Yeah, well, eu unul sunt mai mult de partea anime-urile, niciodata nu am fost un mare fan al serialelor. In afara comediilor clasice gen Married with Children sau Seinfeld si celor produse de HBO: Oz si Rome, nu cred ca am reusit sa urmaresc vreun serial cap coada si sa imi si lase o impresie memorabila sau cat de cat buna la final.
Anime-urile, desi intr-adevar mai predispuse la clisee si la exagerari care ies din sfera realitatii noastre, imi transmit emotii si sentimente mai puternice la finalul lor si ma fac sa ma atasez mai mult de personajele din acestea, chiar daca drept vorbind sunt doar niste desene si nu personaje cu adevarat umane ca in seriale. De asemenea, temele mi se par mai diverse, libertatea de exprimare mai putin constransa de factori exteriori creatorului (ex. resurse financiare insuficiente pentru implementarea intregii viziuni a autorului, limitarea continutului explicit pentru a putea fi difuzat in prime time, slot orar pentru care se acorda cei mai multi bani serialelor din publicitate, tehnologie inca nu indeajuns de avansata pentru a da acel simt de autenticitate decorului cum a fost in cazul Avatar sau Matrix Reloaded, unde s-au asteptat ani de zile pentru inceperea filmarilor, deoarece tehnologia actuala de la vremea aceea nu era capabila sa redea fidel povestea imaginata) si actiunea mult mai incitanta fata de marea majoritate din serialele considerate bune, care folosesc efecte speciale de mana a doua (cum ar fi in Supernatural), deoarece nu isi pot permite bugetul unui film la fiecare episod.
Sa nu se inteleaga gresit, sunt unele seriale care intr-adevar isi merita distinctia de capodopere, dar pur si simplu pe mine nu ma impresioneaza ca un anime bun. Intre Tanar si nelinistit vs Clannad, CSI vs Death Note sau True Blood vs Hellsing, care puse fata in fata abordeaza subiecte asemanatoare, in viziunea mea anime-urile castiga clar confruntarile, chiar daca poate nu am vreun argument mai bun decat satisfactia de pe urma vizionarii lor.
Anime-urile, desi intr-adevar mai predispuse la clisee si la exagerari care ies din sfera realitatii noastre, imi transmit emotii si sentimente mai puternice la finalul lor si ma fac sa ma atasez mai mult de personajele din acestea, chiar daca drept vorbind sunt doar niste desene si nu personaje cu adevarat umane ca in seriale. De asemenea, temele mi se par mai diverse, libertatea de exprimare mai putin constransa de factori exteriori creatorului (ex. resurse financiare insuficiente pentru implementarea intregii viziuni a autorului, limitarea continutului explicit pentru a putea fi difuzat in prime time, slot orar pentru care se acorda cei mai multi bani serialelor din publicitate, tehnologie inca nu indeajuns de avansata pentru a da acel simt de autenticitate decorului cum a fost in cazul Avatar sau Matrix Reloaded, unde s-au asteptat ani de zile pentru inceperea filmarilor, deoarece tehnologia actuala de la vremea aceea nu era capabila sa redea fidel povestea imaginata) si actiunea mult mai incitanta fata de marea majoritate din serialele considerate bune, care folosesc efecte speciale de mana a doua (cum ar fi in Supernatural), deoarece nu isi pot permite bugetul unui film la fiecare episod.
Sa nu se inteleaga gresit, sunt unele seriale care intr-adevar isi merita distinctia de capodopere, dar pur si simplu pe mine nu ma impresioneaza ca un anime bun. Intre Tanar si nelinistit vs Clannad, CSI vs Death Note sau True Blood vs Hellsing, care puse fata in fata abordeaza subiecte asemanatoare, in viziunea mea anime-urile castiga clar confruntarile, chiar daca poate nu am vreun argument mai bun decat satisfactia de pe urma vizionarii lor.
![[Imagine: tumblr_static_tumblr_static_dilvsoojho0sgwoc0s4s.png]](http://s28.postimg.org/my0sya859/tumblr_static_tumblr_static_dilvsoojho0sgwoc0s4s.png)
"What's wrong isn't me, what's wrong is the world!"