AnimeZupCăutare

Viata dubla [+16]

so , intr-un moment de inspiratie , dupa ce momentul din flashback s-a intamplat de-a binelea , am scris un scurt capitol al acestui fic .

Avertizarea +16 ani hmmm.....cred ca va fi valabila de la capitolul 9 , sau 10 sau poate 11 :D


Viata dubla



Capitolul 1


Ma prinde de talie cu o vaga intentie de a ma strange in brate, insa nu a facut-o ca si cum ceva l-ar fi retinut.Un fior rece imi cuprinde tot corpul,coborand pe sirea spinarii pana la calcaie.Timpul se opreste in loc,raman doar eu , eu si gandurile mele ce-mi zboara prin minte.Visez ca-l sarut , ca-i simt respiratia alaturi de a mea si ca inimile ne bat simultan.
Ma uit in oglinda: ochii negri ai brunetului ma privesc , imi admira formele iar mainile sale imi incatuseaza talia.Ma trezesc la realitate , insa visele mele alaturi de el raman vii , imi bantuie gandurile la nesfarsit...


Intuneric . Nu , nu din cauza draperiilor ci din cauza orei tarzii.Deschid ochii incet , ca si cum mi-ar fi frica de ce urma sa vad.Cercetez camera:un pat de o persoana se afla in mijloc alaturi de o noptiera , un sifonier si un birou, toate de culoarea abanosului.
- Sunt acasa, spun eu.In casa care ma gazduieste de paisprezece ani.
Ma ridic alene din pat si ma indrept spre o bucata de hartie ce atarna pe perete:
- Aveam doar zece ani ...
...Cand am castigat primul meu concurs de patinaj.Eram atat de buna, de gratioasa.Reusisem sa ajung unde mi-am dorit din totdeauna , deasupra tuturor , eram mai buna decat toti , eram cea mai buna, insa am renuntat, fara un motiv anume , pur si simplu.
Ma intorc pe calcaie si ma indrept spre sifonier , deschid usa si-mi admir corpul.Ella , Ella Presecan numele meu romanesc , sau Adelaide Martineau , numele frantuzesc , preferatul meu , de altfel.De ce doua nume ? Sunt pe jumatate de origine franceza de unde si numele Adelle , dar cand am venit in Romania , am fost nevoita sa-mi schimb numele , asa ca am ales una din prescurtarile celui de-al doilea nume.
Revin la imaginea din oglinda : nu m-am schimbat de loc. Corpul mi-a ramas la fel : talia ingusta si sanii rotunzi atrag privirile baietilor si invidia fetelor.Sunt mandra de corpul meu , dar nu si de comportament.In clasa sunt cunoscuta ca fiind o persoana ce a scapat de la spitalul de boli mintale , un pericol public.Toti au simtit-o pe pielea lor cand mi-au cerut prietenia , viata lor era roz pana cand mi-au descoperit caracterul.Au inceput sa se departeze , incet , unul cate unul , lasandu-ma singura.Doar o persoana mi-a ramas alaturi :Alexandra . O iubesc , o iubesc ca pe o sora, una care plange alaturi de mine si se bucura odata cu mine.Ochii caprui ai brunetei sunt tot timpul veseli , iar pe fata sa zaresti in permanenta un zambet . Te face sa crezi ca s-a descoperit izvorul fericirii si ea are acces VIP.
As putea spune ca am invidiat-o , inca de la gradinita.Ea era printesa cuminte , iar eu , razboinica rautacioasa.Ea era tot timpul calma , rabdatorea in timp ce eu ... eram firea total opusa ei.Poate chiar asta ne-a apropiat , ne completam reciproc.
Viata mea ? Placuta alaturi de cei doi parinti ai mei , mama de origine franceza , iar tata roman.S-au casatorit in Franta, unde au si o afacere in parteneriat cu o firma din Strasbourg.Ati putea zice ca am o viata perfecta, dar nu e asa.Parintii mei sunt tot timpul plecati , iar eu raman in majoritatea timpului singura.Anul trecut puteam sa plec din tara asta , sa fiu alaturi de ei , dar am refuzat , parca stiind ca ma voi indragosti de Alex.Iubesc pentru prima data , dar iubesc persoana nepotrivita , pe verisorul meu .Unii ar zice ca gresesc , altii ar spune sa-mi ascult inima. Dar eu ?Eu ce spun ?
Mi-l scot din minte pe brunet indeajuns timp pentru a putea adormi . Ma las prada somnului ce ma duce in lumea viselor , lumea unde orice poate fi adevarat.

CAPITOL MODIFICAT , VA ROG LASATI REPLY

stiu , e foarte scurt , dar promit sa ma revansez pe parcurs . Astept parerile voastre , criticile , tot ce aveti pe suflet :*
Alturi => Alaturi.
E singura greseala de tastare. Cred ca ai fost atenta.
Oricum, chestia asta numesti tu capitol? O.O
Sa intrii pe la alte fic-uri sa vezi ce e un capitol ...
Figuri de stil nu sunt ...
Puteai sa mai descrii in unele parti : de ex, aspectul camerei putin mai pe larg ...
Ai descris unele lucruri care nu prea sunt de baza ... Adica, nu mi se pare important dupa cati ani de cand s-au cunoscut parintii tai, te-ai nascut si tu ...
Ma rog, la urma urmei e fic-ul tau.
Cu exprimarea stai bine. Chiar imi place.

Ai un + la reputatie de la mine. Chiar mi-a placut.
Bye :*
descrierea despre tine, tine cam tot fic-ul... nu prea vad actiunea...
e prea scurt, si nu ai deloc figuri de stil...
in rest nu am nimic de rau spus...
mi se pare interesant fic-ul:-? si-mi place cum descrii...
abia astept urmatorul capitol... sper sa descrii actiunea la fel de bine ca si descrierea personajelor:x
:bye: si succes la scris...
ILikeYou , va las pe voi sa va imagnati camera , cu cateva detalii : apartamentul e mic , cu trei camere , iar camera la fel :P

flower_of_hell , sper sa nu te dezamagesc :D

Capiotul 2


Partea 1


Intuneric , de data aceasta din cauza draperiilor ce impiedica razele timizi ale soarelui sa-mi inunde camera.Dau la o parte plapuma alba ce ma gazduise peste noapte si ma indrept spre sifonier , de unde imi aleg niste haine la intamplare , pe care le imbrac cu greu , datorita starii de ameteala.Telefonul incepe sa sune cu incapatanare de undeva de sub perna.Ma indrept intr-acolo si incep disperata sa-l caut pentru a opri acel sunet enervant.
- Alo ?!
- Ceao , esti gata ?
La naiba , ieri i-am promis ca iesim!N-am putut sa-mi tin gura ? Ii comunic Alexandrei locul de intalnire dupa care ies vijelios din casa.Am strabatut repede aleea ce ma despartea de statie.Desi eram o familie instarita , nu-mi placea sa profit de acest lucru.Ma consideram o persoana normala , care nu are nevoie de sofer personal.
Incepea sa ninga , sute de stelute de gheata dansau nebune asezandu-se pe pamantul rece , ca si cum un secret ar trebui ascuns de ochii muritorilor.
- Hey ! Sunt aici !
Trecusem de locul stabilit , cufundata in ganduri uitasem ca trebuie sa ma opresc.Ma intorc pe calcaie , dupa care ii urez colegei mele un an mai bun si toate cele.Uracm in primul troleu ce a venit , indreptandu-ne incet , prin traficul aglomerat , spre centrul orasului , unde se afala patinoarul.
- Cum ti-ai petrecut sarbatorile? O intreb eu pe Ale
- Ti-am povestit . Parintii m-au pasat bunicilor , in timp ce ei pierdeau timpul prin capitalele Europei : O cafea la Viena , micul dejun la Paris si mai apoi se distrau pe Coasta de Azur.
Nu poti fi mai atenta ? Din nou i-ai amintit de ei.Parintii sai , sau bine spus acei dictatori care pretind perefectiunea din partea unui om , nestiind ca ea nu exista pe pamant.Asteapta din partea ei note de zece , premii la olimpiade si cele mai bune locuri la orice alte concursuri.Ale nu poate sa strige cu tarie in glas “Parintii mei sunt cei mai buni” deoarece ar fi mintit cu desavarsire , ceea ce nu-I intra in character.
Am imbratisat-o,deoarece niciodata nu am fost in reletii de prietenie cu incurajarile verbale.O imbratisare valoreaza cat o mie de cuvinte , iar in momentele grele chiar si un zambet poate da la o parte norii din calea ta.
I-am povestit cu lux de amanunte revlionul pe care l-am petrecut eu alaturi de verisorii mei, mai putin acea scena mult prea controversata pentru a i-o relata.Discutia ne este intrerupta de sunetul usilor ce se deschideau , indrumandu-ne spre iesire.N-aveam mult de mers pana la destinatie , am discutat vrute si nevrute pana ce am realizat ca eram in fata unei cabane de dimensiuni reduse , de unde trebuia sa ne inchiriem cele necesare.Coada ce parea kilometrica s-a micsorat si cu pasi marunti am ajuns la doamna ce ne-a servit.
Ne-am urcat pe scena noastra , teritoriul nostru.Eram atat de bune , ne aflam in locul cel mai drag noua , locul unde toata lumea ne admira , locul unde toti vad ca suntem cele mai bune , astfel incat se dau la o parte din fata gratiei noastre,asa cum s-a intamplat si acum.Simteam toate privirile atintite asupra mea, parca auzeam din nou acele aplauze furtunoase ce m-au cutremurat acum acum patru ani , parca imi auzeam din nou numele urmat de mult doritul loc intai.Am inceput sa fac acelasi program pe care l-am pregatit si atunci , simtind cum patinele fac parte din coprul meu , patinoarul imi indruma miscarile , iar invidia celorlati nu ma poate atinge.Ajung la miscarea ce n-am reusit s-o fac decat o data.Ma opresc in mijlocul patinoarului , inchid ochii , si meditez.Nu ma gandesc la ceva anume sau poate totusi … Ma gandesc la singurul loc care-mi reda zambetul pe buze , Franta , tara visurilor mele, locul unde ma simt cel mai bine alaturi de parintii mei.
Ma ridic incet si incep sa patinez cu spatele , pentru a-mi lua avant , dupa care , asemena unei randunele, imi iau zboborul , departe de vulturii ce stau pe margine.Ma simt atat de bine aici in aer , unde nimic nu ma poate atinge , simt respiratia vantului ca-mi magaie fata, iar norii ma vegheaza asemenea unor parinti ingrijorati pentru fiica lor cea mica.Aterizez sigur, perfect si gratios , continuand a patina cativa metri ca mai apoi sa ies de pe scena mea , sa ma intorc printe muritori , unde cunostintele mele in acest sport nu valoreaza nimic.Sunt inca in starea de euforie , o euforie atat de placuta , de care nu vreau sa scap , vreau sa raman acolo , in lumea mea , unde sunt doar o pasare ce-si ia zborul , care nu este barfita de semenii ei.
- Wow, Ella , te-ai depasit pe tine insuti !
In zadar incerca Alexandra sa ma trezeasca la realitate , cum am mai spus-o imi place aici si nu doresc sa-mi parasesc regatul.Este singurul loc unde ma simt in siguranta , in ciuda faptlui ca sunt asemenea unui cacstus intr-un desert , singura , parasita , neatinsa.Zambeam , un zambet stupid imi lumina fata , ingrijorand-o pe Ale
- Adelle!
Am tresarit la auzul acestui nume. Nimeni nu l-a mai pronuntat demult , nici maman, pentru a ma obisnui cu noua viata.Chiar ea m-a obligat sa mi-l schimb , pentru binele meu.Pana acum nu m-a ajutat cu nimic , m-a zapacit , sunt prinsa intre doua vieti , cea perfecta in Strasbourg si viata in Cluj , in tara tuturor posibilitatilor negative alaturi de Alexandra , singura raza de soare in intunericul din mintea mea.
- Aaaa … scuze, hai pe patinoar.
Oricat mi-as fi dorit nu ma puteam opri , deveneam dependenta de drogul meu , patinajul.Nu m-am mai dat in spectacol cu miscari tehnice , ci pur si simplu patinam , ca orice alta persoana ce era in preajma.Imi place sa cred ca patinez asemea unei dansatoare profesionite ce se sincronizeaza cu partenerul sau pentru a executa cei mai gratiosi pasi de vals.Picioarele mi se ridicau pe rand , de pe suprafata ghetii , dandu-mi un avnt din ce in ce mai mare.Fara sa observ , un brunet inalt mi se alaturase in cursa nebuna.Intelegandu-ne din priviri , am niceput un duel , unul in care nu conta cine va castiga.Eram in frunte , patinam cu spatele in timp ce ma scufundam in ochii sai albastrii , ochii sai care te trimiteau in abis la cea mai mica greseala , dar aceeasi ochi care te ajutau sa atingi fericirea deplina , doar printr-o privire.Inca eram prima , dar ceva ma impiedicase sa castig cursa , patinoarul , care inainte ma ajuta , era prietenul meu cel mai bun,ma tradase, iar capul meu se afla acum pe gheata rece.
- Ella ! Ella !
Striga degeaba , lesinasem. De aici nu mai tin minte nimic , doar ca m-am trezit intr-un salon , singura.Albul,acum enervant imi deranja ochii , fiind prezent peste tot , in culoare peretilor , a asternuturilor si chiar in pijamaua mea .Am inchis ochii , pentru a nu mai fi nevoita sa indur aceasta tortura.
- Ella ! Ţi-ai revenit , ce bine!
- Îmi pare rău , nu trebuia să-mi forţez limitele.
- Era chiar chipeş brunetul... spuse Ale visătoare.
- Te-ai îndrăgostit ?
- Cine e fercitul ? se auzi o voce plăcută.
Din ascunzătoare ieşi băiatul cu care mă duelasem înainte.
- Cred că tu , am dreptate Ale ?
Un cot in burtă mă anunţă că am greşit.L-am salutat politicos pe brunet , după care l-am criticat , făcând apel la bunele maniere.
- De când e permis să asculţi discuţiile oamenilor ?
- Eu credeam că e permis , când ai aşa ceva la îndemână , spuse el oferindu-mi un frmos buchet de trandafiri.Pour vous...
Deci esti francez ?Asta imi ofera sansa perfecta de a reveni la identitatea mea initiala.
- Merci.
- Avec plaisire , mademoiselle.
Priveam hipnotizata florile ce fusesera omorate ,pentru a-mi fi oferite , iar mia apoi sa se ofileasca…Imi plimb mana deasupra petalelor fine , albe ce ma fascinau.Catifilarea lor ma indruma sa-I mangai din nou , si din nou , pana ce degetul mi s-a oprit in arma lor , un spin.
- Te-ai intepat , spuse el parca cu regret.
O batista alba se patase cu roseata ce-mi strapunse pielea cu cateva clipe inainte.Buzele noastre erau prea aproape pentru a refuza un sarut , dar m-am departat , incet , de brunet.
- Eu ma retrag , spuse el dand sa plece.
- Stai asa , nu-mi spui macar cum te cheama ?
- Je m’appelle Antoine Dupont,spuse el saruntand-mi tandru mana.Buzele sale rosii , infierbantate de dorinta , s-au confruntat cu pielea mea rece , facandu-ma sa tresar.
- Adelaide Martineau.
- Ai un nume frumos , Adelle.
Asa obisnuieste sa ma alinte si tata. De cand eram mica , la intoarcerea sa acasa , alergam spre el , prizandu-ma de barba sa , in incercarea mea dispearata de a-l saruta.Tot timpul m-am simtiti mai legata de el decat de mama.Imi placea sa stau pe genunchii sai , in bratele sale puternice atunci cand se intorcea acasa si mi-as dori sa fac acest lucru si acum…Imi aduc aminte cand m-a luat cu el prima data cu camionul , cand inca mai era sofer.Simteam ca sunt deasupra tuturor ,acolo sus in cabina.Conditiile de trai nu erau propice pentru o domnisoara , dar eu tot timpul am fost mai baietoasa.Inca de la varsta fragede am inceput sa invat marcile masinilor , iar pe masura ce anii treceau deveneam tot mai interesata de aceste autovehicule, pana cand maman m-a obligat sa iau lectii de patinaj.O uram pentru ca imi furase bucuria de a fi alaturi de singurul barbat pe care l-am iubit , il iubesc si il voi iubi neconditionat toata viata.Totusi , incetul cu incetul , am inceput sa indragesc patinajul , iar baitasul disparuse aproape complet din viata mea . Am spus aproape deoarece inca visez momentul cand voi trasari la auzul scartaitului caucurilor intr-un raliu alaturi de papa.
- Te simti bine ? ma trezi vocea brunetului.
- Da , sunt bine .Ce s-a intamplat la patinoar ?
- Ai lesinat in timpul intrecerii si m-am simtit oarecum obligat sa te aduc la spital.Partial a fost si vina mea , oricum ai castigat cursa.
- Pacat pentru tine , cursa nu a fost dreapta.
- Vrei sa zici ca sunt mai slab decat tine ?
- Te pot infrange la orice ora din zi si din noapte , spun eu mai hotarata ca oricand.
- Nous voyons*.
A iesit grabit din salon , iar ceata ce-I imbratisa caracterul l-a acoperit si acum.Am ramas cu privirea atintita asupra sa , oarecum uimita de reactia sa si de faptul ca intelesesem ce a vrut sa zica ,Vom vedea”.

Capitol modificat :D Lasati reply daca vaeti timp\chef

sper ca nu v-au deranjat cuv in franceza , daca da , imi spuneti , si incep sa le mai reduc ....
Parintii mei au o afacere in parteneriat cu o firma franceza , ceea ce determina plecarile lor atat de dese , insa am inceput sa ma obisnuiesc, iar atunci cand sunt acasa ma bucur de fiecare clipa impreuna cu ei .
Imi indrept a doua oara azi privirea sper ceasul agatat de perete : indica ora trei si jumatate
Iar m-au trimis parintii acolo
Ajunse la patinoar ne-am inchiriat patinele si am fugit pe patinoar.
repetitie8-|
Amandoua patinam destul de bine , deoarece am luat lectii de patinaj artistic inca de cand aveam 5 ani , insa , am renuntat , din lipsa de timp.
Desi am obiceiul de a folosi magicul cuvant „mersi” de data aceasta am uitat
Totul depindea de un singur
cuvant
Dupa ce-am rezolvat problema , eu si Ale ne-am continuat „jocul” pana cand m-am impiedicat .

- Asa sunt tot timpul, spun eu ironica. ( nu mai uita de virgula si mai ales de punctul de la sfarsitul propozitiei, am vazut ca faci des aceasta greseala)
mi-a placut acest capitol... sper sa pui o poza cu Antoine, caci imi pare destul de dragut :love:
pe mine nu m-au deranjat deloc cuvintele in franceza, e mult mai interesant asa.
atentie la tastare si la semnele de punctuatie, si daca se poate putin mai multa descriere... ba chiar mult mai multa...
abia astept capitolul urmator :bye:
flower_of_hell ,imi pare rau pentru greseli , si voi incerca sa nu le mai repet.
sadnessinmysoul , imi cer scuze pentru cuv in franceza , insa fara ele , Antoine nu ar fi avut farmec ( zic eu ).


Partea a 2 a a capitolului 2 o sa o postez zilele astea , cea veche am sterz-o , deoarece , dupa cum se vede , am schimbat putin story-line-ul
Well,well...ce pot spune m-ai vrajit cu ficul asta.
Mie imi place la nebunie.
Cuvintele in franceza denota romantism,si dau un anumit fler ficului.
Povestea interesanta,mai ales iubirea intre veri.
Personajele superbe,cu personalita bine definite,si foarte originale in felul lor, iar Antoine Dupont,ooo...baiatul de care m-as intragosti,francez cu ochi albastrii si par brunet...
Imi place modul in care povestesti,chiar daca descrierea nu prea e asa reusita.
Deci nu mai trebuie sa sa spun ca astept continuarea.
P.S acum raportandu-ma la tiltu"Viata dubla"sa nu-mi spui ca ea o sa fie cu ambii in acel timp?Sau ziua este intr-un fel,iar noaptea intr-un alt fel.Adica cand ma gandesc la Franta,si viata de acolo,mor de nerabdare sa vad daca ai imaginatia sa faci un fic cu adevarat superb.
Am modificat prima parte a capitolului 2 , va rog lasati reply . am aici si ultima parte

Capitolul 2


Ultima parte

- Cum e? Cati ani are? Ma intreaba Ale nerabdatoare.
- Il cheama Antoine, e francez pare sa aiba 16 ani si e destul de dragut.
Nu i-am dat brunetei alte detalii, in schimb nici ea nu s-a mai interesat de brunet.Dupa aproximativ o ora medicul de garda m-a anuntat ca sunt bine si pot pleca.M-am schimbat repede , dupa care am urcat intr-un taxi ce m-a condus pana acasa.Ora cinci ! strigam eu isterica cotrabaind prin dulap.Voi intarzia ,din nou . De ce trebuie sa am doi parinti nepunctuali ? Din cauza lor nu ajung niciodata la timp.Intr-un final imi gasesc bluza cautata , ma schimb repede dupa care ies vijelios din casa , indreptandu-ma spre statie.Albul ce-mi obosea ochii in urma cu cateva ore s-a transformat intr-o mizerie de nedescris: balti pretutindeni , ceea ce marea posibilitatea ca eu sa nu ajung curata la destinatie.
Il sun pe Alex , e tarziu pentru ca o domnisoara singura sa cutreiere strazile dintre blocuri.Ajunsa in statie imi procur un bilet si urc in primul troleu , ce parea ca mai are doar cateva zile de trait.M-a condus “lin” pana la mult dorita statie.Incep sa-l zaresc pe brunetul ce ma asteapta cu mainile indesate in buzunare si barbia acoperita de moliciunea unui fular gros.Cobor grabita din troleu si “din greseala” imi unesc buzele cu ale sale intr-un sarut dulce.Nu a durat mult , l-am intrerupt fiindu-mi frica de reactia brunetului.
- Esti nebuna ? zise el vrand sa ma loveasca.
I-am oprit mana la timp.Nu i-am raspuns la intrebare , ar fi fost zadarnic sa incerc a-l convinge ca i-a placut , doar ca e prea las s-o recunoasca.I-am facut jocul , nu am mai zis nimic pana ce am ajuns acasa la el.O satena mi-a deschis usa indemnandu-ma sa pasesc in incaperea mica ,ce urma sa ma gazduiasca.Am salutat-o politicos pe Bella , sora lui Alex , dupa care m-am facut comoda pe unul din fotoliile ce umpleau incaperea.
Imediat dupa prezentarile de rigoare , am propus o iesire , deoarece nu mai puteam astepta momentul in care lasul care se numea Alex , va recunoaste ceea ce stim amandoi. Ajunsi afara , l-am luat deoparte pentru a incerca sa-l conving.
- Recunoaste , ti-a placut.
- Ce anume ?
- Asta , ii spun eu sarutandu-l.
Nu aveam de gand sa astept pana ce el avea sa-si infranga temerile.Simteam ca-I place, se lasa dus de val , il prinsesem in mrejele mele.
- Ei ?
Mi-a intors spatele.OFF ! Esti un incapatanat , vroiam sa strig.Nu am mai insistat , stiam ca daca continui s-ar putea sa se sfarseasca urat.Ma comportam ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic , radeam cu verisoara mea, glumeam , ne simteam bine , lasandu-l deoparte pe brunet.Nu am stat mult la mall , dupa cateva cumparaturi ne-am intors extenuate acasa.
- Ei, ce facem ?
- Stai o clipa , imi suna telefonul.
Cata dreptate are mama cand spune ca sunt o dezordonata.Intr-un final , imi gasesc caramida.Un telefon vechi pe care il am de cinci ani,nu am nevoie de telefoane sofisticate.
- Oui , maman! Ce faceti ?
- Buna scumpa noastra , suntem in avion , venim spre casa.
- Bien , maman,ne intalnim acolo, ii spun eu inchizandu-I telefonul in nas.Ei bine , ce faci , nu te-ai imbracat ? tip eu la brunet.
- Pentru ?
- Doar nu credeai ca ma duc singura.Hai , mia repede , trebuie sa ajung azi acasa.
Stiu , sunt o scorpie , asa am fost si voi intotdeaunna.Nu ma voi scimba pentru nimeni, desi multi au incercat sa ma aduca pe drumul cel bun.
Contrar asteptarilor mele , brunetul a stat cuminte.La naiba , chiar nu mai am nicio sansa sa-l cuceresc ?
- Merci mult , spun eu vrand sa-l sarut pe obraz.
Mi-a luat barbia si m-a sarutat asa cum imi doream s-o faca de la inceput.I-a fost frica sa nu fie prins.De data aceasta singurii martori ai acestui gest au fost astrii ceresti , luna plina alături de Luceafar si celelalte stele.
Am intrerupt sarutul , lasandu-l sa ma doreasca pana la urmatoarea intalnire.Paseam alert indreptandu-ma spre casa in fata careia asteptau parintii mei.
- Exista mai multe chei de la acest apartament , le spun eu poftindu-I in casa.
De cand am fost mica eram tratat ca un adult , mi se cerea parerea in orice problema , stiam mereu ce se intampla in casa.Imi permiteam sa-I batjocoresc putin pe parintii mei.Relatia noastra era una de prietenie , nicidecum una parinte-copil sau viceversa.
- Stim scumpa noastra , dar le-am uitat in Strasburg.
Dupa interogatoriul de rigoare legat de calatorie si toate cele , m-am refugiat in camera mea.Incepeam sa ador asternuturile albe , in care ma aruncam seara de seara , asternuturile care ma gazduiau noapte de noapte , perna udata de multimea lacrimilor varsate de dorul celor mai dragi persoane , si covorul moale pe care ma asezam pentru a ma linisti dupa o cearta ca intre prietene , cu maman.De data aceasta nu era la fel , eram linistita , asa ca m-am lasat prada somnului .

***

Ora patru … Toata lumea doarme , mai putin francezul ce ma suna insitent. Incep sa caut agitata telefonul ce ma enerva prin simpla lui prezenta sub perna mea.Eram pregatita sa adresez cele mai urate injuraturi celui ce indraznea sa ma deranjeze , dar vocea calma a brunetului m-a indulcit.
- Bonjour ! Nu dormeai , asa-I ?
- Ba da , Antoine! Stateam in pat , la fel ca orice persoana normala.
- Ce-ai zice sa admiram cerul impreuna ?
- Acum ?
- Da , stelele sunt superbe acum.
- Unde esti ?
- Aproape de tine , spuse el batand in geam.
Ma ridic lenesa din pat , tarandu-mi picioarele pe parchetul rece , pana la fereastra , pe care o deschid.Un val de aer rece imi ingheata simturile , indemnandu-ma sa-l inchid , dar florile din mana brunetului m-au facut sa ma razgandesc.
- Pour vous , mademoiselle.
Admiram trandafirii ce se incalzeau in mainile mele. Nu inspirau puritate ca in ziua precedenta , ci din potriva , culoarea lor denota pasiunea, poate chiar dragostea brunetului.
- Haide , mergem la lac.
- Trebuie neaparat sa mergem pana la lac pentru a admira stelele ?
- Credeai ca blocurile sunt transparente ? Haide , du-te si schimba-te !
Am urmat intocmai ordinul brunetului.M-am imbracat gros , adecvat pentru o noapte geroasa de ianuarie , dupa care am coborat pe geam.Simteam ca sunt protagonista intr-un film de dragoste , in care fata e nevoita sa ascunda pasiunea pentru iubitul sau si sa foloseasca geamul in locul usii, de frica parintilor.
Ca de obicei , nimeni nu a scos niciun cuvant. Trebuie sa recunosc ca nu sunt o experta in comunicarea cu baietii . Dupa cum bine stiti , toti care au incercat sa mi se aproprie mi-au dat papucii sau au fost parasiti imediat cand s-a ivit ocazia.In ciuda acestui lucru ma simteam foarte bine , extraorinar de bine alaturi de brunet.Simteam ca de data acesta as fi pregatita sa-l sarut , sa-I iau si ultima farama de aer din corp , sa-I simt bataile inimii accelerandu-se alaturi de ale mele.
- Gata de o intrecere ? spuse el
- Pe lac ? Esti nebun ? Vrei sa ma omori ?!
- Mon cher , gheata e foarte groasa.Oricum stiu ca nu poti rezista tentatiei.
Avea dreptate , patinajul a ramas si va ramane pasiunea mea indiferent de ce se va intampla.Am incaltat patinele dupa care am inceput sa ma duelez cu Antoine , un duel in care nu conta cine va castiga , conta doar cum ne comportam ca si pereche.Ne contopeam intr-un singur trup , executand miscari pe care nici nu le visam.Ma invata sa zbor , sa ma mentin acolo sus , deasupra tuturor , ca mai apoi sa aterizez asemenea unui vultur ghidat de vant.
- Esti patinator?
- Doar in timpul liber , imi spuse el arncandu-ma in vazduh.
- Am putea participa la jocurile olipice de iarna.
- Ai sperante mari…
- Cu un asemenea partener … spun eu sarutandu-l.
Incep sa cred ca e prea frumos sa fie adevarat.Un francez dragut care patineaza in timpul liber.Merit un astfel de baiat? Scorpia nebuna merita sa-l aiba in preajma pe Antoine? De un lucru sunt sigura , il iubesc si ma iubeste , sau asta sa de inteles din gesturile sale.Ma simt atat de bine in preajma sa , ma face sa uit de toti si de toate , de dorul parintilor mei , de Alex , de mine.Un trandafir , un sarut , o imbratisare , numele meu rostit de el , toate astea ma fac sa simt ca sunt aici cu un scop : sa iubesc si sa fiu iubita.
- Antoine , visez ?
- Nu cred ca ai avut senzatia asta intr-un vis , spuse el sarutandu-ma.M-ai epuizat , nu esti atat de usoara pe cat pari.
- Poftim ? spun eu cu ochii ingustati.
- Glumeam , haide , te conduc acasa.
M-am incaltat cu adidasii , preferatii mei.Uram cizmele cu toc sau chestiile de genul . Daca ma urc pe tocuri imi rup picioarele instantaneu.
Pe drum am fost foarte tacuti , iar strazile pustii accentua acea liniste ce-ti inunda urechile.Parea ca orice persoana care ar fi cutreierat strazile la acea ora a renuntat pentru a ne lasa pe noi singuri.Doar vantul mai indraznea sa bata prntr crengile uscate ale arborilor doborand din cand in cand cate una.Ne tineam de mana si ne priveam , doar atat , nimic mai mult.Nu ne oboseam sa ne transpunem sentimentle in declaratii siropoase de dragoste sau sms-uri sexy.Nu merita sa spargem acea liniste sufleteasca cu cuvinte fara sens.Il priveam in ochi , ma scufundam in ei cu fiecare secunda ce trecea.Ma scufundam in albastrul lor , in marea lor linistita in care puteai vedea cerul senin.Iubeam acei ochi ce m-au vrajit cu o singura privire…
Si eu iubesc ficul tau ce m-a vrajit cu simplul lucru,ca exista.
Sa incept cu lucrurile ce nu au fost foarte in regula,sunt putine.In primul rand ai cam grabit actiunea.Adica,chiar atunci cand ea era cu Antoine.
In al doilea rand,ai cam trecut prea brusc de la un baiat la altul.Acum se saruta cu Alex,acum il iubesc pe Antoine,insa cred ca asta face parte din flerul ficullui."Viata dubla",cred ca asta e,alternanta dintre cei doi.
Mi-ai placut mica"plimbare cu Antoine".Ce poate fi mai romantic,decat patinuarea pe un lac inghetat noaptea,un buchet de trandafiri si cum ai zis tu"Un trandafir , un sarut , o imbratisare , numele meu rostit de el"...
Alex,cred ca tine la ea,insa ii este teama sa-si recunosca sentimentele,ii este teama sa nu fie privit ciudata de ceilalti daca ar afla de emotiile pe care le poarta-n suflet.
Mi-a palcut continuarea,pune urmatorul capitol,si daca se poate posteaz-o mai repede.
merci de post , Sadic_Soul . Ma bucur ca ti-a placut cap , dar continuarea o sa vina cel mai probabil maine , trebuie sa o scriu pe pc , asta dupa ce o rescriu pe caiet . Ce incurcatura , stiu :D Voi incerca sa va fac sa savurati mai mult momentele cu Antoine , daca zici ca am grabit actiunea in acest capitol . Sincer , si mie mi-ar placea mai mult Antoine , e mai atent , dar Alex e un fel de bad boy , dupa ce se dezlantuie :001_wub: . Pot spune ca tot tmpul am fost atrasa (si) de acest gen de baieti :D
Capitolul 3


M-am trezit ametita din cauza lipsei somnului.Doar patru ore de odihna nu au fost de ajuns pentru a recupera noaptea pierduta pe lac.In ciuda acestui lucru, brunetul ce-mi tulburase somnul in noaptea precedenta ma trezea si acum.
- Bonjour, mademoiselle.
- Iti face placere sa deranjezi oamenii, Antoine ?
- Pardonne-moi, Adelle.Vroiam sa te intreb daca nu vrei sa vii pe lac, am putea sa exersam.
- Dupa ce s-a intamplat noaptea trecuta crezi ca mai sunt in stare sa patinez ?
- Stii ca o sa te simti mai bine , asa ca imbraca-te.
Nu am mai putut spune ceva deoarece imi inchise telefonul in nas , luandu-mi orice sansa de a ma opune. Am sunat-o pe Ale , stiam nu ma va refuza.Ma imbrac gros dupa care plec spre casa unde locuieste colega mea.
- Esti gata ?
- Off ! Iar ai venit prea devreme, spuse ea facandu-se cu gloss.Haide, ia un loc.
Eu sunt tot timpul intarziata, dar Alexandra intrecea masura.De multe ori intarziam la scoala din cauza ei.Cinci minute reprezinta la ea zece sau poate chiar cincisprezece.
Casa in care ma aflam nu era cu mult mai diferita de cea in care locuiam.Un hol facea trecerea intre cele trei camere spatioase. Caminul Alexandrei era frumos mobilat , modern , cu corpuri de un maro deschis , si peretii crem , ceea ce te facea sa simti caldura din sufletul ALexandrei, nu si a parintilor.Niciodata nu a dus lipsa de nimic , doar de dragotea parinteasca . A incercat sa-si gaseasca refugiul in iubirea baietilor, dar toti au profitat de bunatatea sa .
- Sunt gata.
- Ok. Am utitat sa-ti spun, ne intalnim cu Antoine acolo.
- Poftim?! Ai iesit cu el?! Iar eu aflu doar acum?!
- Ce era sa fac? Sa te sun azi noapte la ora patru pentru a-ti spune ca ne-am dus pana la lac? tipam eu ironica.
- Pai nu, dar
Eu zic sa fata asta iubeste cam multi baieti deodata.
Dupa mine mai bine ar ramne la Antoine,este foarte atent cu ea,si poate chiar simte ceva pentru ea.Despre Bogdan,as zice ca este baiatul care se joaca cu fetele,iar daca Adelle ii va vadea in plasa,sigur o sa sufere.(poate Maya o sa-l puna pe Bogdy s-o seduca pe fata,si apoi sa-si bata joc de ea,si atunci o sa-i para rau ca a lasat un baiat asa de bun ca Antoine).Era doar o sugestie :D,tu faci cum vrei ficul.
Oricum era de asteptat ca ea sa mai simta ceva pentru Bogdan,cel putin primele iubiri nu sunt uitate asa repede.
Ai imaginatie,si sper ca si pe viitor s-o folosesti.
Dar am o intrebare,Antoine cum a reactionat atunci cand a vazut ca si "iubitei lui"i-a placut sarutul?Doar nu stea acolo ca prostul si privea?
Astept nextul.
Antoine era prea preocupat cu Maya si Ale , discuta cu ele , asa ca Ella nu a fost prinsa :P ma bucur din tot sufletul ca ti-a placut si te mai astept :-*Nextu' o sa-l pun maine , cred . Il am scris , doar ca trebuie sa am si chef sa-l scriu pe pc ;))
am aici nextu' , nu va asteptati la capodopere , caci nu am prea fost in forma .Daca am timp sau mai bine spus daca nu va place , am sa-l refac.


Capitolul 4



Patru ianuarie , o zi nu prea asteptata
Capitolul 5


Ora sapte. La naiba, iar incepe scoala. Din nou ne vom intoarce la zilele posomorate cand ceasul pare ca nu vrea sa arate ora doua , la profesorii drastici carora nu le pasa daca ai dormit in noaptea precedenta, la colegii ce te sacaie indiferent de zi , la temele interminabile, la viata banala ce o duceam inainte.Ma ridic din pat, fara tragere de inima si o sun pe Ale.
- Buna dimineata !
- Neata , Ella ! im raspunse ea plictisita.
- Esti gata ? Vii pe la mine ?
- Azi e luni ? Nu cred c-o sa vin la scoala , am avut ceva probleme azi-noapte.
Am inchis telefonul, am iesit val-vartej din casa , pasind alert. Dupa nici 2 minute am ajuns la Ale.Fata sa blanda era acum invaluita intr-o aura de tristete adanca , sub ochii sai se puteau observa cearcane , iar pleoapele si le ridica greu , ca si cum si ele ar fi obosite de nesomn. A inceput sa-mi povesteasca totul , detaliu cu detaliu , glasul sau tremurand gasindu-si salasul in sufletul meu.II sorbeam fiecare cuvant , dar unul mi-a ramas intiparit in minte,
Capitolul 6



Am adormit cu gandul la el. I-am visat sarutul dulce, buzele incinse de dorinta, atingerile pline de tandrete, ochii sai atat de albastri . Speram sa ma sune, sa-I aud din nou glasul calm, accentul frantuzesc, dezmierdarile pline de dragoste.

Ma trezesc la realitate si-mi indrept privirea spre ceasul ce sta lenes pe perete. Ora sapte si douazeci de minute, mult prea tarziu pentru a face dus, asa ca ma imbrac si o sun pe Ale.

- Vii pe aici in zece minute, ok?
- Am inteles.

Colega mea a fost prezenta alaturi de mine exact la timp. M-a intrebat de Alex, dar eram prea ravasita de gadurile ce-mi tulburau dimineata pentru a-I raspunde complet, ma multumeam cu cateva cuvinte spuse cu jumatate de gura. Bruneta ma cunostea prea bine pentru a-si da seama ca nu eram in apele mele, asa ca m-a lasat in pace, m-a lasat sa ma scufund in ganduri, sa visez in continuare.

Speram sa se intample o minune, speram ca el sa apara la usa mea cu sclipirea aceia familiara din ochii sai albastri
pres.mar.only.me a scris (07.02.2009 14:35) ↗:
Capitolul 6



Am adormit cu gandul la el. I-am visat sarutul dulce, buzele incinse de dorinta, atingerile pline de tandrete, ochii sai atat de albastri . Speram sa ma sune, sa-I aud din nou glasul calm, accentul frantuzesc, dezmierdarile pline de dragoste.

Ma trezesc la realitate si-mi indrept privirea spre ceasul ce sta lenes pe perete. Ora sapte si douazeci de minute, mult prea tarziu pentru a face dus, asa ca ma imbrac si o sun pe Ale.

- Vii pe aici in zece minute, ok?
- Am inteles.

Colega mea a fost prezenta alaturi de mine exact la timp. M-a intrebat de Alex, dar eram prea ravasita de gadurile ce-mi tulburau dimineata pentru a-I raspunde complet, ma multumeam cu cateva cuvinte spuse cu jumatate de gura. Bruneta ma cunostea prea bine pentru a-si da seama ca nu eram in apele mele, asa ca m-a lasat in pace, m-a lasat sa ma scufund in ganduri, sa visez in continuare.

Speram sa se intample o minune, speram ca el sa apara la usa mea cu sclipirea aceia familiara din ochii sai albastri
In primul rand imi cer iertare ca nu am mai postat,insa am avut calculatorul la reparat.
Wow...trei capitole superbe,as spune.Ma intriga faptul ca Antoine,nu a reactionat la ceea ce a spus Alex(la cinema).Adica orice baiat intreg la minte s-ar supara.DEsi faza asta mi s-a parut cam exagerata,dar mi-a placut.
I spus ca Bogdan si-a batut joc de Alexandra,in ce mod?Eu ma duc cu gandul undeva,dar poate gresesc,deci trebuia sa precizezi.

"I-am promis? Nu-mi aduc aminte, dar nu-mi displace ideea de a vizita Franta alaturi de baiatul visurilor mele."Daca tot spui ca nu-si aduce aminte de promisiune,cum se face ca apoi stie de Franta,cand baiatul nu i-a dat o explicatie,deci fi mai atenta la delatii,deoarece ajungi sa te contrazici singura.
Oricum,mi se pare stupid,adica pleaca asa in Franta,nu anunta un parinte,sa stie si el.Poate mama ei o da disparuta,nu se stie.Deci si chestia asta ma deranjeaza.
Au facut cam multe lucruri pentru o zi,totusi in celelate zile ce o sa mai faca?
Ma gandeam ca o sa se ajunga si la parti mai intime,si sunt deacord cu decizia luata de ea.
Oricuym,pana la urma trebuie sa se decida,chiar daca duce o viata dulba,s-ar putea incurca(ca la cinema),iar faza cu Bogdan...asta ar putea transforma viata dubla,in una tripla.(si totusi,este aproape imposibil sa iubestio adevarat 3 persioane in acelasi timp).
Per total a fost ok,astept continuarea.
Ne-am trezit deodata, insa eu am fost prima la baie. MI-am potrivit apa, apoi m-am lasat rasfatata de picaturile mari ce-mi alunecau pe piele si aroma imbietoare a gelului de dus. Ma confundam cu ele, ma ascundeam undeva in ele, ma lasam dusa de val. Doua maini tandre, se plimbau de-acum libere pe corpul meu, cercetandu-l in voie. Nu m-am intors, stiam ca este el, asa ca l-am lasat sa-si satisfaca placerile. Degetele sale ma rasfatau, masandu-mi umerii, in timp ce saruturile sale coborau tot mai jos, pe gat , pana la umerii pe care-I saluta cu buzele-i infiebantate. Mainele coborau mai jos, spre sani, mai apoi spre valea dintre ei, alunecand usor, spre acea zona mereu ferita de lumina. M-am intors, pentru a-l admira pe brunet, hotarata sa-I ofer o placere mai mare decat imi oferise el. Incep prin a-i contura cu limba buzele pline, infierbantate de dorinta, pe care, mai apoi le sarut, sorbindu-le pana la ultima picatura. Obrajii incepeau a-mi arde iar pieptul parea ca nu poate sa tina in frau inima, ce vroia sa se uneasca cu cea a brunetului.
Prin gesturi, l-am ghidat in dormitor, unde ne putea consuma dragostea in liniste. Ne-am alungit pe asternuturile moi, el fiind sub mine. Am inceput din nou sa-I sarut pielea ce se infierbanta din ce in ce mai tare, gata sa-mi arda buzele. DE undeva de sub pat, se aude o sonerie enervanta ce tulbura linistea dintre noi.
- Maman, eram in mijlocul unei activitati foarte intime.
- Jucai sotron cu Antoine? ma intreba ea .
- Dar de unde …
- Chiar asa uituca esti? “Am plecat in Franta cu Antoine, mama. Daca nu mai vorbim, poate ne intalnim acolo “Iti suna cunoscut ?

Tipic pentru mine. Prefer calea usoara de a rezolva lucrurile. Ar fi fost prea complicat s-o sun si sa incerc s-o conving. Coala de hartie si pixul mi-au fost la indemana.

- Diriginta ta m-a sunat si mi-a spus ca nu-ti permite sa lipsesti de la scoala, asa ca trebuie sa te intorci acasa.

De ce azi? De ce acum? DE ce? Strigam eu in gand.Totusi, i-am promis mamei ca ma intorc cu primul avion, pentru a-I face pe plac profesoarei. M-am ridicat de pe patul moale, am luat un pahar si o sticla de vin din bar, dupa care m-am indreptat spre balcon. Incet, mi-am desfacut sticla de vin si-am turnat lichidul purpuriu ce avea sa ma linisteasca. Savuram mirosul lui, culoarea sa, iar apoi gustam, in portii mici, ma rasfatam cu aroma sa.

Am stat asa aproape doua zeci de minute, admirand turnul, desfatandu-ma cu savoarea vinului, relaxandu-ma in tara pe care o numeam acasa. Brunetul m-a lasat singura, nu a spus nimic, pana cand, asemenea sarpelui ce a ademenit-o pe Eva, el m-a ademenit pe mine cu o tigara. O tigara lunga, light, daca pot spune asa , ce mi-o flutura inaintea ochilor. Am luat-o din mana sa, desi nu mai fumasem niciodata , dar tot timpul mi-am dorit s-o fac .Dupa ce mi-a dat un foc, am tras aer adanc, inecandu-ma, dar, incetul cu incetul, am inceput sa deprind arta fumatului. Eliberam incet fumul printre buze, apoi trageam din nou, cu sete, eliberand iarasi fumul in vazduh, tinand tigara intre degetele-mi subtiri. Cele doua maini ce ma rasfatau inainte au inceput din nou sa-mi maseze umerii , coborand spre sani , aluncend incet , ca mai apoi sa revina pentru a-mi ridica barbia , iar eu sa simt moliciunea ademinitoarea a buzelor sale. Ca si cum cineva nu ne-ar fi vrut impreuna, suntem din nou intrerupti. Diriginta lui Antoine dorea acelasi lucru, ca el sa se intoarca in Strasbourg, la liceu. Cu chipul invaluit intr-o negura de tristete, Antoine si-a facut bagajele, m-a ajutat si pe mine , dupa care m-a condus la aeroport unde urmatoarea cursa catre Cluj decola in zece minute.

Ne tineam de mana, ne bucuram de ultimele clipe impreuna, cel putin pentru un timp. IL priveam in ochi, marea atat de albastra a ochilor sai, o mare adanca, ce ascunde o dragoste sincera. Tremurul mainii sale incepea sa ma nelinisteasca . Il priveam inistent, cerand o explicatie, dar nu am primit-o. M-a sarutat lung, un sarut inocent, unul ce avea sa-l port in suflet pana la urmatoarea noastra revedere. Mi-am luat adio de la brunet , cu glasul plin de emotie i-am soptit “ Au revoir “ , dupa care m-am imbarcat in avionul ce avea sa ma duca in Romania , departe de el . Vroiam sa plang, vroiam sa simt lacrimile siroindu-mi pe obraji, voiam sa fug , sa-l strang in brate si sa nu-I mai dau drumul. Dar n-am facut-o, n-am privit In urma, am asteptat cuminte la locul meu pana cand am ajuns in Cluj.

Imediat ce am pasit pe meleagurile Clujului, mirosul acela familiar , de poluare , neliniste si tristete mi-a inundat narile si parea ca incearca sa stearga starea de euforie din Franta . Nu ma astepta nimeni, asa ca am luat un taxi, care m-a condus in liniste pana acasa, prin traficul aglomerat, printre numeroasele gropi ce-si faceau aparitia in fiecare zi si pietonii neatenti . Uram tara asta, pentru simplul fapt ca eram nevoita sa traiesc aici, sa respir aerul de aici, sa locuiesc aici .

Casa … renunt la adjectivul dulce, nu e potrivit. Imi place locul unde trasiesc, am amintiri aici, dar mi-as fi dorit sa le pot sterge, sa ma intorc in Strasbourg , sa fiu alaturi de el.

Ce de obicei, sunt singura, mama e plecata, iar tata la fel. Imi pun geaca la locul ei, apoi pasesc asemenea unui strain pe parchetul rece. Imi tarasc picioarele pana in dormitor, cautand un loc caldut pentru a-mi dezmorti picioarele degerate.

Poate sunt incpatanata, poate nu vreau sa-mi recunosc originile, dar niciodata, chiar niciodata nu o sa numesc aceasta tara “acasa”. Locul acesta e de mult ocupat de tara parfumurilor , tara unde m-am nascut , locul unde voi muri , orice s-ar intampla , vreau sa mor acolo . “Din tarana esti facut si-n tarana vei merge”; Asa si eu , in Strasbourg m-am nascut , deci acolo voi muri .

De ce am ganduri ca acestea? De ce ma gandesc la moarte, cand copilaria e inca alaturi de mine? Alung repede aceste ganduri, tolinandu-ma pe unul din cele doua fotolii care aglomerau camera. Fotoliul pe care obisnuiste tata sa stea … Trag aer adanc in piept, parca ii simt parfumul. Incepe sa-mi fie dor de el, sa-mi fie dor de alintarile sale, de tot ce facea. Mi-e dor de vorbele sale blande, dar dojenitoare. Mi-e dor de tot, mi-e dor de el, de parul sau cret, negru asemenea carbunilor, de barba sa incaruntita, de glasul sau pe cat de bland pe atat de puternic .

O lacrima imi aluneca gratios pe obraz, oprindu-se pe buze. O sterg cu sete, sorbind-o, simtindu-I gustul sarat, gustul dorului meu…
Ai continuat intr-un mod interesant,as spune.
Ai multe repetitii ale anumitor cuvinte,poate ai facut asta intentionat,sau poate nu.Pacat ca ce au inceput ei,nu s-a si finalizat,dar totusi cu o zi inainte ea aspunea ca nu vrea,ca nu e pregatita,si acum ce era sa faca?Si mai e ceva, ea a ramas dezbracata tot timpul cat a baut sampania,si cat a fumat tigara?
Este destul de ciudat,ca mama a chemat-o acasa,dar totusi nu a gasit pe nimeni.Oricum familia ei seamana cu a mea,fiecare face ce vrea,doar ne intalnim la cina.
Astept capitolul urmator.
Cap 8

- Ella ! Trezeste-te !
- Ce s-a intamplat ? spun eu somnoroasa .
- E sapte treizeci . Trebuie sa mergi la scoala.

Am deschis ochii incet , clipind de mai multe ori , deoarece imaginea nu-mi era foarte clara. Mana calda a mamei m-a mangaiat , alintandu-ma. Ce dor mi-a fost de ea ! Ce dor imi este sa fiu din nou doar o fetita mica , rasfata . Imi lipsesc ziele insorite pe care le petreceam impreuna cu parintii , de plimbarile nocturne alaturi de ei , de povestea ce mi-o spunea mama in fiecare seara si de filosofiile tatalui meu.

Zambeam
Presupun ca era Antoine,sau Alex,sau Bogdan?Cred ca din trei pot s-o nimeresc.
Interesant capitolul,dar cam putina actiune.Nu prea inteleg faza cu Maya,adica cum isi permite sa se sarute de fata cu Adelle?Este un gest deplasat.
Mi-a placut descrierea,chiar ai reusit sa emani anumite sentimente.Capitolul a fost ok,greseli putine,a fost lung,nu prea plictititor,dar as vrea sa aud si de Antoine:D.
AStept urmatorul capitol.
Cap 9


Corpul sau bine lucrat , umerii lati , totul imi parea atat de cunoscut. S-a intors . Ochii sai negri asemenea carbunilor , in care parea ca se reflecta stralucirea parului sau , m-au vrajit o data , mi-au patruns in suflet , si vor ramane acolo pentru totdeauna.

- Bogdan ! Strig eu cu infrigurare .
- Recunoaste , ti-a placut , zise el muscandu-mi usor buza de jos . Eram cat pe ce sa te fac a mea , sa-ti simt sanii lipiti de pieptul meu , respiratia calda .

De ce trebuie sa ma mint ? Da ! Mi-a placut , mi-au placut atingerile sale tandre inca din prima zi in care am fost impreuna. Combinatia fatala intre “bad-boy” si romantic mi-a dat batai de cap o data cu prima privire ce mi-o aruncase.Corpul meu vibra sub atingerile sale , iar el , profita la maxim de asta , a fost si va fi prima mea dragoste. Ma cunoaste cel mai bine , mainile sale imi stiu corpul mai bine decat oricine , iar buzele sale ,buzele sale moi si dulci , reusesc de fiecare data sa ma faca sa fierb de placere.Baiatul in fata caruia am lasat garda jos , ma ataca acum cu propriile arme , se folosea de faptul ca-mi stie toate secretele , ca e foarte aproape sa-mi citeasca gandurile , dar NU ! Nu-i voi insela pe cei doi bruneti , desi imi plac saruturile sale , simt cum buzele mele vor mereu sa-I fie aproape , dar nu pot , nu acum .

I-am intins hainele facandu-I semn sa se imbrace.

- Ne mai vedem , pisi , spuse el resemnat , lingandu-mi tandru buza de sus.

Un fior rece m-a fulgerat si o dorinta imensa a pus stapanire pe mine. Vroiam sa-l sarut , sa-l simt in mine , sa-I simt mainile magaindu-mi sanii…Am vrut sa ma intorc sa-I simt buzele , dar constiinta m-a oprit . Of ! Daca nu ar exista acea voce interioara ce te mustra intotdeauna , pretutindeni , voce care nu te iarta , care te urmareste indiferent daca o primiesti sau nu , alaturi de tine.

M-am imbracat repede , mecanic as putea spune , gandul fiindu-mi tot la brunetul ce-mi tulburase ziua , la zambetul sau ironic, cateodata pervers , la ochii sai balnzi , ce ascundeau o fiara cand era vorba de dragoste …Am iesit val-vartej din magazin si fara nicio explicatie , impreuna cu Alex , am plecat acasa … Acel loc care doar dupa nume se numeste acasa , acel loc care defapt e doar o cladire, unde mi-am pierdut toata viata. “Acasa” e in Franta , acolo mi-e sufletul , acolo mi-e gandul , acolo-mi erau ochii caprui , cand mainile lui Alex ma masau tandru. Degetele sale se plimbau libere pe pielea mea , strecurandu-se nestingherite pe sub materialul moale ce ar fi trebuit sa ma apere de frig. Ma lasam prada senzatiilor ce ma relaxau , mainilor sale tandre , degetelor sale ce-mi masau atente pielea. Ma saruta pe lobul urechii , coborand incet , trecandu-si buzele peste pielea fina a gatului , ajungand la buzele mele. Ii raspundeam la sarut , ii tachinam limba , ii atingeam usor buzele , aprinzand din ce in ce mai tare flacara pasiunii din sufletul sau.

- Mergem la tine ? intreba el soptit.
- Da , parintii-mi sunt plecati , ii raspundeam eu printre saruturi.

Spre bucuria noasta , am ajuns repede si , grabiti am coborat din taxi , in timp ce Alex ii arunca cateva bancnote soferului , strigand mult știuta replica “pastreaza restul !”

Am pasit alert pana in dormitor , unde lampa ce lumina discret incaperea dadea un aer romantic atmosferei. M-a dus in brate pana pe pat , unde m-a lungit atent pe așternuturile albe. Incet , fara sa se grabeasca mi-a scos bluza , mai apoi panatlonii , dezvaluindu-mi picioarele subtiri , iar spre final sutienul si materialul ce-mi acoperea pestera. S-a pus deasupra mea ,admirandu-mi corpul ,sorbindu-ma din priviri , in timp ce eu il invitam sa ma guste. Incetul cu incetul , saruturile coborau tot mai jos , in timp ce mana sa se juca prin parul meu , iar mainile mele apucau si mai tare asternuturile , strangandu-le in pumni de placere. Simteam ca fierb , simteam fiecare por din pielea mea cum urla de placere , simteam ca fiecare celula din corpul meu il vrea aproape.

Limba sa se juca nestingherita pe pieptul meu , coborand spre sani , lasand dare umede ce se uscau instantaneu datorita atmosferei incinse. Cobora tot mai jos , pana ce , ajuns la zona ce era tot timpul ferita de lumina , a inceput sa-si plimbe buzele pe piciorele mele , coborand incet , ca mai apoi sa urce flamand catre buzele mele.

- ELLA !

Vocea cristalina a mamei mele imi rasuna in urechi , dar Alex parea ca nu aude. Stiam ca nu va fi bine , stiam ca nu-mi permise sa am o relatie cu el , dar la fel de bine stiam ca ei ar fi trebui sa fie la bucuresti in acea noapte.

- Alex , hai imbraca-te , si du-te acasa. O sa pretind ca nu te-am vazut aici . Hai repde , spuse mama exasperata de atitudinea brunetului.

- De ce ati venit ? DE ce ? Acum jumatate din viata mea s-a prabusit ! Mai bine ramaneam in Franta cu Antoine , strigam eu , in timp ce lacrimile imi siroiau pe obrajii rosii.

LA auzul acestor cuvinte , Alex s-a oprit , a ramas stupefiat. Acum chiar mi se prabusise jumatate din viata. Brunetul a continuat ganditor sa se imbrace , pana cand l-am vazut plecand. Stiam ca e posibil sa fie ultima data cand il voi vedea si nu mi-as fi dorit sa se fi terminat asa ...

Mi-am ascuns fata in moliciunea pernei , incepand sa plang. Pentru ce plangeam ? Pentru nesabuinta mea , pentru dragostea unui baiat , iubire , pe care , e posibil sa n-o fi meritat ? Stiu ca e gresit, dar ii iubesc , ii iubesc pe amandoi , in moduri diferite , pentru lucruri difertie , dar ii iubesc , simt asta.

Acum aceste vorbe nu mai au niciun sens , cand el a plecat , iar Antoine e in Franta . Vreau sa dorm , dar somnul ma ocoleste incapatanat sa-mi fure aceasta noapte. Vreau sa mor , vreau sa ajung in Rai sau in Iad , dar stiu ca nicaieri nu voi putea scapa de imaginea lor … Doar in vise , taramul unde totul poate fi real , unde iti croiesti viata asa cum ti-o doresti …

Stiu , e ff scurt [1100 cuvinte :D ] dar promit ca ma voi revansa in capitolele urmatoare.

p.s Sorry pentru greselile de ortografie :D
In primul rand scuze de intarziere.
Acum despre capitol, da este scurt, dar pana la urma continutul conteaza nu?
Deci, cum de ea vroia sa face dragoste cu Alex, dar cu Antoine nu prea a vrut. Vezi ca incepi sa faci diferente intre ei si ma supar :P .
Se pare ca viata asta dubla a ei ii va face cateva probleme. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce va zice mama ei, deoarece a prins-o intr-o postura nu prea decenta, si cu baiatul nepotrivit(dupa spusele ei).
Asa ca poveste este foarte interesanta, si chiar ii place modul in acre ai continuat.Nici Bogdan nu este asa rau, dar e tipul acela de baiat care se joaca cu fetele, si oarecum imi cam displac.(se cred mai presus)
Greselute nu am vazut,deci e ok.Astept urmatoul capitol.
Distrusa , sparta in mii de bucatele , trista , deprimata …sunt doar cateva din cuvintele ce ma pot caracteriza in aceasta dimineata. Nu merit asta ! Nu merit sa sufar atat doar pentru ca soarta mi l-as scos in fata pe Antoine si mintea imi era incetosata de dorinta cand il zaream pe Alex. Nu merit sa fiu pedepsita doar pentru ca am suflet , pentru ca iubesc , pentru ca sunt iubita. Merit sa fiu pedepsita pentru alegerea mea , alegerea mea dubla , gresita , o alegere mult prea grea. Nu m-am simit pregatita sa renunt la unul dintre ei , constiinta m-ar fi mustrat incontinuu , iar eu ... nu as fi fost multumita de alegrea facuta , sunt sigura ca , indiferent care ar fi fost norocosul , nu as fi fost satisfacuta de respingere. Am ales sa ma bucur alaturi de doua persoane simultan , sa plang pentru doua persoane , cand ele nu stiu una de cealalta si intr-un final sa fiu acuzata pentru greseala facuta.

Cearcane adanci imi brazdau fata , iar ochii obositi de nesomn imi intunecau chipul altadata luminat de fiorul dragostei.Scartaitul clantei ma trezeste din visare , imi intorc privirea spre sursa sunetului : mama. Corpul sau zvelt mi se infatisa inaintea ochilor , iar pe chipul sau se putea citi o figura grava , ce nu putea prevesti nimic bun.

- Am decis sa pleci in Franta , alaturi de Antoine. Vom afla la ce liceu este si vei merge acolo , impreuna cu el , asa te vom putea avea sub supraveghere, spuse ea calm.

O lacrima dorea sa-mi apara in coltul ochiului , o lacrima in care se contopeau fericirea de a fi impreuna cu Antoine si mahnirea ca voi sta departe de Alex. Cine castiga ? Nu stiu , eram in dilema , stiam ca binele invinge intotdeauna , dar acum , in aceasta situatie , care era binele? Care era partea buna din aceasta alegere ?

Maman a iesit afara , inchizand usa in urma ei , lasandu-ma singura. Priveam peretii , acei pereti inauntrul carora parea ca e scrisa viata mea , pereti ce m-au ascultat , pereti carora m-am confensat , pereti care mi-au suportat loviturile fara sa scoata un cuvant.Priveam tavanul albastru , albastru ca cerul senin de iunie , albastru ca ochii lui …

M-am mobilizat , incet , si m-am pregatit de o noua zi de tortura . Nici chiar Alexandra n-a putut sa-mi patrunda in minte , in suflet , intram din nou in acea lume ,acea lume doar a mea , unde nimeni si nimic nu putea intra . Imi doream sa intru acolo , sa fiu din nou pura , sa ma simt din nou un copil , sa nu mai vorbesc cu nimeni , sa fiu doar eu , eu si gandurile mele.

Ajunsa la scoala privirea imi era refugiata tot in albul muradr al peretilor , alb ce ma linistea , alb ce-mi oferea un sentiment de siguranta , unul fals , dar care ma ajuta a trec peste criza mea. Orele treceau mai repde ca niciodata , minutarul ceasului parea ca se misca mult prea repede fata de ritmul sau normal , dar apoi realizam …eram in lumea mea , lumea unde eu faceam regulile , lume unde totul se desfasura asa cum imi doream eu , unde controlam totul , sau cel putin asta vroiam sa cred.

Inca o ora , doar o ora si voi putea fi din nou acasa , impreuna cu gandurile mele , cu eu-l meu , cu personalitatile mele.O fereastra era deschisa , ma indreptam spre ea , intr-un ritm normal , pana ce mi-am vazut picioarele jucandu-se in aer , in timp ce eu stateam gata oricand sa sar. De ce sa sar ? Poate pentru ca trebuia sa fac o alegere pe care am evitat-o atat timp ? Pentru ca il iubeam pe Alex , dar el nu m-ar fi primit inapoi ? Pentru ca jumate din viata mea , implicit o parte din sufletul s-au dus pe apa sambetei cand l-am vazut iesind pe usa cu capul plecat ? Nu am putut , nu am putut sa mor … Stateam pe pervaz , privind in gol . “Esti o lasa!” imi spuneam . De ce ? De ce eram o lasa ? Doar pentru ca nu puteam renunta la Antoine pentru Alex sau vice-versa ? Sau pentru ca nu am fost in stare sa-mi iau viata , sa scap de toate astea ? Un agnd mi-a fulgerat prin minte... “ Maman “ Da , eram lasa , doar ca avem un motiv , fiinta blanda , calda , ce ma imbratisa cu tandrete de fiecare data cand plangeam …Pentru ea , pentru ea am ramas si vreau sa raman pe aceasta lume.

Cu grija mi-am adus picioarele pe pamant, odata cu mintea , gandirea si sufletul . Revenisem la normal , ma aflam din nou in sala de clasa , minutarul se misca normal , aveam din nou aceleasi probleme , si paream a fi mult mai optimista.

Ultima ora a trecut repede , o barfa , o discutie , o gluma au mai condimentat cele saizeci de minute care ne desparteau de weekend. Imediat ce clopotelul a anuntat terminarea orelor toti am roit-o spre iesirea din clasa , pentru a ajunge cat mai repede afara , sub cerul senin ce iarna. Cu cat ma apropriam mai mult de parterul scolii , cu atat mai clar vedeam acea scena … Maya si Alex … Cu fiecare secunda din acea imagine incepeam sa cred ca lui Alex i-a placut, altfel ar fi dat-o la o parte din prima clipa cand buzele sale pline de acid le-ar fi atins pe ale lui. Cu cat ajungeam mai aproape de locul in care el m-a inselat pe fata , cu atat mai tare imi batea inima iar lacrimi cristaline vroiau sa-mi intunece chipul. De ce plangeam ? Nu , nu plangeam pentru ca el ma inselase , ci pentru ca stiam ca si eu o faceam si am facut-o de la inceput. Pentru ca simt ca-l iubesc , sufletul imi urla dupa atigerile sale , iar ochii sai , noaptea furtunoasa a ochilor sai m-au vrajit si ar fi fost mia bine daca aceasta pasiune ar fi ramas secreta , nestiuta , ascunsa in sufletul meu , ar fi trebuit sa stea acolo , in intuneric …

- Ella ! Haide !

Vocea sa blanda ma trezea mereu din visare , intotdeauna cu aceeasi tandrete , ma indruma inapoi pe pamant.Am urmat-o cuminte , pana la doua strazi distanta unde am fost nevoite sa ne despartim. Cu o privire ciudata , ganditoare , Ale m-a parasit , ingrijorarea citindu-se in ochii sai caprui . O stare ciudata , ca o ameteala , a pus stapanire pe mine. Simteam cum pamantul imi fuge de sub picioare , vedeam copacii invartindu-se pe langa mine , iar in capul meu era o furtuna de nedescris. Incetul cu incetul , pleopele imi deveneau grele , ca de plumb , apropiindu-se din ce in ce mai mult , pana cand totul era scufundat intr-un intuneric de nepatruns…


E putina actiune , stiu , dar sper sa compensez cu urmatorul capitol. Acesta a fost un fel de descarcare emotionala , sentimentele mele in acea seara. Daca nu se ridica la inaltimea asteptarilor o sa-l refac , dar fara garantia ca va fi mai bun :P