What pierced through the cracks

[DeDal N.]

Dintre cele pe care le-ai postat pana acum, asta imi place si mie cel mai mult. Poate pentru ca, dupa cum ai mentionat si tu, majoritatea ne putem regasi in versurile ei. Si trebuie sa mentionez, cat timp poezia are intelesul ei, exprima sentimente, e creata din figuri de stil, nu cred ca rima e necesara. Dupa ce am citit-o, mi-am dat seama ca la fel de bine poate fi continuarea postului pe de Tumblr, sau mai bine, un remake ce il intrece in calitate, spun asta cu sinceritate. Ai luat problemele importante de care le lovim, le-ai daruit cate o strofa si finalul a fost mai mult decat neasteptat, cel putin pentru mine. Si acel maybe lasa cititorilor libertatea de a alege daca acela a fost motivul sau nu.
Prima strofa in esenta ne arata ca fiecare individ e unic, tocmai de aceea nu trebuie sa ne fortam sa devenim o copie, a unei alte persoane sau o copie a unei mase de persoane, asa cum exista. Faptul ca trebuie sa fim inspirati de noi insine atunci cand decidem cine vrem sa fim. In continuare inteleg ca vrei sa scoti in evidenta partea pozitiva a iubirii, fie ea adolescentina, prima iubire sau oricare alta. Suna atat de frumos cand citesti si realizezi ca nu ai nimic de pierdut daca te lasi in voia dragostea si permiti acelei persoane sa imparta cu tine grijile pe care tu le purtai pentru atat de mult timp. De asemenea, nu trebuie sa ne pierdem speranta atunci cand simtim ca prietenii pe care i-am avut alaturi atat de mult timp dispar usor. Pana la urma, daca e sortit sa ramaneti impreuna, destinul va face ca totul sa fie posibil. Si in sfarsit, parintii nu ne-au spus niciodata ca pe langa toate acestea, suntem mai liberi decat pasarile cerului, vom lupta pentru acea libertate cu pretul relatiei noastre cu ei dar pana la urma ne vom intoarce la cuibul in care am crescut, unde ne simtim in siguranta.
Mi-a facut placere sa citesc si sa recitesc aceasta creatie xD. Keep it going!