Printre demoni

[Miss Serenity]

Edith: Am schimbat denumirea povestii deoarece varianta initiala "Umbre" fusese aleasa pe moment fara sa fac vreo legatura intre povestea propriu zisa si titlu... dar acum cand mi-am stabilit clar cursul povestii, pot spune ca am gasit si titlul potrivit ce va imbina perfect toate partile... caci povestea nu va fi impartita in capitole ci in mari parti.


Partea I: [center]Jocul demonului




Ahhh, te gandesti si tu la ce ma gandesc si eu? Sau nu, nu-mi raspunde. Nu am nevoie. Pot sa vad practic prin ochii tai… cum o privesti. E gratioasa… e
-E un joc, un joc pe care cel mai bun trebuie sa-l castige.
-Si daca nu e? Daca e realitate?
-Atunci te sfatuiesc sa incepi sa te rogi… realitatile in trei nu se ivesc fara sa lase urme de sange in urma lor…[/center]


„Comparisons are easily done
Once you've had a taste of perfection
Like an apple hanging from a tree
I picked the ripest one, I still got the seed…“

Click…


-De ce l-ai oprit?
-Hmmm… uitete la tine. E noapte, e luna plina si tu nu esti aici. Savureaz-o cu mine…
Vocea i se pierdu cand buzele-i pline se lipira de gatul lui, la inceput usor, urcand spre ureche, din ce in ce mai aprins cautandu-i buzele… si le gasi. Perfect reci, nu ca ar fi fost o noutate, dar complet straine de ale ei. Si totusi, nu era genul care sa renunte cu una cu doua, altfel ar fi disparut de mult din peisaj. Stia ce coarda trebuie sa atinga si stia perfect cand trebuia sa se opreasca, iar acum avea prea mult chef ca sa ii lase vreo portita de scapare. Numai ca avantul ii fu taiat de mana rece, puternica ce i se infasura printre buclele-i blonde fortand-o sa se indeparteze. Nu ii placea, nu dorea sa fie data la o parte, stia ca il poate invinge usor asa ca ii indeparta mana printr-un gest mai mult dureros decat tandru si se lipi din nou de el continuand ca si prima data, ca si cand el nu ar fi fost acolo sa aiba vreo parere. Doar ca de data aceasta in locul mainii puternice care trebuia sa o indeparteze se trezi trantita brutal pe podea.
-Wow… cat de romantic…
-S-au patetic…
-Eu incerc sa te distrag putin iubitule… sunt cat se poate de atenta, ce-ar fi sa-mi multumesti cum se cuvine.
Vocea i se stinse in urmatoarea fractiune de secunda, suficient cat sa se intoarca in bratele lui ce pareau sa nu o mai respinga, dar in rest… totul era la fel.
O secunda… cativa nasturi zburara prin camera, urmatoarea si camasa nu mai era la locul ei… iar in secunda trei ea era deja pe jumatate dezbracata.
El o privi in ochi dupa care aprinse din nou casetofonul lasand-o sa-si faca de cap. Stia foarte bine cu cine avea de-a face. Nu avea nevoie de prea mult ajutor, se descurca singura, iar el nu avea chef sa se lupte. Isi inchise ochii si derula din nou filmul acela in care…
Dar in urmatoarea secunda melodia fu complet eliminate din discutie… exact in aceesi secunda in care el isi incepuse povestea, exact in aceeasi secunda in care el ii vorbise, exact in aceeasi secunda in care Cassie facu casetofonul praf.
O pereche de ochi caprui, inghetati se aprinsera in focuri aramii si o tintui pe fata suficient cat aceasta sa-i anticipeze reactia. Coltii fiorosi ii iesira la iveala dar era prea tarziu caci inainte sa apuce sa o muste ea isi retrase gatul abila, asa cum invatase ca trebuie sa procedeze in anumite momente. Numai ca nu anticipase ca furia lui sa fie atat de mare, asa ca inainte sa realizeze ce se intampla se trezi aruncata in perete.
Ochii-i negrii capatara sclipiri ciudate, asemanandu-se tot mai mult cu smoala, contrastand puternic cu pletele-i blonde si o pereche de colti se ivira in spatele buzelor pline, intredeschise. Dar se opri… in loc sa atace se multumi sa-l priveasca ironic.
-Te-as putea face bucati, bucatele…
-Te-as sfatui sa incerci. Am ajunge la un acord!
-Nu-i asa iubitule?
Vocea ii deveni din nou dulceaga in timp ce se aseza langa el mangaindu-l pe tample.
-De ce vrei tu sa ne certam?
-Nu am chef de tine.
-Am inteles, te las in lumea ta… sunt lucruri mult mai interesante prin jur… ah da… cum se numea melodia? Irelevant, trebuia oricum sa facem ordinde in materie de gusturi.
-Dispari!
-Te sarut.
Ar fi vrut sa mai spuna ceva, cu siguranta mai avea multe in minte, doar ca era intotdeauna mult prea abila pentru el. Nici macar nu remarcase daca folosise usa, sau poate fereastra… pentru Cassie vanatoarea sub clar de luna era o pasiune acerba, pe care dorea sa o traiasca intotdeauna in doi. Deci avea doua variante cum el nu mai era disponibil. Sa petreaca singura, s-au sa gaseasca pe cineva ca ea. Doar ca in momentele acestea ambele variante ii pareau complet neinteresante. Putea in sfarsit sa se intoarca in lumea lui, sa o ia de la capat… unde totul a inceput... si unde a murit.

“You said move on, where do I go?
I guess second best is all I will know”

-Hmmm… frumoase versuri… pacat ca acum le aud doar eu...