29-04-2011, 02:37 PM
Multumim de comentarii, am venit cu nextul 
Din privirea tatei am inteles ca el este “rivalul” meu. Aceasta parca ma-ndemna sa nu fiu nepoliticos si sa il salut atunci cand mi-a intins mana. M-am conformat, prinzandu-i bratul intr-o strangere barbateasca, dar n-a fost atat de placut cum am sperat atunci cand Julio mi-a strans mana mai mult decat era nevoie. Totul parca se petrecea in reluare, iar acest moment jenant nu se mai termina. Atunci cand m-am intins spre tipul brunet, al carui nume l-am aflat mai tarziu, Cipriano, acesta imi facu intr-un mod mai discret cu ochiul, lingandu-si buzele pofticios.
Am deschis usa spre camera in care voi sta, zarind in partea stanga douasprezece paturi aliniate, iar in partea dreapta erau trei usi ce de abia stateau in balamale, care, dupa mine, ar duce la dusuri. Imediat ce am facut cativa pasi, toti s-au dus la locurile lor. Acestia aveau privirea atintita spre gatul meu, mai exact spre crucea ce-mi arata rangul. “ La dracu`, zici ca sunt speriati de bombe!”
Din priviri am observat ca in incapere sunt doar zece personae, deci cu mine unsprezece. Dar de ce erau douasprezece paturi? In fine, mai sunt si oameni nepunctuali… Am inaintat spre patul meu, unde am vazut o uniforma impachetata de un verde inchis. “ Firar! De ce trebuie sa fie verde? Urasc verdele ! Nu-mi place verdele !”
In atmosfera aia tensionata am reusit sa ma schimb de sacou, apoi m-am asezat pe pat. Ma simteam prea privit, asa ca le-am spus sa-si continue treaba si sa stea mai relaxati. Mi-am indoit coatele, asezandu-mi palmele impreunate la ceafa, apoi m-am lasat pe spate deasupra unei perne subtire si moale. In stanga mea am observat un tip ce parea foarte calm si timid, de parca ar fi vrut sa-mi vorbeasca, dar nu avea curajul necesar.
Chipul sau palid imi exprima tristete, la fel si buzele sale subtiri ce-si pierdusera de mult culoarea rosie. Parul lui blond si ravasit stralucea in bataia razelor soarelui ce patrundeau printre perdelele ferestrelor. Cateva suvite ii acopereau fruntea si scoteau in evidenta ochii de un verde linistitor. Trupul lui parea atat de fragil, insa pielea lui delicata ii scotea in evidenta trasaturile unui om ingrijit. Din priviri am observat ca era putin mai scund decat mine, insa trupul lui slabanog si fara muschi nu se compara cu el meu! Dar nici eu nu aveam cine stie ce corp. Pe sub sacoul verde inchis purta o camasa alba ce contrasta bine cu parul lui deschis la culoare.
M-am ridicat in capul oaselor si am vrut sa-i vorbesc, insa era prea galagie, asa ca l-am apucat pe blond de brat si l-am tarat pe hol unde era mult mai liniste.
-Explica-mi si mie cum merge treaba pe aici, m-am adresat, afisand un mic zambet pentru a-l mai calma putin. Parea prea speriat de bombe.
Am pasit pe coridor, acesta aratandu-mi si explicandu-mi despre fiecare incapere in parte. Ajunsi la usa de la iesire, am trecut din acea scoala intr-o gradina. Nu-mi puteam imagina ca exista asa ceva in spatele scolii unde urma sa-mi petrec urmatorii cinci ani. Arata asa frumos, cu spatii verzi si multe flori, iar pe alocuri erau construite statui, probabil fiind ale persoanelor importante.
Credeam ca arata mult mai sinistru, fara asa multa viata; ca o inchisoare.
Odata ce am dat coltul scolii, in fata ochilor mi-a aparut un spatiu foarte intins, fara iarba sau flori ca cel dinainte. Era un loc special amenajat pentru viitoarele noastre antrenamente. Intr-o parte am vazut un spatiu cu sarma ghimpata, ridicata la jumatate de metru deasupra pamantului pe sub care noi trebuia sa ne taram, la fel ca niste rame printr-un namol nenorocit. In partea dreapta totul se desfasura ca o cursa cu obstacole. “Perfect!” Imi placea competitia, insa as fi preferat sa nu-mi murdaresc hainele in halul asta.
-Apropo, eu sunt Eric, m-am prezentat incercand sa par politicos.
-Da, stiu. Se vorbea de tine inainte sa ajungi aici. Esti fiul directorului, nu?
Mi-am dat ochii peste cap la auzul vorbelor lui si am incercat sa schimb subiectul intrebandu-l care e numele lui.
-Ra… Rain, se balbai blondul ce nu parea in apele lui cand i-am pus aceasta intrebare.
Am chicotit scurt la auzul replicii sale, insa m-am oprit imediat ce mi-a dat un cot in stomac, evident, din gluma. Cand privirile noastre s-au intalnit, am inceput amandoi sa radem fara vreun motiv anume.
Nu departe de noi se vedeau trupurile ostenite ale celor care se antrenau. Purtau maieuri negre si mulate pe corpul lor bine facut. Acel material le scotea in evidenta fiecare muschi bine facut. Pantalonii lor de un visiniu inchis m-au facut sa imi dau seama ca erau “rivalii” mei. In timp ce inaintam cu Rain si ma apropiam de acel grup de barbati, am recunoscut silueta celui ce comanda. Odata ce isi intoarse capul spre mine si imi facu discret cu ochiul, m-am oprit brusc din mers. Simteam cum sangele imi urcase in obraji atunci cand Julio ma privi insistent si facu acel gest cu ochiul. Toata fata mi se inrosise, de aceea m-am intors intimidat chipul spre Rain pentru a nu-i intalni privirea satenului. Sigur si-ar fi dat seama ca ma intimidasem.
-Ai patit ceva? intreba blondul, vazandu-mi chipul imbujorat. Nu, nu ai febra, continua acesta, asezandu-si o mana pe fruntea mea pentru a-mi verifica temperatura.
Eram constient ca nu aveam febra si nici bolnav nu eram. Bineinteles ca nu aveam sa ii spun adevarul, motivul pentru care obrajii mei prisesera o culoare aprinsa; doar nu eram fete sa barfim despre niste chestii asa banale.
Am mers inainte, grabind pasul si asigurandu-ma ca Rain era langa mine, asta pana cand ne-am intors inapoi in cladire. De afara se auzeau rasete si vorbe, insa imediat ce mi-am facut eu aparitia pe hol, linistea predomina.
Imi placea felul in care tata mi-a creat o reputatie chiar inainte sa ajung aici. Ma simteam in largul meu pentru ca stiam ca ei nu au curajul sa mi se impotriveasca. Poate, pana la urma nu e chiar atat de rau unde am ajuns! Acest gand ma facu sa zambesc intr-un mod caracteristic numai mie. Ma simteam superior fata de ei, si asta ma alimenta. Am inaintat printre ei cu privirea inainte, tinandu-mi mainile in buzunarul blugilor. Se auzea doar ecoul pasilor mei in acea liniste colosala. Mi-am intors impreuna cu capul si trupul inapoi, observandu-l pe Rain ce ramasese in acelasi loc. L-am prins de brat si l-am tras dupa mine, asta pana cand a inceput sa mearga singur. Fata de mine, el parea foarte agitat si de aceea probabil mergea ca pe ghimpi, cu capul lasat in pamant. Odata ajunsi in fata usii de la camera, am impins suprafata din lemn cu piciorul, nedorind sa imi folosesc mainile ce stateau foarte bine in buzunare.
M-am asezat pe patul meu deloc confortabil, realizand ca eu cu Rain eram singuri in camera, probabil restul erau pe hol. Mi-am indoit coatele, asezandu-mi mainile la ceafa. Daca patul era asa tare macar aceasta pozitie ma relaxa cat de cat. Din nou patul gol din dreapta mea ma punea pe ganduri.
-Rain, stiu ca esti mai vechi pe aici, dar am si eu o… nelamurire, sa-i zicem asa. De ce dracu patul asta e mereu gol? l-am intrebat, in acelasi timp mi-am intors privirea spre el. A ridicat o spranceana, parca trezindu-se dintr-o transa.
-Pai… Nici eu nu stiu foarte bine, dar din cate am auzit unul din colegii nostri a fost transferat la cealalta tabara pentru ca avea niste abilitati fizice bune. Si ca balanta taberelor sa se echilibreze, l-au mutat acolo.
Discutia noastra s-a oprit atunci cand s-a dat stingerea si toti au intrat in camera. M-am intors pe o parte, cu spatele la Rain si cu fata spre patul gol, gandindu-ma la ce fel de abilitati fizice se referea blondul atunci cand mi-a povestit. Am inceput sa ma foiesc, neputand sa adorm. Nici nu ma mira lucrul acesta, deoarece nu cunosteam locul si imi era foarte greu sa pun geana peste geana.
Capitolul 3
Din privirea tatei am inteles ca el este “rivalul” meu. Aceasta parca ma-ndemna sa nu fiu nepoliticos si sa il salut atunci cand mi-a intins mana. M-am conformat, prinzandu-i bratul intr-o strangere barbateasca, dar n-a fost atat de placut cum am sperat atunci cand Julio mi-a strans mana mai mult decat era nevoie. Totul parca se petrecea in reluare, iar acest moment jenant nu se mai termina. Atunci cand m-am intins spre tipul brunet, al carui nume l-am aflat mai tarziu, Cipriano, acesta imi facu intr-un mod mai discret cu ochiul, lingandu-si buzele pofticios.
Am deschis usa spre camera in care voi sta, zarind in partea stanga douasprezece paturi aliniate, iar in partea dreapta erau trei usi ce de abia stateau in balamale, care, dupa mine, ar duce la dusuri. Imediat ce am facut cativa pasi, toti s-au dus la locurile lor. Acestia aveau privirea atintita spre gatul meu, mai exact spre crucea ce-mi arata rangul. “ La dracu`, zici ca sunt speriati de bombe!”
Din priviri am observat ca in incapere sunt doar zece personae, deci cu mine unsprezece. Dar de ce erau douasprezece paturi? In fine, mai sunt si oameni nepunctuali… Am inaintat spre patul meu, unde am vazut o uniforma impachetata de un verde inchis. “ Firar! De ce trebuie sa fie verde? Urasc verdele ! Nu-mi place verdele !”
In atmosfera aia tensionata am reusit sa ma schimb de sacou, apoi m-am asezat pe pat. Ma simteam prea privit, asa ca le-am spus sa-si continue treaba si sa stea mai relaxati. Mi-am indoit coatele, asezandu-mi palmele impreunate la ceafa, apoi m-am lasat pe spate deasupra unei perne subtire si moale. In stanga mea am observat un tip ce parea foarte calm si timid, de parca ar fi vrut sa-mi vorbeasca, dar nu avea curajul necesar.
Chipul sau palid imi exprima tristete, la fel si buzele sale subtiri ce-si pierdusera de mult culoarea rosie. Parul lui blond si ravasit stralucea in bataia razelor soarelui ce patrundeau printre perdelele ferestrelor. Cateva suvite ii acopereau fruntea si scoteau in evidenta ochii de un verde linistitor. Trupul lui parea atat de fragil, insa pielea lui delicata ii scotea in evidenta trasaturile unui om ingrijit. Din priviri am observat ca era putin mai scund decat mine, insa trupul lui slabanog si fara muschi nu se compara cu el meu! Dar nici eu nu aveam cine stie ce corp. Pe sub sacoul verde inchis purta o camasa alba ce contrasta bine cu parul lui deschis la culoare.
M-am ridicat in capul oaselor si am vrut sa-i vorbesc, insa era prea galagie, asa ca l-am apucat pe blond de brat si l-am tarat pe hol unde era mult mai liniste.
-Explica-mi si mie cum merge treaba pe aici, m-am adresat, afisand un mic zambet pentru a-l mai calma putin. Parea prea speriat de bombe.
Am pasit pe coridor, acesta aratandu-mi si explicandu-mi despre fiecare incapere in parte. Ajunsi la usa de la iesire, am trecut din acea scoala intr-o gradina. Nu-mi puteam imagina ca exista asa ceva in spatele scolii unde urma sa-mi petrec urmatorii cinci ani. Arata asa frumos, cu spatii verzi si multe flori, iar pe alocuri erau construite statui, probabil fiind ale persoanelor importante.
Credeam ca arata mult mai sinistru, fara asa multa viata; ca o inchisoare.
Odata ce am dat coltul scolii, in fata ochilor mi-a aparut un spatiu foarte intins, fara iarba sau flori ca cel dinainte. Era un loc special amenajat pentru viitoarele noastre antrenamente. Intr-o parte am vazut un spatiu cu sarma ghimpata, ridicata la jumatate de metru deasupra pamantului pe sub care noi trebuia sa ne taram, la fel ca niste rame printr-un namol nenorocit. In partea dreapta totul se desfasura ca o cursa cu obstacole. “Perfect!” Imi placea competitia, insa as fi preferat sa nu-mi murdaresc hainele in halul asta.
-Apropo, eu sunt Eric, m-am prezentat incercand sa par politicos.
-Da, stiu. Se vorbea de tine inainte sa ajungi aici. Esti fiul directorului, nu?
Mi-am dat ochii peste cap la auzul vorbelor lui si am incercat sa schimb subiectul intrebandu-l care e numele lui.
-Ra… Rain, se balbai blondul ce nu parea in apele lui cand i-am pus aceasta intrebare.
Am chicotit scurt la auzul replicii sale, insa m-am oprit imediat ce mi-a dat un cot in stomac, evident, din gluma. Cand privirile noastre s-au intalnit, am inceput amandoi sa radem fara vreun motiv anume.
Nu departe de noi se vedeau trupurile ostenite ale celor care se antrenau. Purtau maieuri negre si mulate pe corpul lor bine facut. Acel material le scotea in evidenta fiecare muschi bine facut. Pantalonii lor de un visiniu inchis m-au facut sa imi dau seama ca erau “rivalii” mei. In timp ce inaintam cu Rain si ma apropiam de acel grup de barbati, am recunoscut silueta celui ce comanda. Odata ce isi intoarse capul spre mine si imi facu discret cu ochiul, m-am oprit brusc din mers. Simteam cum sangele imi urcase in obraji atunci cand Julio ma privi insistent si facu acel gest cu ochiul. Toata fata mi se inrosise, de aceea m-am intors intimidat chipul spre Rain pentru a nu-i intalni privirea satenului. Sigur si-ar fi dat seama ca ma intimidasem.
-Ai patit ceva? intreba blondul, vazandu-mi chipul imbujorat. Nu, nu ai febra, continua acesta, asezandu-si o mana pe fruntea mea pentru a-mi verifica temperatura.
Eram constient ca nu aveam febra si nici bolnav nu eram. Bineinteles ca nu aveam sa ii spun adevarul, motivul pentru care obrajii mei prisesera o culoare aprinsa; doar nu eram fete sa barfim despre niste chestii asa banale.
Am mers inainte, grabind pasul si asigurandu-ma ca Rain era langa mine, asta pana cand ne-am intors inapoi in cladire. De afara se auzeau rasete si vorbe, insa imediat ce mi-am facut eu aparitia pe hol, linistea predomina.
Imi placea felul in care tata mi-a creat o reputatie chiar inainte sa ajung aici. Ma simteam in largul meu pentru ca stiam ca ei nu au curajul sa mi se impotriveasca. Poate, pana la urma nu e chiar atat de rau unde am ajuns! Acest gand ma facu sa zambesc intr-un mod caracteristic numai mie. Ma simteam superior fata de ei, si asta ma alimenta. Am inaintat printre ei cu privirea inainte, tinandu-mi mainile in buzunarul blugilor. Se auzea doar ecoul pasilor mei in acea liniste colosala. Mi-am intors impreuna cu capul si trupul inapoi, observandu-l pe Rain ce ramasese in acelasi loc. L-am prins de brat si l-am tras dupa mine, asta pana cand a inceput sa mearga singur. Fata de mine, el parea foarte agitat si de aceea probabil mergea ca pe ghimpi, cu capul lasat in pamant. Odata ajunsi in fata usii de la camera, am impins suprafata din lemn cu piciorul, nedorind sa imi folosesc mainile ce stateau foarte bine in buzunare.
M-am asezat pe patul meu deloc confortabil, realizand ca eu cu Rain eram singuri in camera, probabil restul erau pe hol. Mi-am indoit coatele, asezandu-mi mainile la ceafa. Daca patul era asa tare macar aceasta pozitie ma relaxa cat de cat. Din nou patul gol din dreapta mea ma punea pe ganduri.
-Rain, stiu ca esti mai vechi pe aici, dar am si eu o… nelamurire, sa-i zicem asa. De ce dracu patul asta e mereu gol? l-am intrebat, in acelasi timp mi-am intors privirea spre el. A ridicat o spranceana, parca trezindu-se dintr-o transa.
-Pai… Nici eu nu stiu foarte bine, dar din cate am auzit unul din colegii nostri a fost transferat la cealalta tabara pentru ca avea niste abilitati fizice bune. Si ca balanta taberelor sa se echilibreze, l-au mutat acolo.
Discutia noastra s-a oprit atunci cand s-a dat stingerea si toti au intrat in camera. M-am intors pe o parte, cu spatele la Rain si cu fata spre patul gol, gandindu-ma la ce fel de abilitati fizice se referea blondul atunci cand mi-a povestit. Am inceput sa ma foiesc, neputand sa adorm. Nici nu ma mira lucrul acesta, deoarece nu cunosteam locul si imi era foarte greu sa pun geana peste geana.
![[Imagine: dbigps.png]](http://i42.tinypic.com/dbigps.png)