Caderea

[DreamGirl]

Din nou m-ai lasat pe ganduri cu versurile tale, sa-mi imaginez o sumedenie de lucruri si sa simt o groaza de altele. Oricat as aprecia un titlu potrivit, recunosc acum ca operele tale au un anume farmec asa, fara de el, deschizandu-mi mai tare perspectiva.

Penultima poezie... mmm, imi da asa o dulce melancolie. O suprapun peste o dimineata petrecuta vara trecuta in Vama, cu niste prieteni dragi, asteptand rasaritul, ascultand muzica buna, plini de nisipi si cu acel molipsitor sentiment de invincibilitate. De fapt, descrie perfect starea din dimineata aceea. Melancolie si nostalgie totodata ugh. Au fost simpatice si de efect referintele la simboluri precum huria sau Valahala, dar cred ca cel mai mult mi-au placut ultimele doua versuri. Ma duc cu gandul la panza timpului, la imperii apuse si sacrificii nenumarate si, oricat de departe mi-ar zbura imaginatia, nu pot decat sa le apreciez expresivitatea pe care o intrunesc intr-o constructie aparent atat de simpla.

Si ultima imi place, desi nu rezonez cu ea la fel de tare. Nu stiu daca e din cauza propriilor experiente sau din cauza faptului ca imi da un sentiment relativ contradictoriu: imi imaginez disperarea interioara a unei persoane care a pierdut o parte din ea, dar simt liniste, pace chiar, nicidecum tumult interior sau suferinta. Intreaga poezie a ta mi se pare invaluita in respectiva pace, de la "impasibila", pana la "suflul" (cred ca de la astea doua cuvinte se cam trage senzatia). Poate ai vrut sa redai intentionat o anumita resemnare sau amorteala interioara, poate nu, dar eu cu asta am ramas si, desi imi place mult constructia si felul in care ai redat totul, tot imi da o stare stranie.

Felicitari oricum si la mai multe! Spor la scris ^^