Ţârâitul deranjant al ceasului său îl trezi pe Max din somn. În graba lui de a-l opri, acesta reuşi să-l dea jos. Ceasul, fiind încadrat într-o ramă de sticlă se facu ţăndări la contactul cu podeaua camerei sale.
Enervat, Max se dadu jos din pat şi căută mătura şi făraşul pentru a elimina pagubele. Ştia că trebuia să nu întârzie la prima întâlnire cu cei care veneau la Empire State Building de pe Fifth Avenue.
Înlătură pagubele făcute încă de dimineaţă, trase o pereche de blugi pe el şi o cămaşă albă pe care o lăsă deschisă la primii doi nasturi, o vesta cu multe buzunare în care se aflau diverse “nimicuri” folositoare, mâncă ceva în grabă şi părăsi apartamentul.
Fluieră după un taxi, iar când acesta opri, se urcă, spunând şoferului adresa unde dorea să ajungă. Când în sfârşit intră în sala unde avea loc întâlnirea, răsuflă uşurat, când văzu că încă nu sosise nimeni. Alese un loc destul de retras şi se aşeză în aşteptarea celorlaţi.
Stau linistit pe un scaun din bucatarie si-mi beau cafeaua fierbinte.
In timp ce rasfoiesc cateva reviste, alarma ceasului ma anunta ca trebuie sa ajung la o intalnire importanta. Este prima data cand particip la asa ceva, insa eu sper ca totul sa fie bine, poate nu strica daca voi capata mai multa experienta si cine stie?... Poate chiar putin respect in societate.
Imi aranjez mai bine cravata de culoare neagra, imi iau rapid sacoul si ajustez cele finale. Doar nu vreau sa intarzii la prima intalnire cu oameni importanti, nu doresc sa ma considere un pusti ce nu se poate descurca in astfel de domenii.
Imi iau cheile de pe masa si in final, ies afara. Ma indrept catre masina mea, pornind motorul si gonind pe strazile ce parca colcaie de diverse persoane. Ajungand, mare imi este mirarea sa vad doar un om, un barbat, asteptand si el. Uhhf, deci nu am intarziat.
Occ - Cine vrea. ^^ [ Sper ca nu este nicio problema daca am narat la persoana I, daca vrei, Aveqetura, pot nara la persoana a III - a.
Off...Iar suna ceasul...E ora noua!!!Shit Reira! Sper sa nu intarzii la intalnire! Imi iau o pereche de blugi negri,un tricou cu emblema germaniei, o jacheta si perechea de skateri in picioare.Ies pe usa alergand catre masina.Trafic infernal, claxoane peste claxoane...Acesta este New York -ul in splendoarea lui!Ajung la destinatie si vad doi barbati stand la o masa, discutand.Cei doi ma privesc foarte ciudat (datorita imbracamintei presupun) apoi ma saluta si imi propun sa stau jos fiindca v-a fi o discutie lunga.
ooc : De obicei, într-un rpg se narează la persoana a III-a, deoarece nu tu ca user faci acţiunile, ci personajul pe care-l interpretezi. Tu ca user, “vezi” lumea prin ochii personajului tău, care povesteşte, de fapt, de aceea e indicată persoana a III-a.
dar dacă vă e mai uşor să vă exprimaţi la persoana I, scrieţi cum vă este mai uşor.
bic :
Lumea începea să se strângă. Deja alte două persoane intraseră în sala de şedinţe. Ridicase din sprâncene instinctiv, când văzu o domnişoară că intră. Probabil reacţionase aşa pentru că nu se aşteptase ca acolo să fie şi femei.
'La ce m-am gândit oare ? Că o să fie o adunătură de bărbaţi, unii care fac parte din grupul ce se autointitulează Căutătorii de comori, unii care făceau parte din grupul Fără nume şi alţii care nu aparţineau niciunui grup ? Probabil că da.’ gândi el.
Ridică din umeri plictisit, dar nu se mişcă de la locul său pentru că dorea să mai aştepte să vadă cine avea să mai intre în acea sală.
'Mai bine zis, Max, aştepţi să mai intre femei în sală să vezi pe care o abordezi ! Spune aşa, mai bine !’[/color] gândi el, în timp ce-şi fixă privirea pe uşa de intrare în sală.
Următorul : Nu am o preferinţă anume. Cine doreşte.
Off Doamne!Nu e nici o fata aici? Parca as fi pe alta planeta. Gandi Reira in timp ce se aseza pe scaun.Acum e acum,s-ar putea sa aflu care e faza cu sabia fratelui meu. Fata incepe sa priveasca in jur,cautand ,parca, pe cineva sau ceva, cu privirea.Buna! Se aude un glas iar baiatul de langa ea ii zambise prieteneste. Buna! Raspunse Reira plictisita.Cei doi au inceput sa vorbeasca despre diverse lucruri,apoi m-ai veni inca un baiat.
Occ:Reed.
(Va rog sa puneti "occ: si cine urmeaza" pentru ca nu e chiar "cul" sa te trezesti cu un alt user deasupra:)) stiu din proprie experienta:-"
Josh ramase placut uimit, totusi, sa vada ca si femeile se pot ocupa cu asa ceva, el nu se astepta la asta, cu atat mai putin din partea unei persoane de sex feminin.
Cei doi schimbasera cateva vorbe, si desigur, aflase fiecare despre celalalt informatii cu privire la aceasta sedinta. Hmm.. Si totusi, nu suntem cam putini? gandi tanarul, aruncandu-si mai apoi privirea prin sala in care urma sa se desfasoare intrunirea.
]'Jalnic ! Asta numesc “ei” întrunire ? O fată un băiat şi eu ?’ gândi Max. ]'Se pare că băiatul deja a intrat în vorbă cu fata !’[/color] îşi sfârşi el gândul.
Până la urmă, se ridică de la locul său, aşezându-se în spatele celor doi ce păreau antrenaţi într-o conversaţie politicoasă. Tuşi şi adresându-se celor doi spuse :
"Stimate domn, stimată domnişoară aveţi idee ce se petrece aici ? Era vorba că e o întrunire de o importanţă vitală sau cel puţin aşa scria pe scrisoarea prin care eram anunţat să mă prezint aici. Dumneata, domnule ce părere ai ?” adresă el întrebarea bărbatului.
Josh, ramase uimit, totusi, sa vada ca si barbatul numit Max a fost anuntat, intr-un fel de aceasta intrunire, dar printr-o scrisoare. Exact ca si el.
Incepu o conversatie cu cel caruia i se adresase. Ei bine, sa inteleg ca si dumneavoastra, domnule, ati fost anuntat printr-o scrisoare? Josh scotoci prin buzunare, dupa care ii arata asa-zisa scrisoare lui Max, apoi continua:Va rog, aruncati o privire. Astfel, poate ajungem la o intelegere, mai bine zis, am putea afla ce-i cu aceasta sedinta. Eu sunt ... nou in domeniul acesta, si...
El se prezenta atat barbatului, cat si femeii, fiind Josh Aarons.
Luă scrisoarea întinsă de Josh şi aruncă o privire peste ea. În cele din urmă răspunse :
"Desigur. Acelaşi scris, acelaşi text misterios. Exact ca şi a mea.”
Deschise un fermoar de la vesta sa şi scoase scrisoarea pe care o primise. O deschise, punând-o lângă cea a lui Josh şi spuse :
"Exact la fel. Uitaţi-vă şi dumneavoastră domnişoară şi spuneţi dacă nu este aşa cum cred eu.” i se adresă el domnişoarei.
Si a mea este la fel! Spuse Reira si scoase dintr-un buzunar o scrisoare cam mototolita.Scuze,e cam sifonata din cauza drumului... continuase ea, rosiind toata.
Nu nimic, si totusi, ce vrea sa insemne toatea acestea?Intreba unul dintre domni putin confuz.
OOC: Sorry guys ca postez chiar daca nu e randul meu, dar tocmai mi-am facut fisa personajului si poate nu observa nimeni
BIC:
Se afla în pragul uşii de ceva vreme, ascultând discuţia celor doi tipi şi a domnişoarei ce părea mult mai tânără decât ea, probabil trăsăturile feţei atât de copilăreşti o dădeau de gol.
Înaintă cu paşi mici, auzindu-se ecoul tocurilor pe care le purta, de la pantofii negri si lucioşi. Aceştia se asortau foarte bine cu pantalonii scurţi şi mulaţi şi cu bluza din acelaşi material de vinil, negru si lucios şi el. Din fericire nu ajunsese prima acolo, sigur s-ar fi plictisit, însa din păcate gândul că şi ea avea aceeaşi scrisoare ca ceilalţi trei o deruta într-un fel. Nu le dădea niciun indiciu, cum ar fi cauza pentru care fuseseră invitaţi în această încăpere pe care de abia avusese timp să o analizeze. Brusc sunetul paşilor şi ecoul făcut de aceştia se opri, atunci când silueta bine conturată de acel material strâmp ce îi scotea foarte bine în evidenţă formele feminine se opri în faţa lor, lânga un scaun. Se făcu comodă acolo şi se scotoci şi ea în buzunar, scoţând acelaş tip de scrisoare.
Se înmulţea lumea la adunarea aceea, nu glumă. 'Ce se întâmplă aici ?’ se întrebă Max în gând. 'De ce toată lumea care vine are acelaşi tip de scrisoare şi nimeni nu ştie nimic. Nimic nu e lămuritor !’ Asta e o conspiraţie !’ îşi finaliză el gândul.
Observă o altă tânără că se aşezase, dar nu avu timp s-o analizeze prea bine, căci trebuia să-şi facă gândul “public”.
"Eu cred că aici este vorba de o mare conspiraţie, domnule. Primim acelaşi tip de scrisoare şi nu ni se spune decât să venim aici. De ce şi pentru ce anume nu ni se spune deloc !”[/color] spuse el adresăndu-se domnului ce scosese primul scrisoarea.
Da, intr-adevar, totul este prea ciudat... Cred ca ne scapa ceva... Gandi Josh, banuitor, privind pe fiecare din incapere, inclusiv pe noua persoana ce sosise.
Ii veni o idee, sau mai degraba, paru suspicios, dupa care i se adresa tuturor din sala. Si totusi, scrisorile ar trebui sa fie un indiciu. Sau poate.... Poate fi o capcana!
Nimeni nu se gandise la aceasta optiune, si totusi...
O capcana... Din intamplare, cineva de aici are la el sau acasa o arma...de colectie? Sau de genul unui ornament? intrebase Reira putin suspicioasa.
Da, eu am Spuse Max. Si eu de asemenea Completa John.
As dori sa ma prezint,Numele meu este Manuela,si sunt aici tot cu acelasi scop ca si voi.Revenind la intrebarea domnisoarei,da si eu am o astfel de arma.
Nu doresc sa fiu luata drept neserioasa sau ca sunt suparacioasa, dar se impune o precizare : intr-un role play personajul x nu poate spune ca personajul y a spus „aia sau ailalta”, deoarece nu are cum sa stie. In cazul de fata nu aveti de unde sti ca Max are sau nu o arma. Trebuie sa asteptati sa va raspunda el...
Atentie marita pe viitor ! Acum, o sa ma adaptez asa.
bic :
'De unde stiu aceste persoane ca eu am o arma ? Dispun cumva de capacitati paranormale ?’ gandi Max.
Se uita in jurul sau cu interes, apoi spuse :
„Nu se poate spune ca am o arma, ci ca am o bucata dintr-un ceva nedefinit. Bunicul mi-a lasat-o cu indemnul expres sa am mare grija de ea si sa nu o las sa cada in mana Cautatorilor de Comori.
Habar n-am ce este ceea ce mi-a lasat, dar cine sunt acesti Cautatori de Comori ? Are cineva vreo idee ?” intreba Max, neadresandu-se cuiva anume.
Înghiţi în sec atunci când acel grup, şi anume Căutătorii de comori, fusese pronunţat chiar de unul din tipii de acolo. Defapt Manuela se ocupa cu aşa ceva, ea trebuind să facă rost de acele arme mai devreme sau mai tărziu.
Nu înţelegea faptul că nimeni nu îşi prea spune despre identitatea lui, decăt numele şi... cam atât. Aşa că de ce să facă ea primul pas? Şi în al doilea r'ând, fiind organizatoarea acelui grup trebuia să menţină acest secret, dar când era vorba să mintă nu se prea pricepea.
-Căutătorii de comori? întrebă Manuela de parcă nu ştia despre asta, nedorind să se dea de gol într-un moment ca acesta.
Îşi aşeză înapoi în buzunar scrisoarea, de teamă că acolo ar putea scrie despre aşa ceva.
Fata asta imi pare ciudata, realiza repede Josh. Intr-adevar, avea ceva straniu, si totusi, din ce grup face parte ... ?
Se uita cu o privire mai atenta la Manuela, si-i parea ca se ascunde de ceva, caci brusc, ascunse scrisoarea. Ce poate fi atat de important? Doar sunt aceleasi scrisori, inclusiv a ei.
Ar trebui sa reflecteze mai mult, inainte sa fie prea tarziu.
Se simţea privită, de aceea îşi mută privirea în altă parte. Îi lăsă pe cei trei să îşi continue discuţia în timp ce se ridică pe de scaun.
-Trebuie să iau puţin aer, li se adresă, apoi înaintă cu paşi rapizi spre fereastra cea mai apropiată.
Îşi aşeză coatele pe pervaz şi se prefăcu că era atentă la ceea ce se întâmpla afară, însă era cu urechile la domnişoara şi cei doi tipi. Ar fi prea urât dacă ar afla cine sunt. E prea devreme!
"Ohh, fi`ti seriosi! Numai eu o observ? Fata asta ... Parca ar avea ceva straniu." Constata el in gand, nedorind sa-i alarmeze pe ceilalti. Sau poate nu inainte sa mai descopere cate ceva.
Inainta usor, fara sa observe ceilalti, catre Manuela. Observa ca este ganditoarea, dar in acelasi timp, parca si atenta la tot din jur. - Hei... Esti in regula? o intreba el, incercand sa faca conversatie, daca se putea spune asa.
Se pierduse într-un final în gândurile ei ce o tot speriau. Poate că nu fusese o idee aşa bună să vină aici singură, fără alţi membri din grupul ei, pentru că era înconjurată numai de duşmani, dacă se puteau numi aşa. Totuşi, dacă acţiona corect putea face rost de acele arme chiar de la ei.
Tresări în momentul în care unul din tipi, adica Josh, ii se adresă. -Sigur, am nevoie de puţin aer curat, îi răspunse fără a-i întalni privirea. Cine ştie, poate acel tip citea gândurlie doar privindu-te în ochi.
Bic:
Îşi aşeză uşor rochia neagră de mătase, fără să dea semne de nervozitate. Deşii ar fi trebuit, fiindcă deja întârziase la şedinţă. Dădu din umeri şi ieşi pe uşa apartamentului. După moartea bunicului preluase toate şedinţele pe care le programase acesta. Aşa că era normal să se ducă şi la aceasta, deşii nu ştia exact despre ce era vorba. Bunicul nu scrisese decât data, locul şi ora. Atât. Era destul de ciudat, deoarece bunicul ei în mod normla scria toate detaliile, dar de data asta nu făcuse la fel. Şi totuşi, se hotărî să se ducă.
Luă taxiul, deşi ar fi putut foarte uşor să meargă şi pe jos, fiindcă locul întâlnirii era destul de aproape. Nu vreau să întârzii şi mai mult... îşi zise şi coborî din taxi.
Înainte să intre pe uşa băgă carte cu coperţi groase pe care o citea, înapoi în geantă şi bătu uşor. Intră fără să aştepte un răspuns şi privi în jur. Zâmbi cordial şi zise, făcând o uşoară plecăciune:
-Esther Von Csindrik.Vin în locul lui Arthur Von Csindrik. Îmi pare rău că am întârziat.
'O ! Da ! Iata si o „von”. Probabil ca are relatii sus-puse...’ gandi Max cand noua aparitie se prezenta.
Politicos, raspunse la remarca ei :
„Nu face nimic. Nu ai pierdut mare lucru din cauza intarzierii. In cateva cuvinte toti suntem aici chemati se pare cu acelasi scop. Toti avem acelasi gen de scrisoare prin care am fost anuntati sa venim aici. Deci nu ai pierdut mare lucru.”
Desi spusese doar pe jumate din ceea ce se intamplase acolo in tot acel timp, Max era acum preocupat de cei care iesisera afara.
Se ridica de la locul sau si iesi si el afara. Se indrepta spre cei doi si se opri in dreptul domnisoarei spunand :
„Numai cel care s-ar fi prefacut orb nu ar observa paloarea din obrajii dumitale. Sa inteleg ca numele Cautatorii de Comori inseamna mai multe pentru dumneata decat inseamna pentru noi ?” intreba el fara vreun protocol prealabil, fixand-o cu privirea pe cea care statea cu coatele sprijinite.
Inima îi bătea cu putere atunci când Max îi adresă acele cuvinte, fără a observa măcar că mai venise cineva printre ei. Nu avea de gând nici acum să îşi dezvăluie adevărata identitate până nu ar fi aflat consecinţele. Putea fi condamnată la moarte pentru asta, de ce nu? -Nu ştiu nimic despre asta. Mai bine ne-am întoarce acolo, nu e frumos să lipsim aşa, le spuse amândurora, poate totuşi avea vreo scăpare cu această replica.
Isi trecu mâinile peste obraji şi îi masă uşor, poate aşa îşi reveneau la culoare normală, palidă. Trase mai mult de bluza ce o purta, apoi începu a păşi la locul ei, pe acel scaun.
'Am devenit paranoic !’ îşi spuse Max în gând. 'Max, băiete, nasul tău de detectiv nu te-a înşelat până acum niciodată. Ar fi mai bine să stai în expectativă şi să încerci să observi atent comportamentul domnişoarei. Ceva a tulburat-o şi sunt aproape sigur că ştie mai multe despre aceşti Căutători de Comori, decât vrea să arate. Max, mai bine te făceai detectiv !’ îşi continuă el gândul început.
"Cred că e vremea să ne întoarcem la locurile noastre şi să continuăm discuţia începută. Poate vom reuşi să tragem nişte concluzii şi să ne punem în mişcare, că doar n-om sta înţepeniţi în locul ăsta ! Trebuie să plecăm în căutarea unor arme din câte-mi dau eu seama. De ce, pentru ce scop, încă nu mi-e clar. Haideţi, domnule, să mergem înăuntru.” i se adresă el bărbatului de lângă el.
Josh fusese trezit din gandurile sale, mai degraba, vesnicile sale ganduri, de catre Max, ce doarea sa i se adreseze. "Oare stie si el ceva ... ? " Si totusi, tanarul il urmase. Cei doi parcurse un hol lung, ce parea ca nu se mai termina, ajungand intr-un final, intr-o camera. Parea o biblioteca. - Deci, Max,sper ca pot sa-ti spun asa. In fond, diferenta de varsta, nu-i chiar asa de mare. Deci, ce vrei sa discutam? S-a intamplat ceva?
