Imperium

[Hella]

Capitolul IV - partea a II-a

Timpul se misca in reluare si simteam cum imi vine sa vars. M-am sprijinit de perete, apoi m-am lasat usor in jos pe el. Joseph m-a privit peste umar fara sa se opreasca.

- Nu ai timp sa-ti fie rau. Haide!

Era un om dur, nepasator, gol pe dinauntru, fara sentimente si fara expresii faciale, total opus celui pe care il intalnisem in simulator. M-a ridicat si mi-am continuat drumul. Am intrat intr-o camera mica in care se aflau inca zece persoane. Toti m-au privit fara sa schiteze niciun gest. In mijlocul camerei, intr-o costum negru se afla printul Haruun. Nu mi-a dat prea mare atentie ci s-a intors la butonatul telefonului. Joseph mi-a facut semn sa iau loc. In urma mea a mai intrat o persoana. Toti ceilalti barbati din camera, cu exceptia printului si a lui Joseph pareau trasi la xerox. Aveau aceeasi privire rece si pierduta. Printul lasa telefonul pe masa si se aseza. Scoase dintr-o servieta un teanc de documente pe care le puse pe masa. Puse in dreapta lor si un stilou. Joseph ne spuse sa mergem pe rand sa semnam documentele.

Imi imaginasem ziua aceasta altfel. Pentru ce atata tam-tam cu pregatirea, rochia, machiajul, tocurile incomode, cand putea sa imi trimita documentul la usa? Joseph mi-a facut semn sa ma duc prima. Intelesesem ca si restul barbatilor din camera aveau aceleasi indatoriri ca ale mele. Protejarea si salvarea printului. Si eu credeam ca sunt speciala. M-am apropiat usor de masa si am luat stiloul in mana. Nu am citit documentul. Mi-am scris numele in josul paginii. Joseph mi-a oferit o insigna mica, pe care era imprimat un soare si sub care scria "Cautela Imperium". Am tinut-o in mana si am asteptat ca si ceilalti sa semneze. Printul nu a ridicat privirea nici macar o secunda in tot acest timp. S-a ridicat de la masa si a plecat pur si simplu. Joseph ne-a mai impartit cateva foi pe care erau cateva harti si care specificau locurile in care trebuie sa ne aflam, orele exacte si posibilele pericole. Prima "misiune" era peste doua zile, cand printul avea sa primeasca oficialitati din fosta Rusie.

Am fost dusi pe urma la o resedinta unde am fost lasati. Pe drum nimeni nu a scos niciun cuvant. La intrare, Joseph ne-a inmanat cheile de la noile noastre locuinte. Lucrurile erau atat de seci, facute in sila si scarba. M-am trantit in patul meu si am dormit o zi intreaga. Ii simteam lipsa lui Lieu.

Am fost trezita de ciocaniturile insistente ale unui asa zis curier care imi aduse un telefon si o rochie pentru seara ce urma sa vina, cand aveam sa intru oficial in noua mea viata. Rochia era una gri, lunga si foarte simpla. Mi-am transformat insigna intr-un pandantiv si mi-am pus-o la gat. Nu vroiam sa uit de ea vreodata prin cine stie ce haine.

Am coborat pana la parter si mi-am luat doua felii de paine prajita de la bucatarie. La o masa era asezat un baiat care nu parea sa aiba mai mult de doua zeci de ani. Nu m-a privit si nici eu nu am intrat in vreo discutie cu el. Mi-am luat painea prajita si am plecat inapoi in camera mea. Pe pat am vazut arma de la Lieu. Vroiam sa trag cu ea, sa o incerc, sa ii descopar secretele. Am apasat pe tragaci si nimic. Am vazut ca nu avea gloante. "Buna gluma!"

M-am intors la bucatarie si l-am intrebat pe bucatar de unde pot sa fac rost de o arma. A dat din umeri la mine. Baiatul acela inca isi servea micul dejun. Am trecut din nou pe langa el cu gandul de a ma intoarce in camera mea.

"Ne-au dat arme aseara, dar tu dormeai", imi spuse in timp ce isi sorbea cafeaua fara ca macar sa isi fi ridicat privirea.

"Multumesc de informatie", i-am raspuns la randul meu.

"Poti sa ti-o iei pe a ta de la tipul de la sase. El ti-a luat-o."

"Multumesc", i-am raspuns din nou si am plecat.

Am urcat la etajul unu si am ciocanit la numarul sase. Imi deschise usa un tip blond, plin de muschi si de rani. Imi aducea aminte de Lieu. Era doar in chiloti si parul ii era ud. M-a privit si a intrat inapoi in camera lasand usa intre deschisa. In mai putin de zece secunde mi-a inmanat arma apoi a inchis usa.

Comportamentul lor ma lasa rece. Nimeni nu stia sa spuna macar buna ziua si toti erau ca niste roboti. M-am intors in camera mea. Am analizat arma si am aruncat-o pe pat. Era o porcarie. Locul asta era prea inchis si ma simteam claustrofoba. Am plecat sa ma plimb si sa explorez locurile. Soarele ma topea si ma simteam ametita. Imi era foame, dar nu aveam pofta de mancare. Stiam ca orice as manca as fi vomitat in urmatoarea secunda. Nu am mers mult si m-am intins sub un copac. Am adormit sub el.

Am simtit parca briza Oceanului. Nici macar nu stiam in ce parte a Frantei ma aflam. Imi era frig si imi era foame. Am deschis ochii si era intuneric. Dormisem din nou foarte mult. M-am intors la bucatarie si am luat o salata. Mesele erau ocupate toate, dar fiecare statea singur. Din nou, am plecat in camera mea. In mai putin de douazeci si patru de ore urma sa ne confruntam cu un posibil atac asupra oficialitatilor rusesti. Telefonul imi suna.

- Julia Welling, peste o ora intri in tura.

Cel de la capatul telefonului nu imi oferise mai multe informatii, ci pur si simplu inchise brusc. M-am imbracat cu ce am gasit-o in dulap apoi am deschis usa sa plec catre nicaieri.

- A durat mult. Deasta nu-mi place sa lucrez cu femei. Sunt mironosite.

Era chiar incantatorul meu vecin de la numarul sase. Cuvintele ii erau adresate baiatului pe care il intalnisem de doua ori in bucatarie. Acesta nu spuse nimic.

- In seara asta o sa joci cum iti cant eu, ma avertiza blondul. Am fost numit lider.

Am tacut. Se pare ca el era singurul care stia ce avem de facut. Ne-am urcat toti trei intr-o masina din garaj pe care o alese "liderul".

- Hai papusa, sa vad ce poti.

Calca pedala pana la podea si goni pe strazile inghesuite. A parcat in spatele unei cladiri inalte. Ne-am luat orbeste dupa el, fara sa punem vreo intebare. Am intrat in cladire pe o usa din spate. Am trecut prin cateva camere, apoi printr-o bucatarie imensa. In mijlocul ei se opri.

- Oficialitatile se pare ca au ajuns mai devreme, iar in semn de respect "printisorul" i-a invitat la acest hotel. Noi ne vom integra in cel mai subtil mod printre ospatari si vom aveam grija ca nimeni si nimic sa nu incerce nimic. Tineti minte: mai intai trageti apoi intrebati.

Ne-a dat niste uniforme negre, iar eu primisem o fusta si o pereche pantofi cu toc foarte inalt. Ne-am pus armele in buzunarul interior al sacourilor si am luat fiecare cate o tava. Treaba noastra era sa servim pe toata lumea cu aperitive si bauturi dar in acelasi timp sa fim cu ochii in patru.

- Papusa, eu voi sta pe langa print. Tu iei partea est si intrarea, iar tu pustiule partea din vest. Intrebari?

Ordinele simple, puierile, venite de la un om care nu sunt sigura ca stia ce face si ce spune ma faceau sa ma indoisesc de mine insumi. Desi blondul isi luase responsabilitatea de a il avea in vizor pe print, cel din urma nu avea sa ii faca jocul. Toata seara se mutase de la o masa la alta, pana intrase in raza baiatului pe care intre doua drumuri facute pana la bucatarie aflasem ca il cheam Rutherford.
Blondul era cu ochii numai pe print astfel incat aproape se impiedicase de un covor.

- Domnisoara?

Mi-am intors privirea de la lider si mi-am continuat treaba.

- Spuneti, cu ce va pot ajuta, am intrebat politicos si cu un mic zambet pe fata, de parca sa fiu la cheremul lui era cea mai mare placere din viata mea.

- Vreau o vodka dubla, asa cum avem acasa.

- Sigur domnule, intr-un moment.

M-am indreptat catre bar in pas alergator. Pentru o secunda devenise mai important sa ii duc betivului vodka decat sa supraveghez perimetrul. Pana a ajuns barmanul sa imi ia comanda un barbat la costum ma aborda. Avea o barba usor crescuta, parul era pana la umeri, brunet, iar ochii verzi. Purta un palton gri inchis si avea caninii foarte ascutiti.

- Lucrezi de mult aici?

- Nu, doamnule.

- Stiam eu. Vin aici destul de des si nu te-am mai vazut pana acum.

- Ce sa fie, ma intreba barmanul.

- Vodka dubla.

- Chiar daca Rusia propriu-zisa s-a daramat, ei au ramas la fel de infumurati. Cineva o sa le puna capat cat de curand.

Ca-ching. Primul suspect se dadu de gol, dar parca mult prea usor.

- Ai informatii despre ceva anume, am continuat eu jocul cu un maxim de interes.

- Sincer sa fiu, da. Dar vino mai aproape. Este destul de secret.

- Atunci de ce imi spui mie?

- Pentru ca stiu cine esti si de ce esti aici.

Ma apuca violent de brat si ma trase langa el apoi imi sopti la ureche:

- Locul asta este o bomba cu ceas. Va fi o seara exploziva. In circa douazeci de minute locul acesta nu va mai exista. Ai o singura ocazie sa ii scoti pe toti de aici, dar informatia s-ar putea sa fie falsa si sa te faci de ras. Tu decizi ce este adevarat si ce nu. Eu sunt Stray. O sa ne mai intalnim cu siguranta.

Am luat vodka si i-am trantit-o pe masa in secunda doi rusului. Acesta mai vroia sa adauge ceva, dar am plecat. M-am dus la lider.

- Cineva mi-a zis ca locul asta este o bomba cu ceas si avem mai putin de douazeci de minte sa ii scoatem pe toti de aici. Dar mi-a zis ca in acelasi timp poate sa fie si o alarma falsa si practic s-a jucat cu mintea mea.

- Trebuie mai intai sa vedem daca informatia este reala. Julia, du-te la subsol. Rutherford, tu iei acoperisul si ultimele doua nivele. Eu ii anunt pe restul care se afla aici. In momentul in care confirmati incepem evacuarea.

- Nu o sa avem timp sa scoatem trei mii de oameni din hotel. Trebuie sa ii scoatem acum, spuse Rutherford.

- Tu nu imi contesti mie autoritatea! ridica liderul tonul si ii puse pistolul la maxilar. Data viitoare iti zbor creierii din prima.

Subsolul era pe sapte nivele. Nu aveam timp sa le verific pe toate. Am auzit un barbat cantand si m-am luat dupa el. Nu erau versuri, ci doar melodia. Am scos arma si mi-am lipit spatele de perete. Am iesit de dupa perete dar era o fundatura. Am simtit o prezenta in spatele meu.

- "Touché", inseamna "atins".

Un pistol rece imi apasa pe coaste. Am ridicat mainile in aer usor, cu pistolul in mana stanga.

- Esti stangace? ma intreba in timp ce imi luat pistolul.

- Ambidextra, am spus eu in timp ce m-am intors pe partea dreapta si am incercat sa il lovesc in maxilar cu cotul, dar lovitura imi fusese parata.

- Esti interesanta si destul de puternica, micuto. Nu-mi spune ca deja m-ai uitat, imi spuse in timp ce ma lipi cu spatele de perete.

Era barbatul de la bar. Avea maini puternice si eram prinsa ca intre clestii homarilor. Isi puse barbia pe umarul meu:

- Esti mai scunda decat mi s-a parut cand te-am vazut prima data si esti mult mai draguta cand esti speriata. Vrei sa il salvezi pe print? De ce? De ce toti au dragostea asta atat de mare fata de imperiul asta? De ce toti vreti sa il salvati? Suntem scalvi, suntem tinuti in lanturi in timp ce ni se da impresia de libertate. Tu de ce lucrezi pentru ei? Cu ce te-au ajutat vreodata in viata asta? Ti-au ucis tatal, ti-au lasat mama sa moara pe strazi iar pe tine te-au aruncat intr-un orfelinat. Ce ti-a dat imperiul, Julia?

Isi scoase fata din parul meu si imi dadu drumul din stransoare.

- Esti prea buna ca sa fii a lor. Vreau sa fii a mea. Sa schimbi jocul. Vreau sa te gandesti bine pana data viitoare cand ne vom intalni. De data asta te las sa-i salvezi pe nenorocitii cu pedigree, iar eu ma intorc in mizerie, la fel ca si tine.

Pleca de langa mine iar eu stiam ca nu trebuie sa-l urmez. In cateva secunde se auzi o alarma de incendiu care anunta evacuarea.