ooc: Mentionez ca actiunea din acest thread se refera strict la Centrul orasului nostru. Asta inseamna doar locul unde se afla fantana, parcul nou, bancutele si diverse standuri pentru suveniruri. Pentru magazine/librarii etc se vor deschide alte threaduri. La actiune pot participa mai multe personaje, in cadre distincte.
bic: Soarele se pregatea sa apuna. Asezata pe una dintre bancutele proaspat vopsita din centrul oraselului, Aimee privea trista jocul de apa al fantanii arteziene. Din cand in cand, privirea ii mai zbura catre petalele aramii ce se scuturau usor din copacii alaturati potecii centrale, dansand, spre pamant. Isi stranse puternic paltonul aramiu, acoperindu-si picioarele fine, dezvaluite sub voalul unei rochite subtirele, de-o culoare visinie. Vantul ce-i mangaia parul usor parea sa fie destul de rece. Stranse din nou din buze, incretind mai apoi din sprancene. Trecuse o luna de la acel incident.. O luna de suspine, o luna de framantari, o luna de dor si o luna de chin. Nu-si mai vazu de atunci ‚ingerul’, si chiar daca si-ar mai dori sa-l vada, stia ca lucrul asta n-o va ajuta. Era mai bine asa – era mai bine sa-l uite. Clatina usor din cap, incercand sa-si scoata pentru a nu stiu cata oara gandul asta din minte. Unicul lucru care-i ingreuna situatia acum, era ca nu mai avea puterile ei‚ iar asta o impiedica sa mai frecventeze vreun club, sau sa iasa tarziu. ’Mai e doar o luna’.. – isi spuse ea.
Brusc, gandurile ei fura intrerupte de un latrat puternic. Cand isi reveni din visare, ochii ei se bucurara de imaginea unui catelusi adorabil, ce-o privea insistent. Aproape ca nici nu observa persoana care se aseza pe banca, langa ea, tinand micutul animalut in brate. Era captivata de zambetul si limba scoasa a micutii fapturi. „Hei, cred ca te place..” – se auzi vocea stapanului.
ooc: cine doreste.
bic: Soarele se pregatea sa apuna. Asezata pe una dintre bancutele proaspat vopsita din centrul oraselului, Aimee privea trista jocul de apa al fantanii arteziene. Din cand in cand, privirea ii mai zbura catre petalele aramii ce se scuturau usor din copacii alaturati potecii centrale, dansand, spre pamant. Isi stranse puternic paltonul aramiu, acoperindu-si picioarele fine, dezvaluite sub voalul unei rochite subtirele, de-o culoare visinie. Vantul ce-i mangaia parul usor parea sa fie destul de rece. Stranse din nou din buze, incretind mai apoi din sprancene. Trecuse o luna de la acel incident.. O luna de suspine, o luna de framantari, o luna de dor si o luna de chin. Nu-si mai vazu de atunci ‚ingerul’, si chiar daca si-ar mai dori sa-l vada, stia ca lucrul asta n-o va ajuta. Era mai bine asa – era mai bine sa-l uite. Clatina usor din cap, incercand sa-si scoata pentru a nu stiu cata oara gandul asta din minte. Unicul lucru care-i ingreuna situatia acum, era ca nu mai avea puterile ei‚ iar asta o impiedica sa mai frecventeze vreun club, sau sa iasa tarziu. ’Mai e doar o luna’.. – isi spuse ea.
Brusc, gandurile ei fura intrerupte de un latrat puternic. Cand isi reveni din visare, ochii ei se bucurara de imaginea unui catelusi adorabil, ce-o privea insistent. Aproape ca nici nu observa persoana care se aseza pe banca, langa ea, tinand micutul animalut in brate. Era captivata de zambetul si limba scoasa a micutii fapturi. „Hei, cred ca te place..” – se auzi vocea stapanului.
ooc: cine doreste.
![[Imagine: dh4h3a.png]](http://i47.tinypic.com/dh4h3a.png)
~.~
„Nu poti cunoaste cu adevarat decat ceea ce renunti a stapani.”