09-04-2013, 12:35 PM
Pe taram al regelui Rares, o furtuna naprasnica a maturat padurea magica de vest, in mijlocul ei, aflandu-se o umbra naprasnica, din o alta dimensiune. Aceasta avea un singur scop: Sa cucereasca lumea pe care s-a teleportat. Dupa cinci zile si cinci nopti de stat inconstienta, umbra a devorat toata viata pe raza de un kilometru. Reincarcata, ea s-a indreptat spre maretul palat al regelui, care stralucea sub razele soarelui. Creatura a zambit si s-a lasat sa alunele pe zidurile minunate ale castelului, delectandu-se cu culoarea sa aurie.
Peretii ii povesteau toate razboaiele si tradarile pe care le-a purtat acest regat.
A alunecat in sala tronului, privind fascinata bariera aceea minunata. Umbra a atins acel scut, lasand urme negre pe el. Toate fortele naturii nu puteau oprii ceva ce era mort de secole. Intr-un final, umbra a penetrat brariera, asezandu-se pe tronul gol, deoarece regele mersese la baie. Atunci, valuri de materie neagra au inceput sa curga din ea, ca un torent neindurator, facand totul palid si rece.
Intre timp, regele s-a intors. Alarmat, si-a luat arma cea mai puternica, trecand de bariera cu scopul de a strapunge creatura. Arma sa afundat in faldurile negre ale umbrei, blocand-o. Neputincios, regele a incercat sa o sfasie, dar s-a trezit captiv.
Cu un ras gutural, noua conducatoare l-a luat de gat, incepand sa il stranga usor si agonizant, privind cu satisfactie cum se scurge viata din el. Insa stia ca ar fi fost mult mai folositor viu, decat sa fie o bucata de carne putrezinda.
I-a pus mana nenaturala pe pieptul pln de viata, sfasiindu-i hainele pretioase si pielea si apucandu-i inima atat de umana. A strans-o usor, scufundandu-si degetele ascutite in ea si infectand-o cu aceeasi esenta neagra ca si pe ea.
Copacii n-au mai avut glas, pasarile si-au uitat trilul, doar instrumentele omului si vuietul desertic al vantului auzindu-se singuratic.
De acum sarmanul rege cazut avea sa fie sclavul ei, la fel ca si acel regat, fiindca ea venise.
(scuzati daca vi se pare prea grotesc...prea multe carti citite)
Peretii ii povesteau toate razboaiele si tradarile pe care le-a purtat acest regat.
A alunecat in sala tronului, privind fascinata bariera aceea minunata. Umbra a atins acel scut, lasand urme negre pe el. Toate fortele naturii nu puteau oprii ceva ce era mort de secole. Intr-un final, umbra a penetrat brariera, asezandu-se pe tronul gol, deoarece regele mersese la baie. Atunci, valuri de materie neagra au inceput sa curga din ea, ca un torent neindurator, facand totul palid si rece.
Intre timp, regele s-a intors. Alarmat, si-a luat arma cea mai puternica, trecand de bariera cu scopul de a strapunge creatura. Arma sa afundat in faldurile negre ale umbrei, blocand-o. Neputincios, regele a incercat sa o sfasie, dar s-a trezit captiv.
Cu un ras gutural, noua conducatoare l-a luat de gat, incepand sa il stranga usor si agonizant, privind cu satisfactie cum se scurge viata din el. Insa stia ca ar fi fost mult mai folositor viu, decat sa fie o bucata de carne putrezinda.
I-a pus mana nenaturala pe pieptul pln de viata, sfasiindu-i hainele pretioase si pielea si apucandu-i inima atat de umana. A strans-o usor, scufundandu-si degetele ascutite in ea si infectand-o cu aceeasi esenta neagra ca si pe ea.
Copacii n-au mai avut glas, pasarile si-au uitat trilul, doar instrumentele omului si vuietul desertic al vantului auzindu-se singuratic.
De acum sarmanul rege cazut avea sa fie sclavul ei, la fel ca si acel regat, fiindca ea venise.
(scuzati daca vi se pare prea grotesc...prea multe carti citite)
![[Imagine: syred2_by_antonie15-d6tdkwx.gif]](http://fc04.deviantart.net/fs70/f/2013/311/7/b/syred2_by_antonie15-d6tdkwx.gif)
�Ashes to ashes. Dust to dust. We are nothing, but dust and to the dust we shall return.� Amen�