Katie

[Lanna]

Saut! Am venit cu un nou fic. Sper sa va placa. Astept comentariile voastre.

Katie
(Povesti de viata )

Capitolul I

-Ai intarziat!
-Imi pare rau, mama! Era coada la magazin!
Femeia statea tolanita pe un fotoliu de piele din fata televozorului, purtand aceleasi haine ca acum cateva saptamani: un tricou rosu cu emblema Adidas intr-un colt si aceiasi blugi rupti in genunchi, patati in intregime cu alcool si transpiratie. Parul ii era neingrijit, cu mici zone in care acesta lipsea complet dupa momentele ei de furie. Chipul ii era acoperit cu un strat de grasime si mizerie, ceea ce arata lipsa de interes pentru propria persoana. Trupul osos, aproape scheletic, era ceea ce mai ramasese din femeia frumoasa de altadata.
In schimb, fetita arata mai curata decat putea fi o persoana. Parul auriu ii era aranjat frumos intr-o coada la spate si hainele ei miroseau mereu a parfum proaspat de perlan. Trupul ei zvelt si vocea ei vesela ii aducea mereu alinare mamei cand venea mai devreme de la scoala pentru a se ingriji de ea, lucru care nu ii facea placere fetei. Vroia sa invete pentru a deveni doctor, dar pentru asta avea nevoie de mult timp liber. Insa nu prea avea parte de asa ceva.
Isi privi mama cu compasiune si mila si simtea ca nu va putea contunua sa traiasca in acea casa impreuna cu ea daca nu avea grija sa-si schimbe comportamentul. Insa nu putea sa o paraseasca, nu acum cand avea mare nevoie de ajutorul ei.
Vocea puternica a mamei o scoase din acele ganduri si fu nevoita sa ii faca pe plac femeii care ii oferise sansa de a se naste.
-L-ai adus? Da-mi-l!
Isi intinse mana cu acele degete lungi care nu puteau apartine decat unui sac de oase, cerandu-i ceea ce credea ca era al ei.
Uitandu-se mai atenta la mana ei stanga, vazu o sticla de sampanie pe jumatate goala.
-Mama, e a doua sticla pe ziua de azi!
-Si ce-ti pasa tie? Nu ar trebui sa te intereseze ceea ce fac sau spun eu!
Si nu schimba subiectul. Ti-am cerut ceva!
Fata ii inmana un pachet de tigari, lucru care o facu pe femeie sa il deschida rapid si sa-si indese varful uneia intre buze, cautandu-si bricheta prin buzinarul blugilor. Cand, in sfarsit, o gasi, incerca sa o aprinda dar aceasta nu porni nici la a treia incercare. Suparata, o arunca langa fotoliu, alaturi de o doza de bere si ii ceru fetei cutia cu chibrite.
Nu stia daca sa o aduca sau sa spuna ca nu mai au, dar nu putu decat sa accepte ca mama ei nu se va schimba niciodata. Va fi mereu o alcoolica si o dependenta de tutun.
Alerga spre bucatarie, lua cutia de chibrite de langa aragaz si se grabi sa-i aprinda tigara mamei. Stia ca nu e bine ce face, dar nu avea de ales. Trebuia doar sa reziste.
-Adu-ti aminte ce a spus doctorul. Nu ar trebui sa fumezi.
-Doctorii sunt niste mincinosi. Vor doar sa iti ia si ultimul ban din buzunar. Nu ar fi trebuit sa-l chemi pana aici. A fost doar o pierdere de timp, atat pentru mine, cat si pentru el. Din cauza prostiei tale, era sa pierd ultimul episod din " Sperante desarte ".
De cum se vazu cu tigara aprinsa, inspira lacoma din ea, dupa care elibera un nor de fum inspre fata.
Cand se simti destul de multumita, ii arunca o privire furioasa fetei.
-Ce stai acolo ca o statuie? Du-te si pregateste cina. Mi-e foame.
Desi avea doar doisprezece ani, parea mai matura chiar decat mama ei. Se ocupa de curatenia micului lor apartament, verifica cu atata grija daca mama ei nu avea nevoie de ceva si se ocupa de spalarea saptamanala a hainelor, desi femeia rar se lasa convinsa sa renunte la hainele pe care le purta in favoarea unora curate. Nu ii pasa cum arata casa. Daca avea sticla de sampanie aproape, tigara aprinsa intre buze si telecomanda in mana, se simtea cea mai fericita femeie din lume.
Lua o inghititura din sticla, pentru ca mai apoi sa traga lung din tigara si sa elibereze un cerc de fum negru.
Fetita isi duse mana la nas pentru a se proteja de acel fum daunator si se supuse mamei. Ajunsa in bucatarie, aseza un scaun in fata aragazului si aprinse un ochi, peste care aseza un vas cu macaroane.
Bucataria era unul dintre locurile ei preferate. Incaperea era mica, dar primitoare, cu o chiuveta simpla, cateva dulapuri, atat deasupra, cat si la nivelul gresiei albe ce acoperea intreaga zona. O masa cu doua scaune statea in mijloc.
Aseza doua farfuri de portelan pe masa, dupa care continua cu sosul. Scoase din frigider carnea inghetata si o aseza intr-un bol cu apa fierbinte pentru a o dezgheta.
Lua doua cepe proaspat curatate, le taie cubulete marunte si le amesteca cu sosul de rosii si putin patrunjel.
La sfarsit, adauga boabele de orez fierte si lasa bolul intr-o parte.
Dupa ce carnea macinata se dezgheta, strecura continutul in chiuveta si lasa toata apa sa se scurga.
Puse carnea pe foc si astepta sa se fiarba, timp in care scoase macaroanele si le aseza intr-un bol rosu in mijlocul mesei. Verifica din nou carnea. Totul era pregatit. Mai avea de amestecat incredientele.
Dupa cateva minute, macaroanele erau amestecate cu sosul si asezate frumos pe masa.
-Mama, totul e gata! Vino sa mananci!
-Adu-mi aici! A inceput serialul meu preferat.
Fata stia ca nu pierdea nici un episod din acel serial si fu neviota sa-i puna intr-o farfurie doua linguri de macaroane. Dupa ce lua o furculita din unul dintre sertare, ii duse farfuria femeii care o lua in mana, fara sa-si desprinda ochii de la monitorul televizorului.
Infipse furculita in cateva bucati si le duse la gura, dupa care lua si o ingititura de sampanie. Termina totul si ii intinse farfuria fetei.
Isi lua din nou tigara intre buze si continua sa se uita la televizor.
Dupa ce isi puse si ei in farfurie, spala vasele si le aranja inapoi in dulap.
Viata ei era una monotona. Se trezea dimineata la cinci pentru a-i pregati mamei micul-dejun. Isi dedica o ora pentru a se ingriji, iar la 7 pleca spre scoala, lasand-o pe mama ei in fata televizorului.
Cand se intorcea,cinci ore mai marziu, o gasea in acelasi loc, de cele mai multe ori dormind. O acoperea cu o patura si isi vedea de treaba. Aceea era singura perioada in care putea invata in voie si profita de fiecare clipa pe care o avea pentru a fi la acelasi nivel cu colegii ei, desi nu reusea de fiecare data.
Insa acea zi avea sa fie diferita. Consecinta fumatului avea sa isi puna puternic amprenta asupra mamei ei si viata avea sa isi arate coltii.
O tuse agresiva puse stapanire pe femeie. Fata se repezi in sufragerie pentru a-i veni in ajutor, dar fusese refuzata. Femeia ii facu semn sa se indeparteze, dar fata se incapatana si ramase alaturi de ea.
-Mama, esti bine? intreba ea ingrijorata.
-Lasa-ma! Sunt bine! Doar o tuse trecatoare.
Intr-o clipa goli sticla si o arunca pe una din canapele de langa ea, unde era o alta.
-Mai adu una! striga ea dupa o pauza, dar contunua sa tuseasca din ce in ce mai tare.
Desi, aproape se ineca, trase din nou din tigara si goli jumatate din stila pe care o aduse fetita din frigider. Nu era zi in care sa nu o trimita pe fata sa mai cumpere, tinand astfel frigiderul plin mereu.
Fata o privi ingrijorata. Mai tusise ea, dar nu atat de tare ca acum. Incercase de atatea ori sa ii spuna ca nu e bine sa inhaleze atat de mult fum, dar femeia, pur si simplu, nu o asculta.
Se indrepta spre camera ei pentru ca nu vrioia sa o mai supere pe mama si isi lua cartea de pe marginea ferestrei. Se ghemui intr-un colt al patului si continua sa citeasca. Tusa femeii parca nu o lasa in pace si vocea ei rasuna in intreaga incapere. Isi puse castile in urechi si isi concentra toata atentia asupra cartii. In cateva minute, somnul o coplesi si atipi.
Cand deschise din nou ochii, arunca o privire rapida prin camera. Patul era la locul lui in fata ferestrei, alaturi, pe birou statea lampa care acum era oprita si dulapul masiv de haine. Ceasul electric de pe birou arata ora 21:00.
Dormise aproape o ora.
Fu putin uimita cand nu auzi tusa mamei. Temandu-se ca ar fi putut pati ceva, alerga cat o tineau picioarele pana in sufragerie, dar ceea ce vazu o facu sa inghete in tocul usii. Femeia statea in acelasi fotoliu, cu capul intr-o parte. Sticla de sampanie era acum pe podea si continutul imprastiat la marginea canapelei, telecomanda astepta pe picioarele ei iar pachetul de tigari era gol la picioarle fotoliului. Doar cateva tigari mai ramasesera si o multime de mucuri si cenusa murdareau o perina aflata pe jos. Dar ceea ce o ingrozea era faptul ca podeaua din jurul ei era patata cu sange inchegat. In jurul buzelor femeii erau, de asemenea, pete uscate din aceasi substanta vitala omului.
In ochii fetitei, mama ei arata mai rau decat inainte. Simtea cum ochii i se umezesc si inima incepu sa-i bata cu putere in piept. Traise atatia ani cu ea incat nu isi putea imagina o lume in care mama ei era doar o amintire.
Se apropie de fotoliu si ii lovi obrajii cu palmele.
-Mama, trezeste-te! Uite, incepe serialul tau favorit. Doar nu vrei sa-l pierzi, nu-i asa?
Insa femeia nu reactiona. Respira cu greutate si saliva i se scurgea printre buze.
Vazand ca nu reuseste sa o trezeasca, lua telefonul de pe masa si forma numarul celui mai apropiat spital care il avea in lista ce statea pe masa de cafea din dreapta televizorului.
De cum auzi o voce feminina la celalalt capat, incepu cu lacrimi in ochi:
-Va rog! Mama are nevoie de ajutor! Mi-e frica! Veniti repede!
Receptionera ii ceru adresa, iar fata i-o spuse, printre suspine.
Ramase langa trupul mamei ei pana cand ambulanta opri in fata blocului si doi asistenti medicali dadura buzna inauntru, unul dintre ei impingand o targa.
Femeia fusese asezata pe ea si urcata numaidecat in ambulanta. Inainte de a pleca, lua cheile de la apartament si incuie usa in urma ei.
Unul din asistenti o privi cu admiratie cum alerga dupa cel cu targa si se urca in spatele ambulantei. Nu ii venea sa creada cat de mult putea o fetita ca ea sa tina la femeia care i-a dat viata. Stia cine e pacienta pentru ca mai venise de cateva ori la spital si faptul ca fetita traise toata viata ei alaturi de o mama alcoolica, avand atata rabdare sa-i suporte viciile il facea sa o admire mai mult. Nu intelegea, dar isi putea da seama ca avea o inima mare.
Dupa ce usa din spate se inchise, masina porni spre spital. Fata spera ca va fi ultima data cand va merge acolo in calitate de pacient si se ruga cu atata putere la Dumnezeu pentru a nu-i lasa mama sa moara. Dar avea sa fie dezamagita.

Katie statea de aproape doua ore pe holul spitalului, pe o banca din dreptul salonului in care era mama ei. Stia ca doctorii incercau din rasputeri sa o salveze si se ruga ca vor reusi, insa, undeva in sufletul ei, stia ca nu va supravietui. Lacrimile incepura sa-i curga din nou pe obraji. O asistenta se aseza langa ea si isi aseza mana pe umarul ei.
-Nu-ti fa griji! Totul va fi bine! Mama ta isi va reveni curand.
-Da, asa spun toti!