23-06-2011, 07:19 PM
Este un fic in colaborare cu verisoara mea, Lovely^^. Este o poveste de dragoste( eu fiind o romantica incurabila ). Nu stiu cat de bun e avand in vedere ca e primul pe care il scriem, dar speram sa va placa. Eu voi posta primul capitol, Lovely^^ pe al doilea si tot asa.
Orice parere si critica sunt bine venite. Incercam sa ne perfectionam!
Capitolul I
Ma trezesc cu o durere de cap ingrozitoare. Incerc sa-mi aduc aminte ceva de seara trecuta. Ah,da ! Am avut o cearta foarte urata cu mama caci am stat pana la doua noaptea la petrecerea prietenei mele, Melania. Privesc la ceasul de pe noptiera. Ora 9 si jumatate. Ma scol lenesa din pat si cu pasi greoi ma indrept spre bucatarie, unde dau de mama.
- Buna dimineata, Aida !imi zice ea prea fericita.
- Pot sa stiu de ce esti asa de fericita incat ai uitat sa ma certi pentru aseara ?o intreb eu uimita de comportamentul ei bizar.
- Eu si Mircea ne vom casatori !izbucneste ea si ma trazneste cu vestea.
Ceee ? In mintea mea e o tornada ce provoaca haos total. Niciodata nu l-am placut pe Mircea desi este iubitul mamei de noua ani si ma si un frate, Alex, al carui tata e. Avea acea atitudine de „ bad boy†, atitudine pe care mama o adora.
- Fie ce-o fi! Oricum nu mi-ai cerut niciodata parerea deci nu o vei face nici acum!ii raspund eu intr-un final foarte nervoasa.
- Aida! Ar trebui sa te bucuri pentru mine. Sunt cea mai fericita femeie de pe pamant!
- Si unde a disparut fericirea pe care o aveai cu tata?o intreb eu izbucnind in lacrimi.
- Scumpo....
O iau la fuga. Nu vreau sa aud din nou aceasi poveste cu „ nu ne-am potrivitâ€. Ajung in camera, trantesc usa dupa mine si cad in pat plangand. Imi e dor de clipele frumoase ce le petreceam cu tata si de povestile sale. Unde au disparut?
Incet in camera mea intra fratiorul meu mai mic, Alex. Ochii ii sunt abia deschisi, abia zarindu-se albastrul, iar parul blond e ravasit in toate directiile.
Abia s-a trezit. Mai bine zis abia l-am trezit. Nestiutor vine si ma intreaba de ce plang. E doar un baiat de sapte ani prins in rafuiala dintre mine si Mircea. Imi sterg lacrimile si adoptez un zambet larg.
- Sunt bine piciule.
Vine si ma ia in brate. El nu stie nimic. Nu stie ca si el are partea lui de vina in plansetele mele. Vina lui e ca s-a nascut, insa il iubesc si ii fac toate poftele.
- Ce zici, dupa micul dejun mergem in parc?il intreb eu mascand lipsa mea de entuziasm.
- Da! Multumesc!raspunde el bucuros.
Incepe sa se joace prin parul meu, incercand sa-mi faca o coada impletita.
- Tu semeni cu Alba-ca-Zapada.imi spune el zambind.
- Cum asa? il intreb eu curioasa, nevazand nici o asemanare intre mine si o printesa.
- Pai ai parul negru si lung, ai pielea mereu alba, iar ochii tai sunt negri.
Tot ce a enumerat el sunt lucrurile pe care le urasc cel mai mult la mine. Soarele nu s-a prins niciodata de mine si cu parul despletit arat ca o stafie, iar ochii mei au ramas fara expresie de noua ani.
- Sa mergem la masa, Alex! Mama a plecat, Mircea nu e deci mancam doar noi doi. Du-te si schimba-te.
Alex o ia la fuga pe hol pana in camera lui. Eu ma pieptan rapid si imi fac o frizura usoara, ma imbrac cu ce-mi pica in mana si merg in bucatarie.
- Hai sa mergem Alex! il strig eu dupa ce terminam cu masa.
- Vin! Cand ne intoarcem imi cumperi o inghetata, da?
- Da.
- Mersi!
Sunt prea lenesa sa cobor treptele de la etajul trei, asa ca iau liftul. Afara toamna incepe sa-si faca simtita prezenta. Sunt ultimele patru zile de vacanta. O sa intru in clasa a X-a si Alex va fi un junior la scoala. Pornesc incet spre parc, in timp ce fratele meu o ia voios inainte. Ajunsi acolo eu ma asez pe o banca si Alex se duce spre leagane si topogane.
Ma uit in jur: fericire si rasete care parca imi fac in ciuda ca n-am si eu o asa viata. Un tata isi invata fiica de cinci ani sa mearga pe role. Lacrimi amare se preling pe obraz cand ii vad. Imi aduc aminte de mine si de tata, inainte de divort. Uit ca sunt in public si ca nu pot plange dupa pofta inimii, asa ca oameni se strang in jurul meu. Un tanar saten cu ochii verzi, inalt de cel putin 1 metru 80 iese in fata si se indreapta spre mine.
- Hey esti bine? Ma intreaba necunoscutul baiat.
- Da-da.incerc eu sa-i raspund printre lacrimi.Dar rapsunsul meu nu poate pacali pe nimeni si dupa ce indeparteaza multimea din jurul meu revine la mine.
- Haide, spune-mi ce s-a intamplat. Nu o sa te mananc, imi spune el zambind.
Acum ca ii vad zambetul observ cat de albi are dintii, iar fata sa capata o privire blanda atunci cand isi arata siragul de perle.
- Eu sunt Raul. Stiu ce face.
Incearca sa ma convinga sa-i spun ce am pe inima. Normal nu as face-o, dar am ajuns si eu la o limita.
- Parintii mei au divortat cand eram mica. Mama acum se recasatoreste cu un ticalos, plus ca mai are un copil cu el. Tatal si fiica aceea mi-au reamintit de mine si de tata si din cauza asta plang, ii spun eu balbaindu-ma din cauza plansului.
- Inteleg... probleme de familie sunt grele. Ce-ar fi sa stergi lacrimile acestea si sa-mi povestesti mai multe?
Usor imi sterge lacrimile cu varful degetelor, dupa care incearca sa socata un zambet de la mine. Incepe sa se strambe in toate felurile, iar eu izbucnesc in ras.
- Ha ha ha! Ce amuzant arati!
- Asa! E mult mai bine cand zambesti. Parca ai inflori.
- Eu sunt Aida. Fratele meu mai mic e foarte dragut insa eu am probleme cu mama si cu iubitul ei. Imi e foarte dor de tata si as vrea sa-l revad, insa nu l-am mai vazut si nu mai stiu nimic despre el de noua ani. Tot ce am sunt amintirile si o poza.
- Aidaaa!!! Se aude glasul unei persoane care ma striga. Este Alex care s-a plictisit de stat in parc
- Mi-ai promis o inghetata! Hai acasa!
- Scuze... El este Alex, fratele meu. Alex saluta-l pe Raul.
- Esti iubitul Aidei? Intreaba el. Eu ma fac automat rosie.
- Ha ha ha! Nu, abia ne-am cunoscut, dar cine stie ce se va intampla in viitor.
La vorbele sale devin si mai rosie si incep sa ma clatin din picioare.
- Haide Aida! Vreau inghetata! Raul, vii cu noi?
- Daca e de acord si Aida.
- Bineee. Reusesc sa indrug.
Nu stiu cum a decurs restul drumului caci eu eram atenta doar la figura calma si zambitoare a lui Raul. Ma trezesc intr-un final din visare aproape de casa.
- Multumesc pentru ca m-ai ascultat, Raul. Iti raman datoare.
- Abia astept sa ne mai vedem Raul, spune Alex in timp ce alearga spre bloc.
- Fratele tau e asa un ingeras!
- Da, mersi. Raspund eu cam dezamagita ca-l complimenteaza doar pe Alex.
- Dar el nici nu se compara cu frumoasa lui sora. Isi continua el propozitia.
Devin iar rosie toata.
- Mersi din nou pentru ajutor, si o iau la fuga caci nu mai puteam face fata ochilor sai verzi atintiti asupra mea.
Intru in casa si le gasesc pe mama si pe matusa Vera.
- Ce faceti? Le intreb eu desi era evident ca nu-s interesata.
- Invitatiile pentru nunta, raspunde mama fericita.
- Bine, raspund eu distanta.
Am si uitat de nunta mamei. Toata aceasta plimbare prin parc m-a facut sa uit de griji, dar ajunsa acasa iar dau de ele.
Ma duc in camera mea si nu mai ies pana ziua urmatoare cand il caut, fara succes, pe Raul. Nici urmatoarele zile n-au adus imbunatatiri prea mari cercetarilor mele. Unde a disparut misteriosul meu print?
Orice parere si critica sunt bine venite. Incercam sa ne perfectionam!
Capitolul I
Ma trezesc cu o durere de cap ingrozitoare. Incerc sa-mi aduc aminte ceva de seara trecuta. Ah,da ! Am avut o cearta foarte urata cu mama caci am stat pana la doua noaptea la petrecerea prietenei mele, Melania. Privesc la ceasul de pe noptiera. Ora 9 si jumatate. Ma scol lenesa din pat si cu pasi greoi ma indrept spre bucatarie, unde dau de mama.
- Buna dimineata, Aida !imi zice ea prea fericita.
- Pot sa stiu de ce esti asa de fericita incat ai uitat sa ma certi pentru aseara ?o intreb eu uimita de comportamentul ei bizar.
- Eu si Mircea ne vom casatori !izbucneste ea si ma trazneste cu vestea.
Ceee ? In mintea mea e o tornada ce provoaca haos total. Niciodata nu l-am placut pe Mircea desi este iubitul mamei de noua ani si ma si un frate, Alex, al carui tata e. Avea acea atitudine de „ bad boy†, atitudine pe care mama o adora.
- Fie ce-o fi! Oricum nu mi-ai cerut niciodata parerea deci nu o vei face nici acum!ii raspund eu intr-un final foarte nervoasa.
- Aida! Ar trebui sa te bucuri pentru mine. Sunt cea mai fericita femeie de pe pamant!
- Si unde a disparut fericirea pe care o aveai cu tata?o intreb eu izbucnind in lacrimi.
- Scumpo....
O iau la fuga. Nu vreau sa aud din nou aceasi poveste cu „ nu ne-am potrivitâ€. Ajung in camera, trantesc usa dupa mine si cad in pat plangand. Imi e dor de clipele frumoase ce le petreceam cu tata si de povestile sale. Unde au disparut?
Incet in camera mea intra fratiorul meu mai mic, Alex. Ochii ii sunt abia deschisi, abia zarindu-se albastrul, iar parul blond e ravasit in toate directiile.
Abia s-a trezit. Mai bine zis abia l-am trezit. Nestiutor vine si ma intreaba de ce plang. E doar un baiat de sapte ani prins in rafuiala dintre mine si Mircea. Imi sterg lacrimile si adoptez un zambet larg.
- Sunt bine piciule.
Vine si ma ia in brate. El nu stie nimic. Nu stie ca si el are partea lui de vina in plansetele mele. Vina lui e ca s-a nascut, insa il iubesc si ii fac toate poftele.
- Ce zici, dupa micul dejun mergem in parc?il intreb eu mascand lipsa mea de entuziasm.
- Da! Multumesc!raspunde el bucuros.
Incepe sa se joace prin parul meu, incercand sa-mi faca o coada impletita.
- Tu semeni cu Alba-ca-Zapada.imi spune el zambind.
- Cum asa? il intreb eu curioasa, nevazand nici o asemanare intre mine si o printesa.
- Pai ai parul negru si lung, ai pielea mereu alba, iar ochii tai sunt negri.
Tot ce a enumerat el sunt lucrurile pe care le urasc cel mai mult la mine. Soarele nu s-a prins niciodata de mine si cu parul despletit arat ca o stafie, iar ochii mei au ramas fara expresie de noua ani.
- Sa mergem la masa, Alex! Mama a plecat, Mircea nu e deci mancam doar noi doi. Du-te si schimba-te.
Alex o ia la fuga pe hol pana in camera lui. Eu ma pieptan rapid si imi fac o frizura usoara, ma imbrac cu ce-mi pica in mana si merg in bucatarie.
- Hai sa mergem Alex! il strig eu dupa ce terminam cu masa.
- Vin! Cand ne intoarcem imi cumperi o inghetata, da?
- Da.
- Mersi!
Sunt prea lenesa sa cobor treptele de la etajul trei, asa ca iau liftul. Afara toamna incepe sa-si faca simtita prezenta. Sunt ultimele patru zile de vacanta. O sa intru in clasa a X-a si Alex va fi un junior la scoala. Pornesc incet spre parc, in timp ce fratele meu o ia voios inainte. Ajunsi acolo eu ma asez pe o banca si Alex se duce spre leagane si topogane.
Ma uit in jur: fericire si rasete care parca imi fac in ciuda ca n-am si eu o asa viata. Un tata isi invata fiica de cinci ani sa mearga pe role. Lacrimi amare se preling pe obraz cand ii vad. Imi aduc aminte de mine si de tata, inainte de divort. Uit ca sunt in public si ca nu pot plange dupa pofta inimii, asa ca oameni se strang in jurul meu. Un tanar saten cu ochii verzi, inalt de cel putin 1 metru 80 iese in fata si se indreapta spre mine.
- Hey esti bine? Ma intreaba necunoscutul baiat.
- Da-da.incerc eu sa-i raspund printre lacrimi.Dar rapsunsul meu nu poate pacali pe nimeni si dupa ce indeparteaza multimea din jurul meu revine la mine.
- Haide, spune-mi ce s-a intamplat. Nu o sa te mananc, imi spune el zambind.
Acum ca ii vad zambetul observ cat de albi are dintii, iar fata sa capata o privire blanda atunci cand isi arata siragul de perle.
- Eu sunt Raul. Stiu ce face.
Incearca sa ma convinga sa-i spun ce am pe inima. Normal nu as face-o, dar am ajuns si eu la o limita.
- Parintii mei au divortat cand eram mica. Mama acum se recasatoreste cu un ticalos, plus ca mai are un copil cu el. Tatal si fiica aceea mi-au reamintit de mine si de tata si din cauza asta plang, ii spun eu balbaindu-ma din cauza plansului.
- Inteleg... probleme de familie sunt grele. Ce-ar fi sa stergi lacrimile acestea si sa-mi povestesti mai multe?
Usor imi sterge lacrimile cu varful degetelor, dupa care incearca sa socata un zambet de la mine. Incepe sa se strambe in toate felurile, iar eu izbucnesc in ras.
- Ha ha ha! Ce amuzant arati!
- Asa! E mult mai bine cand zambesti. Parca ai inflori.
- Eu sunt Aida. Fratele meu mai mic e foarte dragut insa eu am probleme cu mama si cu iubitul ei. Imi e foarte dor de tata si as vrea sa-l revad, insa nu l-am mai vazut si nu mai stiu nimic despre el de noua ani. Tot ce am sunt amintirile si o poza.
- Aidaaa!!! Se aude glasul unei persoane care ma striga. Este Alex care s-a plictisit de stat in parc
- Mi-ai promis o inghetata! Hai acasa!
- Scuze... El este Alex, fratele meu. Alex saluta-l pe Raul.
- Esti iubitul Aidei? Intreaba el. Eu ma fac automat rosie.
- Ha ha ha! Nu, abia ne-am cunoscut, dar cine stie ce se va intampla in viitor.
La vorbele sale devin si mai rosie si incep sa ma clatin din picioare.
- Haide Aida! Vreau inghetata! Raul, vii cu noi?
- Daca e de acord si Aida.
- Bineee. Reusesc sa indrug.
Nu stiu cum a decurs restul drumului caci eu eram atenta doar la figura calma si zambitoare a lui Raul. Ma trezesc intr-un final din visare aproape de casa.
- Multumesc pentru ca m-ai ascultat, Raul. Iti raman datoare.
- Abia astept sa ne mai vedem Raul, spune Alex in timp ce alearga spre bloc.
- Fratele tau e asa un ingeras!
- Da, mersi. Raspund eu cam dezamagita ca-l complimenteaza doar pe Alex.
- Dar el nici nu se compara cu frumoasa lui sora. Isi continua el propozitia.
Devin iar rosie toata.
- Mersi din nou pentru ajutor, si o iau la fuga caci nu mai puteam face fata ochilor sai verzi atintiti asupra mea.
Intru in casa si le gasesc pe mama si pe matusa Vera.
- Ce faceti? Le intreb eu desi era evident ca nu-s interesata.
- Invitatiile pentru nunta, raspunde mama fericita.
- Bine, raspund eu distanta.
Am si uitat de nunta mamei. Toata aceasta plimbare prin parc m-a facut sa uit de griji, dar ajunsa acasa iar dau de ele.
Ma duc in camera mea si nu mai ies pana ziua urmatoare cand il caut, fara succes, pe Raul. Nici urmatoarele zile n-au adus imbunatatiri prea mari cercetarilor mele. Unde a disparut misteriosul meu print?
She's wiskey in a teacup.