22-08-2007, 07:20 PM
�I find a need to be the demon
A demon cannot be hurt
But sometimes I think to myself
That a demon is weak
He hides his weakness
Acting like is no other chance for him
Maybe, I�m just a demon
Desire makes me weak
Maybe, I�m just a loser
Who wants the power to be a demon.
Maybe, I�m nothing
Than just a human.�
- Daca continui sa scriu atat de patetic, niciodata nu o sa am success ca scriitor. Poate poezia chiar mie mi se potriveste, numai ca eu nu voi fi niciodata un demon, ci doar un ratat. Dar poate toti demonii sunt ratati intr-un fel sau altul, nu pot ajunge niciodata ingerii si poate acest lucru ii fustreaza.
- Vlad, nu crezi ca ai o gandire cam inchisa, unilaterala! Poate au fost ingeri, dar au preferat sa devina demoni. Poate le era prea greu sa fie ingeri si au ales calea usoara sa devina demonii. Intotdeauna este mai usor sa-i dai cuiva in cap, decat sa-i dai o mana de ajutor.
Tanarul parea inca un copil, datorita trasaturilor sale nematurizate � avea ochii negri usor alienati si parul saten deschis. Desi la prima vedere nimic nu parea neobisnuit in infatisarea sa si poate nici nu era, iti atragea atentia prin felul in care te privea, parea ca te privesti insistent, dar de fapt se uita prin tine. Zambetul sau era usor tamp, parand sa exprime ca niciodata nu trecuse prin greutatile vietii, niciodata nu se intalnise cu adevarat cu viata, ca nu parcursese drumul deznadejdii pe care te intalnesti cu adevarat cu tot ceea ce inseamna sa traiesti.. Parul il avea scurt, usor negrijit, de fapt toata tinuta lui era negrijita, exprimand o lipsa de preocupare pentru aspectul sau, o nepasare totala fata de ceea ce se intampla in jurul lui.
Fu surprins sa constate prezenta femeii in camera sa, ramanand fara replica.. Ceea ce e oarecum neobisnit avand ca vedere ca cei doi prieteni locuiam de aproape trei ani impreuna. Multa lumea intelegea gresit relatia lor, considerandu-i iubiti, dar de fapt eu aveau o relatie ciudata, se intelegeau atat de bine sau mai bine zis, tineau unul la altul atat de mult incat aveau o relatie, care parea mai mult un razboi, se certau zilnic.
- Nici pana acum nu ti-ai facut curat in camera. Ti-am mai spus de o mie de ori pana acum ca ma deranjeaza sa vad dezastru la tine in camera. Uite cum sunt toate aruncate pe jos, hainele nu le-ai impachetat nici pana acum, dar ceea ce ma enerveaza mai mult e ca sunt toate in patul pe care nu ti le-ai facut nici pana acum desi e deja ora 12. Farfuriile in care ai mancat nu le-ai dus in bucatarie. Tanara facu o scurta pauza incat Vlad crezu ca scapa de reprosurile pe care se saturase sa le auda zilnic, dar spre necazul lui fata continua:
- Ce faci colectie de pahare murdare, de ai atatea pe masa! Incepu sa-i reproseze iar, vizibil enervata de indolenta tanarului.
- Draga mea, Raluca! Lua un ton mieros parand ca vrea s-o imbuneze, dar pe neasteptate ridica tonul la ea, izbucnind intr-o criza de isterie atat de specifica adolescentilor, desi trecuse de mult de varsta adolescentei.
- De cate ori sa-ti spun sa nu mai intri in camera mea fara sa ba ti. Mai stii! Poate eram dezbracat si ma vedeai in toata frumusetea mea. Si in primul rand la mine in camera nu e dezastru, ci doar dezordine. Nu mai folosi cuvinte atat de tari, nu-i sta bine unei fete ca tine, atat de plapanda si de fina, luand-o peste picior datorita staturii sale.
Intr-adevar Raluca avea o constitutie foarte plapanda, aproape de copil, fiind si destul de mica de inaltimea, nu depasea 1,55. In schimb, avea niste ochi mari albastri foarte vioi, de o ageritate iesita din comun, care atunci cand era suparata, ca in momentul de fata, scoteau flacari, desi de obicei erau de o blandete linistitoare.
- Nu te mai purta ca un copil! In mai anul asta implinesti 32 de ani, esti deja un om in toata firea, nu mai esti un pustan. Maturizeaza-te.
- Acum te las sa vezi ce faci cu dezastrul asta de la tine din camera.
- Mai bine sa ma comport ca un pustan, decat ca o acritura ca tine. De-asta nu ai prieten.
Vorbele lui Vlad o ranisera atat de tare, incat parasi camera desfigurata fara sa mai scoata un cuvant. Isi dadu seama ce gafa facuse, dar nu se duse dupa ea, ii era rusine sa se uite in ochii ei, sa-i ceara iertare singurei persoane care-I fusese alaturi in ultimi ani. Pana si cu familia sa se vedea din joi in pasti.
Va urma!
Povestea va fi putin ciudata, personajelor nu vor avea o identitate sexuala bine-definita
Oricum vreau sa fie mai multa psihologica povestea, sa puna accent mai mult pe sentimentele, fustrarile fiecaruia decat pe fapte.Stiu ca chestia de la inceput nu e prea buna, dar nu prea am talent, dar imi place sa-mi pierd timpul astfel.
A demon cannot be hurt
But sometimes I think to myself
That a demon is weak
He hides his weakness
Acting like is no other chance for him
Maybe, I�m just a demon
Desire makes me weak
Maybe, I�m just a loser
Who wants the power to be a demon.
Maybe, I�m nothing
Than just a human.�
- Daca continui sa scriu atat de patetic, niciodata nu o sa am success ca scriitor. Poate poezia chiar mie mi se potriveste, numai ca eu nu voi fi niciodata un demon, ci doar un ratat. Dar poate toti demonii sunt ratati intr-un fel sau altul, nu pot ajunge niciodata ingerii si poate acest lucru ii fustreaza.
- Vlad, nu crezi ca ai o gandire cam inchisa, unilaterala! Poate au fost ingeri, dar au preferat sa devina demoni. Poate le era prea greu sa fie ingeri si au ales calea usoara sa devina demonii. Intotdeauna este mai usor sa-i dai cuiva in cap, decat sa-i dai o mana de ajutor.
Tanarul parea inca un copil, datorita trasaturilor sale nematurizate � avea ochii negri usor alienati si parul saten deschis. Desi la prima vedere nimic nu parea neobisnuit in infatisarea sa si poate nici nu era, iti atragea atentia prin felul in care te privea, parea ca te privesti insistent, dar de fapt se uita prin tine. Zambetul sau era usor tamp, parand sa exprime ca niciodata nu trecuse prin greutatile vietii, niciodata nu se intalnise cu adevarat cu viata, ca nu parcursese drumul deznadejdii pe care te intalnesti cu adevarat cu tot ceea ce inseamna sa traiesti.. Parul il avea scurt, usor negrijit, de fapt toata tinuta lui era negrijita, exprimand o lipsa de preocupare pentru aspectul sau, o nepasare totala fata de ceea ce se intampla in jurul lui.
Fu surprins sa constate prezenta femeii in camera sa, ramanand fara replica.. Ceea ce e oarecum neobisnit avand ca vedere ca cei doi prieteni locuiam de aproape trei ani impreuna. Multa lumea intelegea gresit relatia lor, considerandu-i iubiti, dar de fapt eu aveau o relatie ciudata, se intelegeau atat de bine sau mai bine zis, tineau unul la altul atat de mult incat aveau o relatie, care parea mai mult un razboi, se certau zilnic.
- Nici pana acum nu ti-ai facut curat in camera. Ti-am mai spus de o mie de ori pana acum ca ma deranjeaza sa vad dezastru la tine in camera. Uite cum sunt toate aruncate pe jos, hainele nu le-ai impachetat nici pana acum, dar ceea ce ma enerveaza mai mult e ca sunt toate in patul pe care nu ti le-ai facut nici pana acum desi e deja ora 12. Farfuriile in care ai mancat nu le-ai dus in bucatarie. Tanara facu o scurta pauza incat Vlad crezu ca scapa de reprosurile pe care se saturase sa le auda zilnic, dar spre necazul lui fata continua:
- Ce faci colectie de pahare murdare, de ai atatea pe masa! Incepu sa-i reproseze iar, vizibil enervata de indolenta tanarului.
- Draga mea, Raluca! Lua un ton mieros parand ca vrea s-o imbuneze, dar pe neasteptate ridica tonul la ea, izbucnind intr-o criza de isterie atat de specifica adolescentilor, desi trecuse de mult de varsta adolescentei.
- De cate ori sa-ti spun sa nu mai intri in camera mea fara sa ba ti. Mai stii! Poate eram dezbracat si ma vedeai in toata frumusetea mea. Si in primul rand la mine in camera nu e dezastru, ci doar dezordine. Nu mai folosi cuvinte atat de tari, nu-i sta bine unei fete ca tine, atat de plapanda si de fina, luand-o peste picior datorita staturii sale.
Intr-adevar Raluca avea o constitutie foarte plapanda, aproape de copil, fiind si destul de mica de inaltimea, nu depasea 1,55. In schimb, avea niste ochi mari albastri foarte vioi, de o ageritate iesita din comun, care atunci cand era suparata, ca in momentul de fata, scoteau flacari, desi de obicei erau de o blandete linistitoare.
- Nu te mai purta ca un copil! In mai anul asta implinesti 32 de ani, esti deja un om in toata firea, nu mai esti un pustan. Maturizeaza-te.
- Acum te las sa vezi ce faci cu dezastrul asta de la tine din camera.
- Mai bine sa ma comport ca un pustan, decat ca o acritura ca tine. De-asta nu ai prieten.
Vorbele lui Vlad o ranisera atat de tare, incat parasi camera desfigurata fara sa mai scoata un cuvant. Isi dadu seama ce gafa facuse, dar nu se duse dupa ea, ii era rusine sa se uite in ochii ei, sa-i ceara iertare singurei persoane care-I fusese alaturi in ultimi ani. Pana si cu familia sa se vedea din joi in pasti.
Va urma!
Povestea va fi putin ciudata, personajelor nu vor avea o identitate sexuala bine-definita
Oricum vreau sa fie mai multa psihologica povestea, sa puna accent mai mult pe sentimentele, fustrarile fiecaruia decat pe fapte.Stiu ca chestia de la inceput nu e prea buna, dar nu prea am talent, dar imi place sa-mi pierd timpul astfel.
It's a game...