06-03-2011, 01:11 AM
Hey, my haniz^^. Umm, stiu, stiiiiu ca am * counting* patru fic-uri deschise but ><".
Fulgi de nea se impleteau cu suieratul sovaitor al vantului, care ingheta totul, in timp. Nimeni nu mai lua aleile la pas, acum, printre troiene de zapada. Nimeni nu mai incumeta sa lase frigul sa-i patrunda pana in oase, sa le faca, si pe ele, sa inghete. Nimeni, decat ea. Ea, o inocenta fiinta lasata sa moara, incet, odata cu vantul vesnic. Doar plansetele ei si strigatele dupa ajutor spargeau linistea. Intr-un depozit abandonat, peretii mancati de timp isi spuneau povestea, printre plansetele ei.
Pasi lenti si grei invaluie incaperea. O silueta se ivi in umbra, se strecura pe langa usa mare si grea, si incepu sa alerge. Cu aceeasi pasi greoi, dadu speranta. Se opri exact in mijlocul incaperii imense, asteptand. Se uita la singura fiinta lasata in pustietate, ce se lupta sa se agate de un firicel de viata. Isi strecura ochii induiosati pana in inima ei, ochi inlacrimati, ca de caprioara. Lua copilul in brate, si se uita la fata mica si aproape inghetata.
-Vei fi bine, promit! Sopti, cu o voce groasa. Incepu sa alerge, din nou. Stia ca orice secunda poate insemna viata. Si a alergat, a alergat..
<< Dupa treisprezece ani>>
-Ai, vino putin! O voce de femeie striga din cealalta parte a camerei, facand-o pe fata sa se intoarca brusc pe calcaie, privind curioasa.
-Da, mama? Tanara se uita la o femeie in varsta, cu parul roscat, printre care se strecurau cateva fire albe. Fata ridata a femeii acum era serioasa, cu o urma de regret in ochi. Ochii caprui, spre visiniu, care acum se uitau umezi la fata.
-Ai, astazi, este timpul sa-ti dam ceva. De dupa o perdea rosiatica a iesit un barbat la varsta a treia, purtand o pereche de pantaloni negrii si o camasa alba, care ii evidentia abdomenul. Ai se uita nedumerita la cei doi, apoi privi din nou la femeia careia ii spuse "mama" acum cateva minute.
Tacerea se lasa in camera, ceea ce o facu pe tanara sa-si roteasca ochii caprui prin aceasta, privind mobila inchisa la culoare, si apoi peretii care erau vopsiti intr-o nuanta de maro, din paleta de culori a mobilei. Privirea i se reintoarse spre femeia din fata ei, care era imbracata foarte elegant, purtand o rochie neagra, simpla si feminina.
-Mama! Spune-mi, ca sa-mi dati? Curiozitatea o mana pe fata, care sari usor, ridicand tonul la vederea cutiei din lemn, micuta, care parea ca ascunde in ea un secret incredibil. In acel moment, se gandea la orice. Orice putea fi in acea cutie. Putea fi un colt de Rai, asa cum tatal ei ii povestise, cu multi fluturi si flori multicolore. Putea fi un evantai. Oh, cat si-a dorit unul! Firul imaginatiei lui Ai a fost oprit de mama ei, care deschise, in sfarsit, magica cutie, in timp ce ii puse o mana pe parul negru si drept, ciufulindu-l.
________________________________________________________________
Sper sa va placa, ma scuzati ca primul capitol a fost mai scurt xD
Prolog
Ce sunt vampirii? Cati oameni si-au pus aceasta intrebare? Multi. Poate ca toti ne-am intrebat la un moment dat daca fiinte ce au o nevoie incurabila de a suge sange, o dorinta subita de a devora sufletul unor oameni nevinovati, chiar exista. Toti, chiar toti ne-am transpus in minte paragrafe intregi din carti, toti ne-am imaginat acel simbol al nemuririi, acea fata palida, canini albi si proeminenti- o arma letala, chiar exista. Toti ne-am speriat la un moment dat de propria noastra imaginatie, care inchipuia ochi mari si rosii, ochi insetati, ochi fara de sfarsit. Si nu in ultimul rand, poate ca toti am fi vrut sa simtim acea ultima suflare, o ultima scanteie in ochii sangerii, pe care ii vezi pentru ultima data.
Daca nu toti oamenii au crezut vreodata in vampiri, totusi, aceasta creeatura nu va disparea din mintea oamenilor. Nu pana carti, legende, inchipuiri, nu pana acestea ard cu o flacara mocnita in fata lor, simbolul puterii. Dar ce se intampla cand acest secret ce a dainuit peste omenire pentru atatia ani, nu mai poate fi tinut in lanturi? Cand oamenii isi dau seama ca mai exista si alt fel de fiinte pintre ei, cum vor reactiona? Ce vor face? Vor porni un razboi? Vor avea ultima sansa ca sa-si apere fiinta printre cei nemuritori? Si daca da, cine va castiga?
Ce sunt vampirii? Cati oameni si-au pus aceasta intrebare? Multi. Poate ca toti ne-am intrebat la un moment dat daca fiinte ce au o nevoie incurabila de a suge sange, o dorinta subita de a devora sufletul unor oameni nevinovati, chiar exista. Toti, chiar toti ne-am transpus in minte paragrafe intregi din carti, toti ne-am imaginat acel simbol al nemuririi, acea fata palida, canini albi si proeminenti- o arma letala, chiar exista. Toti ne-am speriat la un moment dat de propria noastra imaginatie, care inchipuia ochi mari si rosii, ochi insetati, ochi fara de sfarsit. Si nu in ultimul rand, poate ca toti am fi vrut sa simtim acea ultima suflare, o ultima scanteie in ochii sangerii, pe care ii vezi pentru ultima data.
Daca nu toti oamenii au crezut vreodata in vampiri, totusi, aceasta creeatura nu va disparea din mintea oamenilor. Nu pana carti, legende, inchipuiri, nu pana acestea ard cu o flacara mocnita in fata lor, simbolul puterii. Dar ce se intampla cand acest secret ce a dainuit peste omenire pentru atatia ani, nu mai poate fi tinut in lanturi? Cand oamenii isi dau seama ca mai exista si alt fel de fiinte pintre ei, cum vor reactiona? Ce vor face? Vor porni un razboi? Vor avea ultima sansa ca sa-si apere fiinta printre cei nemuritori? Si daca da, cine va castiga?
Capitolul 1
Fulgi de nea se impleteau cu suieratul sovaitor al vantului, care ingheta totul, in timp. Nimeni nu mai lua aleile la pas, acum, printre troiene de zapada. Nimeni nu mai incumeta sa lase frigul sa-i patrunda pana in oase, sa le faca, si pe ele, sa inghete. Nimeni, decat ea. Ea, o inocenta fiinta lasata sa moara, incet, odata cu vantul vesnic. Doar plansetele ei si strigatele dupa ajutor spargeau linistea. Intr-un depozit abandonat, peretii mancati de timp isi spuneau povestea, printre plansetele ei.
Pasi lenti si grei invaluie incaperea. O silueta se ivi in umbra, se strecura pe langa usa mare si grea, si incepu sa alerge. Cu aceeasi pasi greoi, dadu speranta. Se opri exact in mijlocul incaperii imense, asteptand. Se uita la singura fiinta lasata in pustietate, ce se lupta sa se agate de un firicel de viata. Isi strecura ochii induiosati pana in inima ei, ochi inlacrimati, ca de caprioara. Lua copilul in brate, si se uita la fata mica si aproape inghetata.
-Vei fi bine, promit! Sopti, cu o voce groasa. Incepu sa alerge, din nou. Stia ca orice secunda poate insemna viata. Si a alergat, a alergat..
<< Dupa treisprezece ani>>
-Ai, vino putin! O voce de femeie striga din cealalta parte a camerei, facand-o pe fata sa se intoarca brusc pe calcaie, privind curioasa.
-Da, mama? Tanara se uita la o femeie in varsta, cu parul roscat, printre care se strecurau cateva fire albe. Fata ridata a femeii acum era serioasa, cu o urma de regret in ochi. Ochii caprui, spre visiniu, care acum se uitau umezi la fata.
-Ai, astazi, este timpul sa-ti dam ceva. De dupa o perdea rosiatica a iesit un barbat la varsta a treia, purtand o pereche de pantaloni negrii si o camasa alba, care ii evidentia abdomenul. Ai se uita nedumerita la cei doi, apoi privi din nou la femeia careia ii spuse "mama" acum cateva minute.
Tacerea se lasa in camera, ceea ce o facu pe tanara sa-si roteasca ochii caprui prin aceasta, privind mobila inchisa la culoare, si apoi peretii care erau vopsiti intr-o nuanta de maro, din paleta de culori a mobilei. Privirea i se reintoarse spre femeia din fata ei, care era imbracata foarte elegant, purtand o rochie neagra, simpla si feminina.
-Mama! Spune-mi, ca sa-mi dati? Curiozitatea o mana pe fata, care sari usor, ridicand tonul la vederea cutiei din lemn, micuta, care parea ca ascunde in ea un secret incredibil. In acel moment, se gandea la orice. Orice putea fi in acea cutie. Putea fi un colt de Rai, asa cum tatal ei ii povestise, cu multi fluturi si flori multicolore. Putea fi un evantai. Oh, cat si-a dorit unul! Firul imaginatiei lui Ai a fost oprit de mama ei, care deschise, in sfarsit, magica cutie, in timp ce ii puse o mana pe parul negru si drept, ciufulindu-l.
________________________________________________________________
Sper sa va placa, ma scuzati ca primul capitol a fost mai scurt xD
![[Imagine: hugmur.jpg]](http://img718.imageshack.us/i/hugmur.jpg/)