauta incat il luase in partea cealalta a camerei si ii vorbise la ureche motivand ca cei aflati in coma aud ce se vorbeste in jurul lor, si ar ea vrea sa fie un secret.
Pentru o clipa Eiri inchise ochii si isi imagina cum ar arata mutrita iubitului lui cand l-ar interba daca vrea sa se casatoreasca. Zambi. Ar fi, desigur, adorabil.
Un geamat usor il facu sa tresara. Il privi si vazu cum pleopele ii tremura usor, apoi deschide ochii incet. Pare speriat de tubul care ii iese din gura. Imediat Scriitorul apasa butonu care cheama asistenta medicala, aceasta si un medic il scapara pe Shuichi de tub.
Epuizat dupa manevra destulde nesuferita, ii zambi celei mai iubite fiinta din lume.
-Yuki...
-Da, dragostea mea.
-Esti... bine? Nebunul... acela... a... Vrut... sa te omoare.
-Nu a reusit. M-a aparat un inger mic si dulce, cu par roz si ochi violet.
-Sunt... foarte fericit... Va fi... bine.
-Asa este. Medicii sunt foarte multumiti de tine. Ai sa te faci bine, dar nu trebuie sa faci nici un efort.
-Sunt foarte... obosit...
-Atunci inchide ochii si dormi putin. Cand te vei trezi, voi fi langa tine.
-Te iubesc!
-Si eu te iubesc!