Duetul Crepusculului

[Zyspar]

Am scris si eu un nou fic si sper sincer sa ma fi descurcat mai bine. Daca nu va place nu il voi mai continua. Ce am scris aici este ceva ce mi-a venit instantaneu in gand... mi-a venit o idee si am scris-o imediat... fara sa stiu ce poveste as putea crea... dar daca va place... vad eu pe parcurs cum o dezvolt.

Lectura placuta! si astept critici.

Duetul Crepusculului

Capitolul 1

S-ar spune ca se numeste " Acomodare "


Un sentiment ciudat imi pata sufletul linistit. Coboram din transportul meu si paseam intr-o lume slaba, slaba din toate punctele de vedere. " Voi plangeti, va plangeti fecvent, simtiti adanc, vedeti putine si vorbiti multe. Cum de le puteti avea pe toate, creaturi mediocre? Si totusi, din toate locurile, eu am venit aici. Hazliu, foarte comic, in sinea mea, acest lucru numit suflet imi tot joaca feste, ma face sa devin slab ca voi.. "
Odata ajuns nu mai puteam da inapoi, trebuia sa merg inainte printre fiinte lipsite de demnitate si de un anumit dozaj de cultura si inteligenta. Pe acel ceva, pe care eu paseam, era inscriptionat un vacarm, tot ce pe acolo trecea ramanea intiparit si imi descria lumea in care tocmai intrasem.
O lume destul de bizara, culorile ei, parca incercau sa ma ajute sa ma acomodez cu acest tinut straniu. Dupa delectarile mele asupra vietii inconjuratoare trebuia sa gasesc un loc ce sa-mi ofere odhina pentru aceste terminatii fizice cu care ma pricopsi-se-m. La o indiferenta privire am vazut acel loc ce avea sa-mi gazduiasca trupul. Un castel in miniatura, o imagine indepartata a casei mele. Ajuns in fata hotelului, un baiat m-a intampinat oferindu-se a ma ajuta, invitandu-ma inauntru pana in fata receptiei unde tanarul postat acolo ca o statuie, se uita lung la mine cautand parca sa gaseasca un punct slab, pentru a ma cataloga intr-un mod anume. Un baiat inalt, peste 1, 90 m, am decis eu, destul de voinic si totusi corpul lui arata ca a unui ghepard bine antrenat. Fata lui chinuita de zambetul fortat ce trebuia sa il mentina pe tot parcursul noptii i se acoperea de riduri adanci pe fruntea alba si in jurul ochilor tulburi de tortura stresului muncii sale. Dar incercarea lui nu schimba cu nimic faptul ca eu urma acum sa conversez si sa ma inteleg cu el. Ceva mai dificil pentru prima mea discutie. Dar acum chiar nu mai are nici o relevanta diferenta genezelor noastre, avand in vedere ca acest trup, in care ma gasesc, ma secatuieste de puteri. “ Deci da, voi oamenii sunteti slabi, mai slabi decat isi poate mintea mea singura imagina. " Lasand aceste ganduri inchise in acest corp, in sfarsit aflam cum suna vocea mea. O simfonie acuta ce-mi trezea fiecare simt. O melodie tiuita.

- Buna seara!

- Buna seara, domnule! Doriti o camera?

- Doresc un loc unde sa ma pot odihni, daca aveti asa ceva, va rog frumos.

- Desigur, avem camere simple si apartamente de lux cu 3 sau 4 camere. Dumneavoastra ati dori...?

- Eu as dori... o camera normala. Ceva confortabil.

- Desigur, cum doriti. Acum imi prezentati va rog un act de identitate?

- Sigur ca da, poftiti.

Dupa cateva minute tanarul a completat un formular, inscriind datele din buletinul meu apoi mi l-a inmanat pentru a-l semna. Toate acestea puse la punct baiatul mi-a dat cheile camerei insotite de actele mele si am izbutit a ma indeparta de biroul de la receptie indreptandu-ma catre scarile ce ma propulsau catre coridorul lung presarat de o parte si de alta cu usi.

Baiatul ce ma ajutase mai devreme cu bagajele, sari si de data acesta in ajutorul meu, oferindu-se sa mi le duca in camera. Si de ce nu? Fiind foarte saritor si ajuntandu-ma, fara a-i cere acest lucru, i-am dat hamalului o casetuta din metal inchisa cu un cod. Expresia fetei mele i-a dat de inteles ca tot ce era in aceea, avea sa fie a lui daca reusea sa o decodifice. Ma asteptam sa fie bucuros si cuprins de nesiguranta, dar nu, ochii lui incepura a stralucii in momentul in care afla ca cineva ii recunoscu si capacitatile mintale, inteligenta sa ce era suprimata de conditiile locului in care traia. In sfarsit putea face ceva la care el se pricepea. Sa gandeasca dincolo de anumite bariere si sa incerce sa construiasca un pod pana la acea lume pe care si-o dorea. A cara bagajele celor ce aveau sa stea peste noapte, in lumea lor, insemna doar forta fizica, ceea ce suprima la maxim conditia mintala, dar nu era asa. Unii dintre ei doreau din tot sufletul sa iasa din acel cerc. Avea acesta sa isi dea mai tarziu seama de rasplata mea?
Dupa cateva secunde baiatul a parasit camera lasandu-ma cu ochii atintiti la multimea ce se plimba sub clarul hipnotic al lunii. Fereastra mea era amplasata pe partea din fata a hotelului, unde se gasea o strada foarte aglomerata iar dincolo de acesta, un parc foarte animat de luminile unui concert. " Trebuie sa ma obisnuiesc cu ceea ce vad, am sa traiesc ceva vreme aici. Poate ca asa este cel mai bine. De maine am sa incerc sa imi gasesc un loc permanent in care sa locuiesc. Dar acum sa incerc sa ma odihnesc. " Dupa ce am terminat de pus gandurile in ordine am intrat la dus, sa spal acest corp, sa indepartez haosul particulelor ce s-a asezat pe el. Dupa un dus fierbinte ma simteam ca nou, " Hai ca totusi aceste trupuri nu sunt chiar asa de rele, trebuie doar sa le ingrijesti. " Dupa tot monologul meu m-am bagat in pat, in acea senzatie de plutire. Ii cerusem domnului de la receptie o camera confortabila si chiar a avut grija de asta.

Dimineata zilei de 23 august, parea a fi promitatoare, astrul ce calauzea acest pamant, se gasea astazi foarte aproape si emana o lumina foarte puternica. Dandu-ma jos din pat, o senzatie ciudata imi cutreiera intregul trup. Abia acum il simteam in adevaratul sens al cuvantului, incepusem sa ma acomodez schimbarii si era o senzatie promitatoare. Dupa ce m-am dezmeticit putin am mers la baie sa fac un dus si sa ma spal pe fata. Senzatia pe care mi-o oferea acum apa era mirifica, lichidul transparent, la o temperatura mai scazuta decat cea a corpului, imi trezea porii si mi-i improspata. Speranta ca totul incepea sa se aranjeze in noua mea viata, era din ce in ce mai mare. Insa nu puteam sta o zi intreaga in dus, asa ca am iesit repede si am pus pe mine niste haine. Am luat primele lucruri ce mi-au picat in mana. O pereche de pantaloni negri, o bluza alba din in, ce imi crea impresia unei adieri permanente pe trupul meu. Dupa ce m-am imbracat, mi-am luat bagajul si am iesit din camera, pe coridorul lung ce dadea in capul scarilor. Ajuns in fata domnului de la receptie, am predat cheia si am achitat apartamentul lasandu-i si acestuia ceva in plus. In fata hotelului am gasit o masina ce s-a oferit sa ma duca unde aveam nevoie. Inainte de a intra, am privit in jurul meu si am observat ca acel baiat, caruia ii dadusem casetuta, nu mai era acolo, iar asta ma bucura enorm de mult, ma facea sa ma simt mai putin prost ca alesesem acesta lume. Poate ca nu era totusi o cauza pierduta.
Soferul m-a dus la locul descris de mine ajungand in circa 15 minute. Locul in care ajunsesem deslantuia o mare de case de vanzare. Am ales una si m-am indreptat catre biroul mobil ce era in parcare. Dupa semnarea actelor, cheile imobilului au ajuns in mana mea si a trecut din urmatoarea secunda in patrimoniul meu.


Astept comenturi... Multumesc frumos!